Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)

1891-09-19 / nr. 100

de aparițiunea,­ofi românul pentru lucrul cel mai de nimica amenință cu trecerea la altă religiune, și acestei clătinare a convicțiunei o reduce la lipsa de învățare a poporului în cele ale religiunei. Insă și lipsa acesta de învățare a poporului în cele ale religiunei 4’ar­u^ din cestiune o pune în cârca bizantinismului, care s’a mai conservat încă in viața poporului român, căci scrie acel «Șiariu „a fost o caracteristică a bizantinismului celui lipsit de spirit, ca în practica reli­giunei să pună pond numai pe lucrurile ester­ne religiose, era esența se se igno­reze cu totul, să se împlin­ ăscă funcțiu­nile sacre bine rău, cum e possibil, ins­trucțiunea religiosă însă a poporului, carea e sufletul religiunei, să se neglăgă de tot“. In cele din urmă recomandă preoțimei cu totu căldura instrucțiunea poporului în religiune, ca el să câștige convicțiune firmă, să nu mai trăcă la altă religiune „ca și cum Dumnezeu ar fi descoperit mai multe religiuni, și ca și cum tote ar fi fondate de ele. E vrednică de laudă căldura, cu care frații dela „Unirea“ îndemnat preoțimea la instruirea po­­­­porului in religiune, asemenea demnă de totă lauda­r­e și condamnarea aparițiunei durerose din viața poporului nostru ia punctul trecerei dela o confe­siune la alta. Și dacă frații, dela „Unirea“ nu veniau cu nouă teorie, că confesiunea la care trec românii greco­­catolici, sau, în terminii din „Unirea“ vorbind, reli­­giunea“, la care trec românii greco-catolici nu e­­ descoperită de Dumnezi'1"), și biserica la care trec ei nu e fondată de Dumndeu, mai departe dacă pentru acestă aparițiune durerosă din viața popo­rului român, adecă neinstruirea in religiune, nu ar fi aruncat totă vina în sarcina bizantinismului, care s’a mai conservat în viața bisericei române: în fine dacă causa causarum a trecerilor dela o biserică la alta nu o ar fi pus în cărca poporului român , noi din totă inima am fi salutat pe frații dela „Unirea“ pentru căldurosul apel în interesul instrucțiunei po­porului în religiune. Insă fiind­ eft tocmai in acestfi temă s’au ames­tecat și lucruri, cari trebuiau se lipsesc­, noi sun­tem ispitiți se credem, că și aici frații dela „Unirea“ au ascunsă misjiția cunoscută, „finis sanctificat media“, de aceea nu ne putem absolva dela face­rea unor reflecșiuni. Trecerile confesionale la români se întâmplă între cele două confesiuni, între cea gr. cat. și cea gr. orient. Ambele acestea se țin de religiunea creștină, pe care o a descoperit Dumnezeu. Deosebirea în­tre aceste două confesiuni, cât pentru dogmele cre­dinței, e forte mică, anume ea se reduce numai la nișce puncte, pe cari însă în practică nici frații greco catolici nu le observă. In punctul acesta deci nu e aplicabilă alusiu­­nea, că trecerile se fac și dela biserica greco.cat., despre care frații greco catolici susțin în totă seri­­ositatea, că ea e singură mântuitore. Alta este însă organismul cu primatul de po­­testate și cu infalibilitatea papală. Tote relele pro­vin din acest organism forțat între împregiurări pentru el favorabile. Causa causarum a trecerilor de la o biserică la alta în sinul poporului român nu e bizantinismul, de care în timpul din urmă cu atâta pedilecțiune se iubesc frații dela „Unirea“, ci­ dacă e vorba să căutăm mai de aprope după adevărata causă ; e toc­mai „iezuitismul“ încuibat in biserica greco-catolică. Iesuitismul acesta a conturbat consciința popo­rului român la anul 1700, și de atunci pănit acum , el o conturbă fără a ave frică de Dumnezeu și inimă pentru interesele poporului român. Nu poporul e vina la trecerile confesionale, nu poporul e vina, că de multe ori la aparență româ­nul nu mai dă pe convincțiunea sa de gr. or. sau gr. cat nici 3 cr., ci vina o portă agenții bisericei gr. cat.­ cari în „zelarea“ lor pentru sânta unire calcă in piciore interesele cele mai sânte ale popo­rului român. In practică toți cunoscem gradul de decadență ai moralității poporului român in comunele mestecate. Să ne punem insă mâna pe consciință, și se nu învinovățim pe popor pentru păcatele agenților provocatori. Frații dala „Unirea“ stau aprope de fondurile înființate pentru „propaganda fide.“ Acolo zace izvorul decadenței poporului român in cele ale re­ligiunei. Să nu ne atingem deci de consciința poporului 1 convocă parlamentul austriac pe 8 Octobre a. c. I­n desbatere se va lua mai întâiu proiectul de du­­et și se spereză, că se va găta mai curând pentru a să se potă convoca la timp delegațiunile.