Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-11-25 / nr. 128

516 TELEGRAFUL ROMAN, cat. din Beiuși, amenință mai de a dreptul institutele cul­turale ale românilor uniți, apoi conr.eusiunea: „Și­­ n’are nimenea să-și facă alusiunea, că biserica română gr. orientală va resista și după­ ce cea gr. catolică fără índoela mai bine situată și ații mai bine păstorită, va fi renunțat la instrucțiunea națională­ română.“ „Episcopatul — (înțelege cel unit) ținând sema de spi­ritul comun al credincioșilor, a resistat până acum , nu va mai resista după­ ce scala streină va fi schimbat acest spi­rit. Și el nu trebue sé ne facem ilusiunea, că românii gr. orientali, păstoriți precum sunt, vor fi mai conservatori ca frații lor gr. catolici.“ Er raționamentele în general­­ sunt urmatorele: „Nu este în actualul stat ungar loc pentru viață cultu­rală română .... Dacă se menține actuala stare de lucruri, și dacă noi românii vom stărui în politica nostră de pănă acum, guvernul va face și aici la noi ceea­ ce a făcut la slo­vaci și la ruteni, unde au maghiarizat încetul cu încetul tóte așed­ămintele de cultură. „începutul s’a făcut acolo, pentru­ că acolo resistența era mai mică..... Acum vine deci rândul la noi, cr încât pentru noi primul pas otârît s’a făcut la Beiuși, fiind-că acolo e mai mică resistența. N’avem însă, de cât se ne dăm semn despre cele petrecute în timpul de doi ani de­­ zile, pentru ca să ne încredințăm, că pregătim­ s’au făcut,.........ca pretutindenea . ..românii incapabili de resistența.“ Mărturisesc, că aceste pasaje din fruntea prețuitei „Tribune“ scrise precum se vede, de un frate dintre cei se­rios îngrijați, care se semnă cu o stea, mi-a dat impul­sul de a tractă și cu acesta cestiune și de a me semnă cu două stele, voind a indică, că-mi este intențiunea, se zaic ceva și mai mult, mai lămurite și mai complet în causa. Stmt de acord cu fratele dela „Tribuna“. Aflu și eu că este natural și urmezá de sine, ca —după­ ce puterea de stat magiară va fi distrus învățământul superior român la uniți, precum l’a distrus la slovaci și ruteni, are se dec nă­vală asupra institutelor române ortodocse și are să le dis­trugă și pe acelea, și că — resistența episcopatului român ortodocs nu va fi în stare, la rândul seu, a împedecă și pa­­ralisă furia magiară. Cu atâta íase — eu unul nu me pot mulțămi; la atâta, după mine, nici jurnalistica nostră nați­onală nu se pute opri. Nu numai a semnală pericolul și a alarmă publicul — este chemarea sa, căci atâta n’ajunge, pre­cum n’ajunge nici amenințarea inamicului cu „Iconarii“, fie aceia din Rusia sau ori de unde, — ci sfat positiv, mod de apă­rare trebue propus, desbatut, statorit și condus la realisarea. Eu am indegetat al meu svat practic mai sus unde am espus căușele nesucceselor resp. neputințelor nostre prac­tice și el acel sfat în trei cuvinte sună: Se cadă păretele despărțitoriu dintre noi și dintre factorii noștri supremi naționali! O­ții, o unică cu­ cei din Blaș și din Sibiiu, din Arad și din Oradea, din Lugoș și din Caransebeș — se nu mai transca separați și isolați de olaltă, ci în solidaritate între sine și cu cel­alaltă inteligență a poporului — să se lege, pentru lupta întru apărarea celui mai sacru și vital drept și tesaur ce ni se atacă, astârli la uniți, mâne la neuniți! Nu subscriu orbi și lauda ce se dă prin stimata „Tri­buna“ bisericei gr. catolice, ca— „mai bine situată și az i mai bine păstorită“, că — n’am base practice, doved­i ecla­tante, prin resultate în lupte câștigate, n’am anume în fața recunoscerii prin însuși fratele de la „Tribuna“, că — peri­colul mai întâiu se ivesce, unde resistența e mai micâ. Nu subscriu acea laudă— și din acel motiv, că în trecut nici odată n’am ved­ut pre maimarii