Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-01-03 / nr. 1

2 E drept, că noi în biserică avem sistemul re­­presentativ acum de 20 de ani, și acest sistem pate se fi produs omeni mai scrutători, spirite, cari cer­­ceteză, voesc să scie, să vadă să se convingă, cum merg trebile bisericei, sculei și altor instituțiuni, dar acesta nu are de a face nimica cu viața din stat, împregiurarea acesta nu are sé supere pe ni­­meni, ea se mărginesce curat numai la viața noa­­stră bisericăscă. Dar c nii dela „Kolozsvár“ trebue să scie, că multă nemulțămire există din acest punct de vedere la gr. catolici, cari nu sciu nimica, nu aud nimica despre cele ce se fac și cum se fac. Câtă amărăciune nu a produs la ei numai de­numirea de funcționari mai înalți bisericesci, și dacă acestá amărăciune nu află espresiune în coloanele fiarelor, sau dacă află, se face cu mare reservă, este a se atribui unor împregiurări, ce nu aflu necesar de ale ventila cu acesta ocasiune. Dacà în Blaș s’ar desvolta mai multă activitate așa pe „tăcute“, noi n’am avea decât să ne bu­­curăm de ea în totă sinceritatea; lucrurile rase par a nu fi tocmai așa. Scele au și ei ca și noi regulate cu salarii co­­respun fietare, cum le avem noi, dar pot susțină, că avem chiar și mai bune ca ei, pentru­ ca ei nu au paroh­ii de acele puternice­, cum avem noi în ținutul Brașovului, Sibiiului, Sebeșului, Orăștiei, și greco­­catolicii, cari nu sunt preocupați de confesionalism, recunosc înșiși, că așa este. Va se fiică pe terenul școlar, nu concedem, că ei pot sta mai bine ca noi, deși cum accentuasem nu ne ar pare rău, ci din contră ne ar pare bine, de o emulațiune nobilă! In ce privesce cultura clerului peste tot un voesc se fac asemănări, conced­ense că clericii gr. cath. au din vechime mai multe înlesniri pentru o crescere corespunfiecare, de­cât ce le avem noi, cari abia de două — trei decenii ne aflăm în țara nostră, puși în condițiuni mai favorabile, de­cât cum erau ele pe timpii asprelor prigoniri politice. Viața de la sate ínse, neconvenirea cu omeni de carte, părăsirea lecturei, influențează asupra pre­oților dela sate, — cari sub alte impregiurări ar fi fost omeni de salon, în mod forte intensiv și ace­sta se observă cu atât mai mult, cu cât pregătirea teoretică e mai mare Acesta o scie ori­ce om nepreocupat. Că Blașul a edificat „Conventul“ nu e mirare, dacă consistoriul din Sibiiu ar fi dispus de atari venite, dacă salariul metropolitului nu ar fi de 6—8 ori mai mic cum e al celui din Blaș, de­sigur, că și noi edificam pâte un gimnasiu în Sibiiu ori alte institute culturale superiore. Dar noi totul ce avem, este din sudarea no­stră, adunat din fundațiuni anume lăsate bisericei de arh­ierei și așa nu i va cuprinde mirare, că noi nu am putut face până acuma mai mult cu cât am făcut și cât facem, pentru seminariu, pentru in­stitutul pedagogic, ca se retăcem de spesele, ce le avem cu sistemul representativ la noi și cu trimi­terea tinerilor pe la universități Că­ episcopul de la Gherla ar fi ridicat gimna­­siul din Năsăud este o poveste și pare nici cel ce o fiice n’o crede, dar îi convine pe o fiică. Cine dintre români nu scie, că acela e ridicat din fondul grănițăresc, pe care nu episcopul Gherlei l’a creat. Mișcarea literară la români recunoscem cu to­ții, că peste tot cam stagneza și acesta stagneza și în Sibiiu și în Blaș și pe aicea. Avem pre puțin public, care ar ceti și plăti productele literari, dar avem și prea puțini bărbați, cari să fie scutiți