Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-01-14 / nr. 5

18­ tualitate după ideile noastre constituționale este imposibilă. Dacă nu ne vom înțelege­m cu dietă și domnitoriu cu cine se ne înțelegem, căci alt factor legal nu mai există în stat? Ne-am atras ură duplă pentru sinceritatea și onestitatea, cu care luptăm. Luptăm și încercăm a ne capacita reciproc. Luptăm loial, căci suntem buni patrioți, și suntem buni patrioți pentru că suntem români, și suntem români căci voim să fim români, și suntem tari în convingerea noastră, că și ca ro­mâni putem fi buni patrioți, suntem tari în credința că oamenii se vor lăsa de utopii și de-o parte și de alta, și că atunci vor urma în adev­r „resolicu­luni ponderoase în toate cestiunile și afacerile politice, cari privesc țeara.“ TELEGRAFUL ROMAN tualul guvern din Madrid introducerea reacțiunei și un pericol eventual pentru esistența republicii. Revista politică. Sibiiu, 13 ianuarie 1884. Desbaterea specială asupra bugetului decurge în parlamentul unguresc în mod finiseit. Numai ici calea, unde e vorba de vre­un institut nema­­ghiar, se mai încinge câte o desbatere mai interesantă, se ridică câte o voce pentru a contesta naționali­tăților dreptul de a ave institute cu limba proprie, dar cu subvențiune de la stat. O asemenea discn­­siune a urmat la propunerea de a se șterge cursul german de la academia de agricultură din Alten­­burgul unguresc. Pentru susținerea acestui curs a pledat cu mult interes deputatul Ivan Simony­i, care a cualificat aceasta ștergere de o măsură in­corectă și dictată de șovinismul maghiarizării Vo­tul acestui deputat însă nu află nici un sprijin. Cursul german se șterge pentru cuvântul, că numă­rul ascultătorilor esterni s’au împuținat astfel încât cursul nu mai e de nici un folos practic. Moartea academiilor de drept din Ungaria e­ra hotărită. Abea ajunse dieta la titlul „aca­demia de drepturi din Sibiiu“ și deputatul din stânga extremă G. Ugran se și grăbi cu propunerea, ca acest titlu să se șteargă din buget. Ministrul de instrucțiune respunse că dinsul din principiu nu vr­­ea ce a mai susținea academiile de drepturi, dar nu a voit să înceapă cassarea acestora togma cu aca­demia din Sibiiu. Va să­­ fl­­ă esistența acestui in­stitut e numai cestiune de timp. In fruntea discusiunei publicistice stă călătoria ministrului president Tisza la Viena. „Bud. Cor.“ afirmă, că toate propunerile ministrului s’au apro­bat din partea Coronei. Se așteaptă substernerea mai multor proiecte nouă în dietă. Momentul principal însă în călătoria ministru­lui sunt cele două cestiuni actuale: cestiunea cro­ată, care a luat iarăși o formă serioasă ce insuflă temeri, și proectul despre căsătoriile mixte. Acest din urmă se va lua simplu de la ordinea cailor și prin aceasta conflictul dintre cele două corpuri le­giuitoare este delăturat de­ocamdată. Dieta de acum se va disolva mai curând ca de altă dată. Se vorbesce că alegerile pentru dieta viitoare se vor escrie în decursul lui Maiu.