Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-01-14 / nr. 4

câteva luni veni la rând debutul capital al „Tribunei“ în afacerea proclamației. „Tribuna“ a spriginit bărbătesce lucrarea de defăimare a dușmanilor neamului nostru și cu adâncă durere a trebuit se privim la nechibzuita și perversa ei atitudine, dar trebuia se ne impunem tăcere, căci arestările și procesele pentru proclamație erau în toiul lor. Cu atât mai mult înse a strigat „Tribuna“, care pre­tinde, că are ch­emarea a apăra buna noastră reputație. De­­butarea ei nenorocită și-a ajuns culmea imediat după pe­trecerea prințului moștenitoriu în Ardeal la vânătoare. în­­tr’un moment, când se scia cu câtă recelă s’a purtat înălți­mea Sa în rândul acesta față cu țăranii noștri și cât de măclinit era badea Ni­chita dîn causa aceasta, și când se mai scia că 14 români au fost arestați din causa proclama­ției, „Tribuna“ aruncă următoarea miserabilă insinuare în fața țăranului nostru: „Noi stim prea bine, că proclamațiunea irredentistă a fost aruncată în lume de niște oameni lipsiți de toată importanța, că cercurile politice române n’o aprobă și că guvernul României a fost într’un mod foarte neplăcut atins de ea; săteanul român nu ne crede, când i se spunem acestea. El scie, că proclamațiunea a venit din Țară, vede că „Un­gurii“ s’au spăliat rău de ea și de luni de zile discută me­reu asupra întrebării, când vor sosi armele din Țară, ca se ne batem cu „Ungurii“. („Tribuna“ Nr. 244 din 1885). După terminarea proceselor pentru „proclamație“ ne-am ridicat vocea și am admoniat serios pe colegii de la „Tri­buna,“ să înceteze de a mai da adversarilor noștri arme spre a-și justifica prigonirile contra românilor. La aceasta ne răspunde directorul „Tribunei“, dl I. Slavici, cu cele mai murdare insinuări, susținând, că intere­sele comune ar cere ca se nu ne răspundă. Vom cerceta.­ ­ Dr. Dimitriu Răd­­oiu, în cele din urmă moartea s’a milostivit, și i-a deslegat osămintele pământesci. A fost lungă chi­nuita viață de 4 ani la locul suferințelor, între zi­durile institutului, care închide de cătră lumea din afară pe indivizii, care Dumnec­eu scie din ce pricină ’și perd mintea, poate în urma plesnirei unei vene de sânge, ’și perd puterea de a mai judeca, și în viața lor spirituală nu mai comunică cu lumea din afară. Sunt nefericiți acești oameni cercați de soarte, de sute de ori mai nefericiți înse aceia, cari stând în strînsă legătură cu ei, trebuie să sufere durerile cele mai crâncene vărsându-și pe iubiții lor morți de vii. între acești morți de vii a viețuit Dr. Dimitriu Răcuciu ultimii 5 ani ai vieții sale. Născut la Seliște din o bună familie de țăran fruntaș, răposatul a absolvit gimnasiul în Sibiiu, tot aici a absolvit și studiile juridice, la facultatea din Grai a depus doctoratul în drepturi, și reîntors acasă ,și-a deschis cancelaria de advocat. Dr. Răcuciu a fost omul bisericei. El a fost un timp oare­care secretariu la consistoriul archidie­­cesan sub fericitul Șaguna, a fost secretariu până la moarte la comisiunea tipografiei archidiecesane, asesor consistorial, și deputat sinodal și congresual. Doi fii a avut Seliștea, Dr. Borcea și Dr. Ră­cuciu, amândoi au trecut la vecinicele locașuri, și amândoi au lăsat gol simțit în urmă. ț­i de­­ ți se răresce pădurea de stejari