Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)
1886-11-25 / nr. 125
Nr. 125 ABONAMENTUL. Pentru Sibilu pe an 7 fi., 6 luni 8 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Sibiiu, Marți 25 Novembre (7 Decembre) 1886 TELEGRAFUL Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIV. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu: în 24 Novembre, Ziarele din Cluj cu un feliu de indignațiune au înregistrat scriea, că românii din Arad voesc să înființeze un institut de credit și de economii, ca poporul nostru în lipsele sale să fie ajutat de cătră oameni din neamul seu, și să nu fie lăsat pradă ușurărilor de tot soiul, cari pe lângă aceea, câ’i sug sângele, și-’l aduc la sapă de lemn, se mai și folosesc la timp potrivit de el, ca de un bun instrument contra adevăratelor lui interese. Ne așteptăm, ca ele tot cu un feliu de indignațiune să notifice publicului lor bună fără înființarea institutului de credit și în Siria, căci dacă este sistema de astfeliu, atunci ea trebue să fie cu consecvență urmărită. A fost sistemă adecă să se atace cu vehemență toate institutele noastre de credit și de economii. începutul l’au făcut fiarele din Cluj, încă pe când era în plămădeală reuniunea pentru maghiarizare. S’a făcut începutul cu Sibiiul, căci de un timp încoace Sibiiul este capul tuturor relelor, s’a continuat apoi cu Făgărașul, au trecut bârfelele la Orășcie, la Deva, la Blaj, apoi s’a făcut mare turburare cu cel din Cluj, și pe urmă furtuna, trecând peste Turda și Reghin, sa descărcat asupra Aradului. Nu noi suntem chiemați să relevăm la acest loc câte a făcut Aradul pentru deșteptarea românilor în general, și pentru plătirea spiritului național la cei din Ungaria în special. O vor face aceasta cei chiemați a adaoge cuvenitele pagini la istoria redeșteptărei noastre naționale, și se va vede, că pe acest teren Aradul cu nimica nu stă pe o treaptă mai inferioară ca Brașul, despre care nu fără drept și că a fost factor important pentru deșteptarea noastră. Vom spune la acest loc numai aceea, ce o simte fiecare român, aceea, ce o simte fiecare om cu inimă, vom spune, că era lucru natural, ca inteligența din Arad să se mișce și ea și să creeze institute, la cari poporul nostru să-și dea refugiul la vreme de strîmtorare. Din exemplul altora au învățat și românii din Arad, că cu bună-voință și cu bună socoteală se pot face folositoare lucruri, și în cele din urmă au pășit și ei la fapte. Cu datul 25 Octobre a. c. am primit de la Arad un anunciu iscălit de 14 bărbați dintre numeroasa inteligență de acolo, în care eram avisați, că se plânuesce înființarea unui institut de credit și de economii în Arad. Pentru consultarea și luarea ulterioarelor disposițiuni s’a convocat pe 6 Novembre o adunare așa botezată, fundatoare, care avea să statoreascâ, ce mai era de statorit. Am fost recercați să reservăm pentru noi aceste informațiuni și să nu facem publicitate din ele. Fiindcă lucrul a trecut preste greutățile începutului și s’a făcut și publicitate din această afacere, datori suntem să luăm act și noi despre instiințele românilor dela Arad, și datori suntem să luăm posițiune hotărită față cu dușmănoasa pornire a fiarelor din Cluj, cari în râvna lor de a împedeca în desvoltarea sa tot, ce nu este croit după modelul celor dela Kultur-egylet, lovesc chiar și în cele mai folositoare instituțiuni. Pricepem și noi și nu este secret pentru nime, că banul are mare trecere în lumea aceasta, și că este lucru evident trecerea banului, despre aceasta ne dau probă și fiarele din Cluj. Seim reduce și necazul publiciștilor unguri la adevărata sa valoare, și dacă nu se supărau ei pentru institutul de credit, ce se proiectează la Arad, atunci ni se da prima dovadă, că oamenii voiesc să dea opiniunei publice unguresci o direcțiune sănătoasă. S’a urmat