Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-11-28 / nr. 129

Nr. 129 Sibiiu, Marți 28 Novembre, (10 Decembre) 1889. Anul XXXVII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 cr Pentru monarc­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele siint a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de tre. or. 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fie­care publicare. Nr. 761. Scol Notificare oficială. Escelenția Sa de ministru de culte și instruc­țiune publică prin emisul din 4 Novembre a. c. Nr. 48,967 atrage atențiunea consistoriului la împregiu­­rarea, că în urma răscumpărarei regalielor, mai multe edificii, folosite pănă acuma la eserciarea drep­tului de cârcimărit, devenind disponibile, se dă bună ocasiune pentru procurarea acestora cu prețuri mo­derate și adaptarea în edificii pentru scolă, și noti­fică totodată, că a dat cuvenitele instrucțiuni și in­spectorilor regii de scule, ca comunelor bisericesci, cari vor reflectă la acultarea de asemenea edificii spre scopuri de scolă, să le dea tot succursul po­sibil. Se atrage deci prin acesta atențiunea comune­lor bisericesci, cari nu dispun de edificii de scală corespund Jotare asupra ocasiunei acesteia binevenite spre a se folosi de ea. Sibiiu, din ședința senatului scolariu, ținută la 16 Novembre, 1889. Consistoriul arch­idiecesan La situațiune. n­. „Românul“ In numărul seu din 2 Decembre n., luând act de lovitura, ce i s’a dat gimnasiului ro­mân gr. cath. din Beiuș prin introducerea limbei magiare ca limbă de propunere în gimnasiul supe­rior, într’altele 4i ce : „Se impune acum întrebarea: în fața lor ce au să facă frații nostrii de preste munți, dacă nu pentru a împedeca magiarizarea, dar cel puțin a salvă onorea?!.......... „Ne aducem aminte cu mângăere de atitudinea bărbă­­tesca, pe care frații nostrii au avut-o, când dieta decretă, și monarh­ul consfinți și el ca limba unguréscu se fie studiu obligătoriu în școlile primare nemagiare". „In fruntea celor ce protej­ază din partea românilor fu Eminenția Sa Metropolitul Miron“.............. „Se uite frații noștri, să dea la o parte animositățile ce au esistat, ce­ i-au desbinat, si uniți, tari, se opună un puternic strigăt călcărilor magiare“. „Când se va face un protest solemn, în josul cărui se figureze ilustrul nume al Mocionescilor, acel al Emi­­nențiilor lor metropolitului Miron și Vance­a, al episco­­pilor din Gherla, Oradea-mare, Arad și Caran­sebeș, unde se figureze alăturea numele celor dela „Tri­buna“ și „Gazeta“ cu acelora dela „Telegraful“, în fine a tuturor fruntașilor români, — de­sigur că magiarii, dacă nu vor fi chiar dezarmați, dar vor fi puși la respect, nu vor mai nesocoti pe români, nu vor mai lovi în ei ca într’un corp mort"......... Din incidentul acestui articol vine și „Tribuna“ și se ocupă de idea cuprinsă în articolul „Lumină­­toriului“ fără însă a se provocă la el, ci numai „per mops“ prin „Românul“, și după­ ce bate toți câmpii de la nasterea „Tribunei“ pănă la „regretabila“ bro­șură a dlui P. Cosma, din curagiosă și pretensivă, ce era de altădată, devine de tot modestă și obo­sită, și în fine, după­ ce ai cetit un articol lung de cinci colane și un petec și te întrebi: ce ai aflat ? care este opiniunea „Tribunei“ în cestiunea pusă în discuțiune publică, pe carea ea o numesce o „idee frumosă“? te pomenesci cu un „ibis redibil încât privesce pe episcopatul român se esprimă „Tribuna“ astfel cu: „E lucru forte comod a cere, ca episcopatul român să se uraască și se se pună în fruntea națiunei. Trebue inse să ținem sema, că guvernul dispune de destule mijloce, ea se împedece o asemenea unire, atunci dar, când ea se face, există presumpțiunea, că guvernul este interesat, ca ea se se facă, ori n are nici un interes de a o împedeca“. „Noi, omenii, cari nu atârnăm de guvern, în loc de a ne plânge de episcopat, avem să ne unim umăr la umăr, ca să­­ creăm episcopatului o porțiune mai scutită ca cea de astăzi. Câtă vreme nu o facem acesta, n’avem să ne plângem decât de cei ce nu ne lasă se ne unim.