Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)
1889-01-03 / nr. 1
2 E drept, că noi în biserică avem sistemul representativ acum de 20 de ani, și acest sistem pate se fi produs omeni mai scrutători, spirite, cari cerceteză, voesc să scie, să vadă să se convingă, cum merg trebile bisericei, sculei și altor instituțiuni, dar acesta nu are de a face nimica cu viața din stat, împregiurarea acesta nu are sé supere pe nimeni, ea se mărginesce curat numai la viața noastră bisericăscă. Dar c nii dela „Kolozsvár“ trebue să scie, că multă nemulțămire există din acest punct de vedere la gr. catolici, cari nu sciu nimica, nu aud nimica despre cele ce se fac și cum se fac. Câtă amărăciune nu a produs la ei numai denumirea de funcționari mai înalți bisericesci, și dacă acestá amărăciune nu află espresiune în coloanele fiarelor, sau dacă află, se face cu mare reservă, este a se atribui unor împregiurări, ce nu aflu necesar de ale ventila cu acesta ocasiune. Dacà în Blaș s’ar desvolta mai multă activitate așa pe „tăcute“, noi n’am avea decât să ne bucurăm de ea în totă sinceritatea; lucrurile rase par a nu fi tocmai așa. Scele au și ei ca și noi regulate cu salarii corespun fietare, cum le avem noi, dar pot susțină, că avem chiar și mai bune ca ei, pentru ca ei nu au parohii de acele puternice, cum avem noi în ținutul Brașovului, Sibiiului, Sebeșului, Orăștiei, și grecocatolicii, cari nu sunt preocupați de confesionalism, recunosc înșiși, că așa este. Va se fiică pe terenul școlar, nu concedem, că ei pot sta mai bine ca noi, deși cum accentuasem nu ne ar pare rău, ci din contră ne ar pare bine, de o emulațiune nobilă! In ce privesce cultura clerului peste tot un voesc se fac asemănări, concedense că clericii gr. cath. au din vechime mai multe înlesniri pentru o crescere corespunfiecare, decât ce le avem noi, cari abia de două — trei decenii ne aflăm în țara nostră, puși în condițiuni mai favorabile, decât cum erau ele pe timpii asprelor prigoniri politice. Viața de la sate ínse, neconvenirea cu omeni de carte, părăsirea lecturei, influențează asupra preoților dela sate, — cari sub alte impregiurări ar fi fost omeni de salon, în mod forte intensiv și acesta se observă cu atât mai mult, cu cât pregătirea teoretică e mai mare Acesta o scie orice om nepreocupat. Că Blașul a edificat „Conventul“ nu e mirare, dacă consistoriul din Sibiiu ar fi dispus de atari venite, dacă salariul metropolitului nu ar fi de 6—8 ori mai mic cum e al celui din Blaș, desigur, că și noi edificam pâte un gimnasiu în Sibiiu ori alte institute culturale superiore. Dar noi totul ce avem, este din sudarea nostră, adunat din fundațiuni anume lăsate bisericei de arhierei și așa nu i va cuprinde mirare, că noi nu am putut face până acuma mai mult cu cât am făcut și cât facem, pentru seminariu, pentru institutul pedagogic, ca se retăcem de spesele, ce le avem cu sistemul representativ la noi și cu trimiterea tinerilor pe la universități Că episcopul de la Gherla ar fi ridicat gimnasiul din Năsăud este o poveste și pare nici cel ce o fiice n’o crede, dar îi convine pe o fiică. Cine dintre români nu scie, că acela e ridicat din fondul grănițăresc, pe care nu episcopul Gherlei l’a creat. Mișcarea literară la români recunoscem cu toții, că peste tot cam stagneza și acesta stagneza și în Sibiiu și în Blaș și pe aicea. Avem pre puțin public, care ar ceti și plăti productele literari, dar avem și prea puțini bărbați, cari