însă cu consecvență sistema, era deci natural, ca să se lovească și în Arad. S’a pus ca temă maghiarizarea popoarelor din Ungaria Despre aceasta nimeni nu se mai îndoeșce, între mijloacele, cu cari se lucră, este și slăbirea noastră în cele economice, aservirea poporului nostru, căci cea mai grea robie este sărăcia. Se înțelege, că puținele semne de viață, ce mai dăm, nu pot produce în oamenii, cari fac opiniunea •publică la noi, nici bucurie, nici însuflețire. Toate isvoarele, de cari dispune statul sui puse în serviciul politicei actuale, în serviciul maghiarisărei. Pe cale socială se lucră cu toate puterile în această direcțiune, ca și când de la ea ar atârna existența statului și a monarhiei. Contra statului și a vieții sociale de aici, românii pe căiertate caută să se adăpostească. Supărarea este deci ușor de înțeles. Revista politică. Deputațiunea bulgară, trimisă pentru apărarea intereselor țărei la puterile europene, este pe drum, și pe când scriem noi aceste ea poate se va afla în Budapesta, în drumul seu această deputațiune s’a abătut mai întâi prin Belgrad, unde se vorbesce, că va fi primită și de cătră regele Milan. Schimbăcios mai este și cursul iurnei. N’a trecut încă anul, de când un răsboiu crâncen seceră la vieți între sârbi și bulgari, n’a trecut încă anul, de când oștirea bulgară în mers victorios înnainta spre capitala Sărbiei, și astăi o deputațiune pacinică a țărei, care acum’ e anul înnainta cu sabia, cu capul gârbovit de grigile pentru țeară, înnaintează cătră dușmanul de odinioară, cerându-’i sfat și sprijin în greaua misiune cătră Europa, care nu cunoasce decât interese proprii. Și astăzi regele Sârbiei în fața necazzului ’și-a uitat desastrele de apumeanul, nu mai privesce la bulgari ca la dușmani, ci ca la bărbați îngrijiați de moartea lor, cari pentru aceasta trebuesc respectați. Deputațiunea bulgară din Belgrad va merge la Budapesta, unde va avea convorbiri cu ministrul president Tisza, de aici apoi va merge la Viena, unde va consulta pe ministrul de externe Kalnoky. De la resultatul conferențelor cu acești miniștri atârnă ca deputațiunea bulgară să fie primită în audiență de cătră Maiestatea Sa, monarhul nostru. Aricum cestiunea Bulgariei este tot în stadiul de până acuma, Rusia susține candidarea principelui de Mingrelia, iar bulgarii cu nici un preț nu-l voesc, căci candidarea lui se consideră ca confiscarea independenței principatului. Lângă candidații de pănă acuma la tronul bulgar se ivesce acuma unul nou. După o telegramă din Belgrad deputațiunea bulgară va propune Europei de principe pe Milan regele Sârbiei, se va face deci unirea acestor două state prin uniune personală. în Francia a isbucnit din nou o crisă ministerială. La desbaterea budgetului ministrului de finanță s-a șters posițiunea pentru subprefecți. Ministrul president Freycinet a vorbit pentru susținerea instituțiunei de subprefecți, nefiind lucrul cu destulă demnitate de a o delătura simplu prin ștergerea din budget. Guvernul la votare a rămas în minoritate, din care causă întreg cabinetul și-a dat demisiunea. Această împregiurare a produs o situațiune foarte pacinică, deoarece s’a dat loc nesiguranță și criselor tocmai, când Francia avea cea mai mare trebuință de un guvern bine consolidat, care cu mână sigură să guverneze în lăuntru și să conducă afacerile în afară. în parlamentul Germaniei tocmai acuma se discută proiectul guvernului privizoriu la sporirea armatei. Discusiunile sunt înfocate, și din ele re- FORȚA. Curierul scientific. Lumea vechie și lumea nouă, America de aur și America de altă dată: influența dintre cele două lumi; progresele dobândite în timp de 20 de ani; artele, industria și moravurile sociale — Gabonezii: o rasă condamnată, America astfel cum a veerut-o Dickens și America de astăzi sunt două lumi deosebite de „Times.