Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)
1889-04-22 / nr. 44
Nr. 44 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 8 fi. 50 cr., 8 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 8 luni 2 fi. Pentru streinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 8 luni 3 fi. Sibiiu, Sâmbătă 22 Aprile (4 Main), 1889. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXVI. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fiecare publicare. Sinodul archidiecesan. Ședința a V-a, ținută la 20 Aprile a. c. După ce se presenteza cererea de concediu a deputatului Ioan Șandru pe 5 șlile, ce se acordă, și a petițiunilor, a preotesei văduve Elisabeta Fulea pentru un ajutoriu și a parochului Vasiliu Glodean din Bârseu, pentru primirea fiului său la cursul estraordinariu pentru parochia Ardeu și fără calificațiunea recerută, ce se predau comisiunei petiționare, la ordinea 4^61 se pune raportul comisiunei școlare, și la propunerea comisiunei se admit ca manuale cărțile presentate in ședința I, (vezi Nr. 42 „T. R.“). Referitoriu la introducerea lucrului de mână sinodul primeșce următorea propunere făcută de Escelenția Sa Dl archiepiscop și metropolit. Se autoriseza consistoriul, ca pe base sigure se pună în lucrare instruirea in deprinderi cu lucru de mână după liniamentele din propunerile sale și spre acest scop i se voteză un credit estraordinariu de 700 ft., în sarcina egală a fondului scolariu și a celui seminarial, având consistoriul să raporteze despre resultate la sesiunea anului viitoriu. S’a pertractat apoi raportul consistorial, prin care se transpun rațiociniile fondurilor archidiecesane, ce preste tot s’au aflat în ordine. Ședința a VIa, ținută la 21 Aprile a. c. După autentizarea protocolului se presentăză cererea de concediu a deputatului Georgiu Dănilă, pentru concediu pe intrega sesiune, ce se acordă. Se presentază apoi esibitele: Rațiociniile fondului tipografiei archidiecesane pe mai mulți ani, ce se predau comisiunei financiare, or petițiunea representanții gimnasiale din Brad pentru un ajutoriu de 300 fl. pe 4 ani consecutivi, spre scopul zidirei unui local de gimnastică, și rugarea par. Ioan Popoviciu din Boholt pentru un ajutoriu de 50 fl. sa predau comisiunei petiționare. La ordinea șil0* se pune referat la comisiunei financiare, și se raporteză asupra raportului consistoriului archidiecesan ca senat epitropesc despre activitatea sa în anul 1888 și apoi s-a statolit bugetul pe anul 1890. Raport mai detașat. Ședința a 111 a, ținută la 18/30 Aprile 1889. (Urmare). Punctul din raport despre întrunirea congresului la 1 Octobre 1888 la propunerea comisiunei se ia spre solință cu aceea, că regulamentul pentru alegerea de protopresbiteri se ia spre solință și se adude la protocol, scoțându se din valore tote disposițiunile sinodale, ce ar exista în acesta privință. Deputatul Nicolau Cristea în necs cu acesta face următorea propunere: Pănă la o ulteriora dețărmurire, bine definită, pe base principiale canonice, a competenții sferelor din sistemul nostru metropolitan și până la stabilirea unui mod de procedere pentru publicarea și abrogarea regulamentelor. Prea Yener, congres să fie rugat regulamentele ce le va aduce pentru tote eparhiile din metropolie a le transpune sinodelor eparhiale spre publicare. Acesta pentru ca eu publicarea acelora, eventual să se potă abrogă altele de asemenea natură, aduse de mai nainte de sinodele eparhiale. Vorbitoriul observă, că nu voesce să vorbescă din punct de vedere principial, ci numai al formei, fiind evident, că prin regulamentul din cestiune, care trebuia să intre în vigore la 1 Ianuariu a. c. se scot din valore multe disposițiuni sinodale referitore la alegerea de protopresbiteri, ba chiar și un regulament adus în acest