Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-11-25 / nr. 125

500 sultă, că stăm în ajunul unui răsboiu european, pen­tru care Germania voeace să fie pregătită. Bătrânul Moltke a ținut un discurs răsboinic, și pentru ne­­primirea proiectului privitoriu la sporirea armatei a făcut resposabilă majoritatea din parlamentul im­periului, punând în vedere eventual o invasiune străină. Dacă puternica Germanie ne pune în vedere un răsboiu în viitoriul cel mai de aproape, atunci să nu ne mirăm de încurcăturile din peninsula bal­canică, Europa geme sub greutatea budgetelor pentru susținerea armatei, și Moltke condiționează existența Germaniei de la sporirea armatei. TELEGRAFUL ROMAN. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ S.-Sebeș, în 30 Nov. 1886. Onorate Die Re­dactor!­ie este cunoscut, că pe 24 Novembre c. a fost ordinată alegerea membrilor în comunitatea orășenească din S.-Sebeș în număr de 14 ordinari și 8 suplenți. Și fiindcă acești membri în 1889, când va fi ale­gerea magistratului sunt deja în comunitate și de altă parte precum se va vede mai jos, deja învingerea de acum atârnă reușita noastră ori a sașilor; de aceea această alegere a fost așa de interesantă și de alarmătoare și cu părți illegali încât aflu de con­sult a o face cunoscută în­ public. Comunitatea din S.­Sebeș constă din 62 membri 31 viriliști și 31 aleși. Dintre* viriliști numai 6 sunt români. în periodul trecut 1883 au fost în Sebeș două cercuri, fiindcă numărul alegătorilor dietali trecuse peste 600. Acum însă fiind sub 600 am ajuns, ca în un cerc să alegem. Este însă întrebarea câți membri ? Legea Și ce espres jumătate. Noi însă nu înțelegem, cum a venit dl vice-co­­mite a ordina alegerea numai a 14 membri? Și românii și sașii cu cât se apropia această a fi, cu atâta se interesau mai tare și întrebuințau cu deosebire sașii toate mijloacele pentru a eși dânșii învingători. Au ajuns însă în c­dele din urmă la convingere, că numai mișcând toate petrile vor putea învinge. Noi eram oareși cum siguri de învingere, și chiar și dreptatea ar fi pretins, ca noi să alegem, fiindcă toți cei ce au eșit deja din comunitate au fost români afară de unul. Vine însă <Ziua alegerii, întreg Sebeșul este alar­mat ca niciodată. Oamenii merg la vot, toți românii afară de doi, N­, sa dl Anghial, morbos, carele ar fi mers, dacă a fi atârnat dela votul dânsului; și al doilea dl Muntean, advocat — dar păcat.............cu totul 242 vot. pe lângă dânșii și cu dânșii au votat încă 4 inși doi nemți, un sas și un jidov. Nouă ne-au fost și ușor a’i duce la vot, fiind toți din loc, afară de doi, și așa nu am avut să ne sdrobim și spesăm. Nu așa însă le a umblat fraților sași. Dânșii ’și-au adus patru votanți din România și anume: Gretter din Bucuresci, Schopelt din Ploiesci, apoi Schumai și Gross aproape de Turnul­ Roșu undeva. Mai departe­­ și-au adus pe Kotaczka din Săli­­ște, Busch din Mercurea, "Wolff din S.