Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-07-31 / nr. 82

326 sind în limba latină și ținând predica în limba un­gurească. Am putea servi cu coșuri și mai bătătoare la ochi unde credincioși români gr. catolici sunt puși la disposițiunea preoților romano-catolici, și dispo­­sițiunea aceasta nu este a altuia decât a acelui prelat românesc, pe a­le cărui trepte se suie cu sfi­ală un mare pretins apărător al Românismului nu numai de dincoace, ci și de dincolo de Carpați E dureros că oamenii noștri nu văd că e un pericul m­ația astăzi pentru causa românească din Ardeal și ea devine și mai mare — îndată ce clerul român gr. catolic e dispus a să identifica mai bine cu papa Romei — decât cu Roma lui Traian. Dacă legea unică mântuitoare catolică a papei e cea mai bună — fericesc s pre oameni și pe pământ și după moarte — și nu face deosebire între român și român — oare părintele secretariu de la episcopia romano-catolică din Bucuresci — nu putea face o excursiune prin India, China — ori prin pustiile Africei — ci trebuia să se aplice tocmai în Bucuresci unde seim, că și străinii să identifică cu românii și cu legea lor! Și care tocmai în Sibiiu se ține apărători înfocați — în biroul unei Redacțiuni în care ar trebui cel puțin în punctul acesta se se desbrace de patima de a nu răspândi neadevăruri în public — cum e și cel despre reciprocitatea drep­tului ce au preoții gr. catolici și romano-catolici între sine — de a servi unul la altariul celuialalt, fiind cum­­ zic ei biserica una și aceiași. E un adevăr trist acesta, și nu credem să nu fie cunoscut a­ fi ori­cărui român de carte. Cu permisiune vom continua. TELEGRAFUL ROMAN. După cum am mai amintit încă, oposițiunea moderată n’a luat parte la demonstrațiunile din Budapesta, ceea ce a produs o sensațiune oare­care. Secretul acestei retrageri vine la iveală acuma: Z­iarele din Viena vorbesc despre o epistolă a con­telui Apponyi adresată unei persoane de influență din Viena. în această epistolă contele Apponyi dă explicare cuvintelor sale rostite în parlamentul Un­gariei îndată după încoronarea monumentului lui Hentzy, și i deneagă ori­ce atac la armată și la actuala ei constituire. Epistola deși de caracter curat privat, se vede a fi avut mențțiunea se se deie pu­­blicităței. Conflictul de la granița Orșovei după semnele de pănă acuma se va complana ușor, și nu va da însă la neînțelegeri ulterioare între noi și regatul România. România liberă reduce întreagă afacerea la o neînțelegere nevinovată. Călător­iei arh­iducelui Carl Ludwig la curtea din Petropolea i se atribue mare importanță poli­tică, și în special se aduce în legătură cu adnecsa­­rea Bosniei, z­iarul „Novoje Vremja“ scrie în acea­stă privință: „Precum se vede inimicii noștri voese se esploateze închiderea Batumului. După vederile politicilor austro-ungari închiderea Batumului a adus pe tapet cestiunea Bosniei, încât este îndreptățită acestă speranță a cercurilor din Viena, vom vedea în scurtă vreme, pentru că încorporarea Bosniei și a Brțegovinei trebue se se întâmple încă în luna Septembre. Ziarul amintit vorbesce apoi despre rolul Ru­siei în peninsula balcanică, și ajunge la resultatul, că dacă Austro-Ungaria în cestiunea Bosniei va trece preste tractatul de Berlin, Rusia prin aceasta în loc de a perde, va câștiga mult, căci i se va deschide calea în Orient. Revista politică. Două conflicte sau ivit de la întrunirile din Skiernevice și Kremsier. Conflictul afganistan și resbelul sârbo-bulgar. Aceste sunt garanțiele păcii oferite de promisiunile și înțelegerile reciproce, acesta e resultatul întrunirilor monarh­ice. Fără îndoială că atențiunea oamenilor politici cu atât mai vârtos trebuie acum se fie îndreptată spre întâlnirea îm­­păraților ce s’a repetat în zilele aceste­ia Gastein. Caracterul acestei întâlniri ne demonstră destul de lămurit, că aici să vor tracta lucruri mult mai ponderoase, decât asigurările de pretențe ale acestor două monarh­ii. A susținea pacea europeană, va fi unul din obiec­tele principale cari ce se vor ocupa monarh­ii și mi­niștrii lor, fie pe baza cotractelor deja închieiate, fie pe altă cale ce să vor vedea nevoiți a căuta, fie cu ori­ce alte mijloace asupra cărora să înțelege și să vor putea uni. Contractul de Berlin, opera mare a cancelariului Bismarck, s’a învechit, s’a slăbit, și s’a strănțuit atât de mult, încât cu greu am mai putea presupune, că va putea servi de fundament pentru ordinea europeană Sperăm insă, că va succede principelui și băr­baților de stat întruniți la Gastein, a se uni în acest punct de atâta importanță, și cu orice preț nu se vor abate dela dorința unanimă, una și fericinte a susținea pacea în Europa. Dela Niș ne vine scriea că scupcina va fi filele aceste închisă și lucrările ei se vor amâna pănâ la toamnă. Proiectul de lege pentru o nouă împărțire administrativă a țărei a fost retras de guvern, din motivul greutăților ce întimpină din partea oposi­­țiunei. Cuvintele mulțumitoare pe cari le z­ice că le va adresa de Maiestatea Sa din incidentul eliberărei Bu­dei din mânile turcilor, nu găsesc resunet prea mulțăiiitoriu în pressa maghiară. „Pesti Napló“ să esprimă cu multă neîncredere, și această neîncre­dere o împărtâșesce și „Egyetértés.