respect și astfeliu se ivesc colisiuni, căci se abrogă disposițiuni sinodale, fără consensul forului competent, deci pentru evitarea a lor astfeliu de colisiuni, s’a văslui indemnat a face propunerea de mai sus. Presidiul observă pe scurt, că póte incă și în sinod, dar sigur susține, că propuneri de atare natură s’a ivit în sinul consistoriului, înțelege forte bine, ca dreptul autonom al fiecărei părți din organismul bisericei nóstre să se respecteze, dar acesta se póte referi numai la afaceri de caracter special, dar nu și la afaceri, ce trebue să stea sub controla autorității supreme bisericesci, cum o d. e. și regularea protopresbiteratului; dacă s’ar accepta propunerea dlui deputat N. Cristea, acesta ar insemna, că decisiunile congresului nostru național bisericesc pănă ce nu se pronunță sinodul archidiecesan n’au valore, ce ar involva și un eventual veto, deci e evident, că unde ar duce în consecvență luarea unui astfeliu de condus. Lasă însă la apreciarea Yen, sinod, ca să se pronunțe asupra cestiunei. Dep P. Cosma observă, că pate susțină cu positivitate, că la introducerea tuturor regulamentelor congresuale s’a ivit și susținut atari propuneri. Este scrut, că în totă lumea, legislatorul dispune și în privința promulgatei legei aduse, astfeliu e evident, că propunerea dlui dep. N. Cristea numai așa ar ave înțeles, dacă sinodul față de decisiunile congresuale ar ave și un veto. Congresul ’și are organul seu de esecutare, prin care se publică și pun in lucrare decisiunile sale, dar și altfeliu, insuși sinodul nostru a trecut deja preste modalitatea propusă de dl deputat, la tote regulamentele congresuale, ce numai s’a notificat sinodului, este așadară în contra propunerei dlui dep. N. Cristea, observă insă de încheere, că logica primirei acestei propuneri ar fi, că nici o disposițiune a sinodului n’ar pute fi pusă în lucrare, pănă nu s’ar pronunță sinodele protopresbiterale și cele parochiale. Dep. N. Cristea reflectând ca proprietoriu observă, că după cum a premie, nu voesce să discute cestiunea din punct de vedere principial, dar susține, că abrogarea unui regulament adus de sinodul archidiecesan, numai acestuia îi compete, și compararea resp. conclusiunea făcută cu organele inferiore bisericesci nu se pote susține, pentru-că aceste sunt părți constitutive ale archidiecesei, ci de un veto, nici la un cas nu póte fi vorbă, și despre acesta nici nu s’a făcut amintire. Punându-se la vot propunerea dep. N. Cristea,— nu se primesce. Punctele VI, VII și VIII din raportul consistoriului referitor la împărțirea ajutorelor din fondul Rudolfin, fondul școlar eparhial, fondul bisericilor și fundațiunea „Andronic“, comisiunea propune a se lua spre solință. Deputatul R. Patița cere, ca adtusele referitore la împărțirea ajutorelor din fondurile amintite se se cetesca, că unii deputați sunt în contra de a se ceti, ce dă ansă la o desbatere îndelungată, la careul a luat parte deputații G. Candrea, I. Turcu, R. Furdui, Dr. I. Pușcariu special accentuând, că consistoriul a fost și trebue să fie cu considerare la tote impregiurările, și nu pute ave în vedere, numai considerațiuni teritoriale; or dep. V. Damian face următorea propunere: „în viitoriu, în conspectele despre cei împărtășiți cu ajutore din fundațiunea „Andronic“, se se facă evident, că după protopresbiterate câți au primit din fiecare protopresbiterat, și de ce categorie a fost ajutoriul“. Presidiul observă, că în conspect se se facă evident și comuna celui ajutorat. Dep. L. de Leményi observă, că după propunerea dep. V. Damian q sconă fidelă vom ave, însă acesta de la fundațiunea „Andronic“ nu se pote face după protopopiate, pentru că sunt mai multe protopopiate, cari nu cultivă meseriile, află însă că ar fi bine, ca lista celor