Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-11-25 / nr. 125

­ot al lor n’au fost pierdut, și neputându-se ajunge la un compromis între alegătorii români și sași, au votat fiecare pentru candidații săi. Terminându se scrutiniul, s’au declarat de aleși cu majoritatea voturilor: Gotfried Orendi, și Martin Fröhlich din Nocrichin, Martin Göbbel și Tomas Denghel din Alțina Iosef Schullerus din Marpod, Dr. Rudolf Theil din Chirpăr, și Petru Manoilă no­tariu în Fofeldea. Deși resultatul acestei alegeri nu este satisfă­­cătoriu pentru noi românii din acest cerc, totuși suntem liniștiți în consciința noastră — că, după ce nu s’au putut ajunge la nici un înțeles cu alegătorii sași — noi ne-am făcut în modul cel mai cinstit datorința; și cutez­a afirma că, dacă alegătorii no­­ștrii se presentau cu toții, causa fraților sași suferia de astădată naufragiu. Agitările și presiunile, ce am aud­it, că s’au în­­tâmplat într’alte cercuri și comitate, au lipsit cu totul, și judecând unilateral după decursul alegerii din cercul nostru numai, ai crede, că trăim în cele mai fericite timpuri constituționale. V. TELEGRAFUL ROMAN 501 Varietăți. * (Metropolit primar în România.) După o telegramă din Bucureșci la alegerea de metropolit primat în România a căpătat Iosif epis­copul Dunărei de jos 190 de voturi, Melchisedec 51, iar Iosif din Iași 6. * (Societatea de lectură „An­drei­u Ș­a­­guna“) va ține „Ședința publică“ Sâmbătă în 29 Novembre st. v. în memoria Marelui Archipăstor Andreiu, în sala cea mare a „seminariului Andre­­ian,“ începutul la 7 oare seara. Program. 1. „Cântec de jertfă,“ cor de L. von Beethoven, „Coroana cufundată," cor de H. Rönicke, esecutate de corul societății. 2. „Cuvânt ocasional,“ rostit de Emi­l­ian Popescu, cf. curs III. 3. „Pe pământul turcului,“ poesie de G. Coș­buc, declamată de loan Tec­u­les­cu, cf. curs II. 4. „El’ Abaa,“ — cântec arăpesc — cor de E­u­s. Man­­duceachi, esecutat de corul societății. 5. „Viața religioasă morală creștinească procură omu­lui adevărată liniște sufletească,“ disertațiune de Nicolau Muscă, cl. curs. III. 6. „Herșcu Boccegiul,“ cântecel comic de V. Alec­­sandri, declamat de Emi­li­an Ciceiu, ped. curs. III. 7. „Satira III.“ — par­tea I. — de M. Emi­ne­scu, declamată de loan Brotu, cl. curs. II. 8. „Serenadă,“ cor de Tudor de Fl­on­dor, „Hora ploaea,“ cor de G. Dim­a, esecutate de corul societăței. * (Concert.) „Hermannstädter Männergesang­verein."1 este numele unei reuniuni de cântări de aici, care sub conducerea domnului George Dima cultivă musica, și cu chipul acesta promovează și ea arta musicală atât de înnaintată aici în Sibiiu. Alaltă­ ori această reuniunea dat­a un concert în sala cea mare din edificiul ,,Gesellschaftshaus Concertul a succes pe deplin și numărosul pu­blic a aplaudat din inimă, și era preste putință se nu aplaudeze, căci toate numerile din programă au fost esecutate cu o precisiune admirabilă, și cu o măestrie, care trebue se cucerească inimile. Pentru publicul nostru român este lucru vred­nic de amintit, că această reuniune este compusă în cea mai mare parte din meseriași, oameni, cari după obositoarea muncă cu mâna,­­și b­au totuși timp pentru cultivarea musicei, și astfeliu sciu, se țină ecuilibrul între activitatea trupească și cea spiri­tuală. Și dacă o asemenea reuniune ajunge la o per­fecțiune și pe acest teren de activitate sufletească, ea merită recunosciință. Și noi