­Această grabă se reduce la o manevră. Partida liberală fiind bine organisată voiesce a lipsi pe cele oposiționale de posibilitatea de a se organisa și pregăti și ele cum să cade pentru campania electorală. In Austria luptele parlamentarie iarăși iau un caracter mai pronunciat — e vorba: care limbă se fie limba de stat? Partida constituțională — cea ger­de elocentele proteste ale escelentului Cremien. Noi regretăm faptele comise, dar tot odată mărturisim, că causa nu este nici­decum și cu nici un preț re­­ligiunea. Fiind libertatea consciinței absolută în această țeară, mar­ca n’a fost o persecuțiune, pe care să o poți numi persecuțiune oficioasă. N’au fost timpuri în care să se fi impus locuitorilor să poarte un anumit costum. Anumite încălțăminte (ghette) să nu se căsătorească cu indivizi de altă rasă, să nu ocupe oficii, sau se fie eseri și de la institute, unde să predă instrucția în general sau special (gimnasii și univer­sități). Dacă jidovul din România e murdar, așa vrea el se fie; dacă locuiesce într’un cuartir sepa­rat de réod, din causa stricării edificiilor nedura­bile, pe cari le zidesce densul așa e voința lui; dacă ține la obiceiul de a nu se căsători, decât cu o is­­raelită, a nu da pe fata sa decât după un israelit așa vrea el. Această rasă atât de vioaie, atât de forte, atât de inteligentă în alte țări, nu a produs încă pănă acum în România un om de valoare. Ea se mărginesce numai a esploata fără de a produce, și îndată ce esploatează mulțimea fără de a-i rena­­poia datoriile cu ocasiunea jubileului de 7 ani, în­dată ce revine răpitoare și lacomă și toate greșe­lile sale sunt însoțite de crime, neiertate înaintea Românilor, îndată ce se simt încercări de a anecta un ținut la alt ținut, se revoaltă poporul, care mană­­ voiesce a asigura limbei germane prepon­­deranța care a avut-o și pănă acum. Deputații celor­lalte naționalități care compun astăzi majoritatea sena­tului imperial nu dispută limbei germane dreptul, însă pe de altă parte elementele slave se silesc a largi tot mai tare cercul prerogativelor lor naționale și a asigura limbelor lor — cel puțin pe teritoriul, unde locuesc — o influență, dacă s’ar putea — chiar și esclusivă. Asalturile asupra limbei germane sunt la ordinea flilei. Lupta se va încinge în parlament asupra pro­­punerei lui W­urmbrand care pretinde flisarea unei limbe de stat pentru provinciele austriace. Asupra acestei propuneri partida din dreapta a propus să se treacă simplu la ordinea­­ zilei, dar fiindcă vre­o câțiva deputați g­e­rm­an­i­ c­l­e­ri­c­a­ț­i nu vor se primească această trecere simplă, comi­tetul executiv al partidei drepte a proiectat și adop­tat unanim o ordine de zir motivată în teastul următoriu: „Considerând că senatul imperial nu e compe­tent a fixa o lege de limbă validă pentru provincii, considerând, că valabilitatea limbei ger­mane ca mijloc de înțelegere pentru afa­cerile comune nu e contestată de nimenea, ba e recunoscută de bună voie din partea tuturor, conside­rând necesitatea limbei germane din punct de vedere al unității, senatul imperial trece la ordinea idilei peste propunerea lui "Wurmbrandt.“ Toate cluburile partidei din dreapta s’au înțeles să voteze pentru aceasta moțiune, care se va sub­­șterge prin contele Hohenwart. Redactorul șef de la „N. fr. Presse“ având o întrevorbire cu Giers comunică publicului sau pă­rerile diplomatului rusesc despre situațiune. Giers asigură că pacea nu este în priejdie­ — încât pen­tru acei politici, cari au prejudețul că odată totuși trebue să vină lucrul la un resboiu între Au­stria și Rusia, ministrul observă sub­ijănd, că nu-și poate explica acest lucru altfel, decât prin îm­­pregiurarea că ambele state n’au avut între sine un asemenea resboiu, în faptă nu, pentru că episodul din timpul lui Napoleon nu poate fi luat în conside­rare. Istoria