Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-09-19 / nr. 99

Nr. 99. Sibiiu, Joi 19 Septembre (1 Octombre) 1885. Anul XXXnI. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marin, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ Qt^oro rîcx froi nri -no fl ARP.hidfiTTl DG VUM. V UIJ^UM. v U.V VA \/* v* * p VW...... ------------------ x trimestrul Octombre - Decembre al anului 1885, cu prețul cel mai moderat, ce se poate vede în frun­tea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca să se poată ceti. Se atrage atențiunea oa­ domni abonați, al căror abonament se sfârșește cu ultima Septembre 1885, a-și rînnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espectarea foaiei*). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *­ O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Sibiiu, 18 Septembre 1885. De câte­va 4ile congresul bisericei sârbesci este întriunit în Carloviț. In ajunul congresului nostru național-bisericesc datori suntem a ne da seama despre cele ce se în­tâmplă acuma în congresul național sârbesc din Carloviț, căci mersul lucrurilor din acest congres, curentul politic, care normează situația de aici, nu vor fi fără oare­care influență asupra congresului nostru național-bisericesc, a cărui convocare, după cum se crede — era intenționată pe­­ ziua de 1 —13 Octobre a. c. Datori suntem deci a ne da seamă cu cele ce se întâmplă tocmai acuma în congresul sârbilor, căci o accentuăm, dela fericita deslegare a scisiu­­nei dintre ierarh­ia și elementul laic la sârbi, atârnă mult și o mai binevoitoare tractare a bisericei noa­stre ortodocse­ române din Ungaria. Cetitorii noștri sunt în curent cu starea lucru­rilor din biserica sârbească. Ca fortăreață națională fu ea considerată de către cercurile politice de la noi, cu cuvânt, sau fără cuvânt, aceasta deocamdată nu o vom cerceta. Cei mai de influență bărbați politici ai sârbilor dominau situațiunea în biserica sârbească, și con­gresul național sârbesc în majoritatea sa lucra sub conducerea acestor bărbați. Opiniunea publică de la noi se înveninează de câte ori vede instituțiuni garantate prin lege, cari prin existența lor chiar fac zadarnică realizarea pla­________1­1 — — d .. A­d­n«»«« y «nu­il«b­ /­n«11 M/­n IlUnulUi UC 111ULICA lift pUl­ll Ud­ Ullquicaotdi. Biserica serbească s’a considerat de pede că actu­alului curent domnitor, înțelegem biserica cu actuala organisare a ei. S’a încins deci o luptă ageră între biserică și stat, și noi cu durere trebuie se mărturisim, că această luptă ne-a atins indirect și pre noi. Lovitura cea mai mare s’a dat autonomiei bi­­sericesci prin denumirea patriarh­ului de cătră co­roană, și încă denumirea unei persoane, pe care congresul de două­ ori o a respins dela demnitatea de patriarh­. Deviza sârbilor a fost: apărăm drepturile cele mai sfinte ale bisericei, și le apărăm pe căi legale. Deviza guvernului era: biserica sârbească este un cuib de iaimici politici, trebuie deci împrășciat acest cuib pro salute­rei publicae. Pănă acum s’au aplicat tot numai mijloace pa­liative. O parte însemnată a bărbaților sârbi a înțe­les pericolul la care este expusă biserica, și ei s’au retras, făcând astfel posibilă o transacțiune între elementele așa numite moderate și între ierarh­ie. Fisionomia actualului congres nu mai poartă faimoasa firmă Miletici-Polit. Sunt elemente în acest congres, despre cari se­­ zice, că dacă numai va fi posibil, vor realisa o în­țelegere, dicem, dacă nu mai se va