Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)
1886-11-25 / nr. 125
500 sultă, că stăm în ajunul unui răsboiu european, pentru care Germania voeace să fie pregătită. Bătrânul Moltke a ținut un discurs răsboinic, și pentru neprimirea proiectului privitoriu la sporirea armatei a făcut resposabilă majoritatea din parlamentul imperiului, punând în vedere eventual o invasiune străină. Dacă puternica Germanie ne pune în vedere un răsboiu în viitoriul cel mai de aproape, atunci să nu ne mirăm de încurcăturile din peninsula balcanică, Europa geme sub greutatea budgetelor pentru susținerea armatei, și Moltke condiționează existența Germaniei de la sporirea armatei. TELEGRAFUL ROMAN. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ S.-Sebeș, în 30 Nov. 1886. Onorate Die Redactor!ie este cunoscut, că pe 24 Novembre c. a fost ordinată alegerea membrilor în comunitatea orășenească din S.-Sebeș în număr de 14 ordinari și 8 suplenți. Și fiindcă acești membri în 1889, când va fi alegerea magistratului sunt deja în comunitate și de altă parte precum se va vede mai jos, deja învingerea de acum atârnă reușita noastră ori a sașilor; de aceea această alegere a fost așa de interesantă și de alarmătoare și cu părți illegali încât aflu de consult a o face cunoscută în public. Comunitatea din S.Sebeș constă din 62 membri 31 viriliști și 31 aleși. Dintre* viriliști numai 6 sunt români. în periodul trecut 1883 au fost în Sebeș două cercuri, fiindcă numărul alegătorilor dietali trecuse peste 600. Acum însă fiind sub 600 am ajuns, ca în un cerc să alegem. Este însă întrebarea câți membri ? Legea Și ce espres jumătate. Noi însă nu înțelegem, cum a venit dl vice-comite a ordina alegerea numai a 14 membri? Și românii și sașii cu cât se apropia această a fi, cu atâta se interesau mai tare și întrebuințau cu deosebire sașii toate mijloacele pentru a eși dânșii învingători. Au ajuns însă în cdele din urmă la convingere, că numai mișcând toate petrile vor putea învinge. Noi eram oareși cum siguri de învingere, și chiar și dreptatea ar fi pretins, ca noi să alegem, fiindcă toți cei ce au eșit deja din comunitate au fost români afară de unul. Vine însă <Ziua alegerii, întreg Sebeșul este alarmat ca niciodată. Oamenii merg la vot, toți românii afară de doi, N, sa dl Anghial, morbos, carele ar fi mers, dacă a fi atârnat dela votul dânsului; și al doilea dl Muntean, advocat — dar păcat.............cu totul 242 vot. pe lângă dânșii și cu dânșii au votat încă 4 inși doi nemți, un sas și un jidov. Nouă ne-au fost și ușor a’i duce la vot, fiind toți din loc, afară de doi, și așa nu am avut să ne sdrobim și spesăm. Nu așa însă le a umblat fraților sași. Dânșii ’și-au adus patru votanți din România și anume: Gretter din Bucuresci, Schopelt din Ploiesci, apoi Schumai și Gross aproape de Turnul Roșu undeva. Mai departe și-au adus pe Kotaczka din Săliște, Busch din Mercurea, "Wolff din S.Regen, Ladies din Cluj, Schwein și Hertz din Petroșeni, Pfalz din De altă parte, dacă muerul a luat proporțiuni atât de mari, spiritul de filantropie n’a încetat d’a merge împreună cu el. Această tendință este chiar unul din caracterele cele mai însemnate ale omului bogat din Statele Unite. Sunt puține orașe sau tîrguri, cari să nu arate cu mândrie vr’un nobil stabiliment public, datorit generosității vr’unuia dintre cetățenii lor. Colegiul Gerard, galeria Corcoran, biblioteca Pichford, museul Agassiz, sunt renumite în lumea întreagă, care nu uită asemenea numele lui Wolff, lui Dodge, lui Jesup, lui Emery, lui Brale, precum și numele atâtor alți binefăcători ai țărei lor natale sau adoptive. Americanii se plâng adesea, și cu drept cuvânt, de modul cum unii tineri Englezi se poartă la dânșii. Ei (jic, că acești visitători primesc ospitalitatea americană și ușează de ea cu cea mai mare libertate, neglijând toate formele primite în Europa în buna societate: de exemplu, ei nu se mai îmbracă într’o toaletă pentru prunc sau pentru a da vizită la gazdele cele mai grațioase. Pentru ce nu s’ar purta în America, după cum se poartă în Marea Britanie, sub pedeapsă de a trece de oameni rău crescuți ? <fac cu drept cuvânt Americanii. Cred ei, că nu este nimeni în stare să aprecieze nuanța ?.. Este sigur, că fiecare om cu adevărat demn de numele de gentleman se va abține de a ofensa sistematic pe gazda sa, și nu s’ar putea găsi epitet îndestul de tare pentru a stigmatiza o asemenea greșală în confunctul Maramureșului și pe lângă aceștia Bock și Hutter din