Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)
1891-01-03 / nr. 1
Sibiiu, Joi 3/15 Ianuarie 1891. Nr. 1 TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 8 fi. 50 cr., 8 luni 1 fi. 75 cr Pentru monarhie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 8 luni 2 fi. Pentru treinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 8 luni 3 fi. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafulu Roman“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 16 cr. rondul cu litere garmond — și timbru de 30 or pentru fiecare publicare. Prenumerațiune nouă la V TELEGRAFUL ROMAN, care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe ■anul 1891, cu prețul cel mai moderat, ce se póte vede în fruntea foiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei, unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca se se potă ceti. Se atrage atențiunea îa domni abonați, al căror abonament se sfârșeșce cu ultima Decembre 1890, să-și înnoiască abonamentul, pentru că altfel espeditura va fi silită a sista espedarea taiei*). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă de la abonamentul ultim. Sibiiu 1 Ianuariu Pășim în anul al XXXIX-lea al activității nostre. Fără să voim suntem siliți să ne revocăm în memorie zilele grele, timpurile critice în cari au trăit înaintașii noștri. Ne trec pre dinaintea ochilor ca nisce visiuni figurile acelor bărbați, cari au ridicat stindardul acestuia iar și pe care chemați suntem noi urmașii lor să-l ținem curat și sus. Și când ne trec prin minte aceste, nu ne scapă din vedere, ce am fost odinioră și ce suntem aci. O biserică fără drepturi, biserică călcată, fără organisațiune, fără avere, fără omeni, destoinici întru tote, de a da pept cu tóte greutățile vieții. Sub aripile bisericei a crescut o nouă pleiadă de bărbați unul ca unul devotați bisericei și căușelor ei, sub priveghierea bisericei s'a consolidat elementul mirean și s’a ridicat clerul, cât cu mândrie privim la el. Și dacă tóte aceste s’au făcut și s’au putut face, nu putem, oricât de modești am fi, ca să nu atribuim și acestuia Jiar meritul nedisputabil în respectul acesta. Colonele acestui Siariu de ani 38 propoveduesc fără întrerupere principii evangelice și morali, în continuu propagă iubirea și înțelegerea între frați ca o forță, făr de care nu suntem în stare a da piept cu dușmanii bisericei și națiunei nóstre, ci tinerimea, speranța viitoriului nostru, din acésta lectură s’a hrănit, aici a aflat nectarul vieții și s’a înarmat cu armele solinței positive și cu înțelepciunea atât de necesară în viața acesta plină de ispite, nici actualii muncitori de la acest oi.iar nu putem decât să continuăm sub auspiciile bisericei a lucra în direcțiunea, pe care de bună și de curată o a aflat aprope de patru decenii biserica și națiunea și în butul tuturor sforțărilor altora suntem convinși, că ne punem puterile nóstre in serviciul unei cause drepte. Este vorba de întărirea așezămintelor nóstre culturale, este vorba de autonomia bisericei nóstre, este vorba de vasta clerului nostru, este vorba de ridicarea nemului nostru. Vate aceste cestiuni vitale pe lângă cele național-economice, vor fi tractate în colonele pariului nostru, cu o obiectivitate și nepărtinire cum e datina să se tracteze cestiunile de importanță, cestiunile, de la cari atârnă viitoriul nostru, ceBtiunile, cari au să hotărască odată asupra nostră, de a fi sau a nu fi, de a ne afirma așa cum cere demnitatea nostră înainte cu ani 38, era o umilire a fi român ortodocs, ani spre mândria nostră fieris, biserica nostră are o constituție din cele mai frumóse, și mulțămită celor ce au stat în fruntea ei și celor ce stau aci, biserica nostră să impune străinilor, biserica nostră este un factor în viața de stat, biserica nostră și cu cei ce o conduc, sunt stâlpi ai tronului și ai patriei, și nu odată a dat espresiune acestor aserțiuni chiar și iubitul nostru monarh. Remâne numai ca în cadrele constituțiunei, ce m-am dat se căutăm, ca intreg organismul să funcționeze regulat, remâne, ca pe elementele putrede să le delăturăm din organism, ca să-i dăm viață nouă, rămâne ca fiecare să fim la postul seu, dacă e vorba ca pentru viitoriu biserica să devie fortăreța, pe care contrarii nici cu tunul, nici cu sabia, dar nici cu veleitățile lor făcute sub masca religionară, că nu o potă ataca. Și ca biserica nostră să devie o atare fortăreță, avem nespărată necesitate, ca clerul nostru să fie un model de virtute, un model de acurateța, un model de trebine în tote afacerile și mai pe sus de tote avem lipsă de o disciplină severă. Cu liberalismul am mers prea departe, am ajuns acolo de s’a creat un curent periculos pentru biserică, pentru că păn ce alții țin morțiș la cele mai ruginite idei, păn ce alții nu să rușineză a pleda pentru cele mai condamnabile lucruri, ai noștri au devenit indiferenți pentru cele mai cardinale așezăminte ale bisericei ortodocse, au lăsat teren prozelitismului și au mânat apă pe moră contrarilor nemului nostru. Biserica ortodocsă