Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)
1885-12-17 / nr. 132
TELEGRAFUL ROMAN. 531 In această cunună frumoasă, am avut fericirea de a vedea și pre reverendisimul domn Sava Popolinei protopresbiter, care nu intrelasă nici o ocasiune de a încuragia tinerimea. Onoare acestui venerabil părinte, care în orișice împrejurări aflându-se, scie se însuflețească, scie se sădească simțeminte românesci, încât privesce mersul sec. din anul trecut, înregistrăm cu bucurie progres, atât în partea materială, cât și morală, onoare acelora cari ostenesc ca soc, se înainteze tot mai mult cătră idealul seu. Balul român dat în anul trecut a ridicat rubrica financiară cu o mie de florini, mulțămită comitetului activ al balului, și în special președintelui aceluia Dr. Sterie N. Ciurcu, unul din cei mai zeloși binefăcători ai societății. Partea oficială deschisă prin o cuvântare acomodată din partea vicepreș. Drnd. Ales. Pop a decurs in ordinea cea mai bună. După terminarea acesteia, s’a început partea socială, unde bucuria și entusiasmul și a ajuns culmea. Pentru prima dată am avut fericirea de a asculta producțiunea nu de mult formatului cor român. Mărturisesc, că a fost o surprindere generală punetuositatea, cu care s’au esecutat toate piesele. Fiecare piesă a trebuit esecutată de două ori pentru a satisface dorințele ascultătorilor, și fiecare a fost însoțită de aplauze, ce păreau a nu mai înceta. Meritul cel mai mare a acestui succes, cade asupra dlui car. de Flondor, conducătoriul acestui car, care cu o paciențâ caracteristică tuturor dirigenților, a soitit în timp scurt, să producă resultate atât de frumoase. începutul bun este un bun augur pentru ducerea în îndeplinire a ori șicărei lucrări. Să sperăm, că nu preste mult va succede acestui cor de a da producțiunilor sale un caracter mai estins, contribuind și în chipul acesta de a face cunoscut numele de român în cercurile străine. Nu putem însă cu asta ocasiune să nu ne exprimăm mirarea noastră asupra faptului, că la apelul dat de comitetul sec, în interesul corului înființat, n’a răspuns nici o parte a românimei. Această sală de petrecere, în care a domnit însuflețirea cea mai mare, va rămânea pentru totdeauna o frumoasă floare din cununa amintirilor noastre. Ne-am depărtat toți cu credința, că noua viață intrată în sinul tinerimei române se va potența, putând astfel, a ne împlini și de altă dată, o datorință tot așa de plăcută ca și acum. Unul din cei de față. — Prelegerea dlui prof. N. Pilța: „Publicitatea la romani“. — Jurnalistica romană. Brașov, 13 Decembre 1885. Die Redactor! Aseară la țînut a 4-a prelegere literară. Dl prof. Nie. Pikța a preles despre „publicitatea la romani.“ Dsa a început cu deducția și explicația noțiunei „publicitate“, apoi după o introducere potrivită arată mijloacele cele mai primitive, prin cari aduceau romanii la cunoscința generală unele sau altele lucruri. Unele dintre aceste mijloace erau grădini sau alte localuri în general cunoscute, unde se adunau toți aceia, cari voiau să scie întâmplările zilei, acolo se comunica din gură în gură cutare sau cutare eveniment local ori estern; alt loc de publicitate erau cabinetele de ras și de frișat, unde se duceau de multe ori chiar și spânii, numai ca să le spună bărbierul câte o noutate. Altă modalitate de publicațiune erau strigările la cornurile ulițelor, ca anunțurile prin sunarea de clopoțele pe strade la germani și prin baterea dobei prin piață și pe strade la noi. A citat mai multe anunțuri săpate și aflate la desgropările cetăților Pompeii și Herculan în asemânare cu anunțurile de a fi afișate pe ziduri la cornurile ulițelor. A vorbit mai departe despre jurnalistica romană amintind de cel dintâi jurnal întemeiat de Iuliu Cesar sub numele „Acta populi romani diurnati. A arătat ce materii intrau în fiecare rubrică a acestei foi. Acest jurnal a încetat cam pe timpul lui Valentinian al III-lea și nișce exemplare din el s’au păstrat — <Jice dia — până a fi. Lățirea astorfel de publicațiuni — deși nu era cunoscută arta tipografică — se făcea, relativ, destul de ușor și anume mai vârtos prin multiplicarea scrierilor decopiate deodată în multe sute de exemplare cu ajutoriul mulțimei celei mari a sclavilor, de cari dispuneau romanii, precum și prin poșta lor, carea după raporturile de atunci încă circula cu destulă iuțală și siguranță. Domnul disertator a reprodus multe anunțuri și publicațiuni de ale anticității, aducându-le în combinațiune cu cele din timpul de față. Dia a făcut frumos studiu prin atâtea cercetări după astfel de date pentru compunerea disertațiunei sale. G. — Ședința secțiunei pomologice a reuniunei economice. — Poame nobilitate. — Când se se planteze pomii? Cultivarea rațională a merilor și perilor. Brașov, 13 Decembre 1885. Die Redactor în raportul meu despre desbaterile secțiunei albinăritului de aici, publicat în Nr. 126 al „Tel. Rom.