Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-01-17 / nr. 6

pentru părțile de dincoce 187s cr., pentru părțile de dincolo de Tisa 16 cr., cr pentru părțile de din­coce 15 cr., pentru părțile de dincoco de muntele Craiului (Transilvania) 12 cr., pentru Croația și Slavonia 15 cr., pentru Budapesta 21 12 cr., pentru P­ojon 26 cr., pentru Cașovia 21 cr., pentru Timi­șora 19V2 cr., pentru Cluj 14 cr., pentru Sibiiu 15 cr., pentru Agram 21 cr., și în fine pentru Fiume 23 La cr. * Pentru cetățenii din S­i­b­i­i­u c­a­r­i ț­i­n când la casă, se face cunoscut, că dacă nu vor plăti darea recerută pănă la 15 Faur, se vor pune în aplicare disposițiunile statutului, referitore la toți posesorii de câni. Plătirea dărei se póte face la direcțiunea de poliție înainte de prarul de la 11 — 12 și p. m. de la 3—5 cu escepțiunea Duminecilor și a sârbătorilor. TELEGRAFUL ROMAN. _____ (Va urma). 23 însemnătatea bibliotecelor parodii ale: „Eu nu ftim singur“ a z fi un bărbat renumit arătând spre biblioteca sa, în § 23 al statutului organic în punctul 17 se zice, că intre agendele comitetului parochial este și acesta: „A înființa bibliotecă parochială spre inles­­nirea cetizei cărților folositore“. Reintemeietoriul și organisătoriul bisericei nó­­stre, marele Șaguna, cu spiritul seu preved­etoriu nu a putut se lase afară din opul seu măreț — din statutul organic — o cestiune așa vitală, cum este­­ și înființarea de bibliotece paroh­iale. A trebuit însă­­ mult timp ca idea sé se realiseze, ca literele fără vi­­ațâ, așezate pe hârtie, să devină o realitate cel pu­țin în parte pănă acum. Cei ce nemijlocit erau che­mați ca să aplice și se realiseze în acesta privință statutul organic, sau că nu au cuprins cu mintea lor de ajuns însemnătatea acestei cestiuni, sau că indi­ferentismul ori apoi comoditatea nu i-a lăsat a lucra pentru realizarea ei. Dar nu e aci locul de reproșare, și incă cu atât mai mult nu, cu cât lucrul deja s’a început. In unele paroh­ii, bibliotecele paroh­iale sunt astăzi fapte complinite. Un semn imbucurătoriu este, și de bun augur, că vedem inființându-se bibliotece parohhiale nu numai în comune cu o bună stare materială, dar și la comune de munte, sărace. Se amintesc aci în trecăt tractul protopresbiteral al Zarandului, unde de 4—5 ani s’a inființat mai multe bibliotece paro­chiale. Cestiunea — vorbind în termini parlamentari — e pusă la ordinea dilei. în unele despărțăminte ale „Asociațiunei transilvane“ încă s’a lucrat și se lu­cră pentru înmulțirea bibliotecelor poporale. Se amintesc aci d­­e­ despărțământul Sibiiului și altele. Ea se af­‘ă realizarea și înființarea bibli­otecelor paroh­iale, ori vorbind cu un termen mai general de bibliotece poporale, preocupă pre toți ro­mânii fără privire la confesiune. Acesta trebue să ne umplă inima de bucurie, căci ori­ce suflet românesc trebue să se bucure, când o idee salutară ne preocupă pe toți. Dar să intru în meritul temei! Ce sunt bibliotecele parochiale? Era prima în­trebare, ce ni se pune ca de sine, și incă la locul prim. Sunt nișce colecțiuni de cărți cu cuprins di­ferit, menite pentru folosul creștinilor — fără de­osebire de sens — care aparțin uneia și aceleiași parochii, fie aceea parochie gr. or. ori gr. cath. etc. Eu încât sciu, dacă biblioteca ar fi înființată, de cătră românii de ambe confesiunile, am putea o numi­ bi­blioteca poporală română. Fiind nu chiar cu ceea ce se înțelege sub bibliotece parochiale, sau mai ge­neral sub bibliotece poporale române, pentru care lucră despărțămintele, și