aducem tributul no­stru de recunoscință acestei reuniuni nu ca croni­cari, cari suntem ch­emați a înregistra întâmplările de toată vina, ci ca oameni, cărora ne zace la inimă progresul, și ne complimentăm în fața lui, vină el din ori­ce parte va veni, căci el este folositorii omenimei peste tot fără deosebire de rassă, fără deosebire de castă, între pauze a cântat capela orașului sub con­ducerea dirigentului ei, a dlui Hermann, care aseme­nea a fost viu aplaudată. (1) Se scrie din Oradea mare, că episcopul rom. catol. Arnold Ipolyi s’a mutat la celea vecinice în 3 i. e. n. Moartea a fost grabnică. Episcopul cercetase înnainte de a meniji Seminariul și se în­toarse în cancelaria sa. Secretariul e și înnainte de vara 1 afară și, când se Întoarse­­­e la 2 oare,­­ afla pe episcopul întins pe podine și tapen. Murise. Se spune, că baterea de inimă a fost pricina mutării prelatului în etate de 63 de ani pe lumea cealaltă. * (Căușele miopiei.) Aceasta e tesa, care în timpul mai nou a pus în mișcare aproape întreagă lumea cultă, care se interesează de promovarea ar­monică a tinerimei. Deslegarea ei a fost și va fi după cum sunt și împrejurările — varie. Drept răspuns și încă foarte natural, a dat la aceasta tesă inspectorul școlar Dr. Dollmayer în o prelegere a sa, ținută în conferința reuniunei învăță­torilor de la școalele comunale. Dl Dollmayer, făcând o reprivire asupra anato­miei și construcțiunei ochiului a documentat, că mio­pia resultă din încordarea prea mare a or­ganului vederei. E o ninemitate nefirească naturii omenesci, deși admite, că sensul vederei are o deosebită disposiție spre ea. Demonstra cu date statistice, că miopia e mai mare la popoarele mai culte, cari cercetează mai mult școala. Spre împedecarea acestor alonormități recomandă învățătorilor și părinților elevilor a fi cu deosebită băgare de seamă la edificarea și întocmirea ș­coal­el­or. Mărimea și situațiunea școalei, venti­­lațiunea și încâlcirea, lumina și băncile școlare sunt tot atâți factori ch­emați a promova sau a împedeca miopia. O promovează, dacă nu sunt corăspunătoare și o în­pedecă, dacă sunt corăspunzătoare. Desa­­probă cercetarea prea de timpuriu a școalei, numărul mare al oazelor, care ar trebui redus la minimul posibil, și ingreuiarea cea mare a elevilor. Reco­mandă a se ține strict pausele dintre care și a­ni­­sui, ca elevii în timpul acesta să facă mișcări în grădina școlară; a îngriji ca cărțile școlare să fie bine tipărite cu litere mari și curat făcute. Aseme­nea și lucrurile de mână ale elevelor să corespundă pretensiunilor higienice. Cu un cuvânt atențiunea învățătorilor are să se extindă nu numai asupra des­­voltării spirituale, ci și acelei sanitari. Recomandăm celor interesanți în causă! * (Arh­hi­du­cele Iosif și țiganii) Arh­i­­ducele Iosif, care locueșce în Ungaria, se ocupă cu deosebit interes cu limba țigănească. însuși o vorbesce corect și a edat un lecsicon pentru ea. Acum în decurând a presentat academiei de stiințe din B­resta un „Compendiu despre grama­tica li­m­bei țigănesci.“ Se susține, că acesta ar întrece pe toate cele esistente. Mai deunăzi — se­­ zice, că arh­iducele a primit în audiență pe en­glezul Mr. Lelang, care aflându-se în B.