Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-08-05 / nr. 84

TELEGRAFUL ROMAN. 335 îmbunătăți starea industriașilor de aici, apoi declară esposițiunea deschisă, invitând pe oaspeți a o vedea. Din localul asociațiunei industriașilor de lângă promenadă, oaspeții a mers în rond câte trei la lo­calul esposițiunei. Acest local se află în piață în casa de ventrare așa numită „Podul-bătușilor“. Localul are 4 despăr­­țăminte, fie­care peste 20 metri lungime și 10 me­tri lățime, intrând în localul esposițiunei întâi în­­timpină oaspete manufacturi de teracotă, de cărămidă. în toată esposițiunea sunt 224 de esponenți, împărțiți în 60 de grupe. în despărțământul din dreapta de la trepte se vede pielăria, curelăria, cișmele, tăbăcăria și altele. în dreapta se vede lânăria, postovăria, flânăria, bumbăcăr­ia, industria de hârtie deosebit represen­­tată; tot asemenea litografia și tipografia. Urmează argintăria, aurăria și antichități, în rândul al doilea se vede în mod deosebit de tinichigerie, arame, licheruri, așezate pe buste, feliurite probe de gazuri, covrigăria și în fund în­­tr’un spațiu mare lucrările de mână ale damelor să­soaice și ale reuniunei femeilor române. Acesta au atras deosebita atențiune a cercetărilor. Prefectul cu de­ amănuntul s’a informat despre toate: în rândul al 4-lea din stânga se văd mașine de tot feliul, mobile, tapițerie, tâmplărie, lădărie, patinărie cu maestrie lucrate. Industria mare e representată prin feliurite hârtii de la fabricele Königes-Copony și Türk. Ace­sta a produs și plosce de hârtie. Asemenea asocia­­țiunea fabricanților de gas prin feliurite probe. Industria mică în tinichigerie și în ferărie a atras atențiunea oaspeților. Tâmplăria, ușa espusă de dl V. L. Popovici, covrigăria de dl Baciu și altele au atras atențiunea. Esposițiunea peste tot, din un număr de 5,406 măestrii presentându­se numai 224, este mică. Causa că n’au participat mai mulți manufactori este tim­pul cel scurt de pregătire pe de o parte, dar de alta îndatinarea esclusivistă a sașilor, ca se arete numai ei. De aceea manufactorii maghiari n’au par­ticipat, iar din românii meseriași au luat parte nu­mai 13 și 48 de dame. Românii meseriași, pentru ca să nu se peart­ă între ceilalți, au fost cerut în scris să li se dea un loc separat măcar de 24 metri pătrați și nu li s’a conces. De aceasta s’au retras. Chiar cei mai mulți măeștri sași nu au espus. Nu se vede cojocăria, orologeria, peptănăria, pânzăria, rotăria, săpunăria, mănușeria, croitoria, berăria, oțătăria și alte manu­facturi. Cu toate acestea trebue să fim drepți și se re­­cunoascem, pe terenul industriei, un progres la sașii din Brașov. Manufacturile espuse nu se puteau es­­pune acum 20 de ani, in calitatea de arji. Aseme­nea trebue să recunoascem meritul dlui președinte Dück pentru energia cu care a lucrat a se presenta în timp de doua luni această esposițiune. Societatea Carpaților pentru escursiuni pe munți are și ea esposițiunea sa în sala școalelor săsesci de fete, în care a espus diferite plante de munte. Cu ocasiunea acestei esposițiuni, se vor con­­cen­tra în Brașov mai toate societățile săsesci din Transilvania. Astfeliu, în­­ zilele dintre 18 și 26 Au­gust st. n . își vor ținea, in acest oraș, adunările lor generale: Asociațiunile de tir și de gimnastică; asociați­­unea istorică pentru cultura țării; asociațiunea fe­meilor săsoaice; asociațiunea învățătorilor sași; aso­ciațiunea