Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-09-15 / nr. 108

Sr. 108 Sibiiu, Sâmbătă 15/27 Septemvre 1884. Anul XXXII TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABO­NAMENTUL Pentru Sibiu­ pe an 7 9., 6 Inni 8 9.60 or., 8 Inni 1 9. 76 or. Pentrn ■•■•rotila pe an 8 9., 6 Inni 4 9., 8 Inni 2 9 Pentru itrilnitate pe an 12 9., 6 Inni 6 9., 3 Inni 39. Pentru abonamente și insertion! a «e adresa ia Adalilstraținti tipografiei arahidiaoanana Sibiin, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sünt a ie adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Raaion“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refuse. — Articalii nepublicați nu se inapoiază. IMIEATIOMILI Pentru odată 7 ar., — de două ori 12 or., — de trei or 16 ar. rundal on litere garmond — și timbru de 30 ar. pentru Se­ pare publicara. Prenumeratiune nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Octomvre-Decemvre al anului 1884, cu pre­țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca sé se poată ceti. Se atrage atențiunea ca­ domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Septemvre 1884, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espectarea foiei *). Editura „Telegrafului Român d­in Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă de la abonamentul ultim. FOIȚA. Lectură oprită. (Noveletă de E. M. Vacano.) Contesa Emilia Gollvill-Valero era una dintre cele mai imposante dame din Roma. Se vorbea că era foarte avută, și avea în palatul său strada Ri­­petta câte­va tablouri originale. Densa era una dintre acele femei, la a căreia pri­vire esclamăm cu entusiasm: Trebue să fie fost de o frumseță îngerească!... Un entusiasm mult mai adevărat ca admirarea noastră pentru o bună fetiță — căci nu este egoistic... Dânsa era o femeiă rece de și nu rea. In apropierea es­te snunțat ca în apropierea unei ruine tăcute. Au bătut și în acest templu imposant o inimă oare­când, dar acum nu­mai rudele lunei pătrundeau în aceste ruine miste­rioase. Fiica sa Cicci Gollvill era o poesie a cărei cuprins era luneta — a cărei formă era — frumseță, și a cărei refren era uisul ca sunetul curat al ar­gintului. Cicci Gollvill avea o escelentă instructoare, ori­cât de severă și strictă ar fi fost aceea, pre propria s­a mamă. — Și avea un escelent instructor în toate „Fundațiunea Andronic.“ Din nordul Transilvaniei, 10 Septembre 1884. Luptăm luptă grea, însă lupta noastră este dreaptă. Și dreaptă fiind lupta noastră, cu încre­dere privim la modestele succese de pănă acuma. Desvoltarea noastră se începe la anul mântuirii noastre naționale. De ani 86 ne putem mișca și noi mai liber, și dacă nu am făcut minuni in des­voltarea noastră națională, vina nu este a noastră, ci a împregiurarilor, în care am trăit pănă la 1848 și dela 1848 pănă astăzi. Ani 36 în viața unui popor sunt picătură de apă în mare. Și mai ales la noi românii acest ade­văr este adevăr de aur. ailor. Anul 1848 ne-a apucat numai cu classa țera­ Inteligență am avut relativ puțină, însă bună, și ea cu consciință curată se presentează în fața lui Dumnezeu, căci a fost la înălțimea chemărei sale. Preoțimea noastră întru nimica nu s’a ridicat pre atunci preste țărani cu inteligența. Moartea ei atunci ca și acuma era legată de moartea țeranului, și ea cu cea a acestuia de coarnele plugului. Anul mărtuirei a redat libertatea românului, și cu ea posi­bilitatea de a progresa, de a se cultiva, în celelalte înse poporul nostru a rămas tot la coarnele plugu­lui, și astăzi stă unde a stat la 1848. Sărăcia se poate deci explica, vorbi. De industrie și comerciu încă nu vom