­ Pesta se ocupă cu aceasta specialitate. Limba lor de con­versație a fost țigănească, învățatul englez a ră­mas uimit, văzând, ce cunoscințe exacte are arh­i­ducele despre această limbă nomadă. * (Postal.) Se escrie concurs pentru un post de magistru poștal în comuna Demșuș, comitatul Huniedoara, pe lângă cauțiune de 100 fl. Leafa anuală este de 160 fl., pe lângă aceasta pentru espectarea bagajelor poștale între Demșuș și Hațeg remunerațiune de 240 fl. Insinuările se pri­mesc pănă la 19 Dec. la direcțiunea poștală din Sibiiu. * (Patriotism.) Pentru pretensioasa societate d’a propaga cultură s’a adunat din April păn’ în 1 Dec. a. c. numai la redacțiunea­­ pianului „Ellenzék“ suma de 1760 fl. 30. Toți cari au contribuit sunt patrioți!! Ceilalți.! ? Aceasta foaie patriotică publică lista, ce cuprinde numele tuturor femeilor, și fetelor, cari s’au milostivit a da câte un cruceriu pentru ajutorarea cultur-egyletului. — Multă bătaie de cap va costa pe domnii cei mari pănă vor învăța de rost toate numele patrioatelor! Tot această foaie ne vestesce despre o nouă propagandă pentru ajutorarea societății. Un așa nu­mit Stefan Bogdan, m­are neguțătoriu de pe piața principală la toate vânzările de cel puțin 1 fl aruncă în o lădiță ... a cultur-egyletului — 1 cr. și asta o face în prezența cumpărătoriului. Apoi ca să încurăjeze și mai departe pe vestitul patriot cjice: Binecuvântare va fi asupra crucerilor, dacă va ajuta D­ijeu, și bine­cuvântați să fie căseni și negoțul lui Stefan Bogdan pentru patriotica sa hotărîre. Cine­ va fi acest serman, Stefan Bogdan asupra căruia se milostivesce „Ellezék“ de­ a i trimite bine­cuvântări, nu cumva îi vr’un maghiar de pe pustă românisat!! Fie cine va vrea să’l lăsăm de capul seu!! * (De cele vechi). Se scrie, că în Reschitza­n s’a întemeiat o așa nuită „Societate culturală“. Esis­ I­t­nța ei se poate mulțămi numai judelui cercual, Podhrassky (neas ungur, sic!) administratorului su­prem al domeniilor societății calei ferate austr. ung, de stat, Kasulay, precum și activității corpului învățătoresc de la școalele poporale superioare. Acești propagatori ai culturii asiatice în Europa s au îmbiat a ține un curs pentru propagarea lim­­bei maghiare. La serbarea, ce s’a ținut cu scopul organisării s’au îmbiat mai mult ca trei­­zeci și opt, de perde — vara cu această sarcină ușoară. Toți sunt amplaiați. Ce să facă sermanii — asta­ le e­misiunea ar fi, dacă vor să’și câștige pita. Numai înnainte!! * (Cutremur). După cum se scrie a fost un cutremur de pământ în comit Caraș-Severin și anume mai tare s’a simțit în Teregova. Cutremurul s’a în­tâmplat noaptea. Din Imst în Tirol scrie un parti­cular despre cutremurul din 28. Era tocmai jumă­tate la 12 oare, când am fost pomenit din somn cu întreaga mea familie de un vuțet asureritor, ce se­măna a tunet, și deodată începură păreții odăii, și padimentul a se clătina în forma oscilațiunilor de unde. Dulapurile și som­nele se loviau de păreți, se deschise ușa singură, sticlele zucăia, pământul un­duia în sus și în jos și noi înspăimântați credeam, că toate casele trebue se se darme. Pare că ne aflam într’un cupeu al unui tren, ce se clatină în toate părțile. Curând însă ne-am convins, că a fost un cu­tremur, ce a durat mai multe secunde și că s’a fă­cut dela 081 spre Vest Am cercetat, de cumva nu ni s’a crepat casa să se darme și atunci ne-am con­vins, că toți locuitorii erau în picioare și erau în­spăimântați. Dela căminul unor case au sărit scân­durile, iar o casă noaue de­ nouță s’a crepat prin mai multe locuri. * (O mică dispută). E greu a preda ceva oamenilor de rând, mai ales dacă nu