“ între ele se află aceiași deosebire ca între un băiat de șese-sprezece ani prea mândru de el, susceptibil, pe jumătate format, în totul cam ridicol, și între omul de treizeci de ani, care are toată vigoarea, toată inteligența și toate cunoșcințele, pe cari le dă esperența. Acesta a trecut deja prin bătăliile vieții a învățat să cunoască propriele sale puteri și pe acelea ale rivalilor săi, și nu se mai vorbesce în ceea ce priveșce slăbiciunile sale. El este în același timp hotărât și modest, curtenitor fără servilitate, independinte fără aroganță, energic fără spirit de agresiune; cu un cuvânt a ajuns la nivelul seu și nu se teme de critică, scie, să- și repunoască defectele și să învețe câte ceva de la vecinii săi, cari, la rândul lor, au să învețe mult dela el. Trebue ca cineva să fi viijitat Statele Unite acum numai două-zzeci de ani și să le revadă astăzi pentru a aprecia schimbările, cari s’au produs aci în acest interval. în 1864, erau de lipsă douăspre ezece șile pentru a trece oceanul; astăzi, este de ajuns șese sau șepte Șile. America s-a apropiat deci întrucâtva de noi. Influența ei se simte mai mult în Europa, și la rândul ei, a fost și mai mult eipusă la influența ideilor europene. Cele două continente au influințat reciproc unul asupra altuia. Nimic nu este mai interesant de observat ca progresele realizate în Statele Unite în ceea ce priveșce | arta, arhitectura bunul traiu și toate plăcerile vieței. Spiritele sunt cu mult mai cultivate. Acum douăzeci de ani, era rar de a găsi în Uniune un om, care se fie exclusiv absorbit în a-’și face avere, și numai avere. Astăzi, lucrurile s’au schimbat și alte interese preocupă spiritele. S’a creat o clasă de oameni inteligenți, care dint Ți în ții devine mai numeroasă. Literatura, arta, musica, călătoriile, sporturile virile țin un loc din ce în ce mai însemnat în preocupațiunile generale. Politica este asemenea lăsată oamenilor, care trăesc din ea, dar a început să se observe un grad oarecare de cultură și de moralitate. Renumita scuipătoare, de care a rîs atât de mult Dickens dispare pe nesimțite, cu multe alte obiceiuri mai mult sau mai puțin seducătoare, pe cari imaginațiunea engleză le are totdeauna înainte’i, ori de câte ori este vorba să’ și facă o idee despre un Y yankee tipic. Cel mult ce s’ar putea semnala , este, că el are o sete nemăsurată de elogiuri pentru instituțiunile sale naționale, pentru moravurile și chiar pentru peisajele patriei sale. Dar acesta este un defect, ce l’a moștenit dela strămoșii săi englezi. Călătorul, care ține să fie sincer și drept se găsesce adesea în cea mai mare încurcătură, cu toate acestea nu este mai puțin adevărat, că el are destule ocasiuni pentru a gusta o adevărată plăcere. Pullman car, atât de lucios și de confortabil, drumul de fer metropolitan din New-York pe viaductul său de fer, numeroasele mijloace de transport, cari se găsesc în orașele cele mari, mărețele vapoare, cari circula pe fluviuri și pe lacuri, toate acestea contribue la fericirea streinului, care visitează aceasta parte a duiei. Dar, nu se poate cȚice oare, că chiar în America, treița Democrația a început să cam doarmă de câțiva ani încoace? N’a pactizat ea cu câteva innovațiuni de origine aristocratică? Pullman-car nu este altceva decât o trăsură de prima clasă, cu un nume special: livretele și cocardele strălucitelor echipage din Newport, cluburile din New-York și din Boston, partidele de vânătoare, — toate acestea pun în mirare pe un european, care sosesce în Statele Unite cu capul plin de ilusiuni în privința egalității americane. Trebue să ne grăbim a spune, că aceste moravuri nouă n’au avut câtu’și de puțin efecte supărătoare asupra virilități tinerimei americane; ea este tot atât de robustă și de bărbată ca și tinerimea generațiunilor precedente.