Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-11-27 / nr. 126

TELEGRAFUL ROMAN printre corifeii Unirei și la 1859, deși simplu archi­­mandrit, fu numit de ministru al școalelor și al cul­telor în cabinetul presidat de dl Mih. Cogălnicean. La începutul anului 1861 fu numit de locot. de episcop la Huși și cătră sfârșitul aceluiaș an primi consacrarea de arh­iereu. La 1864 fu transferat la episcopia Dunărei de Jos și la 1865 fu numit definitiv episcop­al al ace­lei eparh­ii, pe care o cârmui până la 1879, când fu ales episcop la Roman. După vechinea promoțiunei la treapta episco­pală părintele Melchisedek este decanul episcopatu­lui român. P. S. S. a pășit peste al 60 lea an al vârstei sale și se bucură de o sănătate înfloritoare, cu toată nepregetata osteneală, ce depune mai în toate ramurile activității naționale. Credem, că e de prisos, se înșirăm aci nume­roasele lucrări literare ale eruditului prelat, care își consacră o mare parte din viață în cercetări isto­rice asupra neamului și bisericei române. Iar adâncele sale cunoștințe teologice și filosofice,­­ a făcut nu numai o autoritate în țeară, dar chiar peste hotare în învățătura dogmelor și canoanelor bise­ricei creștine ortodoxe. Guvernul actual a avut ocasiunea a se folosi de patriotismul luminat al episcopului Melhisedec, într’o grea împrejurare diplomatică, misiune, de care se achita pentru cel mai mare bine al țărei, și pen­tru care Regele ’i acordă „Marele Cruci“ ale amân­­doror ordine naționale, în­cât, nu ne putem explica intrigele mârșave și calomniele odioase, cu cari este urmărit eminentul prelat de cât­va vreme__ * * * Episcopul Inocentie Buzeu. Fiu de preot din București. A urmat cursurile seminariului de­ aci și fu trimis de metropolitul Neo­fit cu alți tineri seminariști la Pesta, unde a stat câți­va ani într’un gimnasiu spre a învăța latinește și nemțește, întors în țeară un numit egumen la mănăstirea Dealul. După secularizare trecu director și profesor la seminariul din București înnălțat la treapta de arh­iereu de metropolitul Nifon, înde­plini cât­va timp postul de locotenent episcop al Râmnicului, iar la 1873 fu ales Episcop de Buzeu, unde­­ și-a făcut un renume pentru indifereța rece, ce are pentru eparhia sa cum și de toate afacerile bisericești. P. S. S. fiind foarte mult la casele cele are în București, petrece­ cea mai mare parte a a­­nului în capitală. Literatura profană ca și cea bise­ricească nu’l cunoaște de loc. Episcopul Calinik al Hușilor. Fiu de preot din satul Vutcani județul Fălciu, fu atașat din copilărie ca băiat în casă de metro­politul Calinik, pe lângă care ’și-a făcut crescerea fără a fi cercetat vr’o școală. Esteriorul seu atletic și talentul de cântare, au fost calitățile sale distinc­tive, pe temeiul cărora a trecut treptele erarhiei bisericesci până la 1873, când după stăruința în­dărătnică a metropolitului Calinic în sinod fu înnăl­țat la treapta de arhhiereu; iar la 1879 mulțămită aceleiași favori fu ales episcop de Huși. Cum ’și înțelege sacra sa misiune în guvernarea eparh­iei, renunțăm a o spune aci, din respect cătră biserică. * * * Episcopul Ghenadie Argeș. Este fiiul unui cafar din Bucuresci. De finer s’a dus la mănăstirea Cernica, unde se călugări și­’și primi creșterea, fără sé fi cercetat vr’o școală. Având o înfățișare plăcută atrase asupră­’i atențiu­nea metropolitului Nifon, care’l lua în casă ca­pa­­giu (băiat de servit), îl hirotonisi diacon trecându-’l repede