să fie scutiți de grijile de tóte fidele, și să potă lucra în uenă, să aibă avere, se nu fie siliți să porte oficii pentru pânea de tóte fidele și dacă d. e. a lucrat în Blaș T. Cipariu, el a fost unic în festul său și seclul al XIX-lea cu greu va mai produce omeni ca el. Se ne lase deci cei de la „Kolozsvár“ în pace, să nu se ocupe de afacerile nóstre în mod tendențios, ci să se ocupe cu deplină cunoștință de causă și cu mai multă bunăvoință, și aceasta în veci nu ne va supera. Articolii publicați íasé în forma, cum au vefiut lumina, trădază pe deoparte necunoșcință de causă, pe de altă parte ură contra bisericei nóstre, contra capului ei și contra constituțiunei nóstre, și acesta e ce m’a îndemnat se se reduc la valorea lor. Un deputat congresual. Ministrul Tisza a mai accentuat încă odată categoric, că nu e în stare a pune în vedere concesiuni ori compromise, și astfeliu se crede, că proiectul, cu tóte tulburările, ce lea provocat chiar în partidul liberal, va fi primit fără, sau cu puține modificațiuni; ear oposițiunâ, carea se bucură, că va secera isbânde, se va mulțămi cu resultatul sguduirilor, ce l’a produs în tabera liberală. Cea mai mare impresiune asupra tuturor partidelor din Ungaria , a produs in tot cazul vorbire ministrului de culte și instrucțiune publică, a contelui Csáky. Chiar organele oposiționale cele mai rafinate și în special „P. Napló“, care fii de fii aruncă săgețile cele mai ascuțite și mai înveninate asupra ministrului de culte și instrucțiune publică, din causa ordinațiunei lui în cestiunea limbei germane, e silit să presenteze pe ministrul Csáky ca pe un bărbat cu bun cumpot, care -și pástreza liniștea și rachla cuvenită chiar și între cele mai tumultuase înscenări parlamentare și care are curagiul a-și da espresive sentimentelor sale, chiar și convins fiind, că prin aceea va provoca tulburări zgomotase. Vorbirea ministrului Csáky, o apreciază și foile din Austria din tote punctele de vedere, dându-i o însemnătate deosebită. „Freund, blatt“ bunăoră ridică laude mari bărbatului, carele a sciut se rupă odată cu politica lui „Nichts-Deutsch“, carea in timpul din urmă prinsese rădăcini afunde în monarhia austro-ungară. Cestionata faie guvernamentală merge și mai departe și fiice, precum s’a delăturat din partea ministrului ungar ținuta antigermană, tot astfeliu este timpul ca se o delăture și conducătorii partidelor naționale din partea dincece a riului Laita. Slavii bunăoră ar trebui se premerga cu exemplu, căci se vor face servicii nu numai statului, dar mai ales întregei națiuni, prin aceea, că tinerii se cresc și în limba germană. Și precum în Ungaria s’au priceput mai bine lucrurile, se pretinde ca și aici ele se fie tot așa de bine înțelese și să se afle bărbați, cari se arunce în pulbere politica trecutului anti-germană. Din capitala monarhiei se comunică filamul „Daily Cronicle,“ că atașatul militar la ambasada rusesca din Viena, Zujev, s’a reî ntors din Petersburg, unde a petrecut timpul concediului, și a fost împuternicit din partea țarului, a împărtăși monarhului nostru pacinicile intențiunei ale domnitoriului rusesc. Țarul se fi declarat, că voea ce să vadă delăturată orice primejdie, ce ar pricinui o încurcătură și un conflict între Rusia și Austro - Ungaria. El asigură, că cât timp politica orientală a monarhiei nóstre va fi resonabilă, nu va pregeta a nutri bune relațiuni și va delatura orice pericol „Köln. Zig.