Telegraful Roman, 1892 (Anul 40, nr. 1-138)

1892-01-16 / nr. 5

TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 37 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Poplăcei Nr. 37. Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE. Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Sibiiu, 15 Ianuarie, 1892. Cu­m ziua de mâne partidele magiare au să se măsure una cu alta Candidații de deputați cu tiieră țara, promit munți de aur și în programele ce le spun la alegători, toți se presează ca fericitori de patrie, toți ca omeni, cărora le zace mult la inimă binele patriei și al tuturor cetățenilor. Singur deputații apponyisti sunt mai îmbum­bați Ei nu vor să scie de nimic, decât de o patriei care e magiară, de un stat care e statul magiar și de o națiune politică, care e națiunea magiară în tote colțurile unde se ivesc acești omeni, au aderenți și cu tote aceste vor rămâne în mare minoritate. Guvernul și organele lui sunt dușmani neîm­păcați ai apponyștilor și mai curând vor sprigini pe deputații kossuthisti, decât pe aceia, cari acei le sunt mai periculoși prin principiile lor, și deocamdată sunt ținuți la distanță, în Ungaria încă ori­ce guvern și-a făcut la ale­geri majoritate și anul acesta încă nu are să fie altcum. Guvernul se presează cu un buget echilibrat înaintea țărei și cu unele îmbunătățiri făcute pe te­renul justiției, economiei, pentru a cărei înaintare s’au încheiat și convențiunile comerciale cu statele din Europa centrală. Păcate încă are guvernul — dar acele din par­tea magiarilor sunt considerate ca merite, căci ori­ce măsură ce ar fi luat pentru asuprirea românilor ori pentru împedecarea lor în cele culturale, este un merit neperitoriu. Așa sunt faimosele kischedovuri, așa proiectul de lege pentru ajutorarea învățătorilor din visteria statului și punerea lor sub disciplina potestății statului și încărcat cu aceste merite, ajutat de baionetele soldaților și de favorea diregătorilor, guvernul are să scotă o mare majoritate de deputați guverna­mentali. Rămâne însă întrebarea, dacă cu o atare majo­ritate guvernul­ va pute să o scotă la cale cu o poziție atât de îndârjită și atât de vehementă? De pe acum fiarele oposiționale prevestesc că­derea guvernului. Lupta se va începe la pertractarea bugetului de scie, că guvernul a luat­ indemnitate pe 5 ani, și astfel nu nu are buget pe anul acesta. Kossuthistii cari totdeuna au răspins bugetul, acum în alianță cu cei de la partidul național de bună semá, că nu vor vota bugetul unui guvern, pe care-l acusă cu tote fărădelegile. Așa ne va fi dat să vedem un spetacul ca și care am văijut la desbaterea proiectului de lege des­pre armata țărei, care a avut drept urmare, căderea ministeriului Tisza, cu tota majoritatea imposantă ce o avea în parlament. Pentru noi este indiferent, dacă guvernul ace­sta va sta la putere, ori va căde. Noi vedem în sistemul actual de guvernare un sistem, care nu împacă trebuințele, un sistem, care este contrar aspirațiunilor nostre, un sistem, care ne apasă și acel sistem este, care a înstrăinat mult pe români de către magiari, ca se nu zicem, că a făcut apropierea imposibilă. Noi am fost totdeuna pentru o apropiere și am căutat ca să pregătim opiniunea publică în acesta direcțiune. Nu a succes, pentru­ că nici cea mai mică bună­voință nu a transpirat din cercurile guvernamentale, cari au puterea în mână. Nu a succes, pentru că șovinismul unguresc a împins și cercurile dătătore de ton în apele sale, și a zădărnicit ori­ce intențiune bună ce s’ar fi ivit din o parte ori din alta. Va trebui deci să așteptăm încă multă vreme, până ce vom vede unde au să iasă lucrurile. Cum­ că direcțiunea e greșită, cum că guvernul e în mare rătăcire, când nu caută să împace trebu­ințele unui popor atât de considerabil, nu încape nici o îndoială. Ce să i faci orbului dacă nu vede pădurea de stejari, ce să i faci guvernului, dacă nu are atâta tărie, cât să pfișască pe față și să facă dreptate la toți