bisericei unite eșind din cuiburile lor solitare și luând inițiativa vre-unei acțiuni, fie de apărare, sau de vre-o creațiune națională soli­dară între români, precând frații neuniți, deși fără subven­­țiuni și fonduri, fără favoruri din Roma și Viena, prin alor valore și-au aluptat emanciparea de sub ierarh­ia sârbesca și și-au organisat o frumosa autonomie a bisericii lor nați­onale, pe baza căreia la 1879 ai ei prelați au luat inițiativa pentru o luptă comună, solidară, contra legii, ce ne atacă învățământul secundar. Nu subscriu în fine lauda și pentru­ că ea propriamente se reduce asupra ținutei numai personale a unora, și asupra unor fapte mai mult locale și filantropice, cari nu recer luptă cu mari fatigie și pericole, cu atât mai puțin eroism și rumpere cu trecutul cel necorespund­ătoriu preșer­tului, ci — Că vremea-i bună de fugă Că pe câmp iarba-i mai crudă, Unde calci Urmă nu faci, Unde ședii Urmă nu vedi, Să trecem vâlcelele Să schimbăm inelele; Ba să trecem granița Să ne schimbăm și vorba. * * * Frund­ă verde fpră fragă, iubește-me bădit dragă, Iubește-me din văd­ut, Dacă nu mai poți mai mult, iubește-me din vedere, Dacă n’ai altă putere. * * * Tot aștept dór’ a ’nturna Mândra mea de undeva. Tot aștept dór’ a veni Mândra mea de unde-a fi. * Ard­ă te focu de dor Și pe tine bădișor, Că me’nvăța și a iubi De nu me pot odih­ni. * * * .. Doru mea ș’a mândrii mele N’are nici o mângâiere .. . * Cine foc și-a d­is doina Arsă i-a fost inima, Ca și a mea acuma . Și n’a dlis’o nici de-un bine Numai de năcaz ca mine, numai mijloce și o inimă bună, precum le au acei puțini, venerabili, prin care singure însă nu ne putem salvă cău­șele cele mari și vitali, ce n­im­ic ni se atacă și pericliteza. Subscrie voia însă cu am­be m­ânie landa marilor pre­lați români gr. cat. și cânta­ voiu mărirea lor în strune și organe — de îndată ce ii voiu vedea eșind din reserva lor, astăzii deja funestă pentru noi, eșind și căutând frățască bună înțelegere și solidaritate cu cei din fruntea bisericei neunite și cu poporul român întreg. Sciu eu că—determinarea este anevoiasa și pasul și mai greu , însă st ia și aceea, că — coste ce va costa, tre­bue să se facă, dacă este ca se nu devină catadorii biseri­­celor naționale — trădătorii acestora și ai națiunei. Seim și aceia, că capete mari și venerabile, de sema unui G. Barițiu, în­ă de pe la începutul erei absolutismului constituțional m­agiar susțin cu tărie de fer și ne predică: Să-i lăsăm în bună pace pe acei din fruntea bisericelor nóstre, ca se nu-i espunem furiei oilor dela putere, ca­m pre mult au de riscat: cei uniți mari favoruri materiale, cei ne­uniți frumósc drepturi sinodale. — Pare că g jeu, acele fa­voruri materiale ar fi numai pentru­ ca unii puțini să se sa­ture bine, în liniște, pr­eluptatele drepturi autonome ale ne­uniților numai de parade! Dar — ce ne mai folosesc poporului acele favoruri și drepturi, atunci când, magiarii ajungându-și scopul, noi vom fi încetat d’a mai fi ceea­ ce trebue să fim, și ca ómeni de treba — voim să fim. Români adevărați ?! Benefi­cile și drepturile bisericilor nóstre naționale nu sunt scop, ci mijloce spre scop, spre scopul apărării și no­­bi­lizării nóstre ca români. Cred a fi d­is destul, ca cestiunea se fie luată în dis­­cnsiune specială seriosă. Unul dintre cei mai de frunte economiști francezi, representantul din Havre, F. Faure a propus com­punerea unei anchete de 45 persone, care să stu­dieze tote afacerile economice și să facă apoi ra­port parlamentului. De altfeliu s’au și format co­­misiuni private pentru tote ramurile industriei și comerciului, caii studiaza mai deaprope afacerile economice Precum se vede Francia soie de impor­tanță cuvenită economiei sale cu atât mai mult, că ea