Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)
1889-11-25 / nr. 128
516 TELEGRAFUL ROMAN, cat. din Beiuși, amenință mai de a dreptul institutele culturale ale românilor uniți, apoi conr.eusiunea: „Și n’are nimenea să-și facă alusiunea, că biserica română gr. orientală va resista și după ce cea gr. catolică fără índoela mai bine situată și ații mai bine păstorită, va fi renunțat la instrucțiunea națională română.“ „Episcopatul — (înțelege cel unit) ținând sema de spiritul comun al credincioșilor, a resistat până acum , nu va mai resista după ce scala streină va fi schimbat acest spirit. Și el nu trebue sé ne facem ilusiunea, că românii gr. orientali, păstoriți precum sunt, vor fi mai conservatori ca frații lor gr. catolici.“ Er raționamentele în general sunt urmatorele: „Nu este în actualul stat ungar loc pentru viață culturală română .... Dacă se menține actuala stare de lucruri, și dacă noi românii vom stărui în politica nostră de pănă acum, guvernul va face și aici la noi ceea ce a făcut la slovaci și la ruteni, unde au maghiarizat încetul cu încetul tóte aședămintele de cultură. „începutul s’a făcut acolo, pentru că acolo resistența era mai mică..... Acum vine deci rândul la noi, cr încât pentru noi primul pas otârît s’a făcut la Beiuși, fiind-că acolo e mai mică resistența. N’avem însă, de cât se ne dăm semn despre cele petrecute în timpul de doi ani de zile, pentru ca să ne încredințăm, că pregătim s’au făcut,.........ca pretutindenea . ..românii incapabili de resistența.“ Mărturisesc, că aceste pasaje din fruntea prețuitei „Tribune“ scrise precum se vede, de un frate dintre cei serios îngrijați, care se semnă cu o stea, mi-a dat impulsul de a tractă și cu acesta cestiune și de a me semnă cu două stele, voind a indică, că-mi este intențiunea, se zaic ceva și mai mult, mai lămurite și mai complet în causa. Stmt de acord cu fratele dela „Tribuna“. Aflu și eu că este natural și urmezá de sine, ca —după ce puterea de stat magiară va fi distrus învățământul superior român la uniți, precum l’a distrus la slovaci și ruteni, are se dec năvală asupra institutelor române ortodocse și are să le distrugă și pe acelea, și că — resistența episcopatului român ortodocs nu va fi în stare, la rândul seu, a împedecă și paralisă furia magiară. Cu atâta íase — eu unul nu me pot mulțămi; la atâta, după mine, nici jurnalistica nostră națională nu se pute opri. Nu numai a semnală pericolul și a alarmă publicul — este chemarea sa, căci atâta n’ajunge, precum n’ajunge nici amenințarea inamicului cu „Iconarii“, fie aceia din Rusia sau ori de unde, — ci sfat positiv, mod de apărare trebue propus, desbatut, statorit și condus la realisarea. Eu am indegetat al meu svat practic mai sus unde am espus căușele nesucceselor resp. neputințelor nostre practice și el acel sfat în trei cuvinte sună: Se cadă păretele despărțitoriu dintre noi și dintre factorii noștri supremi naționali! Oții, o unică cu cei din Blaș și din Sibiiu, din Arad și din Oradea, din Lugoș și din Caransebeș — se nu mai transca separați și isolați de olaltă, ci în solidaritate între sine și cu celalaltă inteligență a poporului — să se lege, pentru lupta întru apărarea celui mai sacru și vital drept și tesaur ce ni se atacă, astârli la uniți, mâne la neuniți! Nu subscriu orbi și lauda ce se dă prin stimata „Tribuna“ bisericei gr. catolice, ca— „mai bine situată și az i mai bine păstorită“, că — n’am base practice, dovedi eclatante, prin resultate în lupte câștigate, n’am anume în fața recunoscerii prin însuși fratele de la „Tribuna“, că — pericolul mai întâiu se ivesce, unde resistența e mai micâ. Nu subscriu acea laudă— și din acel motiv, că în trecut nici odată n’am vedut pre