Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-12-17 / nr. 132

TELEGRAFUL ROMAN. 531 In această cunună frumoasă, am avut fericirea­­ de a vedea și pre reverendisimul domn Sava Popo­­l­inei protopresbiter, care nu intrelasă nici o ocasiune de a încuragia tinerimea. Onoare acestui venerabil părinte, care în ori­și­ce împrejurări aflându-se, scie se însuflețească, scie se sădească simțeminte românesci, în­cât privesce mersul sec. din anul trecut, înregistrăm cu bucurie progres, atât în partea ma­terială, cât și morală, onoare acelora cari ostenesc ca soc, se înainteze tot mai mult cătră idealul seu. Balul român dat în anul trecut a ridicat ru­brica financiară cu o mie de florini, mulțămită co­mitetului activ al balului, și în special președinte­lui aceluia Dr. Sterie N. Ciurcu, unul din cei mai zeloși binefăcători ai societății. Partea oficială deschisă prin o cuvântare aco­modată din partea vicepreș. Drnd. Ales. Pop a decurs in ordinea cea mai bună. După terminarea acesteia, s’a început partea socială, unde bucuria și entusiasmul și a ajuns culmea. Pentru prima dată am avut fericirea de a a­­sculta producțiunea nu de mult formatului cor român. Mărturisesc, că a fost o surprindere generală pune­tuositatea, cu care s’au esecutat toate piesele. Fie­care piesă a trebuit esecutată de două­ ori pentru a satisface dorințele ascultătorilor, și fie­care a fost însoțită de aplauze, ce păreau a nu mai înceta. Meritul cel mai mare a acestui succes, cade asupra dlui car. de Flondor, conducătoriul acestui car, care cu o paciențâ caracteristică tuturor diri­­genților, a soitit în timp scurt, să producă resultate atât de frumoase. începutul bun este un bun augur pentru du­cerea în îndeplinire a ori și­cărei lucrări. Să sperăm, că nu preste mult va succede acestui cor de a da producțiunilor sale un caracter mai estins, contribuind și în chipul acesta de a face cunoscut numele de român în cercurile străine. Nu putem însă cu asta ocasiune să nu ne ex­­primăm mirarea noastră asupra faptului, că la ape­lul dat de comitetul sec, în interesul corului în­ființat, n’a răspuns nici o parte a românimei. Această sală de petrecere, în care a domnit însuflețirea cea mai mare, va rămânea pentru tot­deauna o frumoasă floare din cununa amintirilor noastre. Ne-am depărtat toți cu credința, că noua viață intrată în sinul tinerimei române se va potența, putând astfel, a ne împlini și de altă dată, o da­­torință tot așa de plăcută ca și acum. Unul din cei de față. — Prelegerea dlui prof. N. Pilța: „Publicitatea la ro­mani“. — Jurnalistica romană. Brașov, 13 Decembre 1885. Die Redactor! A­seară la țînut a 4-a prelegere literară. Dl prof. Nie. Pikța a preles despre „publicitatea la romani.“ Dsa a început cu deducția și explicația noțiunei „pu­blicitate“, apoi după o introducere potrivită arată mijloacele cele mai primitive, prin cari aduceau ro­manii la cunoscința generală unele sau altele lucruri. Unele dintre aceste mijloace erau grădini sau alte localuri în general cunoscute, unde se adunau toți aceia, cari voiau să scie întâmplările­­ zilei, acolo se comunica din gură în gură cutare sau cutare eveni­ment local ori estern; alt loc de publicitate erau cabinetele de ras și de frișat, unde se duceau de multe­ ori chiar și spânii, numai ca să le spună băr­bierul câte o noutate. Altă modalitate de publicați­­une erau strigările la cornurile ulițelor, ca anunțu­rile prin sunarea de clopoțele pe strade la germani și prin baterea dobei prin piață și pe strade la noi. A citat mai multe anunțuri săpate și aflate la des­­gropările cetăților Pompeii și Herculan în asemânare cu anunțurile de a­ fi afișate pe ziduri la cornurile ulițelor. A vorbit mai departe despre jurnalistica romană amintind de cel dintâi jurnal întemeiat de Iuliu Ce­sar sub numele „Acta populi romani diurnati. A ară­tat ce materii intrau în fie­care rubrică a acestei foi. Acest jurnal a încetat cam pe timpul lui Valen­­tinian al III-lea și nișce exemplare din el s’au pă­strat — <Jice dia — până a­ fi. Lățirea astorfel de publicațiuni — deși nu era cunoscută arta tipogra­fică — se făcea, relativ, destul de ușor și anume mai vârtos prin multiplicarea scrierilor decopiate de­odată în multe sute de exemplare cu ajutoriul mu­lțimei celei mari a sclavilor, de cari dispuneau romanii, precum și prin poșta lor, carea după ra­porturile de atunci încă circula cu destulă iuțală și siguranță. Domnul disertator a reprodus multe anunțuri și publicațiuni de ale anticității, aducându-le în com­binațiune cu cele din timpul de față. Dia a făcut­­ frumos studiu prin atâtea cercetări după astfel de date pentru compunerea disertațiunei sale. G. — Ședința secțiunei pomologice a reuniunei econo­mice. — Poame nobilitate. — Când se se planteze pomii? Cultivarea rațională a merilor și perilor. Brașov, 13 Decembre 1885. Die Redactor­ în raportul meu despre desbaterile secțiunei albi­­năritului de aici, publicat în Nr. 126 al „Tel. Rom.