“, am amintit despre ședința secțiunei pomologice a reuniunei economice de aici. Eată dară în resumat obiectele pertractate în acea ședință. Pentru de a-și câștiga fiecine cunoscințe de aproape despre diferitele soiuri de poame nobilizate, cultivate de membrii reuniunei, au fost aceștia îndatorați încă de mai nainte a aduce mai multe exemplare din fiecare specie pentru gustare și studiare. Dintre speciile aduse îmi permit a număra aci vr’o câteva. Reinette aurii de Blenheim, al căror miel este pocnitoriu și foarte fin și aromatic; Parmaine englesesci de iarnă; Cardinalul înflăcărat; Rambour portocaliu — foarte mare și cu bun gust; Reinette de Canada de o calitate deosebită; Reinette de Ananas; Mere de rosinarin, albe, fine, mici și lunguiețe, apoi pere de ale untului, iernatice, de un gust foarte delicat ș. a. Urmează la ordinea zilei o disertațiune ținută de secretariul secțiunei, sub titula „Care e timpul cel mai potrivit pentru plantarea pomilor?“ Această temă a fost desvoltată pe baza principiilor și esperințelor susținute de renumitul pomolog Gaucher din Stuttgart. Acesta susține adecă de cel mai potrivit timp de plantat toamna și iarna, începând de pe la mijlocul lunei lui Octombre, — iarna însă numai atunci, când va fi foarte moale, în pământ apătos și rece nu este recomandabilă plantarea în acest timp, din cauză, că pomii în astfel de caș degeră prește iarnă. Condiție neapărată este, că, dacă are pomul la plantare foi, se fie despoiat de ele, căci la din contră își perde prea multă umezeală din transul prin transpirațiune ; în alte privințe se face plantarea ca de obicei Avantagele, care le are această plantare sunt foarte plausibile și se pot resuma în următoarele. Toamna dispune omul de mai mult timp pentru esecutarea lucrărilor de grădină, pe când primăvara e foarte împresurat de alte lucrări întețitoare. Pomii plantați toamna mai ales la transport mai mari și întârziate stau mai bine și mai în reveneală, prin urmare se prind mai ușor decât primăvara. Mugurii dormitori sunt mai puțin expuși la neajunsurile naturale, decât mugurii crescători (primăvara). Toamna nu e de lipsă să udăm, dar primăvara de multe ori nu suntem în stare a învinge toate cerințele grădinei, fiind cu totul împresurați. Pământul rămâne înfânat, și aerul poate străbate ușor pri porii pământului. Plantațiunea de toamnă se desvoaltă primăvara foarte de timpuriu, prin urmare va și cresce mai mult în acel an. Se înțelege de sine, că dacă vom griji ca să punem împrejurul pomișorului nou sădit un fel de așternut, (gunoi, paie, purdării, etc.) ca apărătoriu în contra gerului, acest așternut e mai bine a-1 acoperi cu o pătură de pământ oricât de subțire, de cât a-l lăsa deasupra neacoperit în fine formarea de caltus pentru vindecarea ranelor la tăieturile rădăcinilor se ușurează cu mult mai mult prin plantația de toamnă, decât prin cea de primăvară. Supunându-se la desbatere această disertațiune s’au expus mai multe păreri variate din partea membrilor, cari au făcut esperiință atât cu plantația de toamnă, cât și cu cea de primăvară. Unii ziceau adecă că e mai practic primăvara, deoarece toamna i s’a întâmplat de a înfruncait pomul atunci îndată după plantare, alții earăș pentru că li s’a întâmplat de le-au degerat mai mulți pomi dintre cei plantați toamna; causa acestor urmări a fost plantarea prea timpurie toamna, ori așezarea pomișorilor într-un loc apătos și rece. Cu toate acestea secțiunea a luat conclus, că aici la noi față cu clima și calitatea terenului este mai recomandabilă plantarea de primăvară, fără însă de asebi de practicabilitatea plantării de toamnă; cu plantarea de primăvară se se mai facă cercări. Tot secretariul secțiunei comunică părerile lui Gaucher despre metodul de a putea produce cineva în timp scurt meri și peri cu trunchiu înalt, frumos, trainic și cu mare putere productivă. Bată