Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)
1886-04-22 / nr. 42
Nr. 42 Sibiiu, Marți 22 Aprilie (4 Mai) 1886. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 îl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIV. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fiecare publicare. V " Din causa sărbătorii „Sântul Cîeorge44 numărul proclim va apărea Sâmbătă în 36 Aprilie. Sesiunea sinodului archidiecesan. , Alaltăieri s’a deschis sesiunea sinodului nostru archidiecesan. La deschidere au fost prezenți preste 40 de deputați sinodali, dovadă vină despre interesul cel mare al deputaților noștri față cu biserica, și despre consciențiositatea cea mare în împlinirea oficiului, cu care i a inzestrat clerul și poporul credincios al bisericei noastre. Deschiderei sinodului i-a premers celebrarea sântei liturgii de cătră Escelenția Sa Domnul archiepiscop și metropolit Miron Romanul, asistat de Preacuvioșiile lor archimandrit și vicariu archiepiscopesc Nicolau Popea, Dr. Ilarion Pușcariu și Nicanor Frateș protosinceli, mai departe de cătră domnul director seminarial Ioan Hannia și asesorul consistorial Zaharia Boiu, ca diacon a funcționat domnul Sabin Piso. După celebrarea sântei liturgii s’a făcut chiemarea Sântului Duh. Cântările liturgice le-a esecutat corul seminarial sub conducerea profesorului George Dima, și le-a esecutat într’un mod, care înalță spre ceriu inimile credincioșilor. După sânta liturgie deputații s’au întrunit în sala destinată pentru ținerea ședințelor în seminariul archidiecesan. Escelenția Sa Domnul archiepiscop și metropolit Miron Romanul ocupând scaunul presidial, deschide sesiunea sinodală prin următoarea cuvântare: Preastimați Domni, Iubiți frați, Iubiți fii sufletesci! .Primiți și astădată salutările mele cordiale la întrunirea Domniilor Voastre în sinodul ordinariu archidiecesan, chiemat să iee în seamă resultatele anului din urmă ale vieței noastre constituționale bisericești, și a întocmi pentru viitoriu cele ce convin intereselor noastre de conservare și progress. „Nu stiu în ce măsură va fi satisfăcătoare față cu pretensiunile Domniilor Voastre activitatea consistoriului nostru archidiecesan, carea se presenză și se supune și acum aprebărei sinodale în rapoartele lui generale și speciale; eu însă cred, că în cea ce priveșce cursul afacerilor consistoriale în general, se poate constata un progres satisfăcătoriu, care va deveni în viitoria tot mai mare, dacă-mi va succede a întruni și mai bine puterile de lucru ale singuraticilor membri consistoriali. „Cea ce me supără pre mine, și — cred — pre tot sufletul devotat bisericei, este răul, care în decursul anului s’a pornit de nou cu multă vehemență, nu numai spre a strica nimbul sântei noastre biserici în ochii publicului nostru și ai străinilor, ci chiar spre a distruge legăturile spirituale dintre noi, cari au fost totdeuna puterea noastră de vieață, puterea, care ne a susținut și în cele mai grele timpuri de ispite și dușmănii din partea altora. „Tot ce me poate mângâia față cu stricăciunile răului acestuia, este credința mea în simțul bun încă necorupt al poporului nostru și al preoțimei conducătoare, și speranța, că răul însuși, născut din preocupațiuni mai mult personale și promovat chiar de oameni de ai noștri probabil în momente de iritațiune, cari în nefericita situațiune de astăzi nu se ivesc prea adese, — va înceta de sine dimpreună cu toate urmările lui, și cu arhiereul respunslătoriu înaintea lui Dumnezeu pentru întregitatea bisericei concrestate archipăstoriei mele, nu voiu fi pus în necesitatea estremă de a-i aplica remedii radicale, ce poate ar fgudui cercuri și însoțiri întregi. „Sperez îndeosebi, că Domniile Voastre Preasumați Domni, iubiți frați, iubiți fii sufletești, cari aveți inimă pentru conservarea și prosperarea sântei noastre biserici, mereți sprijini în intențiunile mele sincere de a restaura vâsra și reputațiunea bisericei, și a-i salva interesele vitale, mai ales acum, când pentru acestea avem să purtăm o luptă foarte grea contra unei forțe precumpenitoare, ca se in flic chiar cotropitoare. „Cerendu-ne binevoitoriul sprijin și la menținerea ordinei bune în consultările noastre sinodale, declar de deschisă sesiunea ordinariă a sinodului nostru archidiecesan pentru anul curent."1 După ascultarea acestei cuvântări, care fu fiu aclamată, presidiul denumește de notari provisorii pe deputații Nicanor Frateș, Mateiu Voilean și Pompiliu Pipoș, apoi anunță trecerea din viață a deputaților sinodali: Anania Trombițaș de Betlen, asesor ordinariu în senatul școlariu al consistoriului archidiecesan și Ștefan Tamaș. Sinodul își exprimă condolența prin sculare. Mai departe anuncă, că în urma reposărei deputatului sinodal Anania