Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)
1885-09-19 / nr. 99
Nr. 99. Sibiiu, Joi 19 Septembre (1 Octombre) 1885. Anul XXXnI. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marin, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ Qt^oro rîcx froi nri -no fl ARP.hidfiTTl DG VUM. V UIJ^UM. v U.V VA \/* v* * p VW...... ------------------ x trimestrul Octombre - Decembre al anului 1885, cu prețul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca să se poată ceti. Se atrage atențiunea oa domni abonați, al căror abonament se sfârșește cu ultima Septembre 1885, a-și rînnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espectarea foaiei*). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. * O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Sibiiu, 18 Septembre 1885. De câteva 4ile congresul bisericei sârbesci este întriunit în Carloviț. In ajunul congresului nostru național-bisericesc datori suntem a ne da seama despre cele ce se întâmplă acuma în congresul național sârbesc din Carloviț, căci mersul lucrurilor din acest congres, curentul politic, care normează situația de aici, nu vor fi fără oarecare influență asupra congresului nostru național-bisericesc, a cărui convocare, după cum se crede — era intenționată pe ziua de 1 —13 Octobre a. c. Datori suntem deci a ne da seamă cu cele ce se întâmplă tocmai acuma în congresul sârbilor, căci o accentuăm, dela fericita deslegare a scisiunei dintre ierarhia și elementul laic la sârbi, atârnă mult și o mai binevoitoare tractare a bisericei noastre ortodocse române din Ungaria. Cetitorii noștri sunt în curent cu starea lucrurilor din biserica sârbească. Ca fortăreață națională fu ea considerată de către cercurile politice de la noi, cu cuvânt, sau fără cuvânt, aceasta deocamdată nu o vom cerceta. Cei mai de influență bărbați politici ai sârbilor dominau situațiunea în biserica sârbească, și congresul național sârbesc în majoritatea sa lucra sub conducerea acestor bărbați. Opiniunea publică de la noi se înveninează de câte ori vede instituțiuni garantate prin lege, cari prin existența lor chiar fac zadarnică realizarea pla________11 — — d .. Adn«»«« y «nuil«b /n«11 M/n IlUnulUi UC 111ULICA lift pUlll Ud Ullquicaotdi. Biserica serbească s’a considerat de pede că actualului curent domnitor, înțelegem biserica cu actuala organisare a ei. S’a încins deci o luptă ageră între biserică și stat, și noi cu durere trebuie se mărturisim, că această luptă ne-a atins indirect și pre noi. Lovitura cea mai mare s’a dat autonomiei bisericesci prin denumirea patriarhului de cătră coroană, și încă denumirea unei persoane, pe care congresul de două ori o a respins dela demnitatea de patriarh. Deviza sârbilor a fost: apărăm drepturile cele mai sfinte ale bisericei, și le apărăm pe căi legale. Deviza guvernului era: biserica sârbească este un cuib de iaimici politici, trebuie deci împrășciat acest cuib pro saluterei publicae. Pănă acum s’au aplicat tot numai mijloace paliative. O parte însemnată a bărbaților sârbi a înțeles pericolul la care este expusă biserica, și ei s’au retras, făcând astfel posibilă o transacțiune între elementele așa numite moderate și între ierarhie. Fisionomia actualului congres nu mai poartă faimoasa firmă Miletici-Polit. Sunt elemente în acest congres, despre cari se zice, că dacă numai va fi posibil, vor realisa o înțelegere, dicem, dacă nu mai se va putea. Atârnă deci foarte mult dela ținuta clericalilor și pretensiunile ce vor face ei în modificarea actualei organisațiuni bisericesci. Avem înaintea noastră cuvântarea patriarhului Anghelici ținută după constituirea congresului. Din această cuvântare puțin ne putem orienta. Ni se pune adecă în vedere o împăcare a pretensiunilor din ambele părți, aceasta înse numai atunci, dacă congresul din capul locului va face unele concesiuni de mare importanță. Se pretinde ca congresul se treacă peste denumirea patriarhului, considerând ca fapt consumat acest act, la care congresul nu are nici un cuvânt, în cazul că congresul va insista se vorbească la acest act, atunci el va fi disolvat, și după cum ne spune un comunicat în pianul „Neue freie Presse“ guvernul va presenta dietei un proiect de lege, prin care articolul de lege IX, din anul 1868, privitoriu la autonomia bisericei sârbesci, se va delătura, în această periculoasă alternativă un seim ce va face majoritatea din congresul sârbesc. După a noastră părere cestiunea nu poate avea decât un singur mod de soluțiune. Dacă se va crede că prin un compromis oarecare se mai poate conserva ceva în biserica sârbă, atunci congresul se va supune. Dacă însă condițiunile compromisului vor fi de natură, încât ele numai pentru un scurt timp vor putea amâna ștergerea autonomiei prin lege, atunci nimenea nu se mai supune la torture. S’a făcut la timpul său multă larmă în biserica sârbească, și lucrurile au ajuns la culme. Sunt oameni la noi, cari sub flamura naționalismului nu încetează a bate doba cea mare în biserica orientală română din Ungaria. Nu e lucru național sau de interes național ce fac frații greco- catolici, nu, doamne feresce! Din anul 1872 lumea nu scie ce