de grijile de tóte fidele, și să potă lucra în u­enă, să aibă avere, se nu fie siliți să porte oficii pentru pânea de tóte fidele și dacă d. e. a lucrat în Blaș T. Cipariu, el a fost unic în festul său și seclul al XIX-lea cu greu va mai produce omeni ca el. Se ne lase deci cei de la „Kolozsvár“ în pace, să nu se ocupe de afacerile nóstre în mod tenden­țios, ci să se ocupe cu deplină cunoștință de causă și cu mai multă bunăvoință, și aceasta în veci nu ne va supera. Articolii publicați íasé în forma, cum au vefiut lumina, trădază pe deoparte necunoșcință de causă, pe de altă parte ură contra bisericei nóstre, contra capului ei și contra constituțiunei nóstre, și acesta e ce m’a îndemnat se se reduc la valorea lor. Un deputat congresual. Ministrul Tisza a mai accentuat încă odată ca­tegoric, că nu e în stare a pune în vedere concesi­uni ori compromise, și astfeliu se crede, că proiec­tul, cu tóte tulburările, ce lea provocat chiar în partidul liberal, va fi primit fără, sau cu puține modificațiuni; ear oposițiunâ, carea se bucură, că va secera isbânde, se va mulțămi cu resultatul sgu­­duirilor, ce l’a produs în tabera liberală. Cea mai mare impresiune asupra tuturor par­­tidelor din Ungaria , a produs in tot cazul vor­­bire ministrului de culte și instrucțiune publică, a contelui Csáky. Chiar organele oposiționale cele mai rafinate și în special „P. Napló“, care fii de fii aruncă săgețile cele mai ascuțite și mai înveninate asupra ministrului de culte și instrucțiune publică, din causa ordinațiunei lui în cestiunea limbei ger­mane, e silit să presenteze pe ministrul Csáky ca pe un bărbat cu bun cumpot, care -și pástreza li­­niștea și rachla cuvenită chiar și între cele mai tu­multuase înscenări parlamentare și care are curagiul a-și da espresive sentimentelor sale, chiar și convins fiind, că prin aceea va provoca tulburări zgomotase. Vorbirea ministrului Csáky, o apreciază și fo­ile din Austria din tote punctele de vedere, dân­­du-i o însemnătate deosebită. „Freund, blatt“ bună­­oră ridică laude mari bărbatului, carele a sciut se rupă odată cu politica lui „Nichts-Deutsch“, carea in timpul din urmă prinsese rădăcini afunde în mo­narh­ia austro-ungară. Cestionata faie guvernamen­tală merge și mai departe și fiice, precum s’a de­­lăturat din partea ministrului ungar ținuta anti­­germană, tot astfeliu este timpul ca se o delăture și conducătorii partidelor naționale din partea din­­cece a riului Laita. Slavii bunăoră ar trebui se premerga cu exemplu, căci se vor face servicii nu numai statului, dar mai ales întregei națiuni, prin aceea, că tinerii se cresc și în limba germană. Și precum în Ungaria s’au priceput mai bine lucrurile, se pretinde ca și aici ele se fie tot așa de bine în­țelese și să se afle bărbați, cari se arunce în pul­bere politica trecutului anti-germană. Din capitala monarh­iei se comunică filam­ul „Daily Cronicle,“ că atașatul militar la ambasada rusesca din Viena, Zujev, s’a reî ntors din Peters­burg, unde a petrecut timpul concediului, și a fost împuternicit din partea țarului, a împărtăși monar­­h­ului nostru pacinicile intențiunei ale domnitoriului rusesc. Țarul se fi declarat, că voea ce să vadă de­lăturată ori­ce primejdie, ce ar pricinui o încurcă­tură și un conflict între Rusia și Austro - Ungaria. El asigură, că cât timp politica orientală a monar­h­iei nóstre va fi resonabilă, nu va pregeta a nutri bune relațiuni și va delatura ori­ce pericol „Köln. Zig.