Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)
1887-06-11 / nr. 60
nu-i vom combate, dar î-i vom chiar sprigini, până când însă vor juca role de calomniatori nu putem decât să i desa probam. G. TELEGRAFUL ROMAN 239 Varietăți. * (Manevrele de corp.) In anul acesta după cum anunță „Ordre de bătăile“ se vor ține manevre numai în Ungaria și Moravia. La aceste manevre va participa M. La monarhul dimpreună cu principele de coroană Rudolf. Comanda supremă o va primi arhiducele Albrecht Manevrele de corp din Ardeal, corpurile de armată 7 și 12 din Sibiiu și Timișoară combinate se vor ține între Deva, Oreștie și Hațeg, începând din 16 și pănă în 21 Septembre. * (Ordinea esamenelor la scoalele centrale gr.-or. române din Brașov la finea anului scol. 1886—87.) Esamenele de promoțiune scripturistice și verbale la scoalele medii s-au început în 5/17 Iuniu și durează pănă în 16/28 Iuniu. I. Esamenul de maturitate la școala comercială va fi în 18/30 Iuniu. N. Esamenul de maturitate la gimnasiu va fi în 19 Iuniu (1 Iuliu) și 20 Iuniu (2 Iuliu). Esamenul de maturitate este public. Eschis sunt școlarii școalelor medii conform instrucțiunei M. Esamenele publice. A) La școalele medii (gimnasiu, școala comercială și reală) și cl. V. de fete încep Mercuri în 24 Iuniu (6 Iuliu) și durează pănă Sâmbătă în 27 Iuniu (7 Iuliu). B) La școala elementară capitală se vor ține esamenele Luni în 22 Iuniu și Marți în 23 Iuniu st. v. în 28 Iuniu servițiu divin cu rugăciunea de mulțămită în biserica S. Nicolae din Șchei. La 10 oare cetirea clasificațiunilor și distribuirea premiilor. Părinții elevilor, precum și amicii și binevoitorii școalelor noastre se învită cu toată onoarea a lua parte la aceste esamene, precum și la festivitatea de încheere a anului scolastic 1886 — 7. Anul scol. 1887/8 se începe în 1/13 Septembre a. c. înmatricularea se face în 30, 31 August și 1 Septembre în 2 Septembre la 8 care se cetesc legile școlare în sala cea mare a institutului în 3 Septembre se încep prelegerile. Școlarii, cari fără motiv ponderos nu s’ar presenta la terminul ficsat, nu se mai primesc. * Din partea familiei decedatului Irimie Eremia Popa primim următoriul necrolog: Jalnica soție cu jalnicii fii, fice, gineri, nurori nepoți și nepoate anunță cu durere încetarea din viață a prea iubitului și mult regretatului lor soț, părinte și moș Irimie Eremia Popa, născut la 1798 Februariu 16, și repausat astăzi, la oara una dimineața 7 Iuniu, 1887. înmormântarea se va face Marți 9 Iuniu la oara 1 după ameazi în cimiteriul bisericei Sfântului Nicolae din loc. Bacifalu, în 7 Iuniu, 1887. Fie-i țerîna ușoară și memoria binecuvântată! " (Regina Sârbiei în Rusia.) Petrecerea reginei Natalia în Crimea deșteaptă mare interes pentru Sârbia în Odesa. Regina mai nainte de a părăsi Odesa a luat măsuri ca să i se trimită regulat la Yalta toate fiarele din Odesa. Ea ceteșce în fiecare zi o mare parte din Rarele rusesci și se simte foarte măgulită, când găsesce câte un articol simpatic pentru Sârbia. Regina s’a esprimat cătră mai multe persoane, că înstrăinarea, care s’a încuibat între Rusia și Sârbia în ultimii ani, nu provine decât din înțelegerea greșită a lucrurilor și că în Sârbia nimeni nu este dușman serios al Rusiei. * (Focul din Botoșani.) M. S. regele, României îndată ce a aflat despre catastrofa din Botoșani, a adresat din castelul Peleșului Hasnaș, primarul orașului Botoșani, următoarea telegramă: „Flăcările mistuitoare, ce pustii o parte din orașul Botoșani au pricinuit grozave nenorociri, ce s’au răsfrînt asupra inimei Reginei și a Mea. Ori ce suferință a unei părți a României este suferința Noastră și de aceea se grăbesc a trimite deocamdată suma de dece mii lei, spre a căuta se dau întâiele ajutoare celor mai iubiți de lipsă. Mângâiați și îmbărbătați pe cei arși de foc, asigurându-i, că subscripții publice, în fruntea cărora se va pune Regina și Eu, vor fi organisate grabnic în toată țeara, și că Românii, cari a scrutit se fie miloși, când în alte state s’a întâmplat asemenea catastrofe, vor sei să-și facă datoria și cătră compatrioții lor. A da pentru Botoșani și a ridica pe cei loviți de o soarte cumplită, este a ne cinsti pe noi înșine, este a ne ridica sentimentele la înălțimea grelei încercări căzute pe unul din cele mai de căpetenie orașe ale scumpei noastre Românii.