“, am amintit despre ședința secțiunei pomologice a reuniunei economice de aici. Eată dară în resumat obiectele pertractate în acea ședință. Pentru de a-­și câștiga fie­cine cunoscințe de aproape despre diferitele soiuri de poame nobilizate, cultivate de membrii reuniunei, au fost aceștia înda­torați încă de mai nainte a aduce mai multe exem­plare din fie­care specie pentru gustare și studiare. Dintre speciile aduse îmi permit a număra aci vr’o câte­va. Reinette aurii de Blenheim, al căror miel­ este pocnitoriu și foarte fin și aromatic; Parmaine englesesci de iarnă; Cardinalul înflăcă­rat; Ram­bour portocaliu — foarte mare și cu bun gust; Reinette de Canada de o calitate deosebită; Reinette de Ananas; Mere de ros­in­arin, albe, fine, mici și lunguiețe, apoi pere de ale untului, iernatice, de un gust foarte delicat ș. a. Urmează la ordinea­­ zilei o disertațiune ținută de secretariul secțiunei, sub titula „Care e tim­pul cel mai potrivit pentru plantarea pomilor?“ Această temă a fost desvoltată pe baza principiilor și esperințelor susținute de renu­mitul pomolog Gaucher din Stuttgart. Acesta susține adecă de cel mai potrivit timp de plantat toamna și iarna, începând de pe la mijlocul lu­­nei lui Octombre, — iarna însă numai atunci, când va fi foarte moale, în pământ apătos și rece nu este recomandabilă plantarea în acest timp, din cauză, că pomii în astfel de caș degeră prește iarnă. Condiție neapărată este, că, dacă are pomul la plan­tare foi, se fie despoiat de ele, căci la din contră își perde prea multă umezeală din transul prin transpirațiune ; în alte privințe se face plantarea ca de obicei Avantagele, care le are această plantare sunt foarte plausibile și se pot resuma în următoarele. Toamna dispune omul de mai mult timp pentru esecutarea lucrărilor de grădină, pe când primăvara e foarte împresurat de alte lucrări întețitoare. Pomii plan­tați toamna mai ales la transport mai mari și în­târziate stau mai bine și mai în reveneală, prin urmare se prind mai ușor de­cât primăvara. Mu­gurii dormitori sunt mai puțin expuși la neajunsu­rile naturale, decât mugurii crescători (primăvara). Toamna nu e de lipsă să udăm, dar primăvara de multe ori nu suntem în stare a învinge toate ce­rințele grădinei, fiind cu totul împresurați. Pământul rămâne înfânat, și aerul poate străbate ușor pr­i porii pământului. Plantațiunea de toamnă se desvoaltă primăvara foarte de timpuriu, prin urmare va și cresce mai mult în acel an. Se înțelege de sine, că dacă vom griji ca să punem împrejurul pomișorului nou sădit un fel de așternut, (gunoi, paie, purdării, etc.) ca apărătoriu în contra gerului, acest așternut e mai bine a-1 acoperi cu o pătură de pământ ori­cât de sub­țire, de cât a-­l lăsa deasupra neacoperit în fine formarea de caltus pentru vindecarea ranelor la tăie­turile rădăcinilor se ușurează cu mult mai mult prin plantația de toamnă, de­cât prin cea de primăvară. Supunându-se la desbatere această disertațiune s’au expus mai multe păreri variate din partea mem­brilor, cari au făcut esperiință atât cu plantația de toamnă, cât și cu cea de primăvară. Unii ziceau adecă că e mai practic primăvara, deoare­ce toamna i s’a întâm­­plat de a înfruncait pomul atunci îndată după plantare, alții earăș pentru că li s’a întâmplat de le-au degerat mai mulți pomi dintre cei plan­tați toamna; causa acestor urmări a fost plantarea prea timpurie toamna, ori așezarea pomișorilor într-un loc apătos și rece. Cu toate acestea secțiunea a luat conclus, că aici la noi față cu clima și calita­tea terenului este mai recomandabilă plan­tarea de primăvară, fără însă de a­­sebi de practicabilitatea plantării de toamnă; cu planta­rea de primăvară se se mai facă cercări. Tot secretariul secțiunei comunică păr­erile lui Gaucher despre metodul de a putea produce cineva în timp scurt meri și peri cu trunchiu înalt, frumos, trainic și cu mare putere productivă. Bată