­­ Principalii conducători ai partidelor din dieta ungară încep a țină cuvântări înaintea alegătorilor, și a-și face dările de somn. In 16 i. c. s’a ținut în Jászberény darea de semn conducătoriul partidului moderat Apponyi, care în vorbire­a 7-9 între altele, Voiu combate ca tóte mijlocele parlamentare direcțiunea, care ar voi să îndrepteze defectele con­­ducerei politice actuale prin mărginirea libertății cuvântului. Intr’un discurs mai lung atăca forte aspru procederea lui Szapasy, crede, că guvernul n’a procedat cu cuget curat, nici la presentarea pro­iectului de reformă, nici mai târziu. Vorbitorii par­tidei sale au susținut proiectul defectuos al guver­nului și au încercat tote spre a executa de fapt reforma pe temeiul lui. Nu pote nega, că o parte a partidei guvernu­lui a servit cinstit interesul reformei, dar partida, care a fost dedată la un regim personal a sacrificat reforma pentru considerațiuni mici și personale, ci proiectul primit de dietă a compromis opera refor­mei, pentru că a voit să în articuleze în legi o ideă,­­ care astăi­i și încă mult timp va sta în contrazicere cu împrejurările faptice. Apponyi sperază, că va reînd­­ărăși legătura de arme cu stânga extremă, cu totă deosebirea prin­cipială dintre acesta șî oposiția moderată, căci el nu vede nici pactul din 1867, nici opera reformei amenințată de contrarii principiali Amenințați sunt aceia, cari au comprom­ițat și pactul și opera refor­mei. viitor. Mai mult ca ori și când el are Încredere în insuința sa de căpetenia nu e de a fi timp mai scurt sau mai îndelungat ministru, ci de a fi bărbat de stat magiar.­­­Foile magiare sânt de tot mulțămite cu pri­mirea, ce a avut visitătorii ungari la esposițiunea din Agram. Prin tot locul, pe unde au trecut au fost în­timpinați cu vorbiri de bine ventuze din partea pri­marilor. Conducătoriul ospeților ungari a fost contele Eug. Zichy, carele s’a îmbrățoșat și s’a sărutat cu președintele comitetului executiv Bucotivici. Totuși e caracteristic că tóte vorbirile din par­tea croaților s’au ținut in limba croata și în aceași limbă s’au dat cele mai multe răspunsuri Intere­santă e vorbirea primăriului din Agram, care salută pe ospeții din regatul Irate și crede, că ungurii vor învăța a cunosce mai bine ce sunt croații. — Călătoria monarh­ului nostru la Praga e mult comentată de foile monarchiei. Maj. Sa a avut o primire strălucită și în tot locul a fost primit cu multă simpatie. In răspunsul ce l’a dat monarh­ul deputațiunei comunale, a accentuat, că se bucură mult, că a putut cerceta Praga și se mulțămesce de sentimentele de loialitate, eremite dela străbuni. Es­posițiunea acesta frumosă să serveseft de impuls pentru prosperarea întregei poporațiuni asupra că­ruia imploră ajutoriul celui de sus și care -și va ajunge mai bine scopurile, dacă cehii și nemții vor trăi în bună înțelegere. Vorbirea a ținut-o mo­narh­ul jumătate în limba germană și cealaltă ju­mătate în limba cehă. — „Timpul“ din Bucuresci reproduce următorele aprecieri din presa stăină referitore la politica esternă a României. Importantul ziar din München „Allgemeine Zei­tung“ publică, asupra politicei esterne, pe care a ur­­urezat sau ar trebui se o urmeze România, un arti­col destul de interesant ca să merite a fi reprodus, cel puțin în extras. Pe cât timp se pate și împregjurările permit Zice numitul 4’ars politica pe care partidul astăzi la putere în România, 4'ca, că o urmăresce, ad'cst politica de a nu fi nici cu alianța întreită nici cu adversarii ei, este ușor de făcut. Dar se pare prea bine ca în acest chip România să se găsască într’o bună dimineță între două luntri. Un articol din Ziarul francez „Siecle“ pare să serveșe și drept o dovadă, că o astfel de atitudine contemplativă nu e nici de­cum la locul ei. Acestfi gazetă­riee; adecă că rușii n’au se împartă cu nimeni drepturile lor asupra mării negre. Nici un alt stat nu mai pate fi luat aci în considerare. Rusia are influența cea mai legitimă asupra afacerilor ro­­mâneșci și grecesci, și fără îndoială ar ave dreptul să ocupe Dobrogea, ori­când împregiurările ar re­clama acesta Se înțelege de sine, — urmeza Münchener, — că aceste amabile contemplațiuni ruso franceze asupra situației stau în legătură cujhcestiunea Dardaneselor. E lămurit însă, că o astfel de lipsă totală de considerare pentru România, care e tratată ca o cantitate cu desăvârșire negligiabilă, face o forte rea impresie în regatul de la Dunăre. Experiența e cu atât mai amară cu cât tocmai francișii sunt cari trateză atât de rusește pe „frații români.