Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-04-22 / nr. 44

Nr. 44 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 8 fi. 50 cr., 8 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 8 luni 2 fi. Pentru streinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 8 luni 3 fi. Sibiiu, Sâmbătă 22 Aprile (4 Main), 1889. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXVI. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fie­care publicare. Sinodul archidiecesan. Ședința a V-a, ținută la 20 Aprile a. c. După­­ ce se presenteza cererea de concediu a deputatului Ioan Șandru pe 5 șlile, ce se acordă, și a petițiunilor, a preotesei văduve Elisabeta Fulea pentru un ajutoriu și a parochului Vasiliu Glodean din Bârseu, pentru primirea fiului său la cursul estraordinariu pentru pa­rochia Ardeu și fără c­alificațiunea recerută, ce se predau comisiunei petiționare,­­ la ordinea 4^61 se pune raportul comisiunei școlare, și la propunerea comisiunei se admit ca manuale cărțile presentate in ședința I, (vezi Nr. 42 „T. R.“). Referitoriu la introducerea lucrului de mână sinodul primeșce următorea pro­punere făcută de Escelenția Sa Dl archiepiscop și metropolit. Se autoriseza consistoriul, ca pe base sigure se pună în lucrare instruirea in deprinderi cu lucru de mână după liniamentele din propunerile sale și spre acest scop i se voteză un credit estra­­ordinariu de 700 ft., în sarcina egală a fondului scolariu și a celui seminarial, având consistoriul să raporteze despre resultate la sesiunea anului vi­­itoriu. S’a pertractat apoi raportul consistorial, prin care se transpun rațiociniile fondurilor archidiece­­sane, ce preste tot s’au aflat în ordine. Ședința a VIa, ținută la 21 Aprile a. c. După autentizarea protocolului se presentăză cererea de concediu a deputatului Georgiu Dănilă, pentru concediu pe intrega sesiune, ce se acordă. Se presentază apoi esibitele: Rațiociniile fondului ti­pografiei archidiecesane pe mai mulți ani, ce se predau comisiunei financiare, or petițiunea represen­tanții gimnasiale din Brad pentru un ajutoriu de 300 fl. pe 4 ani consecutivi, spre scopul zidirei unui local de gimnastică, și rugarea par. Ioan Popoviciu din Boholt pentru un ajutoriu de 50 fl. sa predau comisiunei petiționare. La ordinea șil0* se pune referat la comisiunei fi­nanciare, și se raporteză asupra raportului consisto­­riului archidiecesan ca senat epitropesc despre ac­tivitatea sa în anul 1888 și apoi s-a statolit buge­tul pe anul 1890. Raport mai detașat. Ședința a 111 a, ținută la 18/30 Aprile 1889. (Urmare). Punctul din raport despre întrunirea congre­sului la 1 Octobre 1888 la propunerea comisiunei se ia spre solință cu aceea, că regulamentul pentru alegerea de protopresbit­eri se ia spre solință și se ad­ude la protocol, scoțându se din valore tote dis­­posițiunile sinodale, ce ar exista în acesta privință. Deputatul Nicolau Cristea în necs cu acesta face următorea propunere: Pănă la o ulteriora dețărmurire, bine definită, pe base principiale canonice, a competenții sferelor din sistemul nostru metropolitan și până la stabi­lirea unui mod de procedere pentru publicarea și abrogarea regulamentelor. Prea Yener, congres să fie rugat regulamentele ce le va aduce pentru tote eparh­iile din metropolie a le transpune sinodelor eparh­iale spre publicare. Acesta pentru ca eu pu­blicarea acelora, eventual să se potă abrogă altele de asemenea natură, aduse de mai nainte de sinodele eparh­iale. Vorbitoriul observă, că nu voesce să vorbescă din punct de vedere principial, ci numai al formei, fiind evident, că prin regulamentul din cestiune, care trebuia să intre în vigore la 1 Ianuariu a. c. se scot din valore multe disposițiuni sinodale refe­­ritore la alegerea de protopresbiteri, ba chiar și un regulament adus în acest respect