“ care reproduce acest comunicat al fotei engleze, ’1 însoțesce cu următorea notiță: Dacă sunt adevărate seriile fiiariului „Daily Cronicle“ atunci acesta este, dacă nu o dovadă, cel puțin un simț om îmbucurătoriu, că politica lui Bismarck d’a împăca interesele ruseșci cu cele austro-ungare ș’a ajuns încâtva scopul și că vorbirea principelui cu țarul a avut rude îmbucurătore, rupându-se astfel cu larva unei politice false. Dacă Rusia și Austro - Ungaria s’au înțeles asupra Bulgariei și celorlalte țări din Orient, — asupra „Hecubei“, precum o numesce diplomația germană — atunci mai spozesce numai un țaf în Europa, care amenință cu aprinderea lumei. Necesitatea răsbunărei vecinului din vest, acesta însă s’ar nimici de sine în fața unei înțelegeri cu Rusia. Revista politică. Nici in a treia conferință, ce o a [ținut partidul guvernamental în cestiunea proiectului pentru armată nu s’au putut termina tote afacerile. Desbaterile din acesta conferință, forte lungă, asupra proiectului, spriginit din partea guvernului cu amenințări de a se provoca chiar o crisă ministerială, presentază cestiunea în un colorit caracteristic și sunt o dovadă puternică despre importanța cea mare, ,ce se dă proiectului și din partea partidului liberal. TELEGRAFUL ROMÂN. Corespondente particulare ale „Telegrafului Român.” Nyárad Sz. Benedic, 24 Decembre, 1888. Mult stimate domnule redactor! Cu multă reverință se rog a da publicității în prețuitul mariu „Telegraful Român“ următorelor șiruri: De 36 de ani curge durerosul proces urbarial al Nyárad Szentbenedicenilor, cu fosta lor Domnă, proprietaresa Grof Toldolagi Mihály né, născută Bethlen Iohana, încă nu s’a uscat bine negreața din o faie română în care se publicase unele din suferințele Nyárad Szentbenedicenilor, fiic numai unele, căci din 1852 pănă în anul cuvinte 1888 nici istoriograful cel mai iscusit, n’ar fi în stare a scrie tóte suferințele și necazurile lor. Din 320 suflete români în Nyárad-Szentbenedic, abia au rămas 102 suflete, ceialalți au fost siliți a părăsi comuna și a-și căuta intrement fiilor săi; tóte casele din viile Turfiii, Vințului de jos, Aiudului, Silvașiului, Teiușului etc. sunt pline de români din Nyárad-Szentbenedic. Contesei Toldolagi Mihály né i-a succes a puști tot sufletul românesc din Nyárad-Szentbenedic cu curtenii ei, ca martori mincinoși, făcând pe toți românii din Nyárad-Szentbenedic fără moșii. Unicul român din N.Szentbenedic, Iosif Nico, care din etate de 8 —10 ani a servit tot în Bălăușeriu la dl Zöldi Antal și prin multă strădanie și cruțare adunat puțini bani, și căsătorindu se tot la juseriu cu Anna Obraz, după trecerea câtorva i-a venit dorul a se reinturna în comuna Ia na N. Szentbenedic, și-a cumpărat puțină moșie, nedificat casă și celelalte edificii necesare și în de 13 ani le-a folosit în liniște și fiind strănic mnainta din fii în fii și duce o economie nouă. Contesa Toldolagi Mihály né n’a putut fi, ca unicul acesta român să fie în liniște în izent benedic. Ci în anul trecut, 1887, l’a luat și pe el în proces, punând causa ca el și tie de 1848 au fost iobagiu, și au purtat proarbarial cu ea, și dând de martori pe di notariu «al Zilahi Albert, Iánosi Ferencz, Incze Solomon, I Mihály, Kebelán Mihály, Gáli Marton, Gáli ?iy, Dósa László, Losonczi Miklós, — afară de ustați maghiari, domni, și cei mai de frunte prorari în comună. e aceștia judecătoria din Mureș Oșorheiu în februariu a. c. i-a ascultat, și toți au pasionat, cât acesta