“ E forte frumos, când „L’Independance Roumaine“ spune, că dacă Rusia în calea sa cuceritóre ar voi să-și aroge protectoratul asupra țărei româneșci su­verane sau dacă ar voi să tracă granița României cu forța, toți românii s’ar ridica și s’ar pune în ca­lea năvălitoriului, și numai un drum F ar duce la țintă, drumul preste cadavrele românilor. Ca și când Rusiei i ar păsa de așa ceva, Rusia a tratat în chipul cel mai miserabil pe România tocmai atunci când îi era dat d­e mulțămire. Dovadă răsboiul din 1878 și pacea de la San Stefano. Ce ar face Rusia, d­acă s’ar întâmpla cașul pre­­supus mai sus, este de prisos să să se mai spună. Cu cât mai multe cadavre, cu atât mai bine, o țară despoiată de florea bărbaților ei, se rusifică mai lesne, și România trebue se scie bine, că n’ar putea se opresc, în loc pe ruși cu armata ei de 200.000 de omeni. tri. Astfel dar, România ar ajunge între două lun­i ar in zlua de aici tot omul cât de puțin pre­caut, caută să se asigure în contra focului înainte de a arde. Revista politică. Foia oficială vienesă aduce un autograf al Maj. Sale monarh­ului cătira contele Taaffe, prin care se 1 TELEGRAFUL ROMAN. Din scaunul Cincului. (Recolta, — comasările, — emigrările la America, — co­rnițele Baussnern în Cine, — băile dela Rotbav.­ Vara trecută a fost bună și acum avem o tomnă mănosă. Grânele, drept că au fost cam rari, dar la bou sunt bune. Am prăsit grâu ca jarul și snopii lasă mult. Tăciune în anul acesta nu e, și nici alte „code“. Pate să provină acesta din causa vocului bun, ce i a umblat grâului, dar pate să provină și din îm­­pregiurarea, că omenii au căpătat mai multă minte. Economii noștri s’au deprins adecă ca grâul ce-i lâmână să-l tracă prin ciur (cilindru), de cari acum se află o mulțime prin satele de prin fostul scaun al Cincului. Prin ciur se curăță grâul bine de neghină, de lup, de osigă și rămâne numai bonul grâului. Și așa precum oameni și seceri. Fân încă s’a făcut relativ destul și dacă crna nu va fi grea, mulți economi vor putea eși în pri­măvară fără să fie avisați să cumpere scump pe sema vitelor. Fânul s’a făcut tare ușor, fiind vara bună. De altfeliu observ, că și vitele sunt pănă acum bune și economii au căutat ca să le bage bune in graș din preste erna. Cucuruzele s’au cules și au dat bună róda. Drept, că se aștepta o recoltă mai bună, precum era pornită în primăvară, dar dând ploi după sapa de a doua oră și apoi ținând o secetă lungă pă­mântul s’a cam înțelenit și nu toți omenii au putut să sape și de a treia oră. Cu tote acestea prețul bucatelor e urcat și ast­­fel cu agricultori pot câștiga ceva după munca lor. Ei numesc anul acesta: an bun. Nu seim însă cum va fi anul viitoriu. Săm­â­­nâturile de tomnă nu s’au început încă, deore­ce continuă o secetă ca și care din bătrâni nu s’a po­menit. Agricultorul nu póte pune plugul în brazdă și e temere ca să nu se întârzie omenii prea mult. — Comasările tot mai năcăjesc pe omeni pe ici, — pe calea. De când însă se tot vorbeste de ele, omenii s’au mai dedat și nu se opun ca și mai înainte Cu tote acestea așa numiții „pateri“ din Făgârașiu capătă multe părale pentru „slujbe negre“ și s’a întâmplat, că din o comună doi inși presupuși a insista ca să se facă comasarea, in urma „slujbelor negre“ pre­cum povestesc omenii, au căzut la pat. Cei­ ce au cerut comasarea nu pot da față bună cu conlocu­itorii. Așa s’a întâmplat, că un neguțătoriu de fer, a cărui boltă era bine cercetată o mai pune de mă­măligă. Omenii s’au obligat și nimenea nu i a mai intrat în boltă. Un altul a trebuit sâ ia lumea la cap și să tracă în România. Nu se scie, dupa­ ce se va reîntorce, ce­­ Jile va ave. — Emigrările la America au mai încetat. Ani pri­măvară ne luarăm­ de gând. Din părțile nóstre nu mergeau omenii nici măcar in România și deodată ne trezirăm, că se îmbul4esc la America. S’a vorbit mai în vară, că la primăvara viitóre se pun la cale ei emigrări și că mulți s’au îngrijit de parale, ca să potă merge. Călătoria-i scumpă, omul trebue să și vândă vitele ori­cui tea și așa sa plece. S’a întâmplat, că s’au reîntors omeni, cari au stat câte 2—3 ani în America și ei istorisesc, că acum doi trei ani era bine, căpătai lucru și lucrul se plătia, mai vârtos la cei ce sciau ceva „meșteșug;“ acum însă lumea s’a sporit și pe acolo. Italienii și chinezii fac mare concurență și de lucru careți tare anevoie, or lucrul nu se mai plătesce așa bine. Ei au drept, deore­ce pănă acum nu s’a cam dovedit, că ar fi venit cu parale, precum se aștepta și astfel iu lumea s’a cam desilusionat de America. Vom vede ia primăvară. —

Next