“ care reproduce acest comunicat al fotei en­gleze, ’1 însoțesce cu următorea notiță: Dacă sunt adevărate seriile fiiariului „Daily Cronicle“ atunci acesta este, dacă nu o dovadă, cel puțin un simț om îmbucurătoriu, că politica lui Bismarck d’a împăca interesele ruseșci cu cele austro-ungare ș’a ajuns încât­va scopul și că vorbirea principelui cu țarul a avut rude îmbucurătore, rupându-se astfel cu larva unei politice false. Dacă Rusia și Austro - Ungaria s’au înțeles asupra Bulgariei și celorlalte țări din Orient, — asupra „Hecubei“, precum o numesce diplomația germană — atunci mai spozesce numai un țaf în Europa, care amenință cu aprinderea lumei. Necesitatea răsbunărei vecinului din vest, acesta însă s’ar nimici de sine în fața unei înțelegeri cu Rusia. Revista politică. Nici in a treia conferință, ce o a [ținut parti­dul guvernamental în cestiunea proiectului pentru armată nu s’au putut termina tote afacerile. Des­­baterile din acesta conferință, forte lungă, asupra proiectului, spriginit din partea guvernului cu ame­nințări de a se provoca chiar o crisă ministerială, presentază cestiunea în un colorit caracteristic și sunt o dovadă puternică despre importanța cea mare, ,­ce se dă proiectului și din partea partidului liberal. TELEGRAFUL ROMÂN. Corespondente particulare ale „Telegrafului Român.” Nyárad Sz. Benedic, 24 Decembre, 1888. Mult stimate domnule redactor! Cu multă reverință se rog a da publicității în prețuitul m­­ariu „Telegraful Român“ următorelor șiruri: De 36 de ani curge durerosul proces urbarial al Nyárad Szentbenedicenilor, cu fosta lor Domnă, proprietaresa Grof Toldolagi Mihály né, născută Be­thlen Iohana, încă nu s’a uscat bine negreața din o faie ro­mână în care se publicase unele din suferințele Nyárad Szentbenedicenilor, fiic numai unele, căci din 1852 pănă în anul cuvinte 1888 nici istoriograful cel mai iscusit, n’ar fi în stare a scrie tóte sufe­rințele și necazurile lor. Din 320 suflete români în Nyárad-Szentbenedic, abia au rămas 102 suflete, ceialalți au fost siliți a părăsi comuna și a-și căuta intrement fiilor săi; tóte casele din viile Turfiii, Vințului de jos, Aiu­­dului, Silvașiului, Teiușului etc. sunt pline de români din Nyárad-Szentbenedic. Contesei Toldolagi Mihály né i-a suc­ces a puști tot sufletul românesc din Nyárad-Szent­benedic cu curtenii ei, ca martori mincinoși, făcând pe toți românii din Nyárad-Szentbenedic fără moșii. Unicul român din N.­Szentbenedic, Iosif Nico, care din etate de 8 —10 ani a servit tot în Bălăușeriu la dl Zöldi Antal și prin multă strădanie și cruțare adunat puțini bani, și căsătorindu se tot la juseriu cu Anna Obraz, după trecerea câtor­va i-a venit dorul a se reinturna în comuna Ia na­ N. Szentbenedic, și-a cumpărat puțină moșie, n­edificat casă și celelalte edificii necesare și în de 13 ani le-a folosit în liniște și fiind stră­­nic mnainta din fii în fii și duce o economie nouă. Contesa Toldolagi Mihály né n’a putut fi, ca unicul acesta român să fie în liniște în izent benedic. Ci în anul trecut, 1887, l’a lu­at și pe el în proces, punând causa ca el și tie de 1848 au fost iobagiu, și au purtat pro­­arbarial cu ea, și dând de martori pe di notariu «al Zilahi Albert, Iánosi Ferencz, Incze Solomon, I Mihály, Kebelán Mihály, Gáli Marton, Gáli ?iy, Dósa László, Losonczi Miklós, — afară de ustați maghiari, domni, și cei mai de frunte pro­­rari în comună. e aceștia judecătoria din Mureș Oșorheiu în februariu a. c. i-a ascultat, și toți au pasionat, cât acesta Iosif Nico a fost