puter­nici, chiemați a apăra sub puternicele lor brațe fra­gedele mlădițe, ce insuiesc a cresce și a se întări. Din partea familiei s’a dat următoriul anunciu : Iosefina Răcuciu născ. Lobonț, ca soțiă, Maria Lăpădat născ. Răcuciu, ca soră Eufemia de Horvath născ. Lobonț, Nicolau Lobonț, amploiat de stat în Unicioară. Simion de Horvath, procuror regesc în Deva, ca cumnați, își împlinesc trista datorință, anunțându-se trecerea din vieață a iubitului soț, respective frate și cumnat Dr. Dimitriu Răcuciu, advocat în Sibiiu, întâmplată după lungi și grele suferințe Duminecă în 12/24 Ianuariu a. c. în al 46 an al vieții pline de activitate și al 13 al fericitei căsătorii. Rămășițele pământeșci ale repausatului se vor înmormânta din locuința propriă, strada Măcellarilor Nr. 30, Marți în 14/26 Ianuariu după amenzit la 3 oare în cimiteriul gr. or. din Sibiiu, parochia Poarta Turnului, Sibiiu, în 13/25 Ianuariu, 1886. Osămintele reposatului se vor aședa spre odih­na vecinică Joi în 9 Ianuariu vechiu la 3 oare după amendi în curtea bisericei gr. or. Cu reposatul trece din viață un representant din venerabila preoțime gr. or. din timpul prigoni­rilor și asupririlor. Fie-i țerîna ușoară și amintirea neuitată. * (Cas de moarte.) Teodor Ș­o­v­re­a, paroch gr. or. în Fânațe, în numele seu și al fiilor săi Va­­leriu și Augustin, cu inima dureroasă, aduc la cunoșcința — consângenilor și a cunoscuților — că soția sa preoteasă Elisabeta, Șovrea născută Hangea, în 7/19 Ianuarie a. c. s’a mutat la cele eterne, în etate de 25 ani și 3 în căsătorie, după un morb greu de pept, lăsând în mare jele pe ai sei. Rămășițele pământesci se vor așeeia în 9/21 Ia­nuarie după ritul bisericei gr. or. în cimiteriul fa­miliar din C. Monastur. Fie-i țărîna ușoară și memoria binecuvântată! " (Repr­esentațiune teatrală.) Vineri seara avu loc representațiunea teatrală a diletanților ro­mâni de aici în folosul proiectatei școale române de fetițe din Sibiiu. Programa este cunoscută publicului român, noi ne facem datorința de cronicari a întâmplărilor de toată z­iua anunțând publicului, că diletanții s’au purtat foarte bine, secerând cele mai vii aplause de la numerosul public adunat. Domnișoara Mina Herbay în „Zăpăciții“ a jucat cu o rutină proprie unei ființe, care nu pen­tru prima dată a pășit pe scenă , bine s’a purtat domnul Gămulea în rolul de tiner ampresat, și alăturea cu ei cu demnitate și au interpretat rolu­rile și zăpăciții. Domnul Oniți și Aiser ne-au dat dovezi despre abilitatea lor chiar și în piese mai grele. în „Sfredelii­­ dracului“ acțiunea principală a căd­ut asupra dlui V. Oniți, în jurul căruia s’au învârtit toți ceilalți. Să nu ni se fie în nume de rău dacă punem la locul prim pe domnul Oniți, care a jucat rola principală, și care și-o a inter­pretat cu multă măiestrie. S’a purtat bine domnișoara Elena Russu, ca proprietăreasă de han și logodnica lui Șloim vete­­rinariul, român nou, — bine domnișoara Aurelia Mihu, ca fată de casă la han, tipică figură a fost dl­riser ca Imergold, jidan perciunat, domnii V. Tordoșan (Șloim) P. Oprișa (poet tragic) Isaia Popa (bucătariu) și V. Gămulea (nepotul lui Imergold,) „jurnalist care face gazete“ au contribuit mult la armonia întregului. Piesa în general a fost peste toate așteptă­rile bine interpretată și junii diletanți, pot