­Regen, Ladies din Cluj, Schwein și Hertz din Petroșeni, Pfalz din De altă parte, dacă muerul a luat proporțiuni atât de mari, spiritul de filantropie n’a încetat d’a merge împreună cu el. Această tendință este chiar unul din caracterele cele mai însemnate ale omului bogat din Statele­ Unite. Sunt puține orașe sau tîr­­guri, cari să nu arate cu mândrie vr’un nobil sta­biliment public, datorit generosității vr’unuia dintre cetățenii lor. Colegiul Gerard, galeria Corcoran, biblioteca Pichford, museul Agassiz, sunt renumite în lumea întreagă, care nu uită asemenea numele lui Wolff, lui Dodge, lui Jesup, lui Emery, lui Brale, precum și numele atâtor alți bine­făcători ai țărei lor natale sau adoptive. Americanii se plâng adesea, și cu drept cuvânt, de modul cum unii tineri Englezi se poartă la dân­șii. Ei (jic, că acești visitători primesc ospitalitatea americană și ușează de ea cu cea mai mare liber­tate, neglijând toate formele primite în Europa în buna societate: de exemplu, ei nu se mai îmbracă într’o toaletă pentru prunc­ sau pentru a da vizită la gazdele cele mai grațioase. Pentru ce nu s’ar purta în America, după cum se poartă în Ma­rea­ Britanie, sub pedeapsă de a trece de oameni rău crescuți ? <fac cu drept cuvânt Americanii. Cred ei, că nu este nimeni în stare să aprecieze nuanța ?.. Este si­gur, că fie­care om cu adevărat demn de numele de gentleman se va abține de a ofensa sistematic pe gazda sa, și nu s’ar putea găsi epitet îndestul de tare pentru a stigmatiza o asemenea greșală în con­functul Maramureșului și pe lângă aceștia Bock și Hutter din Sibiiu. Inse cu aceștia nu au avut de ajuns, au trebuit­­ să’și dea refugiul la străini, la jidovi și unguri, cari deși neinteresați în această luptă, și deși au promis pe onoarea dânșilor, că nu vor participa, totuși după amendji la 3 care au votat cu toții în frunte cu judele regesc. Aici se văd a fi fost mari plecările, căciulările și promisiunile de o parte, dar de altă parte calom­­niile asupra noastră. Mulți vorbesc, că ar fi sosit telegrame de sus dela Pesta, atât oficiului jud. reg. și celui de dare cât și celui silvanal ca să voteze in corpore pen­tru partida liberală guvernamentală. Este aproape imposibil a descrie alegerile fra­ților sași. Este de ajuns a­­bces ca și muierile încă umblau în darul alegerii. Chiar și dl Hutter a tre­buit se fugă în Vințul de jos după un jidov, pe ca­rele însă nu l’a putut aduce. Dar a treia oară se vede prin sclipitori ’l-au adus tocmai la 4 oare. Și astfel cu cu vre-o 20—25 voturi nesăsesci, ne-au învins cu o majoritate de 8 voturi, având dânșii 254 și noi 246. Insă din cele următoare se va vede, că la actul alegerii s’au comis ilegalitate, anume: 4 români nu sunt incluși în lista de la vicecomitat, deși în lista originală doi sunt incluși cu numele schimbat d. e.. Radu Nicolae Petru, în loc de Radu Petru Nicolae, și acesta unul inclus în listă pe baza decisiunei cu­riei reg. Mai departe un­ presidiu al actului de ale­gere a fost atât de precaut în puterea sa de preșe­dinte de au scos din urnă după țara trecută 3 șe­­diile de votisare, fiiindcă au votat trei inși fără a fi alegători. Dacă au votat ei la 10 oare și după ei încă de zi de alegători, poate șei cineva afară de atotputernicul D4eu, care sunt ședulele lor? Le-a soiut și cunoscut însă primăriul nostru la 12 oare, când le-a scos afară. Afară de aceasta dl primariu lua ședula fie­că­­ruia în mână și­­ i-o desfăcea. Așa înțelegea din se­cretul votului. Mai departe legea prescrie espres, că bărbații de încredere trebue să fie din nrul alegătorilor. Domniile lor au aflat însă, că e mai consult a pune bărbați de încredere pe doi servitori de-ai orașului. Din toate aceste motive și din alte încă româ­nii au protestat și au cerut anularea alegerii. Și acestea sunt motive de astfel cu de natură încât, dacă se va mai ține ceva cont de dreptate