Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-01-03 / nr. 1

ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr Pentru monarc­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Si­bi­iu, Marti 3/15 ianuariu 1889. Anul XXXVII. ANUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sib­iu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele simt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rondul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. După S0 de ani. Plini de bucurie ne grăbim a facerecut, că acesta gazetă a nostra va eși la futj cu începutul lunei lui Ianuariu 1853 subț­ine de „Telegraful Român“. Tendința acestei gazete va fi: aj­urtă și poporului român din politică, industriei, eroii și literatură, idei și cunoscințe practic­e stri­­vite cu timpul, și amăsurate Silin­țelor lui, a-1 învăța, ca să-și cunosc șijiuul și drepturile, ce i sunt asigurate în­­ a-l lu­mina asupras intereselor, care taie înforirivată și publică a lui, și a-i mișca acti­­iti sterilor fisice și morali; a dă direcțiune­­plin lui că­­tră tot ce contribue la înaintare și voltare sa, și a-1 convinge­ prin­­ lătâțiră stărei sale materiali și morali peti­nge la cultură și fericire. Acesta tendință, Tele­graful Român nu o va perde ni­ată din vedere, va sta în cea mai strînsă lestă și ar­monie cu principiele cele nestrămute ale mo­­narc­iei, cu asen­emintele ei flaracu­­tați, cu paza cea sfântă a «Irului din lăuntru și din afară, cu ținer­ia strînsă a ordinei, cu respectul religiosității il morali­tății, și cu temeiul liberei desvofis ’e care se bucură tóte popórele din stat. 1. marginile acestor­­ momente mari și însemnat pe scare se raf­imă siguranța și tăria monarii, și iferi­­cire publică și privată a popori, care se află sub scutul legilor ei, „Telegraf Român“ se va mișca liber în drumul, ce­l însemnat spre a ajunge la scopul, ce și l’a spus, de a învăța și a folosi pe poporul româ' Acesta este în conturi generale grama pa­riului nostru. . La schimbare anului fie­care om pi­t, ’și trage semă cu stare sa, și cu îngrijire se amlă: ce am făcut în trecut, ce voesc, ce trebue gfac în vii­­toriu.­­ Datoria este se o facă acesta picistul, care s’a supus sarcinei grele, de a lumi pe popo­rul seu. Datori suntem se o facem acestau deosebire noi actualii lucrători la pariul „Telegiul Român“, care și a luat o problemă atât dere, care de 36 de ani cu sfințenie a observat r’ginile, între cari i s’a dat se se mișce, și a cărui viață a fost un lung șir de suferințe. Așa este făcută inima omului, ‘ mai cu plă­cere petrece la lucruri, cari sunt n‘ puțin poso­morite. Posomorit este presentul, postrît viitoriul, și posomorit trecutul nostru. Mai puțin posomorit ne este tecitul. El este scenă viuă a activității nóstre de i» l­ ani. Putere nóstrá a fost totdeuna convingerea, că am pus cea mai bună părticică din inima nó­­stră, ca sé împlinim problema, la care ne-am supus acuma 36 de ani. în timpuri forte critice a vă­zut lumină pa­riul nostru. Erau multe și feliurite trebuințele poporului nostru, are lipsă de creșcere politică, industrială și comercială, era setos de producte literare, căci rarjele de lumină și căldură ale spiritului timpului au fost ajuns și la inima poporului nostru. Se simția necesitate de un organ, care se împărtășescă poporului român cunoștințe politice, potrivite cu timpul și amăsurate tre­buințelor lui. Se simția necesitatea de un organ, care în ten­­dența sa totdeuna se aibă în vedere așed­emin­­tele fundamentale ale monareh­iei și paza cea sfântă a dreptului din lăuntru și din afară. Acesta în parte politică. Și de 36 de ani „Telegraful Român“ cu sfin­țenie a observat acesta programă a sa. A împărtășit