insași Asociațiunea transil­vană. Dar să trecem mai departe, să vedem ce în­semnătate are, mai ântâiii în general o bibliotecă, ca astfel nu se putem desluși mai bine cestiunea din tote punctele de vedere. Un bărbat renumit, intrebându­i cineva; cu cine se află? a răspuns: „nu stim singur“ și arătă spre biblioteca sa, în adevăr! O bibliotecă este o societate esce­­lentă, cu carea ’și petrece omul, cât voesce, și cum voeace, se retrage din ea, când are voie, pare să i contrazică acestei societăți, și pate să o aprobe, dacă ii vine la socotela. In acesta societate, in societa­tea cărților de una suntem scutiți, ea nu ne vatămă. Dacă i ai o carte bună în mână, nu poți decât să profitezi, dobândind cunoscințe noue, idei sublime, ceea­ ce forte cu greu afli in societatea omenilor în timpul de azi, când mulțimea cu furie ’și vede de interesele private, lăsând la o parte interesele co­mune, faptele mărețe. Apuci o carte rea la mână, de a căreia con­ținut nu te poți însufleți, o țini cât vrei, și o pui la o parte când iți place fără ca să-ți facă ea ce­­vași obiecțiuni sau mustrări, pentru că nu ai fi trac­tat-o destul de delicat. Mai are cetitoriul și acel favor, că cartea fiind rea, nu ți impune ca să adop­­tezi, ce e tipărit în ea. Ea te lasă dară în bună pace, și nu-ți face forță. Nu tot astfeliu se intăm­plă, când ajunge omul la o societate rea, unde dacă nu poți scăpa, trebue să mergi cu ea nolens volens. Scurt 7’8:­ însemnătatea unei bibliotece nu se pate contesta din nici un punct de vedere. O bibliotecă ne presteză cunoșcințe noue, ne dă îndrumări pentru vieață pe tote terenele, ne ține în curent cu spiritul timpului. Ea împreună tre­cutul cu presentul și ne dă îndrumări pentru ve­­ritoriu. Prin acesta suplinesce în mod escelent, ceea ce noi în Societate cu forte mari greutăți am pute ajunge, ba unele lucruri ne ar fi imposibil a le cunosce, sau a auzii de ele, decá n’ar fi bibliotecele, cărțile. Bibliotecele folosite, ridică izvorul cultural atât al individului, cât și a personelor morale, ce le posed. In America, unde biblioteciee au luat dimensiuni nepomenite, in bătrâna Europă, ele au produs și produc minuni. Să vedem acum în special, ce însemnătate pot să aibă bibliotecele poporale. In cele mai multe din scalele nostre învăță­mântul e mai mult medianic. Pre puțin se dedau elevii la cugetare, sunt mărginiți pruncii, — înțeleg cei din despărțămintele superiore, — aprope numai la ceea­ ce se află în cărțile lor, și de aci încolo nimic mai mult. Afli prunci, cari părăsesc scala de re­­petițiune, cami și sciu de rost, catechism, istoria bi­­biblică, geografia și câte tote; dar dacă începi a discută liber cu ei din ceea­ ce li s’a propus, atunci ve­ fi cât sunt de mărginiți. Causa la acesta e și învățătoriul, căci el nu a scrut să descepte prin propunerile sale, interesul spiritual în elev, nu i-a dedat o cugetă de sine. In multe cazuri însă în­vățăcelul, fiind mărginit la cărțile sale de șcală nu­mai, nu a avut ocasiune a-și lărgi prisonul cunoș­­tințelor sale, și să-și descătușeze spiritul, carele s’a legat pre mult de carte. Lipsa de bibliotece paroh­iale face pre mulți elevi ca ei să rămână numai cu cele ce au învățat în școală, și nu li se pune o basă solidă de aici, ca mai târziu ei de sine să-și înmulțască cunoștințele spre calea cetirei. Nu se desvoltă din destul gustul de cetire cu elevii în despărțămintele superiori. Dar ce se die eu? Chiar din gimnasiu ei unii tineri, cari afară de ma­nuale nu au cetit nimic. Aici firesce educătorii de profesiune