pricep lucrul, dar e mai greu a sta de vorbă cu ei. Asta a recu­­noscuto și naturalistul Rosegger. „La căldură cor­purile se dilatează iar la frig se string o astă tesă fisicală o cunosc toți copii din școală și esperimen­­tele le-a dovedit destul de limpede, că așa este. Asta este însă la oamenii crescuți, cari se îndoiesc despre toate ale scoslei și mai ales poporului de rând. Rosegger se încerca să convingă cu această tema și pe cumătrul Hans. Cu gura căscată ascultă cumătrul e spunerile lui Rosegger despre dilatarea corpurilor la căldură și despre constingerea lor la care averea sa îi permite să aibă. A se căsători este pentru el o adevărată operațiune comercială care îi dă mai multe foloase de­cât de a cumpăra imobile. Femeia prețuind acolo cât un titlu de rentă, părinții ei n’o dau în căsătorie de­cât în schimbul unei sume de bani. Cel, care pluteșce zestrea, este soțul, și cel, care o primeșce, este tatăl, ceea ce ade­sea dă loc la ciudate complicațiuni. In adevăr, di­vorțul este foarte răspândit în Gabon, fără ca să fie chiar trebuință de­ intervenirea vre unui tribunal, și, când un soț își gonesce soția, reclamă părinților zestrea, pe care au primit’o. Dar pentru că adesea zestrea este deja „băută și mâncată“ de mult, pă­rinții refusă de a o mai da înapoi. De aci urmează procese, cari nu se mai sfârșesc. Misionarii i’au în­cercat d’a face pe Gabonezi să renunțe la poligamie. Adesea au isbutit, dar aceasta n’a fost de­cât o apoprnță. Renunțarea la poligamie nu era pentru aceia, cari se prefăceau, că ascultă de sfaturile date, de­cât un mod de a’și ascunde neputința lor d’a cumpăra mai multe soții și un mijloc d’a putea să aibă încrederea albilor. Dar nu intârziau de a se întoarce la poligamie, îndată ce le permiteau mij­loacele pecuniare. Gabonezul va dispare, dacă nu va fi corigat de viciele sale, căci aceasta sunt un semn caracteristic al degenerării sale iremediabile. Fe­meia este mai pervertită de­cât bărbatul. Iată, ce <jlce în această privință de Vicent Antony: „Cu tot finul seu cel ascuțit și cu picioarele sale strînse într’o mulțime de inele de aramă, fe­meia gaboneză este o frumoasă femeie, cu trăsurile mai mult fine și îndestul de grațioase. Cu moral, din contră, ea este diformă intr’un mod îngrozitor, și sufletul seu este cel puțin tot atât de negru ca și corpul seu. Ea cochetează cu toate violele, deși în graduri diferite. Este pismașă, adesea rea, și are un gust rafinat de lues, de lene și de mândrie. Am uitat să spui, că­­ nu este mâncăcioasă: acesta este cel mai mic defect al ei. Din cele șapte păcate ca­pitale, ea nu respinge de­cât pe unul singur : ava­­riția, și aceasta pentru un cuvânt bine­cuvântat, căci n’are, ce face cu ea. Fiind mai pervertită și mai vicioasă de­cât Gabonezul, se dă mai mult ca el la băutură și’l ațîță în­tot­deauna la corupțiune. Femeia gaboneză este fica veseliei, atât pentru soțul ei cât și pentru aceia, cari pot să’l despăgubească, ca și pe dânsa cu bani. Și cum ar putea să fie altmintrerea, când nu i-se poate da denumirea de jună fată, cu persoana ei de încântătoare pudoare, sub nici un protest și în nici o epocă a crescerei ș’a desvoltărei sale?“ Când, într’o rasă, femeile sunt ast­fel, cum ni le arată scriitorul, pe care’l cităm, nu ne mai putem face nici o ilusiune: rasa este condamnată, și nimic nu va putea s’o scape. Sunt abisuri, din cari o în­treagă rasă nu mai poate eși. „Românul.“

Next