Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-05-04 / nr. 48

Nr. 48. Sibiiu, Sâmbătă 4/16 Maiu 1885. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marija, Joia­na Sâmbătă. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 fi., 6 luni 4 11., 3 luni 2 11. Pentru străinătate pe an 12 11., 6 luni 6 11., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXII. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fie­care publicare. Sibiiu, 3/15 Maiu 1885. 3/15 Maiu. A cui inimă va rămânea nemișcată la rostirea cuvintelor 3/15 Maiu? Cine va rămâne a tăcut, fără a se întreba cum ne află pre noi acea­stă epocală ,și vieața noastră națională, cum ne află ea acuma după un lung șir de ani 37. Era 3/15 Maiu 1848. O revoluțiune socială sgudui la acest an întreagă Europa, și patria noastră încă nu putea rămânea în starea ei de atuncia. Pe câmpul de lângă Blaș românii ardeleni la 3/15 Maiu 1848 și-au scuturat jugul sclăviei trupești, și jurând credință monarh­ului, s’au dec­larat de na­țiune liberă. Acest loc câmpul libertăței s’a botezat încă atunci, câmpul libertății se numește el astăzi, și câmpul libertății se va numi în veci, căci vecinii vor mo­șteni românii aceste locuri classice, de cari nici fe­rul nici focul nu-i va despărți, vecinie căci e veci­­nică în ei alipirea câtră dinastia, vecinică alipirea cătră naționalitatea lor, și vecinică și nefalsificată, nemăestrita nemărginita lor iubire de patrie, iubire de ordine și progres în cultura lor națională ro­mână. De ani 37 românii desrol­iți trupesce lucră din toate puterile pentru desrobirea­­ lor intelectuală. Cu puteri încordate, care încordare ne răpesc s­pre cei mai buni bărbați ai noștri, cu puteri încordate lucră românii pentru desrobirea lor intelectuală, în firma credință, că desvoltarea lor intelectuală este, trebue se fie și în interesul patriei noastre. Se bucură adecă românii de progresele popoarelor conlocuitoare, și el românul în sinceritatea inimei sale își dă partea cea mai bună din sine, își dă sângele seu, averea și capacitatea spre a fi aduse jertfe pre altariul patriei, și sunt oameni cari meșteșugesc a avea și pe ascuns contra instințelor noastre spre dezrobire intelectuală. Robirea de odinioară pare ni-se sistematicesce ni se pregătesce, credend lumea că dacă ne vor pu­tea robi sufletesce, robia trupească dela sine va urm­a. Din an în an uneltirile pentru robirea noastră sufletească iau formă tot mai concretă și astăf­i ele ni se presenteazâ sub haina patriotismului modern, care e condiționat dela cunoascerea unei limbi, care ar fi se ne schimbe întreagă ființa noastră, ca sĕ nu mai vorbim cum vorbim astăzi­, sé nu mai avem rugăciunile noastre de adi, nu Dumnezeul nostru de astăzi, nu boldurile firesci și sufletesci de astăzi, cu un cuvânt partea pământească din noi să remână ceea ce ea astăzi este, numai cât sufletesce să nu­­­mim cum suntem. Robirea noastră sufletească are de scop să ne facă a simți în spiritul modern, smulgând din piep­tul nostru individualitatea la care noi odată cu ca­pul nu voim să renund­ăm. Astăz­i scriem 3/15 Maiu 1885. Luptăm luptă amară pentru conservarea individualităței noastre na­ționale, și ni se impută această nobilă însușire a ca­racterului nostru, ni se impută, și ea este notată pe tabela cea neagră a păcatelor noastre naționale, a cărei tabelă prima rubrică se numește nepatriotism, a doua trădare de patrie, și a treia: Si ferrum non sanat, ignis sanat.u De ani 37 încălfjesce și luminează soarele drep­tății și orizontul Ungariei. La rudele lui binefăcă­toare toate popoarele lucră din resputeri cu devisa: înaintare și cultură, căci ele condiționează fericirea patriei. Și lucru minunat desvoltarea culturală este cu­­rentul pentru care noi suntem considerați de nepa­trioți, neamici ai statului, și prin urmare lipsiți de scutul rudelor soarelui dreptății. 