Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)
1889-01-14 / nr. 5
Nr. 5. Sibiiu, Sâmbătă 14/26 Ianuariu 1889. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Scribolta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr Pentru monarhie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 Ü. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole neflancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXVI. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rondul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fiecare publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe anul 1889, cu prețul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei, unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca să se potă ceti. Se atrage atențiunea în domni abonați, al căror abonament se sfârșeșce cu ultima Decembre 1888, să-și înnoiască abonamentul, pentru că altfel espeditura va fi silită a sista espedarea taiei ®). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițmHe se face prin lipirea une fâșii de adresă de la abonamentul ultim. Nimin 1, 13 ianuarie. Am venit în cele de pănă acuma cu câte greutăți avem să ne luptăm pentru promovarea intereselor nóstre naționale bisericesti. Cu aceste încă nu am trecut preste necazurile, cari stau curmeziș în calea instiințelor nóstre spre progres. In viața practică mai întimpinăm încă o sumă de pedeci, dintre cari de astădată ne vom ocupa numai cu cele mai alte étere. Avem cazuri concrete, că organele dela administrațiune se ingereza în afacerile nóstre pure interne, și sub deosebite protecsie cu călcarea disposițiunilor* din statutul organic esercieză ele drepturi, cari sunt reservate competinții organelor bisericesci. Avem cazuri concrete, că pentru ocuparea unui oficiu de învețătoriu pentru exemplu, s’au luat măsurile preparative conform regulamentelor nóstre bisericesci. S’a făcut alegerea în ordine, și candidatul rămas în minoritate, văd tend, că pe cale legală nu póte ajunge definitiv la acest oficiu, s’a adresat la organele statului, afirmând, că el este învățătoriu și că autoritatea bisericască l’a amorat din oficiu. Organele dela administrațiune, fără a și lua informațiuni dela autoritățile competente bisericesci, au dat ordin organelor subalterne executive, ca pe învățâtoriul cu pricina să introducă în scală cu putere brachialâ, și tot cu aceea să susțină în oficiu. Autoritatea bisericască a intrevenit și arătat adevărata stare a lucrului, că candidatul respectiv nu a fost ales, nici întărit definitiv la scala din cestiune, prin urmare despre destituire nici vorbă nu pare să fie, că însuși candidatul a fost încurat cu posițiunea sa și numai după ce a văijut, că pe cale legală nu pute ajunge la acest oficiu, a recurs la mijloce nelegale. Intrevenirea autorității bisericesci nu a avut resultatul dorit, căci organele dela administrațiune cu provocare la un ordin al domnului ministru nu și-au revocat măsurile luate. S’a cerut dela domnul ministru îndreptarea răului, și a venit răspuns, că pe baza informațiunilor primite dela organele comitatense susține întru tote măsurile acelora în cazul concret. Ni s’a creat deci o stare escepțională de lucruri, că nu se institue învățători definitivi nu după normele din statutul organic, ci după mandatele organelor de la administrațiune, și plângerile nóstre contra acestor măsuri sunt desconsiderate cu provocare la informațiunile primite de la organele, cari unșile au călcat în piciore legea, pe baza căreia trebue să lucrăm noi. Efectul acestor stări de lucruri este ușor de explicat. Deocamdată trebue să accentuăm totala disolare a disciplinei în șirul învățătorilor noștri, starea umilită, ce s’a creat autorităților bisericesci prin acesta stare escepțională a lucrurilor, mai cu sumă în ochii poporului, care nu póte pătrunde în măduva lucrului, și nu póte trage conclusiunile cele adevărate din umilirea, ce ni s’a creat. S’a produs destrăbălare în sinul preoțimei din cestiunea ajutoriului de stat pentru preoțime, s’a clătinat autoritatea organelor bisericesci prin cestiunea nedeslegată încă a fondului de pensiune pentru învățătorii noștri confesionali, și acuma dupăcum ilustreza coșurile concrete, cuțitul a ajuns până la os, fiind călcate în piciure disposițiunile cardinale ale statutului organic, căci dacă comisiunea administrativă din comitat ne póte pune la scule învățători pe viață, atunci nu mai avem trebuință nici de sinod parohial, nici de consistoriul archidiecesan și metropolitan. Sibiiu 13 Ianuarie. Alegerea carierei pentru copii este o cestiune, ce preocupă pe mulți părinți și le causeză mai cu sumă de un timp încoce mari ingrijiri. Și nu fără cuvânt. Trăim în timpuri, în cari mulți părinți consumă partea cea mai mare a averilor lor cu crescerea copiilor și de multe ori ajung la resultata triste. Sau le-au greșit cariera, sau apoi au imbrățișat una, după care nu pot trăi și nu pot ave mulțămire pentru jertfele aduse, nici părinții, nici copii, în jile ca acestea cariera militară e cea mai sigură și cu tóte aceste pre puțini români o imbrățișeză. Datoria nóstra de publiciști este să ne îndreptăm privirile în tóte direcțiunile, cu cari credem a pute fi folositori nemului nostru; și de astădată vom atrage atențiunea cetitorilor noștri asupra armatei teritoriale, numită