pe aici pe la noi, va trebui se se anuleze alegerea. La cas de ne­anulare vom fi siliți a cere intervențiunea Imnaltu­­lui ministru. Ne-au învins cu 8 voturi, însă s’a văfslut, că în­vingerea a fost foarte costătoare, având a servi tu­­tuturor celor străini pe lângă drum și diurne. Ba chiar și celor din loc la mulți le-a sorvit bani. Sașii apoi bucurându­se și veselindu-se, că ear „călăresc sașii pe români“ au aflat de consult cu șefi cu tot a face „katzen music“ dlui Fronius, fost profesor în loc și aeji mare proprietariu și Paulas ingineriu, fiindcă au votat cu noi, bubuindu-le fere­­ștrile și amenințându-­i. Le șede frumos, nu e vorbă! Și le șede frumos și aceea, că au aflat de con­sult a nu pune în lista oilor nici un român. Și ast­fel iu comunitatea orașului — dacă nu se va anula alegerea din 24 Nov. — constă din 12 membri români și 50 sași. Dar toate relele au și ceva bun. Așa și alege­rea din 24 ne a deschis ochii, vedem, unde ne aflăm. Precum ne măsură, așa le vom măsura și noi. Astfel nu s’a finit alegerea cea m­ică în feliul seu, la carea s’au adunat alegători din „nouă țeri.“ Eu le aș dori fraților sași în tot anul câte o astfeliu de învingere, căci atunci aș fi sigur, că în câți­va ani seacă fondul disponibil. Mirarea însă ne ține și acum, că ce a putut îndemna pe unii amploiați reg. a vota cu sașii ? Mai cu seamă fiind­că’i cunosc foarte bine. Și mai obrasnicâ fu telegrama din „Hermann­städter Zeitung“ că partida liberală guvernamentală a învins cu 8 vot. în Sebeș. E adevărat, că frații sași din Sebeș în sus se dau de guvernamentali, în realitate însă nu sunt alți sași mai incarnați ca dânșii. Dar în politică sunt iertate toate, și chiar fățăria și înșelătoria e capul lucrului. Se poate, că cile­ lor vor fi promis de nou alegerea unui deputat guvernamental, aici însă atrag atențiu­nea în­ guvern, că noi românii suntem în majoritate cu 108 vot. și socoteală, ce o vor fi făcut poate foarte ușor să fie făcută fără crișmariu. Dar mai pe larg cu altă ocasiune. Privitoriu la alegerile comitatense, în cercul al Il-lea în S.­Sebeș s’a ales do. loan Bogița, Dr. P. Isac D. David și Z. Murășan, iar în cercul preto­rial al S.­Sebeșului s’au ales bo. M. Savu I. Oncescu, S. Muntean și N. Pamfiloiu. Corespondentul. Nocrich­iu, în 18 Novembre st. v. 1886. Ale­gerea pentru comitetul municipal în cercul Nocrichiu s’a terminat cu un resultat nu tocmai îmbucură­­toriu pentru românii acestui cerc. Alegătorii au fost sașii, și românii, căci maghiarii lipsesc cu totul din ținutul nostru. Cei mai numeroși alegători în cercul acesta sunt sașii, ei însă față cu numărul îndreptățiților s’au presentat foarte slab, din apelul nominal al președintelui de alegere s’au veijut, mai la toate co­munele săsesc, că, din câte 35—40 alegători abia erau 7—8 presenți, ca să-­și dea votul. Alegătorii români au fost mai rumăroși din co­munele, cari aparțin protopopiatului Agnita, din cari cu escepțiunea a doi preoți din Bendorf și Hosman, alegătorii au fost în număr complet. Dintre celelalte comune merită amintire comuna Săcădate, de unde alegătorii cu escepțiunea notariu­­lui comunal s’au presentat în frunte cu protopopul gr. cat. D. Cutean și p. Constandin Prie. Au lipsit alegătorii români cu preoți cu tot din comunele: Glâmboaca, Vulpăr, și Nucet. Pe preoții din Vulpăr și Nucet nu-’i cunosc, pentru aceea ab­sența lor nu m’a alterat mult — m’au surprins