“ „Aici e importanța declarațiunii făcute de dl P. Cosma“.*­ „Credem, că guvernului i-ar veni la socoteli, ca ro­mânii sé se presente în fața sumei uniți sub conducerea ce­lor ce sunt socotiți drept omeni de încredere ai lui, și se pare, că o asemenea unire ar fi în actuala situațiune po­trivită și cu interesele românesci.“ „Se pate vise numai, și pentru noi e o cestiune de prudență se mai asceptam, ca se vedem fapte con­cludente, pentru­ ca să credem, că omeni, care atâta timp au servit interesele guvernului pot să se expună odată și pentru interesele naționale române.“ .... „Suntem cei mai din urmă dintre luptătorii pentru causa română și nu avem pretenția de a conduce pe alții, dară nici marfă de vend­are n'avem, nici milă nu cerșim, nici dragoste cu de a sila nu căutăm.“ „Fapte deci, fapte positiv­ și bune, pe carea românimea le resplătesce cu încrederea și iubirea ei, apoi celelalte ur­­meza ele de ele.“ Va se șfică­ după unele suspiționări la adresa „Luminătoriului“ și a episcopilor, „Tribuna“ își spală m­ânile ca de obiceiu, când este provocată se dea o posițiune hotărîtă. Face pe jesuitul de minune. „Idea e frumosă, dar „Tribuna“ nu pate face nimica pentru realisarea ei, pentru că ea este per­secutată și paralizată de guvern și de „dignitorii noștri, fie ei bisericesci, fie civili“, cari n’au putut să resiste față cu stăruințele făcute de guvern.“ Tot istoria vechiă cu episcopul Aradului, carele Mo tempore a suspendat pe Mangra, metropolitul din Sibiiu, carele a suspendat pe fostul protopop S. Popescu cătră cari din incidentul lui Berinde se mai adauge și episcopul Gherlei, ci numele gogoriței permanente, a dlui P. Cosma numai de opt ori drvine în articolul „Tribunei.“ O poveste veche, tocită, bună ea s- o mai as­culte babele în serile lungi de iarnă, când torc lângă cuptoriul cald, dar nu argumente cu cari poți ca­­pacita pe „Românul“ și pe bărbații serioși. Unui ziar politic, care se pretinde a fi oposi­­ț­io­nal nu-i stă bine a se plânge, că-i persecutezi guvernul. Dară nu va așteptă să-l sprijinescă? Când se unesc episcopii și se pun în fruntea națiunei „esistă presumpțiunea că guvernul ori e interesat, ca ea se se tacă, ori n’are nici un interes de a­ o împedeca“. Noi numai un cas cunoscem în timpul dela în­coronare încace, în carele episcopatul român, la inițiativa Sibiiului s’a pus „în fruntea națiunei“ in­­trevenind și la Coronă și la dietă într’o causă na­țională. Acela este cazul, de carele își aduce aminte și „Românul“ și „Luminătoriul“, — lupta energică în contra proiectului de lege pentru introducerea lim­bei magiare in scalele elementare ca studiu obli­gatoriu. Pănă în 4iua de astăzi încă nu s’a aflat nici un român carele șefi avut „presumpțiunea“, că gu­vernul ar fi fost interesat ca acel pas să se facă, sau că n’ar fi avut nici un interes de al împedeca. E drept de altmintrea, că atunci nu există „Tri­buna.“ .......... Ei, adecă „Tribuna“, „omenii carii nu atârnă de guvern“, nu se plâng de episcopi. Asta negreșit privesce pe episcopii gr. ca­tolici, căci de cei gr. orientali și chiar în acel articol se plâng și s’au plâns mereu dela intemee­­rea „Tribunei“, și este menită drept răspuns „Lu­­minătoriului“, carele se plânge, că prelații gr. ca­tolici sunt prea reservați. Va se ț­ică, după „Tribuna,“ cei ce se plâng „de episcopi“ adecă cei dela „Luminătoriul“ și chiar și cei dela „Gazeta“, căci și aceia se plâng mereu, sun­tó­meni, carii atârnă de guvern. Acesta cam cu greu o va crede „Românul“. * Este vorbă de dec­larațiunea cu care dl Cosma își încheia bro­­șma sa: „ér dacă ar fi cândva în patria noastră un partid, carele pe un ziar ca „Tribuna“ l’ar cons­dera de demn ca sa-l primescu de organ al seu, și dacă eu a­ și ave slăbiciunea de a me mai ocupa cu politica mili­tantă, eu, o spun fără sfială, — n’a­ și întră în acel partid, nici chiar dacă s’ar numi el „național.