“ „Națiunea,“ zice această foaie „oricât ar ținea ea la constituți­­unea și drepturile sale, nu poate permite ca regi­mul să se ascundă după persoana regelui. Dacă per­mitem aceasta, atunci deschidem porțile unei domnii, care e cu atât mai desprețuită, cu cât ea e ascunsă sub sdvențele constituțiunei. Din împregiurarea că pe toată­­ ziua ne vin scrii despre meetinguri și adunări, nu credem că această causă se va putea resolva numai prin cuvinte mulțumitoare.“ „Budapester Tageblat“ foaia oposițională­­ zice că pentru Ungaria toată afacerea chiar și acum după întoarcerea lui Tisza dela Isi, a rămas neschim­bată. Va­­ța Ungariei a suferit mult și datoria mi­nistrului president era a lupta contra acestei elice reacționare ori va învinge ori va cădea­ în lupta contra așa numitei „Camarille“ avea Ungaria în­treagă de partea lui. Dar el, continuă apoi, n’a cer­cat se învingă dușmanii Ungariei, ci a dorit mai în­­tâi a se rămână ministru. Resoluțiunile contra dinastiei, a casei domni­toare și contra armatei ’și fac drumul lor prin di­feritele orașe din Ungaria după modelul adunărei de popor din Budapesta, filele Asociațiunei. Raport special al „Telegrafului Român.“ Alba-Iulia, 8 August, 1886. ț­ile de veselie națională sunt adunările gene­rale ale asociațiunei transilvane pentru literatura și cultura poporului român, pile de veselie, pe cari cu dor le așteaptă românii, la cari în mai se participă fără deosebire de confesiune, fără deosebire de colo­rit politic, de la cari mulțămiți în inimile lor se despart, în anul acesta soartea a căd­ut pe vechia cetate a Transilvaniei Alba-Iulia. Ea este teatrul veseliei noastre naționale de azji, ca ne a îmbrățișat cu ade­vărată ospitalitate română, bucuroasă, fericită de venirea noastră, îi mulțămim pentru asta. * * * Cea mai mare parte a oaspeților esterni a so­sit cu trenurile de Sâmbătă și de acți noapte. Numărul lor se poate pune cam la 200, cari mulțămită atențiunei prevenitoare a comitetului aran­­giatăriu local au fost toți așezați, parte pe la pri­vați, parte prin hotele. Mai bine representate sunt Sibiiul și Deva, nu lipsesc oaspeți nici de pe la Gherla, Reghin, Brașov, ba chiar și din părțile ungurene au venit oameni cu inimă față cu poporul român și interesele lui. Gem stradele jidovitului oraș de români. Grupe de preoți și bătrâni respectabili în haine de sărbă­toare alte grupe de tineri și dame frumoase în costume elegante formează un dulce potpouri, în amestecul căruia unitatea și armonia e susținută numai de in­dividualitatea comună a tuturora că’s români. Capete curioase înțasă ferestrile caselor, ale că­ror priviri urmăresc cu o curiositate mare fie­care grup de străini și ’1 însoțesc cu tainice șoapte, din cari adese ne bat la urechi cuvintele: „román egylet“ „románok“, „idegenek“. Am pus aceste cuvinte între semnele citării căci vreau se fie sciut, că n’am au­­­zit încă rostinduse cuvântul „oláh.“ Semn, că români au ocasiuni când se sciu impune străinilor. Totdeauna așa ar trebui să fie. Sosiți încă de aseară, mulți dintre cei veniți ne-am întrunit la ospătaria „Soare“, unde banda Coca ne procura câteva momente de o foarte plă­cută distracție. Noroc. Căci atât mâncările cât și serviciul în acest institut al „Soarelui“ ne-ar fi putut ușor face să desperăm. Ar fi dimineață s’a ținut seviciu divin în biserica gr.