și astfeliu se ivesc colisiuni, căci se abrogă disposițiuni sinodale, fără consensul forului competent, deci pentru evitarea a lor astfeliu de colisiuni, s’a văslui indemnat a face propunerea de mai sus. Presidiul observă pe scurt, că póte incă și în sinod, dar sigur susține, că propuneri de atare natură s’a ivit în sinul consistoriului, înțelege forte bine, ca dreptul autonom al fie­cărei părți din organismul bi­­sericei nóstre să se respecteze, dar acesta se póte re­feri numai la afaceri de caracter special, dar nu și la afaceri, ce trebue să stea sub controla autorității supreme bisericesci, cum o d. e. și regularea proto­­presbiteratului; dacă s’ar accepta propunerea dlui deputat N. Cristea, acesta ar insemna, că decisiunile congresului nostru național bisericesc pănă­ ce nu se pronunță sinodul archidiecesan n’au valore, ce ar involva și un eventual veto, deci e evident, că unde ar duce în consecvență luarea unui astfeliu de con­d­us. Lasă însă la apreciarea Yen, sinod, ca să se pronunțe asupra cestiunei. Dep P. Cosma observă, că pate susțină cu po­­sitivitate, că la introducerea tuturor regulamentelor congresuale s’a ivit și susținut atari propuneri. Este scrut, că în totă lumea, legislatorul dispune și în privința promulgatei legei aduse, astfeliu e evident, că propunerea dlui dep. N. Cristea numai așa ar ave înțeles, dacă sinodul față de decisiunile congre­suale ar ave și un veto. Congresul ’și are orga­nul seu de esecutare, prin care se publică și pun in lucrare decisiunile sale,­­ dar și altfeliu, insuși sinodul nostru a trecut deja preste modalitatea pro­pusă de dl deputat, la tote regulamentele congre­suale, ce numai s’a notificat sinodului, este așadară în contra propunerei dlui dep. N. Cristea, observă insă de înc­heere, că logica primirei acestei pro­puneri ar fi, că nici o disposițiune a sinodului n’ar pute fi pusă în lucrare, pănă nu s’ar pronunță si­nodele protopresbiterale și cele parochiale. Dep. N. Cristea reflectând ca proprietoriu ob­servă, că după­ cum a premie, nu voesce să discute cestiunea din punct de vedere principial, dar sus­ține, că abrogarea unui regulament adus de sinodul archidiecesan, numai acestuia îi compete, și compa­rarea resp. conclusiunea făcută cu organele inferiore bisericesci nu se pote susține, pentru-că aceste sunt părți constitutive ale archidiecesei, ci de un veto, nici la un cas nu póte fi vorbă, și despre acesta nici nu s’a făcut amintire. Punându-se la vot propunerea dep. N. Cristea,— nu se primesce. Punctele VI, VII și VIII din raportul consis­toriului referitor la împărțirea ajutorelor din fon­dul Rudolfin, fondul școlar eparh­ial, fondul bise­ricilor și fundațiunea „Andronic“, comisiunea pro­pune a se lua spre solință. Deputatul R. Patița cere, ca adtusele referitore la împărțirea ajutorelor din fondurile amintite se se cetesca, că unii deputați sunt în contra de a se ceti, ce dă ansă la o desbatere îndelungată, la care­­­u­l a luat parte deputații G. Candrea, I. Turcu, R. Fur­­dui, Dr. I. Pușcariu special accentuând, că consisto­riul a fost și trebue să fie cu considerare la tote impregiurările, și nu pute ave în vedere, numai con­­siderațiuni teritoriale; or dep. V. Damian face urmă­torea propunere: „în viitoriu, în conspectele des­pre cei împărtășiți cu ajutore din fundațiunea „An­dronic“, se se facă evident, că după protopresbite­­rate câți au primit din fie­care protopresbiterat, și de ce categorie a fost ajutoriul“. Presidiul observă, că în conspect se se facă evi­dent și comuna celui ajutorat. Dep. L. de Leményi observă, că după propunerea dep. V. Damian q sconă fidelă vom ave, însă acesta d­­e­ la fundațiunea „Andronic“ nu se pote face după protopopiate, pentru că sunt mai multe protopopi­ate, cari nu cultivă meseriile, află însă că ar fi bine, ca lista celor