Iosif Nico a fost iobagiu, ci altul, ci acesta Iosif Nico, după cum arată atestatul botez s’a născut numai la 1840 ianuariu 15 fii, din etate de 8 —10 ani a servit tot în Bălaia la dl Zöldi Antal și numai în anul 1874 a seară in N. Szentbenedic și puțina lui moșiu după cum arată contractul intabulat, o au cumpărit și cu muierea lui Anna Obraz, când Iosif Nico, de care contesa își aduce amil au fost alt Iosif Nico, acela a răposat în A Decembre 20 fule, de el n’a rămas nici o avei când s’a luat cașul mortului la jud. cerc. din l Oșorheiu, chiar contesa Toldolagi Mihály né a murit cu mâna sa proprie, că Nico Iosif din Nit benedic a murit fără avere și au rămas de eliopii orfani, 4 feciori și 2 fete și pe acel losifico ’1 sciu comunele învecinate, că perficndu-și berea ochilor, 8 ani a trăit numai din cerșit și] cerșitul și-a nutrit copii esa Toldolagi Mihály né, refiind, că după fasiun martorilor mai sus amintiți nu poate câștiga Pesul, a amânat cu aducerea sentinții pănă câtvâ [ ]uî August a. c. și pănă atunci și-a informat ui seruitori de ai ei. Afla trăesc din sformiturile domnei, cari de Ofieu .’se tem și de omeni nu li rușine. Aceștia 3 bârle și 3 femei au fasionat fals, ei au mărturisit curământ, că nu Iosif Nico cel mort au purtat pro urbarial cu contesa, ci acesta, care e în viață, le e sufletul unor astfeliu de ființe rătăcite? Jutătoria din Murăș Oșorheiu în urma falselor inmațiuni, au adus sentința: Că Iosif Nico din N. mtbenedic e indatorat în termin de 8 fiile a pi Contesei Toldolagi Mihály né o sumă de 248 fl. camăta după acest capital din 1878 cu 6% de ;ă și spesele procesului peste 100 fl. însa acestei sentințe s’a făcut apelație la tabla rescă din M. Oșorheiu și s’a arătat toate greșelile nise in sentință în csra celor două judecăți uniforme la timpul seu s’făcut apelație și la înalta Curte din Budapesta, 28 Novembre st. n. a. c. s’a trimis apelația de la bla regăscă din M. Oșorheiu la înalta Curte în lapesta și s’a arătat pe larg toate greșelile corn din cele două sentințe. Se spună dela înalta Curte, că fiind luminată prin Sânt Duh, să schimbe celea două sentințe aduse eoni. lui Iosif Nico, să nu fie sedusă și înalta Curie, a ur ca pe un om mort de 18 ani (1870 Decembre ) și a sili pe alt om viu, care pentru că portă nume" celui mort să-i plătescă și restanțiile urbariale trase de cel mort. Tote jialele din patrie și străinătate sunt rugate aprii și a da publicitățeiin prețuitele sale colóne acești puțintele șiruri scrise din suferințele N. Szentenedicenilor, ca onoratul public cetitoriu să vadă e ce că i s’a ruinat averea românilor, și din ce cafi au fost siliți a-și părăsi comuna. Judecata înaltei Curți regesei îmi țin de datorință sânta e calea publicității a o aduce la cunoscința onorului public cetitoriu. Un N. Szentbenedicean necăjit. H -----------Varietăți. * (Feliciări de anul nou.) Ca în toți anii așa și în aul acesta, cu ocasiunea anului nou aprópe toți aitorii consistoriali și un număr considerabil de cipitori s’a presentat sub conducerea Preacuvioșiei loe dlui archimandrit Dr. Ilarion Pușcariu corativ spre al felicita pe Escel. La I. P. S. D archiepiscop și metropolit. La frumósa vorbire a conducătoriului deputațiunei, Escelenția Sa a acentuat și de astădată, că numai pe lângă bună ințegere intre factorii chemați ai da mână de ajutor va pute sé satisfacă grelei sale chemări și spreză, că divergințele din trecut pe încetul vor dipăre cu totul.