Trombițaș de Betlen devenind vacant un loc de deputat în cercul electoral XV al Târnavelor, consistoriul a escris alegere nouă, totodată provoacă pe cel ales, ca dacă se află present, se-și presenteze credenționalul. Profesorul seminarial Dr. Ioan Crișan își presentează credenționalul. Constatându-se că sunt de față în majoritate membrii sinodului archidiecesan, se pune la cale alegerea biroului, și sinodul declară de notari aleși din cler pe Nicanor Frateș și loan Danciu, iar dintre mireni pe Dr. Nicolau Olariu, Dr. Ioan Mihu, Matei Voilean și Pompiliu Pipoș, dintre cari presidiul denumeșce de notariu general pe Nicanor Frateș. Constituit astfeliu, sinodul purcede la alegerea comisiunilor, și se aleg a) în comisia verificătoare: loan Raț, loan Papiu, Parteniu Cosma, Eugen Brote, Anania Moldovan și Rubin Patița; b) în comisia organisătoare: Nicolau Cristea, loan Hannia, Dr. Ilarion Pușcăria, Iacob Bologa, Dr. Aurel Brote, Parteniu Cosma, Elia Măcellariu, loan de Preda și Coloan Crișan;; c) în comisiunea bisericească: loan Gal, Vasiliu Roșescu, Galacteon Șagău, Gherasim Candrea, loan Bechnitz, Alecsiu Olariu, Iosif Orbonaș, Dr. Absolon Todea, Petru Truța; d) în comisiunea școlară: Zaharia Boiu, Dr. Nicolau Maier, loan Popescu, Ilariu Duvlea, Ioachim Fulea, Simeon Muntean, Ștefan Iosif, Dr. Nicolau Pop, loan Slavici; e) în comisiunea financiară: Romul de Crainic, loan Petrie, Alecsandru Tordășan, George Dănilă, Petru Gligor, Ambrosiu Bârsean, Rubin Patița, loan cavaler de Pușcariu, loan Șandru; f) în comisiunea petiționară: Vasile Damian, Iuliu Dan, Dr. Ioan Moga, Nicolau Cosma, Petru Ciora, Ioan Zaharia. Se presentează cererea de concediu pentru întreagă sesiunea sinodală a deputatului Diamandi Manole, și se încuviințează. Se presentează apoi: Raportul consistoriului archidiecesan, prin care se notifică repausarea asesorului consistorial Visarion Roman, și se predă comisiunei organisătoare. Raportul consistoriului archidiecesan în causa transpunerei legatului fericitului Andrei Baron de Șaguna pentru 2 eparhii la administrarea cassei metropolitane, — se dă comisiunei financiare. Raportul consistoriului archidiecesan, în causa conspectului nou despre averea comunelor bisercesci, — se dă comisiunei financiare. Raportul consistoriului archidiecesan privitoriu la propunerea limbei maghiare la institutul nostru pedagogic în trei oare pe săptămână, — se dă comisiunei școlare. FOIȚA. Poesii poporale din Transilvania. (Culese de loan Duma.) C. Hore. XXXIX. Blăstămatu-m’a maica Se me leagăn ca frunza, Ca frunza alunului în postul crăciunului, Ca frunza cireșului în postul Sâmpetrului. XL. Nevastă secerătoare Ce seceri vara la soare Și mijlocul nu te doare? De te doare mijlocul Țipă secerea ’n pământ Și te suie ’n deal la vânt, țeu la vânt și la recoare Ca să-ți treacă de durere. XLI. Cine mână plugul bine, Și mai bea și mai rămâne, Cine mână plugul rău, Trece p ângă lagădău, zice că e vinul rău Dacă nu’s bani în jașcău. XLII. Frunză verde de săsciu, Așteaptă mândră că vin Pe sară cât de târziu, Num’ atâta oi zăbovi, Păn ce murgu-oi potcovi, Cu potcoave de aramă Se nu dau la poduri vamă, Ca se ajung mai degrabă. XLIII. Câtă lume-i pentru mine Mânce-o fucul pănă mâne, • arde de patru părți, ^ ei părți cu lemne verdi, Și re-o parte cu uscate Că n'avu-i de tine parte, Ear câtă-a mai rămânea, Mânce-o focul când va vrea. XLIV. Strigă mândra din grădină Sé me duc la ea la cină, Strigă mândra din prilaz Sé me duc la ea de mai, Strigă mândra din ogradă Sé me duc la ea degrabă, Strigă mândra din cetoare Sé me duc la ea că moare, — Frunză verde și-o frăguță Nu stă lumea ’ntr’o drăguță, — Ba stăteu dacă-i mândruță. XLV. Așa ’mi vine câte-o dată Se’mi las mamă, se-mi las tată, Sé me sui la munți cu.^^Sa, Așa ’mi vine uneori Se-mi^las frați se-mi las surori, Sé me sui la munți cu flori. XLVI. Cucuie cu peană neagră Cântă ’n codru se s’aleagă, Sé s’aleagă la voinici Mai șede-vor mult pe aici, Că mie mi s’a ales Din a mea țară sé es. XLVII. Bate-1 Doamne și-l usucă Pe cel ce-a pus pomi pe luncă, De face rachie multă Și-și uită voinici de muncă, Și nevestele de furcă. Bulgăraș de ghiață rece Iarna vine vara trece Și n’am cu cine ’mi petrece. S’a făcut negru pământ La biserică ’n mormânt. XLIX. Birăul și cu popa Tot așa mi-a rupt legea*. Că cătană m’or băga T La Italia m’or,^ăra; "La Vrâna le m’or duce Nu m’oi face-o poamă dulce, Moi face-o poamă amară Și-oi veni la toamnă oară, L. Spune-mi bade când te duci Să-ți dau două mere dulci, Două mere ori două nuci. LI. U, iu, iu, ș’acuma viu Dela vin dela rachiu, Pe deseară-a cui se fiu! ? Aleiei de lângă masă Ce-așteaptă s’o string în brață. Dar pe seară me duceară, După pui de căprioară, Să dau mândrei să nu moară.