3/15 Maiu 1885 ne află în crâncenă luptă pen­tru desrobirea noastră culturală. Nu desperăm. Se poate că soarele libertății n’a străbătut încă inimele tuturor popoarelor dela noi spre a recunoa­­șce, că desvoltarea noastră culturală nu se mai poate împedeca și că spiritul libertății este, care ne însu­­flețesce spre a nu perde speranța în triumful luptei noastre. Va lumina Dumnezeu și pre cei impetriți. Noi salutăm­­ Ziua desrobirei noastre trupești și tari în dreptatea causei noastre cu puteri nouă pășiri înainte. Pedecile ce ni se pun în loc de a ne muta, ne oțelesc, pi de 3/15 Maiu, fii salutată! Corespondente particulare ale „ Telegrafului Român. “ De sub poalele Ciceului. Nici că s’ar putea pretinde ceva mai salutariu pentru poporul român de­cât realizarea a­celor do­rințe ce acel venerabil preot ortodocs le propune în articlul seu. Dintre toate viciile de câte e infi­­d­at poporul nostru rural, pot afirma că nu-i aduce atâta ruină ca tocma beția, folosirea puturosului alcohol,­­care îl nimicește spiritualminte, corporal­­minte și material minte, căci în câte locuri vedem pe românul moștean desmoștenit de halosul evreu mai cu nimica și bietul român ajuns apoi în brazda evreului. E drept că în prima linie preotul român are chiemarea de a-și păcji turma de asemenea șarlatani — Șic preotul român, căci el a fost mentorul po­porului român și în timpurile când esistența româ­nului era puse în cumpănă. Am cetit cu multă plăcere și obiecțiunile făcute în Nr. 43 de B. din locul istoric și monumental „Câmpul pânei“ și am putea avea o mare speranță despre un teritoriu mai fericit pentru poporul no­stru român când cestiuni de natura aceasta ar fi desbătute în public de mai mulți bărbați cu espe­­ranță, cari se interesează de soartea poporului ro­mân, aflând miloacele cele mai eficace și nimerite pentru esterminarea beției, fumatului la pruncii ne­­desvoltați, oprirea jocului în timpul serviciului di­vin și alte rele. Onoratul corespondente de pe „Câmpul pânei“ admite propunerile „veneratului preot ortodocs“ nu însă și mijloacele și are mare dreptate. Fie-mi permis cu indulgența onoratei redacțiuni a-mi face și eu câte­va observări și anume: Nu vom putea nici pre o cale mai ușor apăra poporul de lepra beției, de­cât cu formarea reuni­­unei contra beției, în fie­care comună preotul în conțelegere cu alți binevoitori ai poporului să se nisuească a face membrii acelei reuniuni pre toți sătenii formulându-și statute, în care să se expună și anumite pedepse pentru acei membri cari intrând în cârcimă, fie și de lucru sau sărbătoare, ar petrece în beutură, precum amintesce oa. Redacțiune cașul din Laslou și mai sunt câteva în Marmația, și vom vede că pre încetul cu încetul deși nu toți dar mulți vedând folosul urmat s’ar amenda. Să se silească preoțimea a șterge datina­rea de a folosi vinarsul la comandări ori pomene, pre care îl ridică preotul și cantorii, iar mesenii punând manile unii pe alții cânta „unde umbrează bun da­rul meu etc.“ unde și de n’ar juca în mânile lor vi­narsul și ar lipsi cu totul nu s’ar detrage nimica din însemnătatea simbolică a acelei ceremonii, nu voiesc a pune în sarcina cuiva fapte ce nu le pot dovedi, și unde poate ajunge omul prin exage­­rarea în iubirea de sine. Ori și cine acum va sei prețui valoarea propusețimnei de prin care Dl M. își atribue tema, și ori și cine nu se va judeca de răutăcios când voiu Șice, cu toată reserva ca ori și cine, dovedit cu astfel de procedură, este „prins cu mâna în sac.