portă totă vina. Bibliotecele paroh­iale sunt chemate deci prima loco spre a se da din ele cărți acomodate elevilor mai înaintați spre cetire și prin acesta a desvoltă în ei încă de mici gustul de cetire. Este un adevăr constatat, că la noi românii gus­tul de cetire încă e forte puțin desvoltat. Adese vedem omeni, spre rușinea lor fie zi8­ cari au trecut prin școli, că după­ ce ei în viața publică se rusticesc în­­atâta, încât póte numai despre esterior îi mai cu­­nosci, că au învățat și ei ceva. Cu eșirea lor din școlă au încetat a mai ceti, a se ocupa mai departe și pe urmă se trezesc mai cu nimic din ceea­ ce au învățat în școlă. Dacă întrebi pe astfel cu de omeni parte eșiți numai din școală poporală, parte din gimnașii, pedagogii etc. că pentru­ ce nu se mai ocupă cu cetirea? ți răspund, că n’au cărți, n’au jurnale. O mulțime mare, chiar din inteligința care e chemată nemijlocit a conduce poporul, nu cetesce nimic. Și acesta neglijință o esculă cu să­răcia, carea nu le permite a­spenda anual câți­va floreni pe cărți sau jurnale. Acest motiv, cu care se ascală mulți de pe la orașe nu ar exista, sau cel puțin nu ar pute fi in­vocat, când ar fi în fie­care parohhie câte o bibli­otecă parochială. In locul al doilea deci, bibliotecele parochiale sunt chemate a desvoltă ulterior gustul de cetire în sinul unui popor, și a­r procura cunostințele ne­cesare pentru tote trebuințele viieții publice. Nr. 249/1889. Proces verbal al comitetului Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, luat în ședința dela 4 ianuarie, 1889 n. (încheere.) Nr. 7. Direcțiunea despărțământului IX (Șimleul­ Sil­­vaniei) substerne prin hârtia de dto 25 Decembre, 1888, Nr. 21 protocolul adunărei generale a despărțământului, ți­nută la 6 August 1888 înainte și după prânz în comuna Domnin, dimpreună cu suma de 55 fl. intrați din tacse dela membrii ordinari. Din protocolul adunării se vede: 1. Că premiile stabilite în adunarea din anul 1887 s’au distribuit după cum urmază: a) învățătoriul din Basesci, loan Chira, a primit o vacă cu vițel ; b) învățătoriul din Domnin, Ipate Todoran, a primit o scrofă cu 5 purcei; c) învățătoriul din Șimleu, Petru Longin, a obținut pre­miul de 20 taleri; d) învățătorii Nicolae Macsim, din Hurez, Ion Olten din Pereceiu și Gavrilă Hossu din Crasna, a primit câte 10 taleri; e) 32 elevi ai șcalei din Domnin au primit cărți, ba­tiste, ghete și recursite de scris. 2. Că la formarea premiilor numite au contribuit: a) G. Popa din Basesci cu o vacă cu vițel și cu o serata cu purcei; b) Dr. I. Nichita cu 20 fl. v. a.; c) institutul „Silvania“ cu 20 fl. v. a.; d) Alimpiu Barbolovici, vicariu cu 10 fl. v. a.; e) Demetriu Coroian, protop. cu 10 fl. v. a.; f) Andreiu Cosma, dir. cu 10 fl., ér restul l-a supli­nit despărțământul. 3. Că s’au încassat cu ocasiunea adunării cu totul 60 fl. v. a. și anume: 55 fl. dela membrii ordinari vechi și noi, ér 5 fl. dela membrii ajutători; la cești din urmă se adaugă și suma de 18 fl. intrați în decursul anului ca ajutare. 4. Că s’a decis, că suma de 23 fl. intrați dela membrii ajutători, să se lase la disposițiunea despărțământului pentru promovarea scopurilor culturale ale aceluia. 