maimarii bisericei unite eșind din cuiburile lor solitare și luând inițiativa vre-unei acțiuni, fie de apărare, sau de vre-o creațiune națională solidară între români, precând frații neuniți, deși fără subvențiuni și fonduri, fără favoruri din Roma și Viena, prin alor valore și-au aluptat emanciparea de sub ierarhia sârbesca și și-au organisat o frumosa autonomie a bisericii lor naționale, pe baza căreia la 1879 ai ei prelați au luat inițiativa pentru o luptă comună, solidară, contra legii, ce ne atacă învățământul secundar. Nu subscriu în fine lauda și pentru că ea propriamente se reduce asupra ținutei numai personale a unora, și asupra unor fapte mai mult locale și filantropice, cari nu recer luptă cu mari fatigie și pericole, cu atât mai puțin eroism și rumpere cu trecutul cel necorespundătoriu preșertului, ci — Că vremea-i bună de fugă Că pe câmp iarba-i mai crudă, Unde calci Urmă nu faci, Unde ședii Urmă nu vedi, Să trecem vâlcelele Să schimbăm inelele; Ba să trecem granița Să ne schimbăm și vorba. * * * Frundă verde fpră fragă, iubește-me bădit dragă, Iubește-me din vădut, Dacă nu mai poți mai mult, iubește-me din vedere, Dacă n’ai altă putere. * * * Tot aștept dór’ a ’nturna Mândra mea de undeva. Tot aștept dór’ a veni Mândra mea de unde-a fi. * Ardă te focu de dor Și pe tine bădișor, Că me’nvăța și a iubi De nu me pot odihni. * * * .. Doru mea ș’a mândrii mele N’are nici o mângâiere .. . * Cine foc și-a dis doina Arsă i-a fost inima, Ca și a mea acuma . Și n’a dlis’o nici de-un bine Numai de năcaz ca mine, numai mijloce și o inimă bună, precum le au acei puțini, venerabili, prin care singure însă nu ne putem salvă căușele cele mari și vitali, ce nimic ni se atacă și pericliteza. Subscrie voia însă cu ambe mânie landa marilor prelați români gr. cat. și cânta voiu mărirea lor în strune și organe — de îndată ce ii voiu vedea eșind din reserva lor, astăzii deja funestă pentru noi, eșind și căutând frățască bună înțelegere și solidaritate cu cei din fruntea bisericei neunite și cu poporul român întreg. Sciu eu că—determinarea este anevoiasa și pasul și mai greu , însă st ia și aceea, că — coste ce va costa, trebue să se facă, dacă este ca se nu devină catadorii bisericelor naționale — trădătorii acestora și ai națiunei. Seim și aceia, că capete mari și venerabile, de sema unui G. Barițiu, înă de pe la începutul erei absolutismului constituțional magiar susțin cu tărie de fer și ne predică: Să-i lăsăm în bună pace pe acei din fruntea bisericelor nóstre, ca se nu-i espunem furiei oilor dela putere, cam pre mult au de riscat: cei uniți mari favoruri materiale, cei neuniți frumósc drepturi sinodale. — Pare că g jeu, acele favoruri materiale ar fi numai pentru ca unii puțini să se sature bine, în liniște, preluptatele drepturi autonome ale neuniților numai de parade! Dar — ce ne mai folosesc poporului acele favoruri și drepturi, atunci când, magiarii ajungându-și scopul, noi vom fi încetat d’a mai fi ceea ce trebue să fim, și ca ómeni de treba — voim să fim. Români adevărați ?! Beneficile și drepturile bisericilor nóstre naționale nu sunt scop, ci mijloce spre scop, spre scopul apărării și nobilizării nóstre ca români. Cred a fi dis destul, ca cestiunea se fie luată în discnsiune specială seriosă. Unul dintre cei mai de frunte economiști francezi, representantul din Havre, F. Faure a propus compunerea unei anchete de 45 persone, care să studieze tote afacerile economice și să facă apoi raport parlamentului. De altfeliu s’au și format comisiuni private pentru tote ramurile industriei și comerciului, caii studiaza mai deaprope afacerile economice Precum se vede Francia soie de importanță cuvenită economiei sale cu atât mai