“ E cunoscut că 2 indivizi se des­­voalte o temă cam după același plan, dar totdea­una se poate cunoaște diferința concepțiunei unuia și a altuia, și atunci nu încape învinovățire. De aceasta însă nu se poate escala dl M. când odată am constatat, că a folosit idei, ba chiar și stil strein și nu a satisfăcut regulei stilistice citate. Se nu mi­ se reflecteze că prin aceasta aș pre­tinde operate, teme sau principii originale, căci ori­cine judecând serios nu e îndreptățit a pretinde aceasta dela un individ cu pregătiri pentru scoale populare, atâta pretind și eu, ca ori­cine, că fie traducere, copiere sau prescurtare, să se citeze, că s’a tradus, copiat, prescurtat, prelucrat după cutare și cutare autor, sau după mai mulți autori, căci numai aceasta însemnează a se­ face deosebire, în­tre al meu și al meu, numai așa arătăm că prețuim muncă streină și nu ni-o însușim. Cred că nu me voiu face părtaș de imputarea că fac critică din patimă, dacă voiu face următoarea deducere prea naturală. Dl M. sciind că are să figureze ca pre- FOIȚA. Observări la tema dlui director școlar 1. Muntean: „ Tractarea meto­dicei speciale a cetizei și a serierei“­­ de I. Bere­scu, învețătoriu gr. or. rom. în Sighișoara. (încheiere.) Pag. 7. Prindeți stilul în mâna dreaptă. Ridicați în sus. Lăsați acum mâna în jos. Ridicați degetul arătă­­toriu de pre stil. Așe­lați-l­eară dealungul pe stil. Ridicați acum mâna stângă în sus. II. care e păre­­tele școalei despre dreapta ta? Care e cel des­pre stânga... cel din față — cel din dos etc. etc. Precând deprindem pre elevi la desemnarea liniilor de sub Nr. 1. avem să-i punem să și anali­­zeze șiceri scurte în cuvinte. Procedură e următoa­rea: Un cal bun e scump­ ț­i și tu N. ce am criș eu! Dar știm­i-ai tu spune din câte cuvinte constă­­ ficerea aceasta ? La tot cuvântul bate cu mâna pe polt. De câte ori ai bătut? Vec­i dară­­ ficerea acea­sta .... constă din cinci cuvinte etc. Prindeți stilul în mâna dreaptă. Ridicați-i în sus. Lăsați acum mâna jos. Ridicați acum degetul ară­­tatoriu de pre stil. Așeziați-1­eară dealungul pe stil. piua de s. Georgiu. Onorate Domnule Redactor­ în prețuitul­­ jiariu ce redigiați „Telegraful Român“ Nr. 34 a. c. scrie un „preot ortodocs“ cu multă bună­voință cătră poporul românesc despre mijloacele ce ar trebui folosite contra multor vicii înrădăcinate în popor sub titula „Cestiuni de resolvat la sinod.“ Ridicați acum mâna stângă în sub. .. cine șade de-a dreapta ta? cine dea stânga? care e păretele școalei despre drapta ta ? care e cel din stânga ?... cel din față... cel din dos... s. a. m d. din cuvânt în cuvânt. Pre când învețătoriul va deprinde pe elevi cu desemnarea liniilor arătate, tot­odată îi va deprinde și la analizarea unor ziceri scurte, și cuvinte sim­ple și concrete (sunt și abstracte die M. ?) d. e. Un mér copt e bun. N. pi și tu ce am zis eu, piceți cu toții. Dar mi-ai iei tu spune D. din câte cuvinte constă zicerea aceasta. La tot cuvântul bate cu mâna pe pult (sau masă), de câte ori ai bătut? de 5 ori, picerea aceasta consta așa dară din 5 cuvinte ș. a. m. d. Pag. 8. Astfeliu alegem mai multe ziceri pentru anali­­zare dar în cari cuvintele să fie de o silabă ca și cele de mai sus etc. Astfeliu învățătoriul alege mai multe­­ loceri pentru analizare dar în cari cuvintele să fie de o silabă, și a. m. d. Stm convins că nu e de lipsă a continua cu mai multe exemple, dar cine voesce mai mult ce­rească conductorul pag. 11 și „Tel. R.“ Nr. 151, și-și va satisface dorinței. Am crezut de lipsă a pune te­sturile față ca să se convingă ori­cine, că

Next