Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-10-24 / nr. 115

464 tribui și noi pe acesta cale la deslegarea favorabilă și mulțămitore a acestei cestiuni vitale. TELEGRAFUL ROMAN. Revista politică. O vie disensiune a provocat în presa statului nostru și în presa străină o broșură voliantă, ema­nată de dl Beksics, colaborator al cjiariului guver­namental „Nemzet“. Broșura se ocupă cu Ardelul și în special cu raporturile intre poporele, ce-l locuesc. Ca și altădată, așa și acum înfocatul „patriot“ începe a cânta ali­luia Ardelului, dacă va mai dura mult actuala star­e a lucrurilor. Ardelul e perdut pentru magiari, căci elemen­tul român se sporesce și se întăresce atât în jos cât și in sus. Inteligința română face mare concurență celei magiare, pământurile se află în mânile româ­nilor, cr industria în mâna sașilor. Mai mult, admi­­nistrațiunea chiar în multe părți e esclusiv în mâna românilor și a sașilor, de unde provine, că în loc de a merge cel puțin pe acest teren înainte ca sco­purile, ce le urmăresce „națiunea“, mergem îndără­t, căci personele, cari stau în fruntea administrațiunei nu înțeleg și nu vor se înțelegă idea fundamentală a unității statului magiar. Cel mai mare pericol pentru magiarism­e, pre­cum afirmă autorul, biserica, care -și are adminis­trațiunea sa proprie și carea în puterea autonomiei sale pune cele mai mari stavile ideei, ce vor să o rea­­liseze magiarii. Și pănă când magiarii nu vor pune mâna pe administrația bisericei, puțin succes vor pute dobândi. Preoții și învățătorii trebuesc mituiți, căci fiind dotațiunea lor acum slabă, prin mijloce banale îi pate guvernul câștigă pentru ideea de stat magiar. Deși chiar foile „patriotice“ nu dau o impor­tanță deosebită vorbelor autorului, carele de alt cum a mai ridicat multe plângeri pentru „mântu­irea“ Ardelului, deși presa oposițională a aflat mate­rial se acuse guvernul și să o facă culpabil pentru descoperirile dlui Beksicsi, totuși ca un echo se pot consideră consecințele politice ce le trage „Kolozs­vár“ din actuala politică, ce o urmăresc în special sașii ardeleni. Acest popor, fiice cestionata faie, a început a se „clahi8a“. Orașele Ardelului, cari erau în mâ­nile lor, încetul pe încetul pică în mânile români­lor, oi la țară moșiile și pământurile întinse, cari formau averea sasului, se află partea cea mai mare în mânile românilor. Elementul român e spornic și trainic și se pate constată cu cifre, că chiar în co­mitatele, in cari locuesc mai mulți sași, numărul ro­mânilor e covârșitoriu. Pentru a scăpă de acest pericol, e bine ca sașii să se lase de politica din trecut să nu se unescă cu „ultraiști“ români, ci să facă politică cu magiarii, pentru a se pute mântui reciproc. La aceste „părintesci“ și patriotice îngrijiri ră­spunde nimerit organul național săsesc din Sibiiu, decizând mai intâiu, că sașii nu s’au unit cu româ­nii ultraiști. Dacă poporul român se sporesce și se întăresce, și acesta este de tot adevărat, el se spo­resce in mod firesc și așa e lucru de tot nelogic a căută o politică pentru al apăsă, fiind consecințele acelei politici acum de tot periculose. In loc de a căută a te opune desvoltărei acestui popor mai în­țelept e a urmă o politică conciliantă, care să mul­țămescă pe tote poporele și să n’aibă unul trebuință de amiciția celuilalt. De altfeliu pe o cale politică nici nu s’ar ajunge la nici un resultat. Duminecă a întrat părechia imperială germană în Constantinopol. Foile germane consacră articole lungi acestui eveniment, dându-i