putea. Atârnă deci foarte mult dela ținuta clericalilor și pretensiunile ce vor face ei în modificarea ac­tualei organisațiuni bisericesci. Avem înaintea noastră cuvântarea patriarh­u­lui Anghelici ținută după constituirea congresului. Din această cuvântare puțin ne putem orienta. Ni se pune adecă în vedere o împăcare a pre­­tensiunilor din ambele părți, aceasta înse numai atunci­, dacă congresul din capul locului va face unele concesiuni de mare importanță. Se pretinde ca congresul se treacă peste denumirea patriarh­u­lui, considerând ca fapt consumat acest act, la care congresul nu are nici un cuvânt, în cazul că congresul va insista se vorbească la acest act, atunci el va fi disolvat, și după cum ne spune un comunicat în pianul „Neue freie Presse“ guvernul va presenta dietei un proiect de lege, prin care articolul de lege IX, din anul 1868, pri­­vitoriu la autonomia bisericei sârbesci, se va de­­lătura, în această periculoasă alternativă un seim ce va face majoritatea din congresul sârbesc. După a noastră părere cestiunea nu poate avea decât un singur mod de soluțiune. Dacă se va crede că prin un compromis oare­care se mai poate conserva ceva în biserica sârbă, atunci congresul se va supune. Dacă însă condițiunile compromisului vor fi de natură, încât ele numai pentru un scurt timp vor putea amâna ștergerea autonomiei prin lege, atunci nimenea nu se mai supune la torture. S’a făcut la timpul său multă larmă în biserica sârbească, și lucrurile au ajuns la culme. Sunt oameni la noi, cari sub flamura naționa­lismului nu încetează a bate doba cea mare în bi­serica orientală română din Ungaria. Nu e lucru național sau de interes național ce fac frații greco- catolici, nu, doamne feresce! Din anul 1872 lumea nu scie ce a decis sino­dul lor provincial. E lucru național însâ a lovi în arh­iereul bi­sericei greco-orientale; interesele pur naționale cer se fie trasă în tină fundațiunea Șaguna, publicate intențiunile consistoriului nostru metropolitan, și cele ale congresului. E lucru național a face memorii personale foarte nepersonale în biserică, și aceasta spre a ni se pu­tea zice și noue ca lui Miletici și Polit: biserica Voastră e cuib național, deci să se spargă acest cuib. Suntem în preajma congresului, și nu fără în­grijiri privimi în viitoriu. După aceste priviri generale comunicăm cuvân­tarea Prea­ Sfinției Sale Patriarh­ului Anghelici în traducere: Mărit congres! •înainte de a începe lucrarea noastră comună, simțul bucuriei sincere me îndeamnă, ca la întru­­­nirea noastră pornită din preaînalta concesiune a Maiestății Sale ces. reg. apostolice, Prea­ grațiosului nostru domnitoriu și iubit rege, se ve salut prea­­stimaților domni, fraților episcopi și domnilor depu­tați cu „Bine ați venit.“ Ca fii blând­i și credincioși ai sântei noastre bi­serici ortodocse, ca îngăduitori și credincioși supuși ai gloriosului nostru domnitor, care are părintească îngrijire față cu credincioasele și patrioticele po­poare din patrie, cu toți v’ați presentat aici — despre aceasta sunt convins­e cu acea nobilă intențiune, FOITA. (Urmare.) Dacă ar fi­­ jos din­ autori, cum că suf.