împărtășiți să se publice pe cale Ziaristică. După ce mai ia cuvântul și dep. Dr. P. Span, care sprijinește propunerea deputatului V. Dămian, punându-se la vot propunerea comisiunei, — se primeșce, precum și propunerea dep. V. Dămian. Punctul IX, la propunerea comisiunei, — se ia spre sciință. Punctul X, referitoriu la stadiul, în care se află afacerea fondului de pensiune al preoțimei, comisiunea propune a se luă spre sciință. Deputatul Liviu de Leményi doresce a sei, dacă proiectul de statut pus în perspectivă se va așterne sinodului incă în sesiunea actuală. Presidiul numai atâta pote declara, că lucrul se află in desvoltare, și raportul comisiunei însărcinată cu elaborarea acestui statut, și preste tot a afacerei acesteia, pănă la datul acestui raport nu s’a presentat altfelin dl referent al acestui obiect în condistoriu pute va pute da informațiuni și mai indetaiii despre starea lucrului. FOSTA. Clytia*). O statuă de marmoră, artistic sculptată „Clytia“, a atras în timpul din urmă luarea aminte a a savanților vienesi și a ospeților străini din capitala imperiului nostru Opera măiestrită ne preseată statua unei femei din idialismul elenic, o nimfă seducefóre, al cărei trup ’1 împodobesc câteva ornamente stralucitore de metal. Acest product a lui Renk representă pe soția atât de frumosă, ce numai în visuri se mai pate vede, stând drept, și-și întinde mânile sale delicate și mai albe ca zăpada cu un dor învăpăcat de îndrăgită spre frumosele flori ale sórelui, cari par a se apropia spre ai cuprinde mijlocul. Pe ea o chinuesc cele mai cumplite dureri ale dorului și-și întorce capul său și grațiosa-i privire spre sare, întregul tablou, ce zugrăvesce seducetórea iubire și necredința în căsnicie, e izvorul a o mulțime de mituri și de tradițiuni, ce se ivesc încă din cea mai întuncosă anticitate.................................................. Nu arare ori se văd hotărnicind agrii noștri cotoră grase și lungi în versul cărora se află flori mari cu stele vinete, cari mereu ’și întorc fața după mersul sorelui, ca și cum l’ar ruga să se cobore la ele, pănă a nu se afundă în mare. E florea sorelui. Credința în vremile cele mai vechi — și așii la unele popore despre aceste flori — e, că tóte sunt omeni blestemați și anume: cele albe, cari ’s de tot puține, omeni buni, ér cele vinete, și mai numerase, omeni răi. La poporul german, mai cu semn se face amintire de acestea. In Silesia se sună chiar de un cântec al unei fete, care a plâns șapte ani după amantul, ce murise în resbel și care ar fi dorit ca mai înainte de a conteni plânsul — în loc să-și alega un alt amores — să se prefacă în o flore a sorelui; cu mult mai lămurit apare mitul despre miresa blăstămată în cântecele fetelor din Piatra superioră, ce de mult, de mult se cântă. Era odinioră o crăcică, decât care altă fată drăguță și frumosă nu era în întrega împărăție. Avea un mire frumos fără păreche. Cu totă indrăgirea lor, necredinciosul o părăsi și îi nimici norocul, ziua și noptea zăcea cuprinsă de durere și amărăciune, și isvarele de lacrămi nu mai încetau cu totă silința, ce și-o dau fetele de prinpregiur spre a-i conteni durerile. Când era aprope să-și dea sufletul, știse: Moriu bucuros, căci pentru mine, el e perdut, totuși a și voi ér să trăesc, ca să 1 văd, să 1 văd neîncetat. Și servitorele, cari iubiau pe crueea din tot sufletul, dar cari ar fi dorit se-1 aibă și ele amorestiseră, că și ele ar dori se moră cu cruesa, dacă le-ar vede el pe tóte cărările. Și ceriul împlini suspinurile crăesei și dorința fetelor, prefăcându o pe cruesa în o flore îmbrăcată în alb, ci pe celelalte în flori îmbrăcate în vânăt. Poetul H. Winder cânta încă pe la 1411 poesia: „Flori de virtute“. (Va urma.( *) Adi o asteroida— o planetă între Mars și Jupiter.