avea consciința, că au procurat o seară plăcută numerosu­­lui public, și că au făcut un bun început, care pro­mite mult. * (Mulțămită publică.) P. T. Domni, cari cu ocasiunea representațiunei teatrale dată în fo­losul bisericei din Galați pentru procurarea unor vestminte preoțesci au contribuit cu oferte, anume: Daniilă de Grămosu, vice-comite cu 1 fl.; George Golb­an, comerciante 1 fl.; Hariton Prescurea, am­ploiat Cincu mare 1 fl.; Herszényi Imre, pretore 40 er.; Hirschorn, comerciante 40 er.; Váró Bene, director școlar 40 cr.; și Ioan Mihu, preot gr. or. Calbor 50 cr.; prin aceasta li se aduce în numele sf. biserici lipsită de ornamente necesarii cea mai călduroasă mulțămire. Prin lista deschisă în toate­­ lilele pe pulpitul bisericei din Galați, tot spre acest scop au mai contribuit următorii credincioși: George Aron Lazar, econom 50 cr.; Petru Marhan, înv. 50 cr.; Nicolau Aron, capelan 3 fl.; și Alecsandru Cepeș, comerciante 1 fl., cărora asemenea li se aduce mulțămită. Contribuirile ce vor mai urma, se vor publica pre lângă mulțămită. Galați, 8 Ianuariu 1886 st. v. La însărcinarea epitropiei parochiale Nicolau Aron, preot greco-oriental. * (Secțiunea de albinărit) a reuniunei economice din comitatul Brașovului a avut o ședință în 8­1 c. st. n. (cea dintâi din anul de față), din a cărei lucrări extragem următoarele: 1. Un membru comunică esperiențele sale fă­cute în anul trecut cu adăparea albinelor. Aceste esperiențe întăresc cele arătate in prelegerea din șe­dința ultimă a anului trecut și susțin cu toată tăria practicabilitatea și necesitatea introducerii adăpatu­lui la albine. 2. Același membru referează despre partea de albinărit a esposiției din Budapesta. — Succesele practice ale acestor studii se vor aplica și la noi. 3. S’a luat conclus, ca să se institue în anul de față dou­ă cursuri, unde să se formeze a­pi­cultori (stu­p­ari) practici și să-și înmulțească cunostințele lor în albinărit. Cel dintâi curs durează peste tot anul, cât timp adecă se pot efectui lucrări în stupină și constă în aceea, că participă­­torii acestui curs vor lua în primire câte 2 stupi, pe cari îi vor tracta sub conducerea conducătoriului secțiunei și vor învăța în mod practic toate lucrările trebuincioase de la scoaterea din carnă pănă iarăș la băgarea în carnă a albinelor. La acest curs pot lua parte numai membri de ai reuniunei economice a comitatului Brașov. La cursul al doilea, care este legat de un timp anumit se vor da lecțiuni practice și teoretice ca și la cel din anul trecut în cele dintâi­­ Zile ale lui Mai după un program anumit. La acest curs pot lua parte și nemembri, însemnările la amândouă cursurile să se facă pănă în 1 Martie st. n. anul curent. Partici­parea la ambele cursuri este fără plată. Acest conc­us se va publica în deosebi. 4. Secțiunea și-a procurat în anul acesta 20 de stupi, pentru a se spori în folosul ei, și pentru de a se forma mai multe stupine în diferite locuri, cari apoi se servească ca un mijloc de studiu pentru cei din cercul respectivei stupine. Coșuițele trebuincioase pentru roi se vor procura pe spesele reuniunei. Ace­ste întreprinderi se vor face în tot cașul, dacă se va da ajutoriul cerut de la locurile mai înalte pe anul 1886 și dacă se vor afla persoane apte, cari să pri­mească însărcinarea de a primi