aici e unicul stâlp al naționalității române, ea ne apără de renegați, ea ne ține limba în familii, ea ține la religiunea cea strămoșască nefalsificată și ea e chemată tocmai prin constituționalismul ei a chema la viață și pe aceia, în cari simțul de român a adormit pe un timp orecare. Ea are misiune, ea are viitoria, ea are legături cu poporul și poporul nedespărțite de ea, de altariul ei, de preoții ei și de tot natul ce cugetă și simte românesce. Și fiind că acesta misiune a ei și o pate îndeplini cu succes numai prin omeni curați, prin suflete candide și luminate, așteptăm ca preoții să fie »cu crucea în frunte“ și să nu abandoneze nici pe un moment principiile morale, cari sunt forța nostră, și victoria nostră. Cu aceste principii scose din programul faței nostre, ne presentăm cetitorilor noștri și de aceste vederi vom fi conduși ln lucrările nóstre ulteriore. Mărirea clerului, moralizarea poporului prin cler — și emanciparea lui de sub pe județele false. Raportul între valuta și bunăstarea statului. inițiat * Guvernele statelor în monarhia nostră au pertractări pentru regularea valutei; în Viena s’au întrunit delegații Germaniei și ai monarhiei nóstre austro ungare pentru a încheia un tractat de comerciu. Și una și alta în timpi și greutăți păn? acum neînvinse; resultatul bun sau rău, îl aștepta industriașii cu mari speranțe, agrarii cu multe temeri, și nici că se pate altcum fiind valuta și bunăstarea materială a unui stat strâns legate prin un neds causal. Causa principală a relațiunilor economice abnormale în timpul nostru e imensa desvoltare a comerciului și a industriei și în urma acesteia prea marea abundanță în producțiune mai sunt apoi și alți factori cari dau ansă la scăderea prețurilor în tote ramurile economiei naționale: tote câte împedecă exportul, respective vinderea productelor, miseria în cercurile economice și industriale, și încât pentru economie, mai vârtos valuta. Ce e valuta? Sub valută înțelegem solul banilor, pentru a căror valore deplină garanteză statul care bate, tipăresce și emite acei bani, și cari apoi sunt mediul principal în negoțul comercial al statului. La anul 1875 Germania, încărcată de aurul, ce l’a răpit dela francezi în urma răsboiului, a introdus FORȚA. Reîntorsă de la țărm. După Hector Malot. Vaporașul San Gotardo care face serviciul lacului Como, se opri la Bellagio, și înainte ca puntea de fie fost bine înțepenită un călător se aruncă pe debarcaderă, nu putu însă străbate printre mulțimea ce se adunase, băeți de pe la oțeluri cari astupaseră tote eșirile. Călătoriul nostru părea a fi de 38—40 de ani, înfățișarea lui tineră contrasta cu o figură ostenită și supărată. îmbrăcămintea lui era de o eleganță remarcabilă; pe brațul stâng avea un pardessus ușor și în mâna draptă ținea o valisă de piele pe care se vedea o coronă de conte și inițialele A. C. — Otelul Marea Britanie, otel Bellagio, Villa Serbelloni, otelul de Florența, Albergo del Vapore, strigau băeții în tote părțile El se adresă la unul din servitorii de la otelul Marii Britanii. Unde e otelul d-vostră? — Aci în față Escelență, numai doi pași depărtare. Voiu conduce pe Escelență Vostră. Binevoiți Escelență a-mi da haina și valisa. In adevăr era forte aprope, pe marginea lacului oțelul era așezat in mijlocul unei încântătore grădini de oleandri. — Pune Valisa mea în sală dise el cătră băiat și întreba apoi numărul de la odaia dnei Contese de Chamalieres. — Voiu conduce pe Escelență Sa. — Nu e trebuință, mă voiu duce singur. — Rangul I. Nr. 3. la drepta, desupra scării El sui scările repede și ciocni în ușa al cărui număr i se spusese. Numaidecât ușa se deschide de cătră o camerieră: — Ai Domnul Conte!!. — Stăpâna dhe e acasă? — Da, domnule Conte, mă duc s’o vestesc. In același timp o voce de copil se auzi: — Ai tata, e tata. O mică copilă de vre-o 10 ani deschise ușa cu furie și veni fugind să se arunce în brațele ce se deschiseră s’o primesca. — Ce fericire, 0 că-te în fine, de mult te aștept. Vii să ne iei? — Nu-ți place aici? — Dacă-mi place! Intră, mama e în odaia ei. — Să te sărut întâiu. — O fată, dragă tată, ce plăcută surprindere! — Ai fost sânătosă? — Da, dar mi-a fost urât! așa urât, nu-ți spuiu decât atât. Vom pleca, nu e așa? — Am venit să te iau. — Ce bine, chiar acei vom pleca? — Se vorbesc întâiu cu mama ta. — Ce, după cum va ști ce mama ve face? — Nu tocmai. — O atât mai bine. — Ți este frică că vrea se mai rămâie ? — Da. Apoi apropiindu se cu sfiială de tată-seu îi repetă încet: — Mi-e forte frică. — E, bine drăguță, nu te teme, vom pleca chiar astă sera. — Adevărat? — îți fugă duesc. — Atunci, vino să vești numaidecât pe mama și silesce o sărică, da.. Apoi uitându-te la el cu mândrie îi șise. — O! tu poți zice da și nu, cum vrei. — Unde te duceai când ai deschis ușa cu atâta furie? ca o personă cu ocupațiuni grabnice. — Să me joc cu prietine, voiam să încercăm o luntre, soli, o luntre frumosă și mare, ia așa— arăta lungimea brațului ei, — are pânze și lopeți — o, e frumosă ! f Va urma.)