juca rolul principal la încheerea diferitelor trac­tate de convențiuni și că celelalte state vor trebui se se orienteze după atitudinea, ce o va lua ea. Camera italiană a luat hotărirea a se lăsa în desbatere cu privire la răspunsul de adresă al re­­sagiului. Guvernul s-a opus mult acestei hotăriri motivându-și atitudinea, că mesagiul vorbesc e așa de lămurit, în­cât ori­ce discuțiune e superfluă. Nu tot așa cugetă însă și camera. Ea e de părere ca să se tragă in discuțiune cu deosebire punctele pri­vit­ore la visteria statului și deficitul cel mare, ce e pus în perspectivă. In modul acesta oposiția ne­mu­lțămită are prilegiu a aruncă săgeți în dl Crispi, care nici­decum nu e binevăd­ut și asupra căruia se încarcă tóte greșelile și păcatele, ce se ivesc în po­litica internă și externă a Italiei. Corespondente particulare ale „Telegrafului Român”. Budapesta, 20 Novembre 1889. Die redactor! Congresul nostru ultim a fost decis facerea unei repre­­sentațiuni cătră guvernul țărei pentru scutirea preoți­lor de la robota, ce se aruncă după trăgătorii pe cari sunt siliți ai ținâ ca să și potă lucra sesiunea paroc­ială. Venind la pertractare proiectul de lege privi­­toriu la susținerea drumurilor, în care representarea congresului nu e luată în privire, în casa deputa­ților nu s’a aflat nime să sprijinască acestă dorință justă a congresului, în casa magnaților însă în șe­dința din 16 a 1. c. membrul Dr. Iosif Gall a făcut un amandament pentru considerarea acestei dorințe, dar fiind combătut din partea ministrului cu aceea, că dela obligămăntul general al cetățenilor nu e consult­a înmulți escepțiunile, — deși o escepțiune s’a primit în privința preoților, cari țin cai, pentru de a umbla în filiale, — propunerea dlui Dr. Gall a cășlut. In casa magnaților e și greu altcum a reuși cu amandamente pentru greutatea ce o cause^ă per­tractarea nouă a acelora în casa ablegaților, de aceea se iau proiectele de legi sub discusiune de regulă mai mult numai din punctul general al primirei ori ne­­primirei preste tot, și altcum era supremul timp ca proiectul să se prefacă cât de curând în lege, de­­orece pre basa aceluia an să se facă acum pre anul viitoriu planurile drumurilor publice și bugetele susținerei lor; tóte aceste împregiurări a îngreunat vechi bine reușirea amandamentului. Mult e de mirat însă, că în casa ablegaților, unde avem deputați cari sunt membri congresului, ba e și un preot, și unde se putea Încerca cu mai multe șanse un atare amandament, nu l’a făcut nime. ” Revista politica. Cu 12 Decembre a. c. va întra dieta ungară în serii și așa î și va sista activitatea până după săr­bătorile Crăciunului. Pănă la începerea seriilor se crede, că va termina cu bugetul ministrului de in­terne, proiectele cu privire la conversiune, împru­muturile bipotecare și la contingentul recruților. O bună impresiune a provocat vorbirea mare­lui orator și ministru de justiție Desideriu Szilágyi, care mustrând oposițiunea pentru scandalele ce le face și direcțiunea abnormală, ce o urmeza,­­o în­drumă a lua calea firescá și a se íntorce ei la o activitate normală, dacă voes ce se mai cruțe ceva din prestigiul, ce l’a avut în trecut, încât priveșce politica, ce o urmeza guvernul, a răspuns dl Szilágyi ea e statorită așa în consiliul de miniștri și toți miniștrii iau o răspundere soli­dară pentru direcțiunea politică, fără a se pute zice, că ministrul președinte î și joc­ă mendrele, cum îi place. Aceste declarațiuni, pe care de altcum le a mai rostit ministrul de justiție în conferința clubului partidului liberal, au fost un duș de apă rece pe ca­­petele inferbîntate ale opoziției, carea nu s’a aș­teptat la o atitudine așa de hotărită tocmai din par­tea dlui Szilágyi, în care opoziția ’și punea