nu cunoașce un resboiu între Austria și Rusia eșcat din contrastul intereselor, înțelep­ciunea monarh­ilor și a bărbaților de stat au solut depărta greutățile ce s’au ivit în unele momente din trecut și a restabili armonia. — în urmă Giers adauge că nu densul ci împăratul Rusiei conduce politica rusească, dar poate asigura, că aceasta po­litică e pătrunsă de cele mai pacinice intențiuni. înaintarea falsului profet Mahdi spre cetatea Chartum a silit pe englezi deși arete adeveratele intențiuni cu privire la Egipt. Din pregătirile ce le fac englezii și din limbagiul publicisticei se vede vechiul plan al Angliei de a anecta Egiptul. In­troducerea sa făcut deja prin declararea, că cetatea Chartum trebue susținută ca graniță cu ori­ce preț. Mai caracteristică este disposițiunea, că consulul general englez din Cairo, Barring e declarat in­dependent de chectivul, pe timp nehotărit. Vom vede dacă în ulterioara desvoltare a lucrurilor pu­terile europene își vor validita vre­un veto ori ba. In Paris crisele lucrătorilor nu s’au terminat. Cu toate acestea presa se ocupă mai mult cu în­tâmplările din Spania. Discnsiunea afacerilor spa­niole urmează insă cu multă patimă și iritațiune. Lucru explicabil, pentru că republicanii veci­ni ac­tlo sigur nu e inspirat de legenda creștinească de reprobare — ? Tot­odată însă e un adevăr necontestabil, că jidovii armeni n’au fost nici­odată victimele acestor furii neașteptate, deși e cunoscut, că jidovul arme­nesc esceleazâ în tunsul oilor! Jidovii poloni și ruși joacă în România un rol politic, care nu le place locuitorilor, și din neno­rocire costumul și cele ce se țin de el fac rolul lor și mai nesuportabil. Românul ar răbda încă bucuros să fie despoiat, însă nu vrea, ca cineva să se încerce al desnaționalisa. Să ne revocăm în memorie episodul răsboielo­r noa­stre din Lusiana. Spaniolii ocupă o fortăreață fran­ceză și spânzură pe soldații, cari o apărau, cu acea­sta inscripție pe spânzurătoare : „Spânzurați nu ca Francezi ci, ca eretici“. Un căpitan francez se grăbeste să răsbune pe camera în­ soi, reocupă fortăreață, spânzură pe Spa­nioli de aceeași spânzurătoare și schimbă inscripția astfel: „Spânzurați, nu ca Spanioli, ci ca asasini.“ Românii pot Zi,că israeliții sunt espuși la persecuțiunile, de cari se plâng nu ca israeliți, ci ca agenți (ascunși) secreți și obstinenți ai dorințe­lor mârșave streine. Să vedem d. e. ce se întâmplă cu lipovenii. Varietăți. * (Mulțămită publică). La balul Reuniunei fe­meilor române din Sibiiu din 22 Ianuarie a. c. au incurs ca suprasolviri: de la Escelenția Sa Domnul Archiepiscop și Metropolit Miron Romanul fi. 15, dela dl Constantin Bugarsky, comerciant fi. 10, dl la dl Bar. Urs, colonel în pensiune 8 fi. 50 cr., dela dl Wächter, comite suprem în pensiune, Paul de Dunca, cons. gub. in pens., doamna Josefina Paschievici, văduvă, dl Dr. Nicolau Maier, protopresbiter, dl I. F. Hamrody, comerciant, câte 5 fi., dela doamna Aurelia Jurca născ. Bar. de Pop, dl G. Thalmann vice-comite, Parteniu Cosma, adv. dl Ales. Lebu, proprietar, Traian Mețianu, preot, Gregoriu Mateiu, comerciant, câte 3 fi. 50 cr., dela domnul Augustin Schwabe, dentist 3 fi: domnul colonel Trapșa, șef de artilerie, domnul Dr. Ioan Moga, medic, domnul Dr. M. Brennerberg, comite suprem, domnul Vie. Sili, advocat, domnul V. Pop de Harșianu adv. d. loan Papiu, protopresb. d. Dr Ilarion Pușcariu, pro­­tosincel, câte 