o importanță poli­tică deosebită. Turcia trebue să esiste pentru­ că așa cer interesele politicei și pentru că numai așa se vor pute evită încurcăturile și conflictele ce caută să le provoce în orient unele state prea ambițiose. Turcia trebue să-și păzască neutralitatea cu ochi de argus. Aceea­și importanță dă oficiosul „Tarik“, des­vălind tot deodată lucruri grave. Numitul organ­­ afirmă, că Turcia a aderat la puterile centrale euro­pene și că prin călătoria împăratului german la Con­stantinopol se vor întări și mai tare legăturile de pănă acum, făr a suferi direcțiunea politică a Turciei vre­o schimbare­­tentă. In România domnesce o crisă ministerială la­Dl Lascar Catargiu nu e dispus a deschide camera cu actualul cabinet, ci stărue pentru di­­solvarea camerilor, ci decretul de disolvare să se în­credințeze în mânile dânsului. La cas, când scopul acesta nu s’ar pute ajunge, atunci premier­ul român se vede necisitat a reconstrui cabinetul și a dă por­tofolii unor bărbați, pe ai căror aderenți dl Catargiu să potă cântă în cameră și în senat. De altfel in curentul oposițional în România e de tot puternic și el cuprinde tot mai mare teren. Liberalii ’și pun tóte silințele a se face populari țâ­rei și a ajunge la cârmă. Chiar și un decret de di­solvare a oamenilor dat în mâna dlui Catargiu, nu-i descuragază, căci în multe părți guvernul s’a dis­creditat și la o eventuală alegere, cu totă forța și presiunea administrațiunei, resultatul ar fi de tot dubios pentru conservatori. Corespondeze particulare ale „Telegrafului Român“. Sibiiu­, 22 Octobre, 1889. Stimate d­e redac­tor! Cu vie satisfacțiune apuc pana în mână, pentru­­ de a re comunică unele impresiuni, care fără voie me forțată a le liberă din infernul meu. El­ s’a ținut adunarea generală ordinară a re­­uniunei femeilor române din Sibiiu în încăperile ca­­­­sinei române. Ne spun adevărul, M’am simțit forte vesel, că împregiurările mi-a oferit de astădată oca­siune a luă parte la acesta adunare, și nu asceptă­­rile mele am fost Încântat de resultat. Masa cea mare din sala de lectură a casinei, încunjurată de elita damelor române din Sibiiu, nu­­merositatea membrilor ajutători ai numitei reuniuni, apoi liniștea, ce domnia atât înainte de deschiderea ședinței cât și în decursul desbaterilor interesante ale adunării îți inspiră impresiunea unui act, cu adevărat solemn, care se potrivesce numai naturii delicate a sen­ului frumos. Cuvântul de deschidere scurt și cuprins­ătoriu, rostit cu multă resoluție de d-na presidentă Maria Cosma, a fost o dovadă eclatantă despre încrederea inspirată de o activitate bogată și consciențiasă. Acesta o arată din destul copiosul raport al co­mitetului reuniunei, compus cu totă îngrijirea. Acest raport s’a luat cu mulțămită la cunoscință, s’a ex­­primat condolență prin sculare pentru perderea mem­brului ajutătoriu al reuniunei, Radu Bălaș, s’a votat mulțămită în procesul verbal direcțiunei institutului „Albina“ pentru un ajutoriu însemnat în bani pen­tru scala elementară de fete susținută de reuniune, s’a ales dna M. Candrea, soție de asesor consistorial, ca membru în comitet; s’a votat proiectul de bu­get pe anul 1890, etc. etc. de aceea în galeriile esposiției aflăm espuse și dife­rite tabele grafice, spre a îndigi­ă espres, cea ce nimeni n’ar pute gâci. D. e. cine ar fi gâcit, că Francia în a. 1789 a prăsit cartofii numai pe un teritoriu de 4300 hectare, pe când în 1889 pre 1.488,000 hectare? De sine se înțelege livezile și câmpiile, pe care se produce nutrețul încă s’au mărit, oi cu aceste, lucru firesc, și numărul cailor și al cornutelor. Nu-mi este permis a lăsă neamintite esposițiile agriculturale ale celoralalte țări, deși chiar numai pe scurt. Tote statele, pe cari le-am aflat represen­­tate în secția industrială, le aflăm și aci. De sine se înțelege și Austro Ungaria. Trecând din secția helvețiană în cea austriacă, în calitate de frances ne intimpină plăcut, ba chiar ne surprinde „Vive la France!