poporului român cunostințe poli­tice, potrivite cu constelațiune politică, și amăsorate cu trebuințele lui. Condus de convingere, că poporul român are trebuință de învățătură în cele politice, 4'*ar^fi* nos­­tru dela început a luat posițiune hotărîtă în politică și nu s’a pus pe frase moderne, că el nu face politică, ci interpreteza numai curentul politic din popor. Stindardul „Telegrafului Român“ cu fală a fâl­fâit totdeuna. Cu era dualistică s’a început o nouă fașă și în politica românilor din Ungaria. Z­iariul nostru totdeuna a pledat pentru accep­tarea terenului, după­ cum ni s’a creat, și din capul locului a condamnat pasivitatea, ca mijloc politic, care nu ne pute duce la scop. Nu s’a putut uni cu programa „Telegrafului Român“ abstinența politică, de aceea cu perseveran­ță am susținut stindardul, fiind in cele din urmă com­­bătuți chiar de omenii, cari spriginiâ cu mult zel pre nemuritoriul fundator, care au dat viață­­ Jianu­lui „Telegraful Român“. Nu va în­tâm­pia­­ Jiariul nostru însă nici în vii­­­toriu a apăra cu totă tăria interesele bisericei nó­stre, și acesta o va face față cu om­ și cine, și o va face chiar și față cu fii bisericei nóstre, când ace­știa se vor înrola și mai departe în șirul vrășmași­lor bisericei nóstre. In locul politicei sterile va continua­­ pianul nos­­tru a întări biserica, a lumină pe popor, spre a ră­mâne cu inima sa cea bună pe lângă biserica și scóla sa, îngrădindu ne inlăuntru, ca cu atât mai roditore să ne fie activitate politică la timpuri mai oportune. Biserica gr. or. și cjiam­ul „Kolozsvár.“ IV. încă câte­va cuvinte și am terminat și cade destul de greu, că în cadrele acestor întimpinări trebue sĕ ating și cestiune confesională, încât adecă merită de a se numi cestiune confesio­nală, paralela făcută de­­ Jiariul „Kolozsvár“ între biserica română ortodocsă și biserica română gr. catolică. Omenii, cari iubesc adevărul, fie ei români, fie străini, sunt de mult în clar cu aceea, că românii din Transilvania au aparținut pănă la anul 1700 la biserica răsăritului, că au avut metropolia lor în Alba-Iulia și bunuri ținătore de aceea metropolie, confiscate mai târi­iu de principii calvini ai Arde­lului. Nu avem deci în respectul acesta mare nece­sitate să mai răsfoim nici „Vechea metropolie“ de dl archimandrit și vicariu archiepiscopesc Nicolau Popea, nici critica și contra critica dlui canonic Mol­dovan din Blaș. Cunoscem noi cei gr. ortodocși ca și cei ne­­ortodocși răul, ce ni s’a făcut prin desbinare în cele confesionale, luptăm cu consecințele acestui rău și în cel din urmă sat, când voim să ne ridicăm o scală sau să stabilim un salariu învățătoresc, și Domne, ce bine le vine la socotela starea acesta a nostră, celor ce nu ne iubesc, și celor ce nu fac nici un secret din bucuria, ce o simt, vor jindu-ne așa — desbinați. Alta este însă cestiune pusă de cei de la „Kolozsvár“. Se­­ zice, că noi gr. orientalii suntem sanguinici dela fire, pe când cei gr. catolici sunt tăcuți­ — noi neiubitori de muncă și ceialalți activi — și aceste aprecieri ca și când ar fi eșit anume la ivelu, ca din ele să se potă trage și consecințele, că adecă noi ca sanguinici suntem ușor aplicați spre răsvrătiri, pe când ceialalți ca mai do­moli și tăcuți, ei să sciu folosi de cuvintele scrip­­turei „rabdă pănă în sfârșit și te vei mântui.“ E treba celor din Blaș să accepte sau nu epitetele puse în contul lor, pe noi acesta nu ne privesce, ne privesce însă temperamentul românilor preste tot și acela e tot unul și acela­și și la cei gr. or, ca și la cei neortodocși, și împărțiri temperamen­tului românilor după confesiuni tradăză numai in­­tențiunea cea rea de a defăima pe fii bisericei nóstre. FOITA. Documente pentru limbi și istoria. Diariu despre consiliul imperial imulțit din anul 1860 de episcopul Andreiu­tu de Șaguna. (Urmare). 