2 fl. d. I. Petchescu căpitan în pen­siune, d. I. S. Winkler, comerciant, d. Hackner, ma­jor, d. loan Dan, preot în Zernești, dl G. Dima, profesor seminarial câte 1 fl. 50 cr. dd. Visarion Roman director de bancă, loan Ghibu, prof. semin. Dr. V. Preda, cond. de adv. câte 1 fl. dd. Petru Roșea, asesor la trib. reg. Domanovszky, prof. la academia de Drepturi, Georgiu Barițiu, redactor, Nicolau Hențiu, notariu în Gura­ Jiului, Fr. Simonis, Cons. Colbași, proprietariu, Schenkel, locot. Bruszt, conducătoriu la cărțile fiind. Ieronim Barițiu, am­ploiat la bancă, loan Popa, adv. Victor de Helden­berg, profesor de musică câte 50 cr. suma 107 fi. 50 cr. Pentru aceste suprasolviri, comitetul reuniunei se 68prima mult simțită sa mulțămită. Se notifică tot odată că venitul curat al balu­lui se urcă la considerabila sumă de 357 fi. 33 cr. v. a. Sibiiu 13/25 Ianuarie 1883. Comitetul. * (Avis). Reuniunea femeilor Române din Zer­­ne8ci și jur, va arangia Duminecă în 22 Ianuarie (3 Faur.) a. c. în sala edificiului școlar din loc un bal. începutul la 7 oare seara precis. Bilet de in­trare 1 fi. * (Necrolog.) loan­ J­ulea, zelosul paroch din Jabenița lângă Reghinul săsesc, care-și luase asupra-și sânta misiune de a aduna ofrande pentru o școală comercială română, ce ar fi a se ridica în Reghinul săsesc, a repausat la Craiova în noaptea de Sâmbătă spre anul nou la oarele 12. Bravul paroch se recise într’o escursiune făcută la Calafat. Receata aceasta i-a și curmat viața după o tăcere de câte­va zile. înmormântarea era să se întâmple Marți, dar s’a amânat pe Mercuri, fiind­că se aștepta soția repausatului, care și sosi cu trenul de marfă noaptea. Ceremonia funebrală se face cu o pompă extraordinară, participând aproape Craiova întreagă. S’au ținut două cuvântări funebrale. Fie-i țerina ușoară și memoria-i binecuvântată! „G. Tr.“ * (O fată de jidov în mănăstire.) Din Lemberg se scrie: O fată de jidov în etate de 14 ani, cu numele Chane Rifke Philipp, înduplecându-se Aceștia sunt creștini de ritul grecesc rus, declarați de eretici prin sinod. Persecutați în Rusia, ei află un asil în România. între ei se află așa numiții sepplci, ca să zicem așa imitatori de ai lui Origen, cari se dejosesc la cele mai mârșave mutilări. Mai toți se ocupă cu comerciul, de unde provin o mul­țime de dispute­ pentru interes între ei și Români; cu toate acestea n’a auzit nimenea, că vre­unul dintre ei să fi fost obiectul unei violențe populare. Se află totuși un spirit în popor, pe care nu trebue să o trecem cu vederea. Se întâmplă uneori că vre­unul sau altul rîde de vre­un popă sau su­perior al cuvântului; odată poate că o face și îi pare rea, altă dată rîde Cu plăcere: nu trebue însă se stârpim supestituțiunile lui. Credința, de origine slavică, în vampirism s’a propagat pănă în Ro­mânia. Tot odată, cu depărtarea de țeara, de unde se deduce (Hiria, Dalmația, Croația,) credința într’o nălucă esistentă și­ a perdut din intensitatea sa. Dar nu stă lucrul tot așa cu unele superstitituțiuni prac­tice, pe cari populațiunea le conservă cu aceeași grige că și tradițiunile sale naționale. Dar lăsăm la o parte acest subiect, căci în ce priveșce super­­stițiunea, nu există popor, căruia se nu i se poată face nici o imputare. Spiritul omenesc are tot­deauna partea slabă prin care Se strecură minunile, când locul nu e ocupat de cunoscința splendorilor naturii și armoniei legilor acestuia.

Next