economică și asociațiunea carpatică de escursiuni. Va fi deci un lung șir de serbări. Ve voi scrie mai în amănunt despre esposiți­une, după ce o voi studia mai de-aproape. Cronică. Vârsul sărat, 31 Cuptoriu, 1886 Astăzi încă și a apus în noi anul uitărei și Cuptoriul iulian al anului curgătoriu. A apus, nu că doară nu mai era de lipsă de el, dar pentru­ că i s’a împlinit vremea. Și când vremea se înplinesce toate apun, căci „dintele vremei“ toate le roade. Așa a ros și pe Cuptoriul nostru. De acea nici nu se va mai reî ntoarce. A rămas însă după el mulți vlăstari, cari vor forma curiculul evenimentelor următoare. Aceștia sunt remășițele lui. Remășițe constătătoare din eve­nimente concepute. Feți încă în fâșie. Speranță însă, că ei vor deveni, din ce în ce, cari de cari, mai în stare, pentru a veciniei timpul, în care au răsărit. Căci însemnați și măreți sunt ei și lucrurile însem­nate și mărețe, fie bune, fie rele nu ușor se dau uitărei. Curiculul acestor evenimente se începe cu unul, care poate, tocmai pentru­ că a fost așa mult com­bătut din unele părți, totuși servesce spre cinste inițiatorilor lui. Ba chiar și lui Captoriu, căci el l-a copt și desvoltat așa după cum se află astăzii. Acesta este întreprinderea pașilor necesari pen­tru eternisarea numelui și persoanei marelui brav conducătoriu al trupelor imperiale, victoriosului co­mandant de la Custoza, Novara ș. a. Radetzky prin ridicarea unui monument. Un bărbat de poliție înaltă, al doilea bărbat în întreagă monarh­ia austro-un­­gară e inițiatoriul ei. Acesta este Alteța Sa arh­i­­ducele Albrecht, comandantul și inspectorul suprem al întregei armate. Un apel a trebuit și a fost destul ca să se adune, spre scopul măreț, o sumă de preste aproape 120 mii floreni. Iată recunoscința meritată, resplata faptelor mari, remunerațiunea, care trebue să se dea bărba­ților, cari n’au trăit pentru ei, ci pentru înflorirea căușelor lor încredințate! Față în față acestuia vor fi pusă afacerea mult trimbițată Edelsheim — Ianski, care încă mult timp va ținea spiritele agitate în neliniște. O pensionare de bunăvoie a unui comandant I încărunțit pe câmpul de bătălie, cu numele Edels­heim-Gyulai baron de Lopoth și o avansare bine meritată a unui general credincios următoriu al îna­intașilor săi, căzuți pe câmpul de glorie, a fost în stare să pună în mișcare aproape toată maghiari­­mea. Pericul mare! Nedreptate strigătoare la ceriu! De acea orașe și comitate, indivizi și societăți, bă­trâni și tineri, simțindu-se atacați în ambițiu și drept, încep a protesta în contra celor întâmplate, înainte mergătoriu a fost însăși capitala țării. Capi­tala Budapesta, care tocmai când se pregătește se serbeze jubileul de 200 ani dela reluarea ei din mâ­­nile turcilor de cătră armata comună, condusă de comandant străin, tocmai atunci ține și adunare po­porală, în care aruncând velul uitărei preste trecu­tul seu­­ și ridică cuvântul pentru slăbirea armatei comune și crearea unui nou făt, de­sigur maghiar, numit­ armată națională independentă. Glasul capi­talei a străbătut aproape la toate orașele și comita­tele: Pécs, Szolnok, Alba­ Regală, Oradea-mare, Arad, Seghedin, Dobrițin, Csanád, Torontal, Nyíregyháza, Német-Palanka, Czegléd, Huniadoara, et tutti quanti se screm a lua cond­use de una și aceași fire. Și probabil aceasta le va fi unica mângăere. Respunsul maiestatic, deja redigiat, a și apărut și mare temere că