19. Vineri, în 8 Iuniu, ședinț Obiectele despre Grundbuchs-Ordnung și despre Anleichs-Verfahren, în treburi de ereditari. Obiectul spre Grundbuchs- Ordnunng a dat prilegiu conte­i Bercoti de provoca o discnsiune foarte inte­santă, la care și a ministrul de justiție a luat parte și s’a încheiat cu aceea, ca un comite de 7 membi să se aleagă în înțelesul Geschaftsordnungului, a­ce s’au și făcut, verji „Wiener Z.“ 137, 138. 1^ iă săvârșirea aces­tora a venit rândul la obiectul despre Ausgleichs­verfahren în treburi de ereditarii și încă s’a săvârșit treaba cu alegerea unui comite­te 7 membrii și șe­dința s’a disolvat, ceea ce a ținu­t oare. 20. Sâmbătă, în 10 Iuniu , slobodit președin­tele un cerculariu cătră acei scriőici imperiali, cari nu sunt membrii comitetelor, ci aceea, că aceia se pot îndepărta de la Viena pe 14 zile, de vreme ce operatele comitetelor înainte de 14 zile de abia pot fi elaborate și săvârșite. Unii dintre senatori s’au și folosit de aceasta îngăduială, ducându-se la casele sale, dar eu am rămas în loc din pricina prea în­vederată, adecă a îndepărtărei cei mari a Sibiiului dela Viena, ocupându-me într’aceea cu prelucrarea opu­lui meu despre istoria bisericească. 21. Luni, în 18 Iuniu 1860 am căpătat dela presidiul consiliului imperial înmulțit înșciințarea despre aceea, că Joia viitoare în 21 Iuniu la 11 ceasuri se va ține ședință despre Ausgleichs-verfahren și despre Grundbuchs-comité. 22. Joi, în 21 Iuniu a fost ședință, substratul a fost Ausgleichs-verfahren și Grundbuchs-Comité. Substratul cel dintâiu nu s’a putut pertracta, căci baronul Lichtenfels, carele ar fi trebuit să referetje a absentat din ședință din pricina bolnăvirei sale. Deci s’au luat în desbatere Grundbuchs-Comité, și adecă alegerea de un membru la acest comite în locul contelui Bercoti, carele a ieșit din comitet, căci părerea sa rămase în minoritate. Obiectul ace­sta pe cât se părea la început de neînsemnat, pe atât în decurgerea vorbirilor s’a făcut foarte în­semnat, pentru­ că cosiliarii unguri s’au tras la tere­nul național,­­ficând, că limba, în carea se se­ducă aceste cărți să fie ungurească și la acelea popoare neunguresci, căci în aceasta se învoiesc toate națiile și fiind-că ungurii și în ședințele trecute au vorbit despre limba lor, iar consilierii din celelalte nații pănă acum n’au fost vorbit despre limbă, pentru aceea acum au vorbit și ei și adecă polonii, croații și eu din partea nației române, pentru egala îndrep­tățire a tuturor națielor și a limbilor lor. Vechi „Wiener Zeitung“ Nr. 148, 149, 1860. 23. Luni, în 20 Iuniu săl. nostru sosi la Viena patriarh­al și metropolitul Iosif Raia­cici, și s’au sălășluit la oțelul „Maisei“. Marți în 21 Iuniu i-am făcut curtenire și am înțeles de la el pricina venirei sale la Viena, că adecă va să se plângă împăratului pentru nedreptățile, care le iscusesce ierarh­ia din partea unor amploiați de frunte, precum a ministru­lui conte Thun și fostul gubernator al Croației, contele Coronini. — Patriarh­ul a avut audiență la împăratul Jos în 23 Iuniu și între altele a cerut voia dela Maiestatea Sa de a putea așterne o petiție cu episcopii și consilierii imperiali, cari se află de față la Viena și adecă cu episcopii dela Bucovina Eugenie (carele în­treaba noului lor gimnasiu din Suceava și a iconostasului pentru biserica lor cate­drală din Cernăuți se afla la Viena), de la Timi­șoara Samuil Masim­eviciu și cu mine, apoi cu dom­nii Andreiu Mocionii din Banat și baronul Petrino­, din Bucovina, — ambii consilieri imperiali­(Va urma.) Ml

Next