și cultiva stupii me­niți pentru studiu. Viitorii conducători ai stupi­nelor de model, ce se vor înființa, au a cerceta unul din cursurile numite mai sus și au să dove­dească, că sunt în stare a tracta rațional cultura albinelor (după Dzirzow Berlepsch). înșciințările mai de aproape vor urma la timpul său. 5. Conducătoriul arată și descrie mai multe pla­nuri, după cari se pot face diferite stupine, spune condițiile, cari trebuie să le aibă locul, unde așe­­­zăm stupina etc. în cozuri de lipsă va da conducă­­toriul esplicațiuni și sfaturi speciale. 6. Fiitoriul îngriji­toriu al stupinei princi­pale s’a angajat, și acuma învață mai ântâi ceva măsărit. 7. Secțiunea se va uni cu reuniunea pro­vincială de albinărit și va ceti pe lângă­­ sia­­riul apistic de Gravenhorst și organul renumitei reuniuni. * (Societatea de lectură a studenților de la școalele române medii gr. or. din Brașov), a avut la 6 Ianuarie st. v. 1886 în preseara Sântului loan Botezătoriul o „Ședință pu­blică“ în sala gimnasiului român, după următoarea Programă­. 1. „Curent de deschidere“ din partea președintelui prof. N. Pil­ța. 2. „Familia ca focarin al civilisațiunii,“ disertațiune de octavanul G. Rășcan. 3. A­lard D. „Un hallo in maschera,“ fantasia pen­tru violină cu acompaniare de pian, esecutată de octavanul E. de Lement 4. Controversa: a) „Este ambițiunea un râu pentru om?­ susținută de septimanul C. P­o­p; și b) „Este ambițiunea un bine pentru om?“ susținută de octavanul G. Popa. 5. „Năvălirea Mongolilor în Transilvania disertațiune istorică de octavanul M. M­u­r­e­ș­a­n. 6. „Polonaise“ E­ moll de Chopin, esecutată pe piano de octavanul N. D­i­m­a. 7. „înmormântarea la Romani,“ disertațiune de octa­vanul A. Perșinariu. 8. „Condamnarea strugurelui,“ poesiă de A. Panu de­clamată de octavanul I. Bidu. 9. „Sturmbeschwörung“ cor bărbătesc. * „Romanische Revue“, fascicula I anul II a apă­rut la 3/15 Ianuariu cu următoriul cuprins: Zum neuen lahre. Zur Lage der Romanen in Ungarn, (ch). Die oesterreichisch - ungarische Monarchie in Wort und Bild von Dr. Cornelia Diaconovich. Aus der ro­manischen Presse. Rundschau-Chronic. Mamii. (Der Klosterbau zu Argisch) Romanisches Volkslied. Deutsch von L V. Fischer. (Mit gegenüber dem Original geän­derten Rithmus.) Romanische Volksmärchen Ein Teufel ivie kein Ziveiter! von Leon Schönfeld. Zur romanisch ungarischen Streitfrage. (Skizzen zur ältesten Geschichte der Romanen, Ungarn und Slaven, von los. Lad. Pie, Leipzig, 1886.) Besprochen von A. Xenopol. Literatur und Kunst. (Cum se prinde balena.) 4- Norvegianii, oameni cu totul practici, nu lasă se le scape câș­tigul ce pot avea prin prinderea balenelor, și acum s’au format vr’o două­spre­zzece companii, cari es­­ploatează acest izvor de câștig. Balena nu se mai vânează astăzi de pe o barcă mică lovind-o cu o lance, ci de pe un vas solid în stare să resiste la sforțările monstrului. Vânătoarea este mai puțin pi­torească, mai puțin mișcătoare, dar câștigul este mai sigur. ___ Varietăți. *­­Necrolog./ Creorgc­l Popoviciu, paroh­ gr.-or. în Orăștie a reposat în urma unui morb în­delungat, dându-și nobilul său suflet în mânile Crea­­toriului Mercuri în 8 Ianuarie v. la 8 oare dimi­neața în anul 85 al vieții, servind în decurs de 58 de ani la altariul Domnului. TELEGRAFUL ROMAN. 15

Next