Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)

1887-01-03 / nr. 1

L Nr. 1 Sibiiu, Sâmbătă 3/15 Ianuarie 1887. Anul XXXV TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. T­­'. * I- V ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și înserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole neflancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Cătră onoratul public cetitoriu. După cum onorații cetitori au putut afla din Nr. ultim al „Telegrafului Roman,“ fostul pană acum redactor al acestui jurnal, dnul Mateiu Voileanu s’a retras dela aceasta redacțiune, având alt oficiu în premiul consistoriului archidiecesan, care forma pentru d-sa ca redactor un cas de incompatibilitate. Chemat prin urmare în mod provisoriu la redactarea acestui jurnal, eu, cu toate că terenul pentru mine este cu totul nou, și facultățile de cari dispun, sunt prea modeste, am primit onorifica insărcinare în acea speranță, că la inteligența noastră din loc și din afară, carea se interesează de acest jurnal, modest în presentarea sa, dar solid în direcțiunea ce o urmează, vom­ afla și eu spriginirea, de carea s’au bucurat stimabilii mei antecesori. Când dar cu numărul acesta am onoare­a me presenta onorabilului public cetitoriu ca redactor interimar al „Telegrafului Roman“ poate că e de prisos a observa aici, că prin aceasta schimbare în redacțiune, nu va suferi nici o schimbare programul foaiei noastre, cu care ea fu înființată înnainte cu 34 ani, și care s’a esprimat faptice în decursul timpului, aprobat de toți, cari au inimă pentru bunul nostru popor românesc, pentru biserica strămoșească și pentru patria, ai căreia civi suntem. Contând deci la bine-voitoriul sprijin din partea inteligenței noastre, și cu deosebire din partea domnilor corespondenți de pănă acum ai jurnalului nostru, la cari sper, că se vor alătura și alții noi, — me supun acestei sarcini noante cu devotamentul, cu care m’am deprins încă din frageda etate a îmbrățișa — pe cât îmi este posibil — tot ce poate fi folositoriu scumpei noastre națiuni române, și așa la prima acea­sta presentare împreună cu modesta mea persoană recomând onoratului public cetitoriu jurnalul nostru „Telegraful Roman.“ Sibiiu, 2 Ianuariu, 1887. Dr. Stem Rosea. Din causa sf. sărbători «le Marii „Botezul Domnului“ Noul proclim va apără Joi în 8 Ianuariu a. e. Sibiiu, 2 Ianuariu. între împregiurări grele și nefavoritoare ne a aflat anul nou, și trebue să ne cuprindă fiori, când vedem, cu câtă iuțeală ne apropiem de catastrofa inevitabilă, care tare probabil poate schimba fața Europei actuale. Pretutindinea se fac pregătirile pentru luptă, și nu scre omul, ce este mai reu: o pace ca cea de acuma, când armatele consumă aproape toată vistieria statelor, sau un resboiu, care va face capăt nesiguranții actuale, în peninsula bal­canică s’au grămădit nori peste nori, vijelia se pro­nunță tot mai tare, și nime­ni scie, unde se va de­scărca trăsnetul, f­iarele oficioase dela noi au înce­put a sufla în trimbița de resboiu, chiemând la arme pe ostași, și opiniunea publică uimită se întreabă: era oare de lipsă, ca tocmai­­ ziarele oficioase se ne­felicite de anul nou cu acel glas de trâmbiță ? La două­­ zile după signalul din Budapesta s-a descărcat tunul cel mare în Berlin. A vorbit prin­cipele de Bismarck. La alt loc schițăm această cu­vântare, din care se vede, că Bismarck nu crede în isbucnirea răsboiului european numai așa cu una cu doue. Germania își dă toată silința se țină cum­păna între Rusia și Austro-Ungaria, cari sunt în ajunul încăerărei. Interesul general european este, să se susțină pacea, acest interes cere, se se sacri­fice unele interese ale singuratecelor state. Și acea­sta se va și face. Germania n’are nici un interes în Bulgaria, va avea deci Rusia calea deschisă să facă, după cum cere interesul ei. îndată ce i-se dă Rusiei mână liberă, vine în conflict cu monarh­ia noa­stră, care și ea își are politica sa orientală, după cum o am văzut definiată mai pe larg în delegațiuni. Puse odată în conflict de interese aceste doaue state, Germania cu greu va mai putea opri isbuc­nirea răsboiului, și odată începând a curge sângele, vrâșmășiele cu greu vor fi localisate între noi și Rusia. Este pe picior de resboiu Anglia, este pe picior de resboiu Italia, și de bună seamă pe picior de resboiu va fi și Francia la cașul unei încăerări. Toate semnele unui resboiu nu sunt deci date și dacă principele de Bismarck va s­i se păstreze pacea, omenimea nu va întârzia a-i vota recunoscință. Pe când în afară ni se arată numai semne, pe atunci în cele dinlăuntru ale statului nostru răsbo­­iul s’a declarat în toată for­ma, întreagă politica in­ternă dela 1867 încoace a fost resboire contra