putea Starea de iobăgie eschidea și posibilitatea de a se desvolta la noi industria și comercial. De 36 de ani ne-am pus pe lucru. Simțeam și simțim încă necesitatea de a ne forma classa mij­locie, industrieși, și pre aceștia săi punem în con­­dițiuni, ca ei se poată ținea concurența cu conlo­cuitorii noștri din patrie S’au aflat între noi oameni cu inimă și dare de mână, cărora le-a zăcut la inimă viitoriul nați­­unei noastre, și ei au pus temelie industriei noastre naționale. La acest loc cu pietate trebue se ne aducem aminte de fericitul în Domnul Dumitru Andronic, care a agonisit o vieață întreagă, a legat banul cu 10 noduri — cum s’ar­e fice, ca din agoniseala lui se odrăslească o ramură indispensabilă a vieței noastre naționale — industria. Fericitul Andronic și-a lăsat toată averea s’a neamului românesc. De patru ani, de la moartea nobilului fondator publicul român aștepta mereu ca să se împartă ajutoarele provenite în testament pentru industria­lii români de religiunea ortodocșă. Fundațiunea s’a regulat definitiv și vener. Consistoriu a publicat deja concursul cu detaluirile cunoscute. Consimțim și noi cu modul de distribuire a celor 5000 fi. ce s’au votat pentru anul acesta și ne bucurăm că vener. Consistoriu a dovedit mult tact și înțelepciune în afacerea acestei fundațiuni, care îndată după moartea generosului fundator prin o ciudată coincidență de împregiurări juridice era pe aci să se pericliteze. Acum când fundațiunea este pe deplin asigu­rată ni se deschide o frumoasă perspectivă pentru industria noastră națională. Mulți se vor bucura de aceste ajutoare și vor binecuvânta memoria ma­relui binefăcătoriu. Dar dacă voim ca aceste ajutoare să corespundă în faptă intențiunei ce a avut fondatorul și exigen­­țiilor noastre industriale, trebue să fim cu mare atențiune la distribuirea lor. Este adevărat, că vener. Consistoriu a formulat în concursul publicat condițiunile necesarie la aceste formalități noi nu avem nimic de adaus decât să dorim ca la distri­buire să se observe cu stricteță acele condițiuni. Ne vedem însă siliți a face unele observațiuni. E de prevăzut că vor concurge mulți tineri industriali la aceste ajutoare, mai mulți decât este numărul ajutoarelor votate. Deci ușor se poate în­șciințele ori­cât de strict și sever ar fi fost acela: pre abatele Barili. Ea deveni sub egida acestor doi învățători model de cultură și totuși resună risul ei nevinovat prin aleele de pian­ din Pincio în oarele libere, și în seratele pa­iațelor ea era dansătoarea cea mai impresarată. Ai! și durere — ea trebuia se dansese mai mult cu principele Toto Cesarini, vărul seu din partea repausatului ei părinte. Toto era foarte nobil, foarte avut, avea mari protecțiuni la curte, și era mirele ei oficial. S’a observat, că vărul Carol — din partea ma­mei — se amesteca prea mult în ordinele de dans ale micei Cicci. Și el totuși are un mic ofițer fără gagia. Să-1 depărtezi cu forță. Această procedură ar fi aprins în inima inocentei copile schintiaua ade­vărului. Nu­ se mulțămiră simplu cu grăbirea proiectatei căsătorii între palețile Cesarine, și Valero; și totdeodată opriră pre mica Cicci de la cetirea ori­cărei cărți albastre. Vărul Carol avea — cu toate că era Bersalier — o mică bibliotecă aprinsă din toate resortele litera­­turei, și această mică bibliotecă era legată în pânză albastră, și în aceste cărți albastre cerea Cicci cu predilecțiune, aceasta s’a observat — și aceste cărți albastre pre multe locuri le subtrăgea oare­cine cu cerula albastră păn’a nu călători în palatul Valero — tâmpla ca la distribuire se fie preferați