prin treptele ierarhhiei inferioare. Mai înnainte de a-’și da obștescul sfârșit, Nifon metropolitul ținea sĕ ridice la treapta de archiereu pe protejatul seu și la 1873 indoioși cu lacrămi sf. sinod care ’i acorda sufragiere. Slăbiciunea, de care s’a folosit metropolitul Moldovei spre a face să treacă și pe favoritul seu. Părintele Ghenadie de­și lipsit de instrucțiune, e foarte iscusit, amb­ițios și mlădios, așa, că reuși a-­și câștiga după moartea metropolitului Nifon, protecția palatului și la 1874 fu ales episcop de Argeș. De la protectorul și părintele seu sufletesc a învățat magnificența slujbelor divine și se înfățișază în biserică cu o adevărată strălucire. Păcat, că n’a adoptat in aceiași măsură tactul și demnitatea ținutei publice a protectorului seu. Episcopul losif al Dunării­ de jos. Copilăria sa a fost foarte zvânturată, fiind ne­voit a părăsi casa părintească de fragedă vârstă, se făcu băiat de casă pe lângă mai mulți arh­ierei, cu ajutorul cărora a urmat câte­va clase la liceul din Iași. Apoi a trăit câtă­va vreme la schitul Gorovei, unde se călugări. Devenind bun cântăreț și bisericaș a fost luat de episcopul­ de Huși, Me­­latie Istrati și făcut archidiacon. De acolo trecu în aceiași c­alitate la metropolia din Iași. Dar din oare­cari împregiurări, făcându-se imposibil pe lângă metropolitul Sofronie, pe care îl nemulțămi foarte, fu silit a se întoarce la Huși, unde petrecu până la 1858, când murind episcopul seu, se duse la Paris, după chiemarea arh­imandritului Iosafat, care -l atașa ca diacon la capela de acolo.. După câți­va ani ivindu­se mari neînțelegeri între diacon și su­periorul seu, fu silit a se întoarce in țară la 1860. Petrecu cât­va la mânăstirea Neamțu, de unde trecu superior la schitul Păpăuții din jud. Botoșani și la 1879 fu ales la Dunărea de jos. Foarte iubitor de lectură, în lipsa unei culturi înnalte, se îndeletnici cu traducerea din limba fran­cesă a următoarelor opere: 1. „Jidovul rătâcitoriu“ editura librăriei Ioanid. 2. „Catechismul paralel“ despre dogmele ortodocse­­papiste și lutherane și al­e „Papalitatea schismatică,“ a învățatului archim. Yl. Guetée. Suferințele fisice ale episcopului Dunărei de Jos, îl arată mai bătrân de­cât cum e. Starea sănătăței P. S. S. e atât de precară în­cât adesea îl pune în neputință de a oficia chiar sfînta liturghie. Cea ce a dat naștere zvonului, că a hotărât a se re­trage la mânăstire. * * * Cum ori­cine poate vede din această credin­cioasă expunere, alegerea mitropolitului Primat, ar fi foarte ușoară, întru cât cei chiemați a-­și da vo­tul ar fi însuflețiți de dorul mărirei bisericei și a demnității naționale. Noi ne am îndeplinit datoria oferind celor chie­mați la alegere această călăuză și națiunei, mijlocul de a judeca despre rîvna representanților ei legali, după resultatul alegerei, Baba Novak. 505 Varietăți. * (Otto regele Bavariei) neputând scăpa de trista soarte a fratelui său Ludovic, se află de present în castelul din Fürstenried. Aici omoară ne­fericitul rege timpul uitându-se pe fereastră și fu­mând. Dar în zadar. Se p­ice, că înnainte cu câte­va săptămâni fiind în escursiune cu căpitanul seu Schu­bert, prin pădurea din apropierea castelului și ajun­gând la o colibă de vânat, regele a îngenunchiat și suspinând striga: „sum în paradis, și nu voiu mai merge de aici“. Și numai cu mari greutăți s’a pu­tut duce din paradisul închipuit de el. Urmare a fost, că i­ s’a interzis atât mergerea în