Sibiiu. Inse cu aceștia nu au avut de ajuns, au trebuit să’și dea refugiul la străini, la jidovi și unguri, cari deși neinteresați în această luptă, și deși au promis pe onoarea dânșilor, că nu vor participa, totuși după amendji la 3 care au votat cu toții în frunte cu judele regesc. Aici se văd a fi fost mari plecările, căciulările și promisiunile de o parte, dar de altă parte calomniile asupra noastră. Mulți vorbesc, că ar fi sosit telegrame de sus dela Pesta, atât oficiului jud. reg. și celui de dare cât și celui silvanal ca să voteze in corpore pentru partida liberală guvernamentală. Este aproape imposibil a descrie alegerile fraților sași. Este de ajuns abces ca și muierile încă umblau în darul alegerii. Chiar și dl Hutter a trebuit se fugă în Vințul de jos după un jidov, pe carele însă nu l’a putut aduce. Dar a treia oară se vede prin sclipitori ’l-au adus tocmai la 4 oare. Și astfel cu cu vre-o 20—25 voturi nesăsesci, ne-au învins cu o majoritate de 8 voturi, având dânșii 254 și noi 246. Insă din cele următoare se va vede, că la actul alegerii s’au comis ilegalitate, anume: 4 români nu sunt incluși în lista de la vicecomitat, deși în lista originală doi sunt incluși cu numele schimbat d. e.. Radu Nicolae Petru, în loc de Radu Petru Nicolae, și acesta unul inclus în listă pe baza decisiunei curiei reg. Mai departe un presidiu al actului de alegere a fost atât de precaut în puterea sa de președinte de au scos din urnă după țara trecută 3 șediile de votisare, fiiindcă au votat trei inși fără a fi alegători. Dacă au votat ei la 10 oare și după ei încă de zi de alegători, poate șei cineva afară de atotputernicul D4eu, care sunt ședulele lor? Le-a soiut și cunoscut însă primăriul nostru la 12 oare, când le-a scos afară. Afară de aceasta dl primariu lua ședula fiecăruia în mână și i-o desfăcea. Așa înțelegea din secretul votului. Mai departe legea prescrie espres, că bărbații de încredere trebue să fie din nrul alegătorilor. Domniile lor au aflat însă, că e mai consult a pune bărbați de încredere pe doi servitori de-ai orașului. Din toate aceste motive și din alte încă românii au protestat și au cerut anularea alegerii. Și acestea sunt motive de astfel cu de natură încât, dacă se va mai ține ceva cont de dreptate pe aici pe la noi, va trebui se se anuleze alegerea. La cas de neanulare vom fi siliți a cere intervențiunea Imnaltului ministru. Ne-au învins cu 8 voturi, însă s’a văfslut, că învingerea a fost foarte costătoare, având a servi tututuror celor străini pe lângă drum și diurne. Ba chiar și celor din loc la mulți le-a sorvit bani. Sașii apoi bucurânduse și veselindu-se, că ear „călăresc sașii pe români“ au aflat de consult cu șefi cu tot a face „katzen music“ dlui Fronius, fost profesor în loc și aeji mare proprietariu și Paulas ingineriu, fiindcă au votat cu noi, bubuindu-le fereștrile și amenințându-i. Le șede frumos, nu e vorbă! Și le șede frumos și aceea, că au aflat de consult a nu pune în lista oilor nici un român. Și astfel iu comunitatea orașului — dacă nu se va anula alegerea din 24 Nov. — constă din 12 membri români și 50 sași. Dar toate relele au și ceva bun. Așa și alegerea din 24 ne a deschis ochii, vedem, unde ne aflăm. Precum ne măsură, așa le vom măsura și noi. Astfel nu s’a finit alegerea cea mică în feliul seu, la carea s’au adunat alegători din „nouă țeri.“ Eu le aș dori fraților sași în tot anul câte o astfeliu de învingere, căci atunci aș fi sigur, că în câțiva ani seacă fondul disponibil. Mirarea însă ne ține și acum, că ce a putut îndemna pe unii amploiați reg. a vota cu sașii ? Mai cu seamă fiindcă’i cunosc foarte bine. Și mai obrasnicâ fu telegrama din „Hermannstädter Zeitung“ că partida liberală guvernamentală a învins cu 8 vot. în Sebeș. E adevărat, că frații sași din Sebeș în sus se dau de guvernamentali, în realitate însă nu sunt alți sași mai incarnați ca dânșii. Dar în politică sunt iertate toate, și chiar fățăria și înșelătoria e capul lucrului. Se poate, că cile lor vor fi promis de nou alegerea unui deputat guvernamental, aici însă atrag atențiunea în guvern, că noi românii suntem în majoritate cu 108 vot. și socoteală, ce o vor fi făcut poate foarte ușor să fie făcută fără crișmariu. Dar mai pe larg cu altă ocasiune. Privitoriu la alegerile comitatense, în cercul al Il-lea în S.Sebeș s’a ales do. loan Bogița, Dr. P. Isac D. David și Z. Murășan, iar în cercul pretorial al S.Sebeșului s’au ales bo. M. Savu I. Oncescu, S. Muntean și