“ Dl Gachet, însărcinatul de afaceri al Franciei, aflănd despre nenorocirea din Botoșani a adresat dlui Cantacuzino o epistolă, în care lăudând sentimentele de loialitate ale românilor pentru francezi, s l roagă ca ajutoarele, ce erau destinate pentru nenorociții dela opera comică și au incurs dela petrecerile arangiate spre acest scop, să se dea acum pentru nefericiții din Botoșani. Jurnalele din România au deschis colecte. Consiliul de miniștri din România a adus aceasta decisiune: Astăi, în 5 iunie v. 1887, Consiliul de miniștri, întrunindu-se sub președința Maiestății Sale Regelui, în reședința regală a castelului Peleș. Având în vedere, că un foc înfricoșat a distrus o mare parte a Botoșanilor. Având în vedere, că asemenea nenorociri se întâmplă adesea în orașe și sate. A luat următoarea decisiune: 1. Se deschid liste de subscripțiune publică sub înaltul patronagiu al MM. II Regelui și Reginei și sub direcțiunea unui comitet central, compus de I. P. S. Metropolit Primat, Iosif, președintele senatului, Principele Dimitrie Ghica, președintele camerei, General Dimitrie Lecca, primarul capitalei, Ioan Câmpineanu. 2. Acest comitet va lucra cu ajutorul comitetelor, ce se vor înfiiința în județe, și care se vor compune din: Senatorii și deputații județului; Primarul orașului de reședință; Prefectul județului; Președintele tribunalului județian. 3. Listele de sunscripțiune publică vor fi date cu marcă. Banii se vor depune la casa de depuneri și de consemnațiuni, fară comptabilitatea se va face prin banca națională. 4. Un comitet special se va institui la Botoșani pentru a priveghia distribuirea banilor. 5. Guvernul va deschide un credit de 60 mii lei din paragraful estraordinar al budgetului, pentru a face față nevoilor celor mai urgente. 6. Comitetul central va avea in privire a se crea căile și mijloacele pentru un fond permanent de ajutorință a acelora, care în viitor vor fi atinși de foc sau de inundațiune. 7. Ministrul justiției este însărcinat cu elaborarea unui proiect de lege, care se reguleze modul și controlul oricărei subscripțiuni publice de bani și ajutoare. 8. Listele de subscripțiune vor conține telegrama adresată de M. S. Regele primăriului de Botoșani în 4 iunie, decisiunea presentă a consiliului de miniștri și înscrierea în capul listelor a Maiestăților Lor Regele și Reginei cu suma de 30 mii lei. I. C. Bratianu, D. Sturdza, Eug. Statescu, M. Ferechide, C. Nacu, P. S. Aurelian, General A. Angelescu, V. Gheorghian. * (Monumentul Plevnei în Moscova.) Monumentul, ce era se se ridice de către ofițerii ruși din corpul de grenadiri în Bulgaria, aproape de Plevna, în onoarea grenadirilor căzuți la 28 Novembre 1877 împregiurul Plevnei, nu se va mai ridica, după cum se proectase la început, în Bulgaria, ci în Rusia, și încă în inima Rusiei, în Moscova, unde se află in garnizoană corpul de grenadiri. Causa acestei schimbări este actuala încordare dintre Rusia și Bulgaria. Primăria din Moscova s-a ocupat în 6 Iuniu (26 Maiu) cu această afacere. Monumentul este lucrat după planul lui Svervoda și reprezintă: 1. Un basidozuc furios, care măcelăreste o familie bulgară; 2. Un bătrân gârbovit, un țăran rus, revoltat din causa aceasta, arată fiului său acest grup și îl conjură pe icoana unui sfânt, să nu slăbească niciodată în iubirea creștină; 3. Figura uriașă a unui grenadir, care a trântit la pământ pe un turc și’i dă ultima lovitură; 4. Un grenadir pe moarte, care înainte d’ași da sufletul rupe unei femei bulgare lanțul sclăviei; 5. O cruce d’asupra semilunei, ca simbol al biruinții; crucea este împodobită cu coroana Țarului. Monumentul va fi încungiurat de frunze de lauri, care se ridică pe cruce, in semn că religiunea a însuflețit pe ruși la fapte eroice. în partea de sus a monumentului sunt făcute chipurile sfinților: Alecsandru Nevski, Gheorghe, Mihail și Ștefan. Pe fiecare din cele patru laturi ale monumentului se află următoarea inscripțiune în limba rusă, bulgară și română: „Grenadinii ruși, camarazilor lor, cari au căzut în glorioasa luptă de la Plevna, la 28 Novembre 1877.