escursiuni, cât și preumblarea die promenadele castelului. Ase­menea s’au oprit lucrătorii, cari se ocupă cu adap­tarea castelului și capelei, a respunde la întrebările lui și a se uita la dânsul, când trece pe dinnaintea lor. Relege scie, că a murit frate-seu și că ea ur­mat pe tron. Vorbesce adese despre aceasta, dar fără interes; în măcinirea sa sufletească adese ori nu voesce nici să se îmbrace, dar aducându-­i cei din jurul seu aminte despre demnitatea sa, se su­pune la ori­ce. * (Mulțămită publică.) Bătrânul cantor dela biserica noastră din Predeal-Bran — Iosif Ta­tu­l­e­a, după cum ni se scrie — dimpreună cu soția sa Neacșa au dăruit bisericei de acolo suma de 130 fiori, cu care sumă s’a zugrăvit și aurit tâmpla bisericei. Pentru această faptă creștinească i se aduce pe calea aceasta mulțămită. * (Mulțămită publică.) Comitetul paro­chial gr. or. din Galați în protopresbiteratul Făgă­rașului, în urma rugarei lui dtta 23 Martie a. c. Nr. 86/1886 adresată onobabilei direcțiuni a bonu­rilor erariale din Făgăraș, a primit cu decisul ace­steia ctta 16 Octombre a. c. Nr. 1843/1886 din pă­mântul erarial numit „Ciutâria“ situat nu departe de sat: 330 ° Q fânaț în folosul bisericei gr. or din Galați și 330 ° Q fânați, în folosul scoalei gr. or. din Galați. Acest pământ s’a măsurat prin inginer la mâna preotului local, și de aci prin comitet s’a dat în seama epitropiei parochiale gr. or. din Galați spre administrare a măsurat scopului, pentru care s’a dat. Primească onorabila direcțiune a bonurilor era­riale din Făgăraș mulțămită aceasta din partea co­mitetului parochial sub­semnat pentru ajutoriul fie și mai mic dat bisericei și școalei destul de lipsite din parohhia Galați. Comitetul parochial. * Cetim în „G. Trans.“ Sâmbătă noaptea spre Duminecă a suflat în Brașov un vânt cumplit, care a făcut mari pagube, mai cu seamă prin subur­bii. Ferestri au fost sparte, altele dela poduri duse de vânt cu giurgiuvea (rame) cu tot, table de firme asemenea, șuri au fost desvălite și bucatele încă ne­­îmblătite împrăștiate, case mai slabe, porți, coșuri (ursoaie), stoboare (uluci), de­­ jid chiar, au fost dă­­rîmate, arbori groși au fost scoși din rădăcină, cară cu vite­le ’ntorcea vântul îndărăt. La 12 oare și 7 minute s’a simțit și un cutremur de pământ. * (Armata germană franceză și rusă.) Proiectul de lege asupra efectivului armatei germane în timp de pace s’a supus Reichstagului fixân­­du-l dela 1 Aprilie 1887 pănă la 31 Martie 1889 la 468.409 oameni afară de voluntării pe un an. In­fanteria are 534 batalioane, cavaleria 465 escadroane artileria pedestră 31 baterii, pioneri 19 și trenul 18 batalioane. In budgetul ordinar se cer în plus 23 milioane, în cel extraordinar 24 milioane. Te­stul proiectului e scurt și numai în aspunerea de mo­tive sunt amănunte asupra organisărei. Din espunerea de motive extragem următoarele: Mai întâi se constată, că de­și armata s’a în­mulțit dela 378,000 în anul 1870 la 401,059, la 1871 și dela 1881 la 427,000, marina dela 5744 la 13,892 oameni în anul 1886, totuși situația mili­tară devine tot mai nefavorabilă Germaniei. Noul imperiu german, fructul unui răsboiu glorios e ast­fel amenințat de pericol, ca într’un conflict euro­pean să nu’și poată îndeplini politica, ce servă la menținerea păcei generale. Ba în cazul unui răsboiu e amenințată chiar independența imperiului de abia câștigată. E necesară o comparație a forțelor mi­litare germane cu ale statelor vecine. Franța