na­ționalităților. Deosebirea a fost, că această resboire se făcea mai pe furiș sub diferite proteeste, fiindcă oamenii se genau de lumea dinafară. Reserva de pănă acuma s­a pus la o parte, și nu vom cerca a demonstra, dacă este mai bine așa. Constatăm, că resboiul s­a declarat in toată forma, în timpul din urmă s a pus pe lucru și biserica reformată, și se face mare agitațiune, ca întocmai să urmeze și bi­serica romano catolică. Ne putem deci ușor trezi mâne, poimâne, că și bogăția bisericei apusene să fie pusă la disposițiunea reuniunei de maghiarizare din Cluj. Și vom constata atunci, că biserica încă s’a abă­tut dela sublima sa chiemare, și s’a pus în serviciul cu­rentului bolnăvicios, vom constata, că pacea evan­­gelică nu mai are loc între doctrinele bisericelor unguresci dela noi. . <4 . Bibiote«Mtem ASTRA Ilii *210)P* FOIȚA. Despre administrațiunea internă a bancelor de I. D. Courcelle — Severul. Conform promisiunei date într’un număr de mai înnainte al­­ ziarului, continuăm cu publicarea idei­lor unui bărbat foarte competent în materia acea­sta și anume, despre administrațiunea internă:“ se vedem dlară, cari sunt preceptele ei? Arangjamente interne. — „O bancă este de lipsă se fie plasată într’una din stradele cele mai frumoase și mai bogate ale orașului și ca edificiul chiar să aibă un aspect frumos. Nu trebue a fi prea rigu­roși în chieltuelile pentru adaptarea stabilimentului, fiind-că ele sunt o condițiune a succesului. Trebue ca locuința bancherului să fie cu totul sepărată de birouri și se nu comunice cu ele, de e posibil, doar numai prin o ușă, a cărei cheie să o aibă bancherul, așa încât să nu fie expuse publicului spre vedere cucina, salonul, copii și altele. „Biroul, isolat de locuința personală a banche­rului ,trebue să fie spațios, bine luminat, bine ae­­risat. „Trebue să fie destul de spațios pentru­ ca am­ploiații să poată lucra în comoditate. Trebue ca cărți deschise în același timp, fiind­că atunci lucră mai iute, cassarii să se poată mișca în comoditate și să fie loc destul și pentru public; căci când este genat cine­va, nu poate număra bine și ori­ce eroare comisă, dă mult de lucru cassarilor cu explicările, ce trebue să dea publicului. Dealmintrea un spațiu de­stul de mare este necesar sănătății amploiaților dându-le mai mult aer respirabil Nu are cine­va nici­odată aer prea mult, unde lucră mai mulți îm­preună toată­­ ziua Și la lumina lampei. „Biroul trebue să fie foarte luminos. Ori­ce ban­cher, scie că se comit mai puține erori în scripte de ori­ ce fel vara, decât iarna. Pentru a ceti scrisori rele, subscrieri aproape necesibile, pentru a recu­­noașce pe cele ce ar fi false, se cere lumină. Dacă o parte a localului este răa luminată, mai bine să se destineze publicului, decât amploiaților bancei. Aceștia au totdeauna lipsă de lumină, prin aceasta sunt feriți de tristeță și gânduri negre, sub impre­­siunea cărora se lucră puțin și rău. „S’au scris volume despre necurățenia atmosfe­rei orașelor și despre salubritatea aerului dela țeară. Dacă atmosfera (aerul) orașelor este necurată, cum­ va fi aerul într’un birou, unde sunt laolaltă mai multe persoane, unde se arde gaz și unde intrarea și eșirea unui număr mare de persoane produc ne­încetat praf? Bancherul care neglijă de a aerisa con­venabil birourile sale se va vede adeseori lipsit de lucrul amploiaților săi, reținuți acasă din causa boalei.“ Alegerea amploiaților. — în alegerea de amplo­iați trebue să se ia în considerare mai întâi c eta­tea celui care se presentează. La Londra se iau de regulă tineri de 19 ani: ei sunt întrebuințați mai întâiu pentru încassări și prin urmare ei trebue să fie atât de tari, ca să se poată apera în caz de atac.... în Scoția se iau amploiați mai tineri, dar serviciul lor este altfel. „Trebue a se lua în considere în urmă, cărei clasă a societăței aparține candidatul, în general cei, cari se presentează, ies din familii de comerci­anți de mijloc sau din familii de preoți, ofițeri, funcționari. Pe timpul răsboiului din 1870 amploiații de bancă eșrau mai toți din familii de comercianți, fiind-că gentlemanii obțineau ușor funcțiuni publice­, acum când de aceste funcțiuni se pot apropia mai greu, ei întră de bună voie la o bancă. Fie­care clasă își are avantagjele: fii de familii înnalte au în general o educațiune mai bună literară și manieri mai politicoase, dar ei nu au nici o idee de afaceri și de obiceiurile afacerilor. Obicinuiți a merge la vâ­nătoare și la pescuit cu moștenitorii familiilor bo­gate, ei consideră lucrul de bancă ca un fel de clacă căreia i se supun din necesitate, dar foarte puțin demn de destinul, la care se cred chiemați. Fii de neguțători, din contră obicinuiți cu afacerile prin / <■ f ? i ®.

Next