5. Că adunarea generală viitóre se va ț une în comuna Tresnea, remânând, ca subcomitetul să ficșeze terminul ți­nerii. (Ex. Nr. 393/1888). — Se adeveresce primirea sumei de 55 fl. u. a. cu aceea, că membrilor noi li se va estrada diploma numai după­ ce vor fi obținut aprobarea adunării generale a Aso­ciațiunei, și vor fi răspuns și facsa pentru diplomă de câte 1 fl. Cond­usul referitorul la distribuirea premiilor, precum și însemnarea celor ce au contribuit la formarea acelora, servesc spre plăcuta selviță. Reținerea sumei de 23 fl. pentru scopurile despărță­mântului se ia cu aprobare la cunoșcință. Nr. 8. Direcțiunea scalei de fete cu internat a Aso­ciațiunei substerne prin hârtia de dta 25 Decembre 1888 Nr. 321 procesul verbal al conferință corpului didactic dela 22 Decembre 1888. (Ex. Nr. 1/1889.) — Spre sciință: Cond­usele speciale luate la singura­ticele puncte din procesul verbal numit, se vor comunica cu direcțiunea institutului. Nr. 9. Au întrat la comitet facse de membri­ de la Filip George din Alba-Iulia 5 fl. pro 1888, Tămaș Nicolau din Grindu 6 fl. pro 1888., Dr. Moisil din Năsăud 2 fl. 50 cr. pro 1888., Gregoriu Pletosu din Năsăud 2 fl. 50 cr. pro 1888., Pap Stefan din Mihalciu 5 fl. pro 1888., Butnariu Zo­­sim din Brașov 5 fl. pro 1888., Barițiu Ieronim­ din Sibiiu 5 fl. pro 1888., Tit Budu din Șugatag-sat 5 fl. pro 1889., Nicolau Frateșiu din Sânpetru 5 fl. pro 1888., Alimpiu Bar­bolovici din Simleu, Simion Aros din Simleu, Andreiu Cosma din Supurul de sus, Vasile Parcașiu din Hotovan, Teodor Pap din Ortelic, Florian Ciocan din Ceh, loan Pop din Domnin, Mi­haiu Bordeiu din Ghibou, Vasile Mica din Odorheiu, Vasile Ghetie din Cuceu, Vasilie Pap din Selsig câte 5 fl pro 1888., Nicolau Marin din Bistrița, Florian Ciocan din Ceh și loan Pop din Domnin câte 3 fl. pro 1889. — Spre sclință. Nr. 10. Avându-se în vedere, că practica observată pănă acum de a se încassa tacsele anuale restante de la mem­brii ordinari ai Asociațiunei prin mandate poștale, trimise singuraticilor din centru n’a întimpinat consimțiul tuturor despărțămintelor Asociațiunei, cerânduni-se din partea unora espres, ca se se mențină 1i­sus din trecut, avându-se în ve­dere, că prin aceea, că o parte mare din mandatele trimise nu s’au returnat, fără a fi fost onorate de cătră adresați, causându-i se astfel cu cassei Asociațiunei numai spese, avân­du-se în vedere, că după unele din mandatele trimise ni s’a luat reperi de timbru și că recursul nostru în acesta causă a fost respins din partea locurilor competente, de unde va urma, că susținându-se acesta practică și în viitoriu, vom ave să ne așteptăm la spese și mai mari ca în trecut. — Casiariul Asociațiunei dl Gerasim Candrea, primește însărcinarea a studia lucrul și a face comitetului la timpul seu propuneri relative la modalitatea, cum ar fi să se însăr­cineze On. Direcțiuni ale despărțămintelor să încasseze dân­­sele cât mai îngrabă restanțele de pe anul trecut 1888, pen­tru ca să-i fie comitetului posibil a stabili definitiv lista membrilor ordinari cu facsa anuală, și pentru a se pute sei, cui e a se trimite în anul acesta foia „Transilvania“ în conformitate cu cond­usul adus în adunarea generală a Aso­ciațiunei ținută în Alba-Iulia. D. u. s. G. Barițiu m. Dr. I. Crisian m. p., președinte. V secretariu II. Verificarea acestui proces verbal se încrede clor: loan Hannia, Parteniu Cosma, loan Popescu. S’a cetit și verificat. Sibiiu, în 5 ianuariu, 1889. Parteniu Cosma, m p. loan Popescu m. p. loan Hannia m. p. Loterie* Sâmbătă în 26 ianuariu, 1889. Buda: IO 15 29 62 20 Bursa de Viena și Pesta. Din 26 ianuariu 1889 Viena B.-pesta Renta de aur ung. de 6"/, . . . o • . . . .­­­­— Galbin..................................... . . 5.67 5.63 Napoleon . . . 9.54»/, 9.52 100 maree nemțesci .... . . 59.127. 59.10 London pe (poliță de trei luni) • • • • • . . 120.70 120.65

Next