de și cu popolație mai mică,­­și-a spo­rit efectivul de pace al oștirei, — care la 1870 era numai de 379,000, — în anul 1880 la 443,899 oa­meni și în 18S6 la 473.452 oameni. Ea are acum 649 batalioane infanterie, 446 baterii artilerie de câmp cu 1856 tunuri, plus alte 54 tunuri noauă. După noul proiect de lege oștirea franceză se va mai înmulți cu 41.000 oameni. După obiceiul oriental Rusia și a reorganisat cu totul armata și pentru forțele sale militare su­perioare la număr a construit liniile ferate sistema­tice. Infanteria și artileria de câmp rusă cuprind 980 batalioane cu 517,700 oameni, 395 baterii și 1736 tunuri. Flota franceză are 67,000, cea rusă 26,270 oameni. Prin urmare trebue să se facă tot posibilul pentru organisarea și sporirea forțelor militare ger­mane. Negreșit că aceasta impune noi sacrificii, dar Germania cată să facă aceste sacrificii, dacă nu vrea să va<fi micșorându-se gradul de siguranță Statului. * (Principesa și țăranul). — Sunt câte­va­­ file, de când principesa de Wales dete la Sandring­ham un bal câmpenesc. Unul din copii, un june țăran, care, conform proverbului „in vino veritas,“ căutase adevărul în fundul buteliilor, dar găsi acolo numai veselie și îndrăsneală, se apropie de princi­pesa de Wales învitând’o a dansa cu el o polcă. Principesă îi răspunse, surpând: „Bucuros, dar un copilaș al meu e bolnav de scarlatină, și fiind-că petrec mai toată­­ ziua lângă patul bolnavului, mi-e teamă a nu-’ți comunica boala.“ „A­ nu face nimic, pe la noi nimeni nu se teme de asemenea lucruri de nimic, și chiar de a-’și căpăta scarlatina, nu-’mi pasă de loc!“ Cu aceste cuvinte țăranul apucă talia principesei și se învârti cu dânsa în mijlocul dăn­țuitorilor. * (Sinucidere.) Eri în 29. Nov. n. s’a în­­pușcat profesorul de la academia de agricultură din Viena, Arthur Baron de Seckendorf-Gu­­dent. Sinucisul era în vrâstă de 41 ani, căsătorit, om talentat și sărac. Se susține, că lipsa de parale e causa sinuciderei precum și puțină alterațiune. * („Me rog nițel foc“)­­fise un tiner elegant cătră un domn, care se preumbla într’o seară pe lângă parlamentul din Viena. Dl ’i asculta și ’i dete foc din sugară. Numai după ce remusese ear singur ob­serva că­’i lipsesce orologiul remontoir de argint, lanțul de aur și tot ce era cu acesta. Fă bine și.!. * (în fabrica de dynamită) din Pojon a isbucnit focul în 27 Nov. n. Periculul s’a localisat, deși timpul era foarte viforos. * (La gara) centrală din Budapesta se aflase un cufer fără a se scri al cui­e. Desfăcându-se s’a aflat în el un copilaș de curând născut mort. Pro­­prietariul se caută. * (telefoanele concurate.) Cu greu ’și ar putea cine­ va închipui, că porumbeii călători ar fi în stare să facă concurență telefoanelor! Cu toate ace­stea lucrul se întâmplă în capitala Belgiei. Un mare brutar din Bruxel găseșce „că este prea constisitor, ca să comunice prin telefon cu 15 sucursale ale brutăriei lui și de aceea el a înlocuit telefonul în­tr-un mod foarte ingenios, în toate diminețile cu primul transport de pâne, el trimite câte trei porumbei călători la fie­care din sucursalele sale, care pe urmă î i întrebuințează în timpul­­ zilei pentru a comunica cu brutăria cen­trală. La întoarcere porumbeii se așead­ă pe trapa cotețului, pun în mișcare o sonerie electrică și ast­fel vestesc pe stăpân despre sosirea lor. Chieltuelile de cumpărare și de instalațiune sunt aproape egale numai cu prețul abonamentului la telefon pe două

Next