“ Red FOITA. Din literatura populară a Za­­randului. Colindele. I. Colinda lui Petru. (Colectată în comuna Bulzesci, sub muntele „Găina“, protopresbiteratul Zarand) Eră-și juca Petru ’n raiu, Tot își juca și se’ntorce, Nime’n lume nu-1 vedea Numai bietul tatăl seu. Tatăl seu așa <jh­­ea: Petre ! Petre, fiu de a meu Fă-mi și mie loc în raiu! Face-i-aș tată, da n’ai! Că pân’ ț’ai fost pe pământ, Birău mare fostu­l-ai Legi strâmbe ținutu­l-ai, Pe săraci asuprit-ai Pe bogați suferit-ai! Raiu­l mândru luminos, Nu primesce păcatos. Că raiul nu te primesce, D-deu nu te voesce. * , * , * . Eră-și juca Petru n raiu, Tot ’și juca și se’ntorce Nime’n lume nu-1 vedea Numai biată maică-sa. Maică-sa așai fieeat Petre, Petre fiu de-a mea! Fă mi și mie loc în raiu! Face-ț’aș maică, da n’ai! Că pan’ ț’ai fost pe pământ Crișmăriță fostu­l ai Cupe gele datu-l-ai Bani de plin luatu-l-ai Raiu-i mândru luminos, Nu primesce pécatos, Că raiu nu te primesce, D-ileu nu te voesce. * 1 * * Eră-și juca Petru’n raiu Tot își juca și se’ntorce, Nime’n lume nu-1 vedea Numai bietul frate-seu. Frate seu așa 4'cea: Petre, Petre, frate a meu Fă-mi și mie loc în raiu! Face-ți-aș frate, da n’ai! Că păn’ ț’ai fost pe pământ Plugariu mare rostu-ț-ai Haturile (răzare ce rămân între pă­mânturi nearate) spartule-ai, Holdele măritu-ț-ai Pe săraci băgatute ai! Raiu-i mândru luminos Nu primesce pecătos, Că raiul nu te primesce D-deu nu te voesce. * r­o ^ , Eră-și jucu Petru’n raiu, Tot își juca și se’ntorce Nime’n lume nu-1 vedea Numai biată soru-sa. Sora sa așa­­ la cea : Petre, Petre, frate-a mea Fă-mi și mie loc în raiu! Face-țoiu soră, că ai! Că pău’ ț-ai fost pe pământ T’a fost casa lângă drum Friguroși încăldit-ai, Pe flămânzi săturat-ai Pe setoși adăpa­tai Raiu-i mândru luminos Primesce nepăcatos, Că raiul că te primesce D-șleu, că te voesce!....­­ N­. Colindă. (Colectată în Brad). Intreba-mi și intreba, Dómne! Sfinți pe Dumnezeu, Dómne! Din ce s’or făcut, Dómne! Trei roduri, sfinte, Dómne! Unu-i rodu i sfânt, Dómne! Grâu-i pe pământ, Dómne! Și’n pregiur pământ, Dómne! Daltu-i rodu-i sfânt, Dómne! Miru-i pe pământ, Dómme! Și’mpregiur pământ, Dómne! Da!tu-i rodu-i sfânt, Dómne! Vinu-i pe pământ, Dómne ! Și’mpregiur pământ, Dómne! Dumnezeu grăia, Dómne! Ce me dispi­iți, Dómne! Voi sfinți, bine sciți, Dómne! Bine, ca și mine, Dómne! Pe mini me prinseră, Dómne! Cei cânt de jidovi, Dómne! Ș’apoi me duseră, Dómne! Pe față, pe brațe, Dómne! In curtea lui Pilat, Dómne! Și me răstigniră, Dómne! Pe cruce de brad, Dómne! Drag brăuțul meu, Dómne! Cum mi 1 încingea, Dómne ! Cu brâu de măceș, Dómne! Tare mi-i stringea, Dómne! Sudori străbatea, Dómne! Pe pământ pica, Dómne! Grâul se făcea, Dómne! Grâu­l pe pământ, Dómne ! Și’mpregiur pământ, Dómne ! Dragă costa mea, Dómne! Cum mi-o frângea, Dómne! Sulița smolită, Dómne! Tare-mi d’aspăsă, Dómne! Sânge străbatea, Dómne! Pe pământ pica, Dómne! Vinu se făcea, Dómne. Vinu-i pe pământ, Dómne! Și’mpregiur pământ, Dómne! Drag căpșor de-a mea, Dómne ! Cum mi-1 cunună, Dómne ! Cu cununi de spini, Dómne! Tare mi-1 stringea, Dómne! Peru mi-1 rupea, Dómne! Pe păment pica, Dómne! Mirul se facea, Dómne! Miru-i pe păment, Dómne! Și’mpregiur pământ, Dómne! Noi s’o veselim, Dómne! Dalba-i sănătate, Dómne! La gazde la tóte, Dómne! Culese prin­ luân dela răspântii.. (Va urmă.)

Next