tot sronul va fi numai spre blamagiul celor, cari lucră cu tot dinadinsul spre a sgudui temelia tronu­lui și a răsturna guvernul, atunci când domnitoriul și bărbații conduși de interesele adevăratei fericiri caută a întări legăturile pacinice cu țerile vecine și a câștiga liniștea mult dorită popoarelor credincioase Dar zădarnic! Vederile au fost, sunt și vor fi tot­deauna diferite! Afacerea e în curgere și fructele le vom vedea în lunile următoare! Un însemnat punct în curiculul evenimentelor lunei acesteia e și conscrierea alegătorilor pentru de­putați dietali pe periodul următoriu. Un an încă și espiră mandatele „părinților patriei.“ Cu anul vi­­itoriu se va începe alt period cu durată de 5 ani. Ce-am făcut noi de 3 ani se va vede în anul ur­mătoriu, când eară va trebui să decidem asupra ți­nutei noastre încă pe o periodă. Numai atâta stim acum, că conscrierile sunt finalisate. S’au finalisat unele pe cale adevărată, dar sunt destule și de acele, unde frați conlocuitori maghiari observând, că noi românii în cas de necesitate, putem reeși triumfători, au lu­crat din resputeri ca conscrierile să se finaliseze, oare­cum pe furiș, încă înainte de a ne pune în rânduială cu darea, de la a cărei regulată solvire e condiționat dreptul electoral. Manevra le-a succes, căci multe sunt locurile unde noi eram în majori­­tate și astă­­i am ajuns în minoritate și nu pentru că doară am fi că­zut numerice, sau chiar materialice­­sce, ci pentru că nu am avut cine să ne descepte și nouă ne-a venit mintea numai la urmă. Dar fie-le de bine! E târziu! Avem alte lucruri acum de mai mai mare însemnătate, decât ea se putem umbla după proteste. Dar nici că se plătesce, căci puținele noastre glasuri, cari ajung în dieta țerii și așa strigă numai în pustie. Așteptăm timpuri mai bune și bine ar fi ca acele timpuri de mult sperate să ne gă­­sască „uniți în cugete și simțiri“, căci numai astfel vom pute impune elementului cotropitoriu de nați­onalități. Nu voi mai înmulți curiculul cu alte multe cari nu rm^tbucurie ne fac, nici noane, nici celor ce le-au făcutlkJ’rece-voi la ale noastre. Căci avem și noi fapte mari în lumea aceasta, cari ne însufle­țesc a merge înainte pe calea apucată căci e cale vitală pentru noi. Un astfel de fapt complinit­e adunarea „Asocia­­țiunei transilvane pentru literatura și cultura popo­rului român,“ care și-a ținut ședințele sale numai in­­ jilele de curând trecute. Rapoartele despre șe­dințe chiar acum sunt obiectul ziaristicei noastre. Și încă obiect dintre cele mai plăcute, căci cu mândrie se constată înaintea lumei, că adunarea a fost una dintre cele mai bine cercetate și mai bine reușite. Aceasta e ce ne îmbucură! Și nu ne îmbucură pen­tru că am fost mulți ci pentru că acesta e semnul cel mai învederat, că poporul nostru începe a se descepta. Minte ! Minte!__ mărită nație română etc. a esclamat la începutul veacului de față nemuritoriul Cich­indeal „și mai mărită nație ca tine nu va fi.