a honvezilor. Pănă la 1883 mulți tineri de ai noștrii erau înrolați în armata teritorială la așenzările generale, și dacă acești tineri erau studenți cu câte 4—6 clase gimnasiale, ei după deprinderile în arme cu voiă, fără voiă, erau trimiși să asculte cursul în academia Ludovica, de unde eșiau mai târziu ca ofițeri. Atari ofițeri români la honvezi avem mulți și ei nu au de a se căi de ura, în care au fost asentați și li s’a întrerupt studiul, pentru că chiar și de ar fi terminat gimnasiul, studiile juridice, filosofice sau orice alte studii speciale, nu ar fi fost în stare să ocupe o posiție atât de onorifică ca și azi. La anul 1883 prin articolul de lege XXXIV s’a regulat prin statute misiunea institutului „Academia Ludovica“ și încă s’a regulat în o formă, care pe noi tare trebue sĕ ne privescu, pentru că de atunci pănă azi românii nu au mai fost trimiși cu asi cu forța acolo, și de atunci nici nu am mai văzut români, cari se lasă ca ofițeri din acel institut, pentru că ministrul de honvedi în zădar a publicat concursul în fiecare an al lunei Aprile, ca să se însinue cei ce vor să îmbrățișeze cariera militară, căci nimenea, încât stim noi, nu s’a mai insinuat ca să cerceteze acel curs, deși sunt burse gratuite și burse cu jumătate plata și nu se recere decât 4 clase gimnasiale, corp sănătos, cunoscerea limbei maghiare și germane și se nu fie mai tiner de 14 și mai bătrân de 16 ani. Se admitem, că la bursele grătuite și la cele cu jumătatea plată sunt preferiți copii ofițerilor și nu rămân decât locurile de plată. In acest caz credem noi, că părinții, cari au să speseze cu fii lor încă 4 ani cu gimnasiul superior, mai bucuros vor trebui să se decidă a spesa pentru cele 4 cursuri din academia Ludovica, fiind siguri, că după terminarea cursurilor în etate de 20 ani, copii lor au deja o posiție, care în cariera civilă ori bisericască nu o pot ajunge nici la 30 ani, și mulți póte în întrega viață. Cu tot deadinsul trebue să stăruim, ca părinții mai cu dare de mână să nu intre lase ocasiunea ce li se ofere de a-și putea cre ■ sec din fii lor fiitori ofițeri în armata teritorială, cari azi sunt în un rang și o plată cu cei din armata comună, și cari și acolo pot face serviții frumóse feciorilor noștrii, instruindui mai cu înlesnire în exerciții și facându-le mai plăcută sortea, pănă sunt in servițiul activ. Sunt acum 6 ani de 4^e trecuți, de când nu s’au mai insinuat tineri de ai nostrii ca elevi ai numitului institut, ci prefer mulți a întra în institutele pedagogice, ca se devină in FOSTA. Documente pentru limbă și istoriă. Qiariu despre consiliul imperial înmulțit din anul 1860 de episcopul Andreiu bar. de Șaguna. (Urmare). 28.. Vedend eu, că cuvântarea din ședința din 10-lea Septembre s’a tipărit cu nișce greșeli în Nr. 215 al „Wiener Zig.“ m’am rugat de președintele pentru îndreptarea lor, ceea ce a și urmat în Nr. 216 al „Wiener Zig. pag. 3619. 129. Marți în 11 și Mercuri în 13 Septembre s căi. nou s’au luat în pertractare bugetul militar al ministeriului din lăuntru, al justiției și al poliței, cu care prilegiu am propus ca fondele bisericesci să se dea îndărăt episcopiilor concernente. Apoi am propus ca să se modifice aceea din raportul comitetului, unde se dice, că la Tirol, Dalmația și Austria inferioară să nu se dea mai mult ajutoriu din vistieria statului, și să se clică, că după împregiurări să se dea încă și altor provincii ajutorințe din vistieria statului, când vor avea vre-o lipsă temeinică. Apoi am mai adaos, că la întâmplarea, dacă nu s’ar primi aceasta a mea propunere, atunci votez pentru ștergerea acestui punct din raport. Moția aceasta a mea a dat prilegiu la desbateri serioase și a tras după sine nu numai ștergerea acelui punct prin mine propus, ci încă și a altor 2 puncte din raport. Vezi „Wiener Zeitung“ Nr. 216, 217, 218, 219. 30. Vineri în 14 Septembre căi. nou s’a pertractat bugetul ministeriului din lăuntru, la care prilegiu senatorul imperial dl Jacob din Gherla a espus slăbiciunile amploiaților de acuma și a descoperit, că poporațiunea ardeleană doresce îndărăt cea de mai înainte împărțire națională a țărei. („Wiener Zeitung“ Nr. 220). La care am observat eu, că astfeluu de împărțire a țărei nația română nu o poate pofti etc., la care apoi dl Jacob mi-a răspuns cu un entusiasm (ficând, că nația română n’a avut lipsă de a-și cumpăra cu sânge egala i îndreptățire națională, despre care eu am pomenit în cuvântarea mea din 21 iuniu, căci românilor din partea țărei li s’au dat egala îndreptățire („Wiener Zeitung“ Nr. 221). Dar eu am cerut privat dela dl Jacob, ca să-mi arete, unde este legea aceea a țărei despre egala îndreptățire a nației române ? Dlui ’mi răspunse, că aceea este scrisă în inima fiecărui ardelean. Deci în ședința din 15 Septembre am răspuns public dlui Jacab și am arătat senatului imperial, că nu eu, ci dl Jacab a vorbit fără temeiu. (Wiener Zeitung Nr. 222). Și la aceasta a mea vorbire a răspuns Jacab, dar fără temeiu. în aceste două ședințe din 14 și 15 Septembre s’au făcut guvernului multe incriminări pentru măsurile guvernamentale în toate ramurile administrației publice, la care cu greu a fost guvernului de a se justifica, căci asupra fiecărei justificății a urmat alte noue imputări, precum se vede din cuvântările senatorilor imperiali. 1 I