însă absența p. loan Crăciun din Glâmboaca, care de multe­ ori, când nu era nici o lipsă, atât se arăta de însuflețit pentru causa națională și bisericească, în­cât cine nu l’ar fi cunoscut, și l’ar fi vă­zut, era în stare a crede, că el cu o singură apucătură poate mântui o națiune de toate calamitățile și acum, când era timpul să o facă, ne-am pomenit cu un gol. Față cu alegerea, românii spre onoarea lor fie­­ Jis au purces foarte solidariu, încât mai nici un tra bunului gust Esplicațiunea acestui ciudat fe­nomen se găsesce probabil în ignoranța, care carac­teriza în Englitera pe clasele așa numite cultivate, față cu tot, ce privesce pe America. Noțiunile englezului din clasa de mijloc asupra Yuankee sunt cu totul ciudate, și câte­odată cu ro­­chimerice. Fără îndoială, că el numai crede, că toți Americanii sunt negrii, dar cu greu încă ’și poate închipui, că Statele­ Unite sunt o țeară, care abiaese din copilărie și care începe a bărbăi alfabetul civi­­lisațiunei. De aci și până a crăde — observă Ti­mes­­— că o haină neagră este un lucru de pri­sos pentru a merge la prăjitul celei mai frumoase și mai încântătoare doamne din New­ York este o foarte mare deosebire. Turistul englez nu-și i-a ni­ci odată cu el în giamantan aceasta haină neagră; el se duce la operă în costum de călătorie, și apoi se mai miră — <iice un esploatator englez — că americanii îl iau drept un om de rând. Dacă trebue să dăm cred­emânt celor espuse de d. Vicent în „Revue generale“, Gabonezii sunt nișce oameni foarte ciudați și foarte ordinari. Ei au cu toții viciele societăților celor mai corupte și pe lângă acestea și altele multe, cari­le sunt cu totul parti­culare. Ca fizic, Gabonezul este unul din specime­nele cele avantagioase ale rasei negre. El este înnalt, bine tăcut și are trăsurile foarte regulate, are cu­loarea petei mai puțin închisă de­cât a locuitorilor din Senegal. Inteligința sa este îndestul de desvol­­­tată, dar vanitatea sa este încă și mai desvoltată. El se crede, sub raportul som­rții, că este egal cu un alb, și o dovedesce aceasta făcând paradă în modul cel mai cinic, de vic­ele cele mai rușinoase. Are o ideie atât de mare de dânsul, în­cât refuză d’a admite, că există ceva comun între el și cei­lalți negrii, pentru cari are mare despreț. De altmintrelea, Gabonezii, cu toată pretinsa lor superioritate sunt chiemați ca în curând să dis­pară. în fie­care z­i degenerarea acestei rase se ac­centuează mai mult, din causa inerției și a destrăbă­lării moravurilor sale. Gabonezul priveșce ori­ce muncă ca nedemnă de dânsul. A se îmbăta și a cerși sunt aproape singurele sale ocupațiuni. Pentru a avea banii trebuincioși, cu cari să’și satisfacă plăce­rile și să’și hrănească lenea, nu se dă înapoi dina­intea ori­cărui mijloc, își vinde fica sau Sora pri­mului venit, îndată ce ea a ajuns la vârsta de­­ zece ani. Promiscuitatea cea mai rușinoasă domneșce în această poporațiune decăzută, cee­a ce cu toate ace­stea nu împedecă pe judecătorul din Libreville ca să fie sezisat de o plângere de adulter. Este de pri­sos se mai spunem, că din partea reclamantului aceasta nu este de­cât o curată afacere de „chan­tage.“ El nu se plânge pentru a -și răsbuna onoarae sa de soț, ci pentru a avea bani de la vinovat, care nu voiește să’i plătească de bună voie. Femeile devin ast­fel pentru Gabonezi o ade­vărată sorginte de venituri, prin urmare are atâtea,

Next