N. Pamfiloiu. Corespondentul. Nocrichiu, în 18 Novembre st. v. 1886. Alegerea pentru comitetul municipal în cercul Nocrichiu s’a terminat cu un resultat nu tocmai îmbucurătoriu pentru românii acestui cerc. Alegătorii au fost sașii, și românii, căci maghiarii lipsesc cu totul din ținutul nostru. Cei mai numeroși alegători în cercul acesta sunt sașii, ei însă față cu numărul îndreptățiților s’au presentat foarte slab, din apelul nominal al președintelui de alegere s’au veijut, mai la toate comunele săsesc, că, din câte 35—40 alegători abia erau 7—8 presenți, ca să-și dea votul. Alegătorii români au fost mai rumăroși din comunele, cari aparțin protopopiatului Agnita, din cari cu escepțiunea a doi preoți din Bendorf și Hosman, alegătorii au fost în număr complet. Dintre celelalte comune merită amintire comuna Săcădate, de unde alegătorii cu escepțiunea notariului comunal s’au presentat în frunte cu protopopul gr. cat. D. Cutean și p. Constandin Prie. Au lipsit alegătorii români cu preoți cu tot din comunele: Glâmboaca, Vulpăr, și Nucet. Pe preoții din Vulpăr și Nucet nu-’i cunosc, pentru aceea absența lor nu m’a alterat mult — m’au surprins însă absența p. loan Crăciun din Glâmboaca, care de multe ori, când nu era nici o lipsă, atât se arăta de însuflețit pentru causa națională și bisericească, încât cine nu l’ar fi cunoscut, și l’ar fi văzut, era în stare a crede, că el cu o singură apucătură poate mântui o națiune de toate calamitățile și acum, când era timpul să o facă, ne-am pomenit cu un gol. Față cu alegerea, românii spre onoarea lor fie Jis au purces foarte solidariu, încât mai nici un tra bunului gust Esplicațiunea acestui ciudat fenomen se găsesce probabil în ignoranța, care caracteriza în Englitera pe clasele așa numite cultivate, față cu tot, ce privesce pe America. Noțiunile englezului din clasa de mijloc asupra Yuankee sunt cu totul ciudate, și câteodată cu rochimerice. Fără îndoială, că el numai crede, că toți Americanii sunt negrii, dar cu greu încă ’și poate închipui, că Statele Unite sunt o țeară, care abiaese din copilărie și care începe a bărbăi alfabetul civilisațiunei. De aci și până a crăde — observă Times— că o haină neagră este un lucru de prisos pentru a merge la prăjitul celei mai frumoase și mai încântătoare doamne din New York este o foarte mare deosebire. Turistul englez nu-și i-a nici odată cu el în giamantan aceasta haină neagră; el se duce la operă în costum de călătorie, și apoi se mai miră — <iice un esploatator englez — că americanii îl iau drept un om de rând. Dacă trebue să dăm credemânt celor espuse de d. Vicent în „Revue generale“, Gabonezii sunt nișce oameni foarte ciudați și foarte ordinari. Ei au cu toții viciele societăților celor mai corupte și pe lângă acestea și altele multe, carile sunt cu totul particulare. Ca fizic, Gabonezul este unul din specimenele cele avantagioase ale rasei negre. El este înnalt, bine tăcut și are trăsurile foarte regulate, are culoarea petei mai puțin închisă decât a locuitorilor din Senegal. Inteligința sa este îndestul de desvoltată, dar vanitatea sa este încă și mai desvoltată. El se crede, sub raportul somrții, că este egal cu un alb, și o dovedesce aceasta făcând paradă în modul cel mai cinic, de vicele cele mai rușinoase. Are o ideie atât de mare de dânsul, încât refuză d’a admite, că există ceva comun între el și ceilalți negrii, pentru cari are mare despreț. De altmintrelea, Gabonezii, cu toată pretinsa lor superioritate sunt chiemați ca în curând să dispară. în fiecare zi degenerarea acestei rase se accentuează mai mult, din causa inerției și a destrăbălării moravurilor sale. Gabonezul priveșce orice muncă ca nedemnă de dânsul. A se îmbăta și a cerși sunt aproape singurele sale ocupațiuni. Pentru a avea banii trebuincioși, cu cari să’și satisfacă plăcerile și să’și hrănească lenea, nu se dă înapoi dinaintea oricărui mijloc, își vinde fica sau Sora primului venit, îndată ce ea a ajuns la vârsta de zece ani. Promiscuitatea cea mai rușinoasă domneșce în această poporațiune decăzută, ceea ce cu toate acestea nu împedecă pe judecătorul din Libreville ca să fie sezisat de o plângere de adulter. Este de prisos se mai spunem, că din partea reclamantului aceasta nu este decât o curată afacere de „chantage.“ El nu se plânge pentru a -și răsbuna onoarae sa de soț, ci pentru a avea bani de la vinovat, care nu voiește să’i plătească de bună voie. Femeile devin astfel pentru Gabonezi o adevărată sorginte de venituri, prin urmare are atâtea,