a decis sinodul lor provincial. E lucru național însâ a lovi în arhiereul bisericei greco-orientale; interesele pur naționale cer se fie trasă în tină fundațiunea Șaguna, publicate intențiunile consistoriului nostru metropolitan, și cele ale congresului. E lucru național a face memorii personale foarte nepersonale în biserică, și aceasta spre a ni se putea zice și noue ca lui Miletici și Polit: biserica Voastră e cuib național, deci să se spargă acest cuib. Suntem în preajma congresului, și nu fără îngrijiri privimi în viitoriu. După aceste priviri generale comunicăm cuvântarea Prea Sfinției Sale Patriarhului Anghelici în traducere: Mărit congres! •înainte de a începe lucrarea noastră comună, simțul bucuriei sincere me îndeamnă, ca la întrunirea noastră pornită din preaînalta concesiune a Maiestății Sale ces. reg. apostolice, Prea grațiosului nostru domnitoriu și iubit rege, se ve salut preastimaților domni, fraților episcopi și domnilor deputați cu „Bine ați venit.“ Ca fii blândi și credincioși ai sântei noastre biserici ortodocse, ca îngăduitori și credincioși supuși ai gloriosului nostru domnitor, care are părintească îngrijire față cu credincioasele și patrioticele popoare din patrie, cu toți v’ați presentat aici — despre aceasta sunt convinse cu acea nobilă intențiune, FOITA. (Urmare.) Dacă ar fi jos din autori, cum că suf.â este cas posesiv, pentru că exprimă o relațiune posesivă, definițiunea acestei suficse ar fi baremi întemeiată, și apoi am fi așteptat, ca să se fi mai adaus, cum că suf. genitivului -nak, -nek, se adauge posesorului numai când lângă posesor stă și posesiunea cu suf. posesiv pers. -a, -e (-ja, je), iar la cașul contrar, posesorului i se adauge suf. -e. Dar aș^cel cum că e nu e genitiv, e fixa de lana caprina, deoarece genitivul nu e altceva decât un cas posesiv, care în limba maghiară stă totdeauna în legătură cu suf. posesiv; pr. az anik (nak) öreme, a szülők f.el) gonda, sau: Kinek hatalma nagyobb az emberée vagy az istené? Altcum observ, că definițiunile sunt lucruri laterale într-o carte menită pentru începători, mai bine ar fi făcut uini autori, dacă ar fi hotărît, în care cai folosim forma -e, evé, și când se întrebuințează -nak, -nek dimpreună cu -a, -e etc. Cu privire la reflecțiunea: „Tot considerăm practice ne-a îndemnat se nu primim în cartea noastră formele: bendettem, várandottam etc.“ observ, cum că unii autori nu sunt îndreptățiți a introduce reînoiri în limba maghiară. Binevoiască a ceti gramaticele de Ballagi, Ney, Izverényi, Imre Sándor și alții, cari toți sunt limbiști acreditați, nicăirea nu vor afla, că terminațiunile -andok, -endek exprimă futul perfect sau exact, acestea ocuză pretutindenea ca futur simplu sau condiționat (egyszerű v. főktétes jövő), prén is fogok főni, ha elvárandasz, kapni fogunk, ha kérendünk. Sau dacă unii autori nu se încred în știința acestor gramatici, cetiască cartea premiată de academia maghiară de științe și criticată de membrii ai acestei academii: M. Baltagi, D. Szász și G. Szarvas. Cartea e întitulată: „A magyar nyelvajítás óta divatba jött idegen és hibás szólások bírálata, tekintettel az újítás helyes medjaia. Irta Imre Sándor, am. t. akadémia lev. tagja.“ Formele mai sus amintite acupă singur numai în gramatica de Ihász G. sub numirea: végzett jövő (futurum perfectam vesactum.) Dar nici Ihász G. nu e infalibil, și de aceea e o greșală neiertabilă, a compune o gramatică, fără de a ceti mai nainte unele gramatice mai valorabile, și a nu primi termenii folosiți de cei mai mulți autori acreditați ! Tot așa de neiertabilă este împrumutarea licerilor, care stau în contrazicere cu adverul, pr. „Az ellenség Árpád királytól földet, füvet és vizet kért“ și altele, alese acelea chiar și în „opurile scriitorilor și poeților acreditați.“ Starea presentă a sciinței trebuie s- o respecteze fiecare om cult, cu atât mai mult scriitorii de cărți școlare. Nu cred, că pe autori îi va putea măguli scusa, că au împrumutatacerile: „A vas nehezebb mint az arany, de hasznosabbis“, sau: „Hazánkban 4 nagyobb tó van“ și altele din opurile scriitorilor și ale poeților acreditați. Ei cred, că și dânșilor le-ar fi convenit de o sută de ori mai bine, dacă ar fi folosit și dânșii mai bine „materialul folosit de vechi gramatici, adecă: a macska nyárog, a kutya ugat etc.,de care altcum quantum satis se află și în cartea de dânșii) de câte*celile, care îi compromitează înaintea studenților la traducerea acelora. Cum că provocarea autorilor la valoarea licei’ilor pentru traducere e numai reclamă goală, se poate vedea și din exemplele următoare: Depr. 6: A fiújó. A kertek nagyok és drágák Az ajtók tiszták. A rész emberek nem ritkák; depr. 5: Servitoriul e băiat diligent; depr. 4: Egy gazda mindig egészséges — (Mikor nem beteg!). A nagy kert szép és drága. Az egészséges lakos magas. A jó ember nem mindig nagy és szép. Depr. 3: Copilul e vioi — (Da! mai ales când plânge!); Cetatea e mare. Satul nu e mare, dar Beșinar este mare sat — (Așa dară, nu e mare și totuș e mare!); depr. 2: Az atya mindig szorgalmas. Az atya és a fiú. A leány vig, de a fiú szomorú — (Mégis jobb dolguk vau a le-