“, ce se află gravată pe casa unui din Agram. Despărțământul acesta ne împresionază plăcut. Di­feritele probe de bucate, sămânături, zah­ar, cioco­ladă s. c. t. sunt bine arangiate și ușor te îndu­plecă a încercă să târguesci ceva. Am cumpărat și eu o prestă de legumi. Representantul espositoriu­lui se pricepea de minune a-și lăudă marfa și se fă­lea a spune în o limbă curat francesă, că el este ungur din Pesta, deși pe baraca sa stetea Viena. El fi­cea, că Viena este o filială a Pestei. Dar după ce am ajuns acasă și am desfăcut mașinăria, aflam­ în trânsa un prospe­d­, în limba francesă, în 453re se fi­cea, că pressa de legumi s’a fabricat în Paris. De­sigur, că­­răși în vre o filială. In esposiție se află și biere și cărnăței din Viena, asemenea și pâne. Dar spre a­gustă aceste producte trebue să fii și flămând. Eu nu eram și de acea nici nu pot semi dau judecată asupra valorei lor. Dar probabil, că aceste nu vor fi productele vre-unei filiale din Paris. Tocmai ca Austro-Ungaria, dispun și celelate țări, de esposițiile lor. Belgia abundeza în biere, Spania în vin, Italia în aparatele de tab­ărărie. Norveg­ia a­­8pus între altele și două corăbii, cari sunt încăr­cate cu rechisite necesari pentru pescuire. Anglia a abun­s de teritoriul seu în favorul coloniilor sale. Australia se distinge prin mineralele ei cele strălu­citore. A cincea parte a lumei are pretenția de a­­ produce și vin, dar îl și vinde eftin și pare-mi-secă ! ce e eftin, este de regulă rău și se adeveresce de minune. Spre a-mi resumă impresiunile, pot fiice, că des­părțământul agricultural al esposiție din Paris este tot așa de mult demn de admirat ca și celelalte multe admirabilități, cari să pot vede în capitala franceză. (Va­mmá.) * (Pa­trie­id). Tribunalul de prima instanță din Budapesta a condamnat pe Iosif Moritz, care l- a omorît pe tatăl seu, la 20 ani închisore. Acuzatul a ascultat sentința cu sânge forte rece. Valorosă e puterea de viață a acestei corpora­­­ți­uni, nuait e scopul ce­­ urmăresce ea, dar cu atât mai nobile sunt fructele, dobândite prin bărbătesca activitate a aceleia. A înființă și a susțină o scolă, a lucră pentru promovarea industriei naționale și preste tot a lucră cu frumuse resultate pentru îna­intarea culturei naționale, după cum se face acesta prin reuniunea, despre care e vorba, nu se pute admite decât numai în anumite condițiuni de însu­flețire și iubire de lucru, de bună înțelegere și aju­toriu reciproc atât la lucrări ușore cât și la lăca­­șuri grele. Numai aceste însușiri, cari caracteriseza reuniunea femeilor române din Sibiiu, au putut fi în stare să asigure nisce resultate umanitare atât de plausibile ca cele dovedite pănă acum. Fem­eea este ființa alesa de pe pământ, carea, prin nobleță inimii sale și prin dibăcia iscusinței sale de vecuri a îndeplinit și îndeplinesce cele mai înalte probleme pentru omenime; în special, femea română este, carea a păstrat caracterul și existența poporului nostru. Acesta ferace însă se supune astăzii la muncă îndoită și prin urmare