iobagiu, ci altul, ci acesta Iosif Nico, după­ cum arată atesta­tul botez s’a născut numai la 1840 ianuariu 15 fii, din etate de 8 —10 ani a servit tot în Bă­laia la dl Zöldi Antal și numai în anul 1874 a s­eară in N. Szentbenedic și puțina lui mo­­șiu după­ cum arată contractul intabulat, o au cum­­părit și cu muierea lui Anna Obraz, când Iosif Nico, de care contesa își aduce amil au fost alt Iosif Nico, acela a răposat în A Decembre 20 fu­le, de el n’a rămas nici o avei când s’a luat cașul mortului la jud. cerc. din l Oșorheiu, chiar contesa Toldolagi Mihály né a murit cu mâna sa proprie, că Nico Iosif din N­­it benedic a murit fără avere și au rămas de el­i­opii orfani, 4 feciori și 2 fete și pe acel losifico ’1 sciu comunele învecinate, că perficn­­du-și berea ochilor, 8 ani a trăit numai din cer­șit și] cerșitul și-a nutrit copii­ esa Toldolagi Mihály né, refiind, că după fasiun martorilor mai sus amintiți nu poate câș­tiga Pesul, a amânat cu aducerea sentinții pănă câtvâ [ ]uî August a. c. și pănă atunci și-a infor­mat ui seruitori de ai ei. Afla trăesc din sformiturile domnei, cari de Ofieu .’se tem și de omeni nu li rușine. Aceștia 3 bârle și 3 femei au fasionat fals, ei au mărtu­risit cu­rământ, că nu Iosif Nico cel mort au pur­tat pro urbarial cu contesa, ci acesta, care e în viață, le e sufletul unor astfeliu de ființe rătăcite? Jutătoria din Murăș Oșorheiu în urma fal­selor inmațiuni, au adus sentința: Că Iosif Nico din N. mtbenedic e indatorat în termin de 8 fiile a pi Contesei Toldolagi Mihály né o sumă de 248 fl. camăta după acest capital din 1878 cu 6% de ;ă și spesele procesului peste 100 fl. în­sa acestei sentințe s’a făcut apelație la tabla rescă din M. Oșorheiu și s’a arătat toate greșelile nise in sentință în csra celor două judecăți uniforme la tim­pul seu s’făcut apelație și la înalta Curte din Bu­dapesta, 28 Novembre st. n. a. c. s’a trimis ape­­lația de la bla regăscă din M. Oșorheiu la înalta Curte în l­apesta și s’a arătat pe larg toate gre­șelile corn din cele­ două sentințe. Se spună dela înalta Curte, că fiind luminată prin Sânt Duh­, să schimbe celea două sentințe aduse eoni. lui Iosif Nico, să nu fie sedusă și înalta Curie, a ur ca pe un om mort de 18 ani (1870 Decembre ) și a sili pe alt om viu, care pentru­ că portă nume" celui mort să-i plătescă și restanțiile urbariale tr­ase de cel mort. Tote j­ialele din patrie și străinătate sunt rugate a­prii și a da publicităței­in prețuitele sale colóne acești puțintele șiruri scrise din suferin­țele N. Szentenedicenilor, ca onoratul public cetito­­riu să vadă e ce că i s’a ruinat averea românilor, și din ce cafi au fost siliți a-și părăsi comuna. Judecata înaltei Curți regesei îmi țin de da­­torință sânta e calea publicității a o aduce la cu­­noscința onorului public cetitoriu. Un N.­ Szentbenedicean necăjit. H -----------­Varietăți. * (Feliciări de anul nou.) Ca în toți anii așa și în aul acesta, cu ocasiunea anului nou aprópe toți aitorii consistoriali și un număr con­siderabil de cipitori s’a presentat sub conducerea Preacuvioșiei l­oe dlui archimandrit Dr. Ilarion Pușca­riu c­­­orativ spre al felicita pe Escel. La I. P. S. D archiepiscop și metropolit. La fru­­mósa vorbire a conducătoriului deputațiunei, Esce­­lenția Sa a acentuat și de astădată, că numai pe lângă bună ințegere intre factorii chemați ai da mână de ajutor va pute sé satisfacă grelei sale chemări și spreză, că divergințele din trecut pe încetul vor dipăre cu totul.

Next