“ De e ceriul ca aceasta să se realiseze batăr acum la finea veacului de față ! Asemenea de mare interes e pentru noi recolta efeptuită în decursul lunei de față. De la ea este condiționată posibilitatea noastră de a face afront numeroaselor obstacole ce ni se împun în a noastră înaintare aproape pe toate terenele vieții. Grâul, primul articol, din care, în locurile mai binecuvântate, ne susținem, plătim dările, aruncurile, birurile competința pentru susținerea bisericei și școalei, s’a recoltat, în multe locuri s’au și apucat de îmblătit, temându-se de furia esecutorilor, cari încep a năvăli țara din toate părțile. Și bine fac cei ce se silesc a și plăti datoriile căci datoria „nu piere“. Dările și aruncurile trebuesc plătite. Legea le-a impus și tot ea pune și organe, cari dacă li se dă ocasiune se încasseze restanțiile, adese trag și pielea bietului țeran. Cu o mai nainte deci se ne plătim sarcinile dela cari nu putem fi scutiți. Recolta din es timp e foarte deosebită. Sunt ți­nuturi unde recolta, pe lângă toate pornirile mă­noase ale elementelor, se arată în bucurătoare. Cu deosebire valea Mureșului, ținutul Târnavelor, fundul regiu, țara Bârsei, Câmpia, ținutul Crișului alb și altele. Sunt însă și între aceste multe comune, unde ajungând peatra, apa și alte calamități elementare, speranțele celor aproape desperați, sunt mai total nimicite. Ce vor face bieții acestea ? De­sigur vrând nevrând vor fi siliți, numai ca să-și conserve viața, a trece acolo unde pot trăi de pe o­­ ji­ce alta de și aceasta nu e datina românului, care ține mult la la vatra îngrășată cu sângele străbunilor sei. Ar fi timpul suprem, ca economii nostrii se nu se mai încrează orbesce în „cum va da Deleu“ ci să se folosească și ei de mijloacele de cari se folo­sesc alte popoare mai înaintate în cultură, în c­iua de a­ fi sunt institute, cari au menirea a asigura recoltele de când resar pănă ce și-au ajuns ultima destinațiune. Și de ce se nu străbată această instituțiune umanitară și între economii noștrii? Au nu vedem noi cum adeseori munca unui an întreg ni­micită de elementele naturii sau chiar recoltată fiind de vre­un foc? A îngriji fie­ cine de ce are e o da­­torință sfântă. „Cel ce se îngrijesce și D­ieu îl îngrijesce“. Tristele esperințe din trecut ar trebui se ne ser­vească de învăț! E timpul suprem, ca să se asigu­­reze fie­care econom național, care nu voesce se-și vad­ă osteneala unui an nimicită în un moment! Ajutoriu strein se nu așteptăm! Soartea noa­stră e pusă în noi înșine. Lucrând cu sîrguință și acurateță, plătind dările la timpul seu, fără între­­venirea executorilor, îngrijind cu scumpătate de ce agonisim,­­am fi în stare a pune temeiu unei base materiale mai corespunzătoare. Având basă materi­ală de la care atârnă susținerea tuturor focularelor noastre culturale, vom fi în starea a ne susținea scoalele și cresce tinerimea așa după cum pretinde trebuința. „Avere și in­t­e­l­i­gi­n­ță“sunt devisa timpului de acți­ Și ferice de acel popor, care consciu de aceasta va insui din toate puterile, ca se poată corespunde acestei devise! Atât din curiculul evenimentelor din luna lui Captoriu. _ Pavel. Varietăți. * Escelenția Sa Domnul archiepiscop și me­­tropolit Miron Romanul cu trenul de Sâmbătă a plecat la Budapesta, în afacerile fundațiunei Gozsdu. Loterie. Sâmbătă în 14 August n. 1886. * Buda: 64 4 81 45 53 Bursa de Viena și Pesta. Din 10 August u. 1886. Renta de aur ung. de 6°/, , . . VienaB.-pesta Renta de aur austriacă....................................■ 121.10 121.— Renta de aur ung. de 4% .... . 108 S0 109.20 Renta ung. de hârtie.................................... . 95.­95.25 Scrisuri fondțiare ale institutului „Albina“___ 101.— Galbin . ........................ 5.93­5.93 Napoleon................................................ 9­99 10__ Loudon­ne (poliță de trei luni) .... . ~ . . 126.05 126.10

Next