“ Monumentul este înalt de 7 stânjini și lat de peste 4 stânjini. * (Desgropări în Athena. Cu prilegiul săpăturilor din Acropolis s’au aflat cinci statue de marmură. Două din ele de o mărime miraculoasă, sunt din perioda artistică înaintea lui Phideas. Unele dintre ele arată figuri de senlul femenin și sunt conservate destul de bine. Toate obiectele aflate s’au predat museului din Acropolis, care s’a îmbogățit foarte mult. * (Călcări de arnăuți.) O bandă de 400 arnăuți cu două drapele au atăcat caraulele sârbesci Nr. 20 și 21 și au inaintat apoi pănă la satul Dobrnovac, pustiind tot în calea lor, o mulțime de țărani, femei și copii au căzut jertfa iataganelor. Reuniunea pentru pedagogia scientifică. (Urmare.) Germania, Iuniu 1887. Am atins mai sus, că pedagogia scientifică ar fi un făt al veacului nostru, prin aceasta însă nu voesc să fie, că sub aceasta s’ar înțelege întreagă pedagogia de astăzi. Din contră, partea cea mai mare să mișcă încă în regiunile pedagogiei vulgare și numai o parte mai mică și-a dat și își dă silințele de a o ridica pe o treaptă egală cu celelalte șciințe. Astael, când există o psihologie, anatomie, fisiologie, zoologie, botanică, mineralogie, și chiar teologie scientifică, numai încape îndoială, că și tendința pedagogilor trebue să meargă întra-colo. De aceea a fost o norocire, când Herbart, unul din cei mai ageri și adânc cugetători, la începutul veacului nostru și-a ațintit privirea asupra pedagogiei și ne-a lăsat ca monestire un fundament de valoare neperitoare, pe care să zidesce pedagogia scientifică presentă. Singurul dintre filosofi a fost, care a făcut ca ideile lui filosofice să devină fructifere pentru educațiunea omenimei. Cu aceasta însă nu voesc să die, că ceialalți filosofi nu s’ar fi ocupat de loc cu ideile educației, ci voesc să accentuez numai, că nu ne-au dat o teorie basată în sistemele lor filosofice, precum a fâcuto Herbart. Herbart a fost acela, care însuși din presă a venit la ideile lui reformatories. în adevăr avem scrieri pedagogice și de la Kant, Fichte, Schleiermacher etc. ca să numai amintesc de Locke, Rousseau și alții. Scrierile acestora însă nu sunt de o valoare reformatorie în pedagogie și nu a fost calificate de a forma o școală, carea să se baseze pe principiile lor. Școala herbartiană e un ce recunoscut în lumea scientifică și nimenea nu poate să de nege, că mare mișcare a produs în sinul pedagogilor și preste tot m filosofie. Ideile acesteia sunt menite de a schimba total organisarea învățământului și a-l pune pe acesta în o stare, de la care va atârna binecuvântarea generațiunilor viitoare. în fața acestei împrejurări se cuvine, ca și lumea de școală de pe la noi se nu rămână surdă, la sunetul, ce deja demult a pocnit în inima Europei. Și cum că în adevăr a răsărit o stea pedagogică și pe firmamentul nostru, ne-o demostră valoroasa scriere a domnului profesor I. Popescu „Psihologia empirică,“ carea este un început a unei lucrări de multe veacuri, și multe generațiuni. Tot asemeneaue-o demostră și unele tractate pedagogice. „Conducătoriul“ anului 1882— 3, precum și lucrarea din Programa Institutului pedagogico-teologic 1885—6 emite, tot din aceași peană. începutul este făcut, să sperăm deci, că continuarea va urma tot cu acelaș succes. Nici când însă succesul nu va putea fi foarte considerabil, când o persoană în lucrările sale nu este ajutorată și de alți mulți și aceasta mai cu seamă în operă educațiunei, atât de grea și atât de complicată. De aceea nu putem, decât să ne esprimăm părerea de rău, că unii domni deputați în sinodul anului trecut, când se intenționa edarea unei foi pedagogice o înnăbușiră încă în fașă, nimicind bunele intențiuni a oamenilor precepători de causă. După această mică reflecsiune la impregiurările noastre, să vedem mai departe firul ideilor începute. Accentuiam mai sus esistența unei școale herbartiane pentru înțelegerea lucrului. Nu voiesc se me ocup cu școala herbartiană în toată estensiunea ei și nici cu representanții ei veritabili. Voesc numai să accentuez, că reuniunea pentru pedagogia scientifică este o proprietate a acestei școale, carea are menirea de a desvolta mai cu seamă teoretice ideile pedagogice întrucât aceste stau în necs cu filosofia. Ziller a fost acel bărbat, care a fundat această reuniune, încă înainte cu nouăsprezece ani, și i-a dat o direcție deosebită de oriși ce alte reuniuni de natura aceasta. Dânsul, ca profesor de pedagogie în Lipsea, a adoptat ideile pedagogice ale lui Herbart, nășuindu-se parte a întregi ceea ce i s-a părut că lipsesce, parte a continua firul început. Mai cu seamă originalitatea lui constă în desvoltarea părții metodice a pedagogiei, carea are un caracter cu totul distinct de metodicele astăzi uși-