mult, că ea juca rolul principal la încheerea diferitelor tractate de convențiuni și că celelalte state vor trebui se se orienteze după atitudinea, ce o va lua ea. Camera italiană a luat hotărirea a se lăsa în desbatere cu privire la răspunsul de adresă al resagiului. Guvernul s-a opus mult acestei hotăriri motivându-și atitudinea, că mesagiul vorbesc e așa de lămurit, încât orice discuțiune e superfluă. Nu tot așa cugetă însă și camera. Ea e de părere ca să se tragă in discuțiune cu deosebire punctele privitore la visteria statului și deficitul cel mare, ce e pus în perspectivă. In modul acesta oposiția nemulțămită are prilegiu a aruncă săgeți în dl Crispi, care nicidecum nu e binevădut și asupra căruia se încarcă tóte greșelile și păcatele, ce se ivesc în politica internă și externă a Italiei. Corespondente particulare ale „Telegrafului Român”. Budapesta, 20 Novembre 1889. Die redactor! Congresul nostru ultim a fost decis facerea unei representațiuni cătră guvernul țărei pentru scutirea preoților de la robota, ce se aruncă după trăgătorii pe cari sunt siliți ai ținâ ca să și potă lucra sesiunea parocială. Venind la pertractare proiectul de lege privitoriu la susținerea drumurilor, în care representarea congresului nu e luată în privire, în casa deputaților nu s’a aflat nime să sprijinască acestă dorință justă a congresului, în casa magnaților însă în ședința din 16 a 1. c. membrul Dr. Iosif Gall a făcut un amandament pentru considerarea acestei dorințe, dar fiind combătut din partea ministrului cu aceea, că dela obligămăntul general al cetățenilor nu e consulta înmulți escepțiunile, — deși o escepțiune s’a primit în privința preoților, cari țin cai, pentru de a umbla în filiale, — propunerea dlui Dr. Gall a cășlut. In casa magnaților e și greu altcum a reuși cu amandamente pentru greutatea ce o cause^ă pertractarea nouă a acelora în casa ablegaților, de aceea se iau proiectele de legi sub discusiune de regulă mai mult numai din punctul general al primirei ori neprimirei preste tot, și altcum era supremul timp ca proiectul să se prefacă cât de curând în lege, deorece pre basa aceluia an să se facă acum pre anul viitoriu planurile drumurilor publice și bugetele susținerei lor; tóte aceste împregiurări a îngreunat vechi bine reușirea amandamentului. Mult e de mirat însă, că în casa ablegaților, unde avem deputați cari sunt membri congresului, ba e și un preot, și unde se putea Încerca cu mai multe șanse un atare amandament, nu l’a făcut nime. ” Revista politica. Cu 12 Decembre a. c. va întra dieta ungară în serii și așa î și va sista activitatea până după sărbătorile Crăciunului. Pănă la începerea seriilor se crede, că va termina cu bugetul ministrului de interne, proiectele cu privire la conversiune, împrumuturile bipotecare și la contingentul recruților. O bună impresiune a provocat vorbirea marelui orator și ministru de justiție Desideriu Szilágyi, care mustrând oposițiunea pentru scandalele ce le face și direcțiunea abnormală, ce o urmeza,o îndrumă a lua calea firescá și a se íntorce ei la o activitate normală, dacă voes ce se mai cruțe ceva din prestigiul, ce l’a avut în trecut, încât priveșce politica, ce o urmeza guvernul, a răspuns dl Szilágyi ea e statorită așa în consiliul de miniștri și toți miniștrii iau o răspundere solidară pentru direcțiunea politică, fără a se pute zice, că ministrul președinte î și jocă mendrele, cum îi place. Aceste declarațiuni, pe care de altcum le a mai rostit ministrul de justiție în conferința clubului partidului liberal, au fost un duș de apă rece pe capetele inferbîntate ale opoziției, carea nu s’a așteptat la o atitudine așa de hotărită tocmai din partea dlui Szilágyi, în care opoziția ’și punea mari speranțe. Mai mari succese a secerat în ședința din 4 Decembre ministrul de interne cont. Telekei. După ce referentul Gajáry a motivat escedentul bugetului ministrului de interne, se scula ministrul și într’o vorbire întreruptă prin aplause desfășura un întreg program în afacerile interne. Acesta vorbire a provocat o astfeliu de impresiune, încât și membrii partidului opozițional l-a felicitat pentru ideile lui reformatore. Conform esposeului său ministrul va presenta un proiect de lege cu privire la administrarea juridisdicțiunilor, promite regularea dreptului de administrare pentru comune și jurisdicțiuni, reforma dreptului reunional, orfanal, de dare și reforma stărei polițieneșci. Centralizarea administrațiunei se va duce în indeplinire, fără inse a se nimici de tot autonomia, ce există. In parlamentul german domnesc mari animosități din causa deslaterei legei socialiste. Socialiștii in jutul tuturor măsurilor drastice, ce se iau pentru nimicirea lor, dau tot mai multe semne de viață și în timpul din urmă activitatea lor a fost așa de febrilă, încât guvernul s’a vănut necesitat a pune la tăcere pe unele căpetenii. Glasul lor în parlament produce mare efect și se crede, că dacă se vor urmări cu atâta insistență, niciodată nu se va pute realiza o apropiere între liberali și conservatori, cu tote, că insuși împăratul umblă să imblunsesca pe liberali și să-i câștige. Intrucât i-a și succes, leadărul lor a declarat, că nu mai e harnic să lupte și a abisit de posițiunea de conducătoriu, oi împăratul s’a grăbit a i arâta deosebitele sale simpatii și distincțiunea cu ocasiunea unei serate anume plănuită. Cestiunea cea mai importantă, cu care se ocupă legislativa franceză e reînoirea convențiunilor vamale cu statele străine, o cestiune la care ar trebui să se cugete de timpuriu tote statele, a căror convențiuni espiră în anul 1891 respective 1892. Deorece convențiunea, conform tractatelor, se póte desface numai după ce se anunță cu un an mai înnainte, se vor consultă tote camerile și se vor provocă a-și da verdictul, dacă trebue sau nu renoite tractatele, cari trebuesc modificate și în ce sens ? Viena, în 4 Decembre 1889. Cu mare însuflețire s’a deschis anul acesta parlamentul austriac și scena ce se presintă la începutul activității parlamentare presimtă lucrurile în culori mai favorabile ca de altădată. Acesta în genere a produs o bună impresiune și se crede, că guvernul răsfimat pe majoritatea, ce i a mai rămas credinciosǎ, va eși la liman făr a da pept cu prea mari greutăți și stavile. Toți sunt convinși de bunele intențiuni ale politicei urmărite de guvernul dlui Taaffe și sciu, că încât n e posibil, el caută tóte mijlocele a face să dispară diferențele și nemulțămirile, ce se ridică dintr’o parte sau din alta. Un bun sprijin va ave guvernul în representanții provinciilor, cari nu aderezá la politica hegemoniei germane și cari vor sprijini putere dl Taaffe și numai din considerarea să nu se potă inaugura o astfeliu de politică. Acesta s’a putut observa cu ocasiunea unei interpelări, cari cere deslușiri în privința politicei, ce o urmeza guvernul cu privire la aspirațiunile cehilor cu privire la aspirațiunile cehilor pentru încoronarea monarhului de rege și pentru dreptul public al Boemiei. De altcum și conducătorii partidelor s-au întrunit în mai multe conferințe înainte de deschiderea parlamentului și au pregătit tote lucrurile de așa, încât să fie gata a răspunde atacurilor primejdiose, ce se pregătesc din partea oposițiunei și a tăia poftele egoistice. Ce i drept, pentru ca tote aceste partide se potă merge mână în mână se cere deosebit tact de conducere și mai presus de tote se pretind multe concesiuni.