metodul. Pociumpii (pomișorii pădureți) se îngrijesc și se cultivă în mod obicinuit vreo 3 ani în școala ele pomi, pentru de ai împintena la o crescere repede; li se formează trunchiuri frumoase și puternice prin retezare; după o cultivare de 3—4 ani se mută la locul, unde voimai lăsa pentru totdeauna; aci se altoiesc în coroană și în scurtă vreme vor produce. S’au făcut multe esperiințe cu această modalitate și s’a constatat, cum că pe această cale se dobândesc pomi mai tari, mai sănătoși și mai frumoși și fructe mai în grabă. Lucrul principal e se se aleagă pădureți, cari cresc repede, dar nu de cei slăbuți, strâmbi și bătrânicioși. Această procedură o adoaptă secțiunea cu toată căldura. S’a decis a se procura o foaie periodică de pomologie și anume „der Obstbaumzüchter 11, de N. Gaucher din Stuttgart și această foaie sĕ circuleze pe la membri, ca sé o cetească și studieze. S’a confirmat din nou o decisiune de mai nainte, ca să se cumpere o grădină pomologică de model. Această afacere se va mai discuta și în ședința din luna viitoare, carea va fi Marți în 12 Ian. n. 1886. G. Varietăți. * (Dr. Iuliu Glaser), unul dintre conducătorii partidei liberale germane din Austria, fost ministru de justiție, procurator general la înalta curte de casațiune din Viena și unul dintre cei mai eminenți juriști ai veacului nostru, a reposat Sâmbătă seara la Viena, în etate de 54 de ani. * (A si Iului Elena Doamna) i s’a lăsat prin testamentul reposatei Elena Răsucean un legat de 20.000 lei. Acest legat s’a primit cu autoritarea M. S. Regelui. * (Iarnă nu glumă.) „Democratul“ din Ploești spune, că zăpada căzută în Vălenii-de-munte a fost așa de mare, încât a dărâmat niște case. * (Un eveniment îmbucurătoriu) se așteaptă pe finea lunei lui Ianuariu la curtea regală din România. Se speră că în curând va avea și România moștenitoriul seu de tron, ca descendent direct al regelui Carol. * (O convenție poștală) s’a închieiat între România și Bulgaria, prin împuterniciții acestor două țări, și anume dl colonel Pastia, directorul general al poștelor și telegrafelor din România și dl Naciovici, agentul diplomatic al Bulgariei. Această convenție prevede modul efectuării schimbului de mesagerii, stabilesce răspunderea în caz de perdere sau stricarea obiectelor, fiisează tacsele de perceput etc. Pănă acum mesageriile destinate pentru Turcia se trimeteau prin Viena-Triest. După aprobarea acestei convenții, ele vor merge prin Bulgaria, evitând acel mare ocol, care ocasionează perdere de timp și cheltuieli însemnate. * („Amicul artelor“). — Un comitet, compus din mai mulți specialiști și amatori a diferitelor ramuri a artelor frumoase, s’au decis a redacta în Iași un jurnal cu titlul „Amicul Artelor“ care va aduce cele mai nouă scrieri de valoare, recensiuni, poesii, dări de samă asupra mersului teatrului, concertelor, esposițiunilor, diverse etc. asupra artelor frumoase atât din țară, cât și din străinătate. Având corespondenți în întreaga Bucovină și Transilvanie, în Viena, Berlin, Bruxell, Dresda, Paris, și Roma, această revistă devine indispensabilă oricărei familii, dând și scrii asupra modelor din curent. Edițiunea constă din o elegantă broșură în quart format, ce conține 20 de pagini, ilustrațiuni atât al artiștilor, cât și a distinșilor amatori români din țară precum și din diferite ramuri a artelor frumoase, precum și composiții musicale originale. Apare regulat la 1 și 15 a fiecărei luni,începând de la 1 ianuarie 1886. Ilustrațiile și tipariul notelor sunt esecutate în Berlin. La finitul fiecărui an se pune onorabililor abonați la disposiție, o anvelopă foarte frumos și lucios lucrată, pentru legatul celor 24 broșuri din cursul anului. Costul abonamentului: Pentru străinătate pe un an este de 10 fl. v. a., pe j an 5 fl. v. a. Puindu-ve în vedere conținutul interesant a acestei lucrurioase edițiuni, care devine o adevărată comoară a fiecărui prieten a literaturei și artelor frumoase va sta gustului și culturei scientifice a fiecărei familii totdeuna ca cel mai bun ajutoriu. Administrațiunea revistei „Amicul Artelor“ își ea permisiune de a re ruga, se binevoiți a sprijini această întreprindere, de mult dorită în țară, prin binevoitoriul D Voastre abonament, puindu-se la disposiție pe contra pagină rubrica cuvenită. Costul abonamentului se binevoiți a-1 trimite prin mandat poștal cătră subsemnatul, care este