împărtășiți să se publice pe cale Zia­ristică. După­ ce mai ia cuvântul și dep. Dr. P. Span, care sprijinește propunerea deputatului V. Dămian, punându-se la vot propunerea comisiunei, — se prime­șce, precum și propunerea dep. V. Dămian. Punctul IX, la propunerea comisiunei, — se ia spre sciință. Punctul X, referitoriu la stadiul, în care se află afacerea fondului de pensiune al preoțimei, comisi­unea propune a se luă spre sciință. Deputatul Liviu de Leményi doresce a sei, dacă proiectul de statut pus în perspectivă se va așterne sinodului incă în sesiunea actuală. Presidiul numai atâta pote declara, că lucrul se află in desvoltare, și raportul comisiunei însărci­nată cu elaborarea acestui statut, și preste tot a afacerei acesteia, pănă la datul acestui raport nu s’a presentat altfelin dl referent al acestui obiect în condistoriu pute va pute da informațiuni și mai indetaiii despre starea lucrului. FOSTA. Clytia*). O statuă de marmoră, artistic sculptată „Cly­­tia“, a atras în timpul din urmă luarea aminte a a savanților vienesi și a ospeților străini din capi­tala imperiului nostru Opera măiestrită ne preseată statua unei femei din idialismul elenic, o nimfă seducefóre, al cărei trup ’1 împodobesc câteva ornamente stralucitore de metal. Acest product a lui Renk representă pe soția atât de frumosă, ce numai în visuri se mai pate vede, stând drept, și-și întinde mânile sale delicate și mai albe ca zăpada cu un dor învăpăcat de în­drăgită spre frumosele flori ale sórelui, cari par a se apropia spre a­i cuprinde mijlocul. Pe ea o chi­nuesc cele mai cumplite dureri ale dorului și-și în­­torce capul său și grațiosa-i privire spre sare, întregul tablou, ce zugrăvesce seducetórea iubire și necredința în căsnicie, e izvorul a o mulțime de mituri și de tradițiuni, ce se ivesc încă din cea mai întuncosă anticitate.................................................. Nu arare ori se văd hotărnicind agrii noștri cotoră grase și lungi în versul cărora se află flori mari cu stele vinete, cari mereu ’și întorc fața după mersul sorelui, ca și cum l’ar ruga să se cobore la ele, pănă a nu se afundă în mare. E florea sorelui. Credința în vremile cele mai vechi — și așii la unele popore despre aceste flori — e, că tóte sunt omeni blestemați și anume: cele albe, cari ’s de tot puține, omeni buni, ér cele vinete, și mai numerase, omeni răi. La poporul german, mai cu semn se face amintire de acestea. In Silesia se sună chiar de un cântec al unei fete, care a plâns șapte ani după amantul, ce murise în resbel și care ar fi dorit ca mai înainte de a conteni plânsul — în loc să-și alega un alt amores — să se prefacă în o flore a sorelui; cu mult mai lămurit apare mitul despre miresa blăs­­tămată în cântecele fetelor din Piatra superioră, ce de mult, de mult se cântă. Era odinioră o crăcică, decât care altă fată drăguță și frumosă nu era în întrega împărăție. Avea un mire frumos fără păreche. Cu totă indrăgirea lor, necredinciosul o părăsi și îi nimici norocul, ziua și noptea zăcea cuprinsă de durere și amărăciune, și isvarele de lacrămi nu mai încetau cu totă silința, ce și-o dau fetele de prin­pregiur spre a-i conteni durerile. Când era aprope să-și dea sufletul, știse: Moriu bucuros, căci pentru mine, el e perdut, totuși a­ și voi ér să tră­­esc, ca să 1 văd, să 1 văd neîncetat. Și servitorele, cari iubiau pe crueea din tot sufletul, dar cari ar fi dorit se-1 aibă și ele amores­­tiseră, că și ele ar dori se moră cu cruesa, dacă le-ar vede el pe tóte cărările. Și ceriul împlini suspinurile crăesei și do­rința fetelor, prefăcându o pe cruesa în o flore îm­brăcată în alb, ci pe celelalte în flori îmbrăcate în vânăt. Poetul H. Wind­er cânta încă pe la 1411 po­­esia: „Flori de virtute“. (Va urma.( *) Adi o asteroida— o planetă între Mars și Jupiter.

Next