­­â este cas posesiv, pentru că exprimă o relațiune posesivă, definițiunea acestei suficse ar fi baremi întemeiată, și apoi am fi așteptat, ca să se fi mai adaus, cum că suf. genitivului -nak, -nek, se adauge posesorului numai când lângă posesor stă și posesiunea cu suf. posesiv pers. -a, -e (-ja, je), iar la cașul contrar, posesorului i se adauge suf. -e. Dar a­ș^cel cum că­­ e nu e genitiv, e fixa de lana caprina, de­oare­ce genitivul nu e alt­ceva decât un cas posesiv, care în limba maghiară stă totdeauna în legătură cu suf. posesiv; pr. az anik (nak­) örem­e, a szülők­ f.el) gond­­a, sau: Kinek hatalma nagyobb az emberé­e vagy az istené? Altcum observ, că de­­finițiunile sunt lucruri laterale într-o carte menită pentru începători, mai bine ar fi făcut uini autori, dacă ar fi hotărît, în care cai folosim forma -e, evé, și când se întrebuințează -nak, -nek dimpreună cu -a, -e etc. Cu privire la reflecțiunea: „Tot considerăm­ practice ne-a îndemnat se nu primim în cartea noastră formele: b­endettem, várandottam etc.“ ob­serv, cum că unii autori nu sunt îndreptățiți a in­troduce reînoiri în limba maghiară. Binevoiască a ceti gramaticele de Ballagi, Ney, Izverényi, Imre Sándor și alții, cari toți sunt limbiști acreditați, nicăirea nu vor afla, că terminațiunile -andok, -endek exprimă futul perfect sau exact, acestea ocuză pre­­tutindenea ca futur simplu sau condiționat (egyszerű v. főktétes jövő), pr­én is fogok főni, ha elvárandasz, kapni fogunk, ha kérendünk. Sau dacă unii autori nu se încred în știința acestor gramatici, cetiască cartea premiată de academia maghiară de științe și criticată de membrii ai acestei academii: M. Bal­tagi, D. Szász și G. Szarvas. Cartea e întitulată: „A magyar nyelvajítás óta divatba jött idegen és hibás szólások bírálata, tekintettel az újítás helyes medjai­a. Irta Imre Sándor, a­m. t. akadémia lev. tagja.“ Formele mai sus amintite acupă singur nu­mai în gramatica de Ihász G. sub numirea: végzett jövő (futurum perfectam v­­esactum.) Dar nici Ihász G. nu e infalibil, și de aceea e o greșală neierta­­bilă, a compune o gramatică, fără de a ceti mai nainte unele gramatice mai valorabile, și a nu primi termenii folosiți de cei mai mulți autori acre­ditați ! Tot așa de neiertabilă este împrumutarea li­­cerilor, care stau în contrazicere cu adverul, pr. „Az ellenség Árpád királytól földet, füvet és vizet kért“ și altele, a­le­se acelea chiar și în „opurile scriitorilor și poeților acreditați.“ Starea presentă a sciinței trebuie s- o respecteze fie­care om cult, cu atât mai mult scriitorii de cărți școlare. Nu cred, că pe autori îi va putea măguli scusa, că au îm­prumutat­­acerile: „A vas nehezebb mint az arany, de hasznosabb­is“, sau: „Hazánkban 4 nagyobb tó van“ și altele din opurile scriitorilor și ale poeților acreditați. Ei cred, că și dânșilor le-ar fi convenit de o sută de ori mai bine, dacă ar fi folosit și dânșii mai bine „materialul folosit de vechi gra­matici, adecă: a macska nyárog, a kutya ugat etc.,­­de care altcum quantum satis se află și în cartea de dânșii) de cât­e*celile, care îi compromitează înaintea studenților la traducerea acelora. Cum că provocarea autorilor la valoarea licei’ilor pentru traducere e numai reclamă goală, se poate vedea și din exemplele următoare: Depr. 6: A fiú­jó. A kertek nagyok és drágák Az ajtók tiszták. A rész emberek nem ritkák; depr. 5: Servitoriul e băiat diligent; depr. 4: Egy gazda mindig egészséges — (Mikor nem beteg!). A nagy kert szép és drága. Az egészséges lakos magas. A jó ember nem min­dig nagy és szép. Depr. 3: Copilul e vioi — (Da! mai ales când plânge!); Cetatea e mare. Satul nu e mare, dar Beșinar este mare sat — (Așa dară, nu e mare și totuș e mare!); depr. 2: Az atya mindig szorgalmas. Az atya és a fiú. A leány vig, de a fiú szomorú — (Mégis jobb dolguk vau a le-

Next