-or. din oraș, la care a funcționat părintele Cu­­tean din Oarda de jos. Răspunsurile liturgice le a dat corul nostru se­­minarial sub conducerea dlui G. Dima. Escelentul „Cheruvic“ și priceasna „Cu trupul“, cu toată acu­stica nu tocmai adecvată acestor cântări, au ferme­cat inimile, legândule într’o dulce reverie religioasă. * _ * * . Ședința I s’a ținut în biserică. Invitat de o comisiune, veni la oarele 11 a. m. d. v. președinte și consilieriu aulic în pensiune Iacob Bologa și ocupând fotoliul presidial rosti următoa­rele cuvinte: „Onorați domni și frați! Stimatelor doamne! permiteți’mi roguve, ca — deși cu durere­­— să ne aduc la cunoscință, că președintele asociațiunei tran­silvane pentru literatura și cultura poporului român mult meritatul nostru literat, onul preposit Timotei Cipariu (Să trăiască!) împedecat prin starea sănă­tății în care se află, nu ne va onora cu prezența sa nici de astădată. Vine deci pe temeiul statutelor asociațiunei noastre, ca se am eu marea onoare a dechide și a conduce și adunarea de acuma. „în aceasta calitate a mea, îmi esprim marea mea bucurie, oare o simt când văd atâța români adunați la sărbătoarea noastră literară, culturală, în aceeași calitate a mea, salut pe toți și pe toate pe frații și pe surorile mele, salut pe cei de aici din loc și pe cei ce au alergat din depărtare, cu aceste cuvinte, bine v’am aflat fraților bălgrăd­eni bine ați venit fraților din afară. „Cu aceste declar adunarea generală a XXV-a a asociațiunei transilvane pentru literatura și cul­tura poporului român de deschisă și re­învii, ca imediat să trecem la obiectele stabilite în program. (Strigăte îndelungate de să trăiască.) La cuvintele dlui vicepresident, răspunde în nu­mele românilor din Alba-Iulia, dl protopop gr. or. Alesandru Tordoșan: „Iluștrisime Domnule Vice­președinte! Ono­rați membrii ai Asociațiunei! Cu bucurie vă salut în numele poporațiunei române din Alba-Iulia și din Valea Mureșului. Este un timp de 20 de ani de când mai în urmă am avut oară onoare de a serba în acest oraș această mare sărbătoare sd­entifică națională, a Asociațiunei transilvane a cărei fructe bine­făcătoare servesc de balsam pentru viața po­porului român. Cât de lipsă era înființarea acestei Asociațiuni la un popor, care sute de ani au fost silit a orbe ca la întunerec, este prea lămurit, și necesitatea aceasta se dovedesce mai bine prin spri­­ginirea generală de care se bucură Asociațiunea transilvană pentru literatura română, și cultura po­porului român. „Și jertfele aduse de poporul român pentru scopurile Asociațiunei noastre în parte ’și arată fructele cele folositoare și continuând în lupta cul­turală pre­dasele puse sunt de convingere firmă, cum că rodul bine­făcătoriu pentru cultura poporului român și literatura lui va fi indelșugat, și va aduce mult bine patriei. (Așa e!) „Ne simțim deci foarte onorați că m­-a­ți dat ocasiune a vă putea vedea în mijlocul nostru pre teritoriul acestui oraș cu trecut istoric și plin de reminescențe glorioase, și ne simțim mândri a putea contribui și noi cu puținele puteri de cari dispunem la ajungerea mărețelor scopuri ale Asociațiunei tran­silvane. (Bravo!) „Drept cu inimă frățească vă zicem, bine ați venit în mijlocul nostru. Să trăesci Iluștrisi me D. Vice președinte! Să trăiască membrii Asociațiunei!“ (Aprobări vii.) Eug. Brote cetesce apelul nominal al mem­brilor asociațiunei din diferitele despărțăminte, în­semnăm spre scrie, că în despărțămintele: Hațeg, Mediaș și Sighișoara asociațiunea nu are nici un membru. După apelului nominal presidiul ceresce urmă­toarele telegrame de felicitare, care se ascultă cu vii aplause și strigăte de să trăiască. „ Vechea nostră metropole fie și acum norocoasă a întruni inimile tuturor românilor pentru spriginirea cul­­turei poporului demn de o soarte mai lună! Eu ne­­putând participa în persoană, trimit tuturor celor adu­nați acolo pentru promovarea acestui scop sublim, salutare cordială. Miron Romanul.“ „Cu voi suntem urâți luptători, cari prin arma solinței și a culturei voiți a recâștiga națiunei române gloria străbună. Românii selagiani. La propunerea lui Dr.­­ Barcian să esmite o comisiune de trei membri constătătoare din persoa­nele dlor A. Tordoșan, R. Patița și I. Filip, care să incasseze facsele restante și să înscrie pe membri noi. Spre acest scop să suspinde ședința pe 15 minute. Redeschizânduse ședința, în numele comisiunei raportează dl R. Patița, că s’au incasat 85 fl. re­stanțe, iar dela membri noi 485 fl. cu totul 570 fl. Dr. D. P. Barcianu raportează, că ’n decursul anului espirat s’au insinuat ca membri 47 de inși. Adunarea generală îi declară de membri ai asociațiunei. Se cetesce raportul general al comitetului aso­ciațiunei și se dă unei comisiuni spre studiare. După ce membrul I. P. Reteganul face o pro­punere în afacerea școalei centrale din Gherla ri­­dicânde pe spesele alor 42 comune gr. or. și gr. cat. din jurul Gherlei, — se procede la constituirea comisiunilor. Fiind timpul înaintat, cetirea disertațiunilor se amână pe ședința de mâne și ședința se ridică la oarele 1 și 3/4 după prunc). * * *

Next