unii și de­­lăturați alții. Este lucru firesc că pe lângă forma­lități mai joacă un rol principal și recomandațiunile diferiților bărbați, cari stau în conecsiuni cu domnii din Consistoriu. Este cu greu a desconsidera ase­menea solicitări amicabile și de aceea mulți să tem că și aici se va întâmpla aceea ce de regulă se în­tâmplă la conferirea stipendielor. Se poate adecă să fie preferiți indivizi, cari după o matură cum­­penire a tuturor împregiurărilor locale și a persoa­nelor nu merită preferință. Deci este de lipsă ca la conferirea ajutoarelor Consistoriul să proceadă obiectiv și să nu se lase ademenit de recoman­­dațiuni și de considerațiuni personale. Protecțiunea joacă un rol mare pretutindenea și devine urgisită când ea isvoreșce din motive și considerațiuni de partid. Credem că vener. Consistoriu va fi la înăl­țimea misiunei sale și se va arăta adevărat inter­pret al intențiunilor fondatorului. Aceste sunt observările subiective ce ne per­mitem a le face. La aceste vom adauge și unele momente obiec­tive . Mai întâiu trebue să se țină seamă de acele ramuri de profesiuni, care sunt mai puțin repre­­sentate, dar de o necesitate învederată pentru po­porul român. Sânt adecă unele meserii, care nu sânt prea răspândite printre români. Aceste trebue încuragiate și spriginite prin ajutoare. Bărbații no­ștri din Consistoriu, dintre cari cei mai mulți sânt și membrii ai comitetului Asociațiunei transilvane, cunosc din experiență proprie starea și proporțiunea profesiunilor și vor sei să se conformeze in aceasta privință. în a doua categorie vine a se considera—cu pri­vire la cei ce s’au făcut măestri— locul sau ora­șul, unde respectivii și-au deschis meseria. Eu cred, că acei sociali cari vor să se facă măestri în­­tr’un oraș unde industria română e slab represen­­tată ceteris paribus trebue preferați acelora, cari se află într’un oraș unde industriașii noștri se află în număr mai considerabil. Cu deosebire se recomandă cei din orașele săsesci. Industria noastră în ora­șele fundului regiu e neînsemnată și nu poate sus­ținea concurența cu industria streină. Tot aceste punt a se considera și prin orașele unguresci, si­tuate între români. E mirare când vedem Clușul — Mureș-Oșorheiu-Turda etc. situate între români și cu industrie română foarte neînsemnată. Firesc e că ajutoriul nu va improviza la moment condițiunile de concurență, însă va pune masă pentru viitor și aceasta va fi de ajuns deocamdată, și acesta s’a observat. Bata dar causa din care strictul învățătoriu opri­tunei frumseți cetirea cărților „al­bastre.“ Dar într’o ții.......... Oh! era o frumoasă și a înaugurândei primăveri, mirosul viorelelor umplea aerul — și mâne­vra se fie ultimul bal, în saloanele drăgălașei și viaței ma­dame Barbe Rossi. Atunci fără veste — la oară ne­îndatinată surprinse Abatele Barili pre mica Cicci în odaia ei. Oh! ceriule! ce ascundea copila între crețele rochiei sale sub evantaliul seu pre care-l purta hors de saison, și care numai în oara balului avea se o re­­corească ? Era — abatele a văd­ut prea bine — o carte al­bastră, o carte urgisită. El ceru „corpus delicti.11 Dânsa nu putea să-l refuse. Cu față severă ceti el titlul. Oh! și ce titlu! cartea se numea „Conducător și Sfătuitor onest pen­tru morari.“ Dar acest conducătoriu era legat albastru și acest sfătuitoriu avea locuri subtrase. Lucru natural! Și încă următoarele locuri: „Fie­care morariu se teme iarna de ghiață pen­tru apa sa.“ și: „Sălci pe marginea apei string prea multă zăpadă, cu cât este malul mai liber, cu atât mai sigură apa.“ Sau: „Moara este ca un orologiu:

Next