mari spe­ranțe. Mai mari succese a secerat în ședința din 4 Decembre ministrul de interne cont. Telekei. Du­pă ce referentul Gajáry a motivat escedentul buge­tului ministrului de interne, se scula ministrul și în­tr’o vorbire întreruptă prin aplause desfășura un în­treg program în afacerile interne. Acesta vorbire a provocat o astfeliu de impresiune, încât și mem­brii partidului opozițional l-a felicitat pentru ideile lui reformatore. Conform esposeului său ministrul va presenta un proiect de lege cu privire la admi­nistrarea juridisdicțiunilor, promite regularea drep­tului de administrare pentru comune și jurisdicțiuni, reforma dreptului reunional, orfanal, de dare și re­forma stărei polițieneșci. Centralizarea administra­țiunei se va duce în indeplinire, fără inse a se ni­mici de tot autonomia, ce există. In parlamentul german domnesc mari animosi­­tăți din causa desl­aterei legei socialiste. Socia­liștii in jutul tuturor măsurilor drastice, ce se iau pentru nimicirea lor, dau tot mai multe semne de viață și în timpul din urmă activitatea lor a fost așa de febrilă, încât guvernul s’a văn­ut necesitat a pune la tăcere pe unele căpetenii. Glasul lor în parlament produce mare efect și se crede, că dacă se vor urmări cu atâta insistență, nici­odată nu se va pute realiza o apropiere între liberali și conser­vatori, cu tote, că insuși împăratul umblă să im­­blunsesca pe liberali și să-i câștige. Intru­cât i-a și succes, leadărul lor a declarat, că nu mai e harnic să lupte și a abisit de posițiunea de condu­­cătoriu, oi împăratul s’a grăbit a i arâta deosebitele sale simpatii și distincțiunea cu ocasiunea unei se­rate anume plănuită. Cestiunea cea mai importantă, cu care se ocupă legislativa franceză e reînoirea convențiunilor va­male cu statele străine, o cestiune la care ar tre­bui să se cugete de timpuriu tote statele, a căror convențiuni espiră în anul 1891 respective 1892. Deore­ce convențiunea, conform tractatelor, se póte desface numai după­ ce se anunță cu un an mai în­­nainte, se vor consultă tote camerile și se vor pro­vocă a-și da verdictul, dacă trebue sau nu renoite tractatele, cari trebuesc modificate și în ce sens ? Viena, în 4 Decembre 1889. Cu mare însuflețire s’a deschis anul acesta parlamentul austriac și scena ce se presintă la începutul activității parlamentare pre­­sim­tă lucrurile în culori mai favorabile ca de altădată. Acesta în genere a produs o bună impresiune și se crede, că guvernul răsfimat pe majoritatea, ce i a mai rămas credinciosǎ, va eși la liman făr a da pept cu prea mari greutăți și stavile. Toți sunt convinși de bunele intențiuni ale po­liticei urmărite de guvernul dlui Taaffe și sciu, că încât n­ e posibil, el caută tóte mijlocele a face să dispară diferențele și nemulțămirile, ce se r­idică dintr’o parte sau din alta. Un bun sprijin va ave guvernul în represen­­tanții provinciilor, cari nu aderezá la politica hege­moniei germane și cari vor sprijini pute­re dl Taaffe și numai din considerarea să nu­ se potă inaugura o astfeliu de politică. Acesta s’a putut observa cu ocasiunea unei in­terpelări, cari cere deslușiri în privința politicei, ce o urmeza guvernul cu privire la aspirațiunile cehi­lor cu privire la aspirațiunile cehilor pentru încoro­narea monarh­ului de rege și pentru dreptul public al Boemiei. De altcum și conducătorii partidelor s-au întru­nit în mai multe conferințe înainte de deschiderea parlamentului și au pregătit tote lucrurile de așa, în­cât să fie gata a răspunde atacurilor primejdiose, ce se pregătesc din partea oposițiunei și a tăia pof­tele egoistice. Ce i drept, pentru ca tote aceste partide se potă merge mână în mână se cere deosebit tact de con­ducere și mai presus de tote se pretind multe con­cesiuni.

Next