cu atât mai bogate și mai prețuite sunt resultatele m­uncei sale, îndoită muncă și au luat asupra­ și respectabilele domne române din Sibiiu și pot fi mândre de suc­cesele dobândite de câți­va ani de fin­e prin activi­tatea reuniunei, ce o formază în timpurile de grea esistență, în care trăim. Exemplarul spirit de conducere al venerabilei domne presidentă Maria Cosma și esemplara labori­­o8itate a venerabilelor damne conlucrătore ale reuni­unei sunt de natură a impune respect și reverința chiar și celui mai înverșunat dușman. Cu Dumnezeu înainte și scopul sancționat de totă suflarea va fi ajuns! Un aspe. Raportul comitetului reuniunei femeilor române din Sibiiu cătră adunarea generală ținută la 3 Novembre n. a. c. Onorată Adunare generală! Sunt tocmai 9 ani, de când damele române din Sibiiu s’au adunat spre a discută asupra înființărei „Reuniunei femeilor române din Sibiiu.“ In scurt timp după aceea, reuniunea s’a și înființat și deja de 7 ani și au ajuns și scopul, deore­ce de atâta timp susține scala s’a propriă de fetițe. Fasele de desvoltare, prin care a trecut scala reuniunei pănă la ultima adunare generală, ce sunt bine cunoscute din raportele comitetului, care s’a comunicat la toți membrii reuniunei. Astăzii avem deci a Ve raportă numai despre cursul afacerilor 8cllei în genere despre activitatea nostră de atunci încoce, remănând pentru adunarea generală viitore,— ținândă în Februariu 1890, când vom încheiă al 3-lea period de 3 ani, —­a Ve expune mai detaiat tóte momentele din viața reuniunei pe cei 3 ani din urmă, adecă pe cât timp ni-a fost concresiată noue conducerea acestei reuniuni. Cu ocasiunea esemenelor publice a scalei ele­mentare de fetițe,—care s’a ținut amăsurat pro­gramei ficsate prin acest comitet și la care a asi­­stat un public forte număros, fiind representat, și patronul reuniunei prin persona I I, domn vicariu archiepiscopesc Dr. Ilarion Pușcariu, s’a putut convinge fie­care ascultătoriu nepreocupat, că scala nostră corăspunde pe deplin chemării sale. Nnșuința nostră este: a aduce învățământul în scala reuniunei la acel niveu, ca aceea cu drept cuvânt să potă servi de model altor scóle de fetițe de aceea­și categorie. Puterile didactice ale scalei, care sunt factorul principal întru ajungerea acestui scop, putem con­stată cu plăcere, că pănă aci și-au împlinit cu con­ 8d­ențiazitate misiunea lor, comitetul deci, având în vedere și aceea, că scóla numai bucurându-se de puteri didactice stabile și cu ore și care praesă, va pute prosperă, a aflat cu care a denumi și pe învățătorea Lucreția Popescu de învățătore defini­tivă la scala reuniunei, după­ ce în anul scolariu espirat, cât timp a fost aplicată numai în mod pro­­visoriu, a dat probe că este deplin aptă pentru po­­­stul ocupat. Pentru anul scolariu curent 1889/90, s’a în­scris pănă acum 16 eleve, și anume în clasa I a 3, în clasa a IlI-a 5 și în clasa a IV 8 eleve, dintre care 3 sunt în internatul Asociațiunei, 13 sunt ex­­­terne, 15 de religiunea gr. orient., 1 greco-cat. — 6 din Sibiiu, 10 din afară. Ne­fiind anul trecut nici o elevă în clasa I, era de prevăzut, că în ăst an nu vor fi eleve in clasa a II-a, sperăm însă, că devenind scala nostră tot mai acre­ditată în ochii publicului din afară, pe anul viitor nu vor pute funcționă tote 4 clasele. Prelegerile sau început la 5 Septembre st. n. a. c. Precum am anunțat în raportul nostru ultim, colectarea modelelor din lucrul de mână pentru scopurile scalei civile a Asociațiunei, o am încheiat;

Next