metodul. Pociumpii (pomișorii pădureți) se îngrijesc și se cultivă în mod obicinuit vre­o 3 ani în școala ele pomi, pentru de ai împin­­tena la o crescere repede; li se formează trunchiuri frumoase și puternice prin retezare; după o cultivare de 3—4 ani se mută la locul, unde voim­a­i lăsa pentru totdeauna; aci se altoiesc în coroană și în scurtă vreme vor produce. S’au făcut multe esperiințe cu această modalitate și s’a constatat, cum că pe această cale se dobândesc pomi mai tari, mai sănă­toși și mai frumoși și fructe mai în grabă. Lucrul principal e se se aleagă pădureți, cari cresc repede, dar nu de cei slăbuți, strâmbi și bătrânicioși. Acea­stă procedură o adoaptă secțiunea cu toată căldura. S’a decis a se procura o foaie periodică de po­­mologie și anume „der Obstbaumzüchter 11, de N. Gau­cher din Stuttgart și această foaie sĕ circuleze pe la membri, ca sé o cetească și studieze. S’a confirmat din nou o decisiune de mai na­inte, ca să se cumpere o grădină pomologică de model. Această afacere se va mai discuta și în șe­dința din luna viitoare, carea va fi Marți în 12 Ian. n. 1886. G. Varietăți. * (Dr. Iuliu Glaser), unul dintre conducăto­­rii partidei liberale germane din Austria, fost mini­stru de justiție, procurator general la înalta curte de casațiune din Viena și unul dintre cei mai emi­nenți juriști ai veacului nostru, a reposat Sâmbătă seara la Viena, în etate de 54 de ani. * (A si Iul­ui Elena D­o­a­m­n­a) i s’a lăsat prin testamentul reposatei Elena Răsucean un legat de 20.000 lei. Acest legat s’a primit cu autoritarea M. S. Regelui. * (Iarnă nu glumă.) „Democratul“ din Plo­ești spune, că zăpada căzută în Vălenii-de-munte a fost așa de mare, încât a dărâmat niște case. * (Un eveniment îmbucurători­u) se așteaptă pe finea lunei lui Ianuariu la curtea regală din România. Se speră că în curând va avea și Ro­mânia moștenitoriul seu de tron, ca descendent di­rect al regelui Carol. * (O convenție poștală) s’a închieiat între România și Bulgaria, prin împuterniciții acestor două țări, și anume dl colonel Pastia, directorul general al poștelor și telegrafelor din România și dl Nacio­­vici, agentul diplomatic al Bulgariei. Această convenție prevede modul efectuării schim­bului de mesagerii, stabilesce răspunderea în caz de perdere sau stricare­a obiectelor, fiisează tacsele de perceput etc. Pănă acum mesageriile destinate pentru Turcia se trimeteau prin Viena-Triest. După aprobarea acestei convenții, ele vor merge prin Bulgaria, evitând acel mare ocol, care ocasionează perdere de timp și ch­el­­tuieli însemnate. * („Amicul artelor“). — Un comitet, compus din mai mulți specialiști și amatori a diferitelor ramuri a artelor frumoase, s’au decis a redacta în Iași un jurnal cu titlul „Amicul Artelor“ care va aduce cele mai nouă scrieri de valoare, recensiuni, poesii, dări de samă asupra mersului teatrului, con­certelor, esposițiunilor, diverse etc. asupra artelor frumoase atât din țară, cât și din străinătate. Având corespondenți în întreaga Bucovină și Transilvanie, în Viena, Berlin, Bruxell, Dresda, Paris, și Roma, această revistă devine indispensabilă ori­cărei familii, dând și scrii asupra modelor din curent. Edițiunea constă din o elegantă broșură în quart format, ce conține 20 de pagini, ilustrațiuni atât al artiștilor, cât și a distinșilor amatori români din țară precum și din diferite ramuri a artelor frumoase, precum și composiții musicale originale. Apare regulat la 1 și 15 a fie­cărei luni,­­în­­cepând de la 1 ianuarie 1886. Ilustrațiile și tipariul notelor sunt esecutate în Berlin. La finitul fie­cărui an se pune onorabililor abonați la disposiție, o anvelopă foarte frumos și lucios lucrată, pentru legatul celor 24 broșuri din cursul anului. Costul abonamentului: Pentru străinătate pe un an este de 10 fl. v. a., pe­­­ j an 5 fl. v. a. Puindu-ve în vedere conținutul interesant a ace­stei lucrurioase edițiuni, care devine o adevărată comoară a fie­cărui prieten a literaturei și artelor frumoase va sta gustului și culturei scientifice a fie­cărei familii totdeuna ca cel mai bun ajutoriu. Administrațiunea revistei „Amicul Artelor“ își ea permisiune de a re ruga, se binevoiți a sprijini această întreprindere, de mult dorită în țară, prin binevoitoriul D Voastre abonament, puindu-se la dis­posiție pe contra pagină rubrica cuvenită. Costul abonamentului se binevoiți a-1 trimite­­ prin mandat poștal cătră subsemnatul, care este

Next