cetățenii. Póte să vină timpul și noi credem, că acel timp, nu are să fie departe, când guvernul unguresc va căuta puncte de întâlnire și probabil se va afla mai greu cum s- ar fi aflat acum, dându-ne garanții pen­tru desvoltarea nostră culturală propagând intere­sele nostre și deschizendu-ne calea spre a pute lua parte la viața publică ca cetățeni egal îndreptățiți. Vânarea după popularitate falsă, egoismul cel păcătos a întunecat mințile celor de la cârma sta­tului, a lor va fi și responsabilitatea pentru cele ce au să urmeze. De ale partidului național. Reproducem după „Tribuna“ Nr. 10 din 14/26 Ianuarie următorele documente de mare însemnătate istorică, care varsă lumină asupra cond­uselor con­­ferenței: Onorată Redacțiune ! In ședința confluențială ținută im­­ediat după a doua șe­dință publică a conferenței naționale, la recercarea mea în urma situațiunei create prin votul conferenței în privința presentarei memorandului, s’a decis a mi­ se eda din partea biroului comisiunii de 40, esmisă din sinul conferenței, un proces verbal despre ședințele comisionale cu autorizarea de al publica, dacă ar eși în publicitate prin vre-un jurnal, că autorul raportului cătră conferență sunt eu. Eșind acesta în publicitate prin „Tribuna“ din 10/22 Ianuariu a. c. Nr. 7, se folosesc de autorizarea acesta și rog pe On. Redacțiune­a publica alăturata copie a procesu­lui verbal amintit, promițând acesta a mea declarațiune. Sibiiu, 22 Ianuarie, 1892. COPIE. Alecsandru Mocsonyi. Proces verbal luat prin birou despre lucrările comisiunii în confe­­rența generală a delegaților alegătorilor, aparținători partidului național român din Transilvania și Unga­ria, dela 20 Ianuarie cu scopul de a pregăti proiec­tele de cond­use. Nr. 1. lntrunindu-se membrii comisiunei la timpul și locul defapt spre acest scop, — se purcede la constituirea comis­inei și — se aleg­­ președinte Dr. Rafiu, vice-preșe­­dinte: C. Râdulescu, notar: Dr. I. Mihu. Nr. 2. La propunerea membrului Alecsandru Mocsonyi se înstitue 2 subcomisiuni, una cu însărcinarea de a revedea socotelile comitetului central, ér alta pentru a se pronunța­­ asupra alegerilor de delegație săvârșit»­ în Sibiiu. Nr. 3. Alecsandru Mocsonyi dă cetire unui esposeu i al seu, în care arată situațiunea generală a patriei și starea specială în care­­ se află în present românii din Tr­ansilvania și Ungaria. —­ar pentru a marca posiția românilor sai cu acesta stare presenteza un proiect de cond­us al care cuprinde 6 puncte. Totodată cere­sc se primescál operat al seu drept substrat pentru desbaterea comisiune Comisiunea în unanimitate dă espresiune bucuriei sa că vede pe Alecsandru Mocsonyi în rândurile sale, mulțămesce pentru pregătirea acestui operat clasic alá formă cât și în cuprinsul seu. Nr. 4. Se deschide desbaterea generală asupra opl tului amintit, ér după încheierea aceleia se conclude: Comisiunea cu vot îgu^jin­^primeșce operatul drei basă pentru desbaterea sp­ FOIȚA. Discurs ocasional, ținut în prefera sânt. Andrei u. (Indicere.) Despre tactica ce o poseda în conducerea di­feritelor adunări publice, aflăm dovadă deja la 2 ani după denumirea sa de vicariu, ca episcop și preșe­dinte II al adunării dela Blaj, raportul ce-l fac co­misarii guvernului, zicând: „Cum că poporul român ce a constat din un număr mai mult și de 20.000 s’a purtat sub tot decursul adunărei de scept și moral; acestă împregiurare întradevăr admirabilă, după cum am avut onóre a descoperi și în înșciințarea făcută catre Escelenția Sa dl gubernator, numai și singur conducerei celei înțelepte a Ilustrităței Sale d-lui episcop Andreiu Șaguna, care este vârtos în trup și în suflet, eară împlinirea punctuală a măsurilor sale popularităței sale cele mari se pote atribui.) Adevărat, că istoricul Papiu Marian se încurcă a’i detrage acesta laudă adusă din partea comisarilor, dar acesta nu-i succede. *) A. Papin Ilarian pag. 258. Văsjind starea nefericită, în care fusese arucată cea mai veche biserică ortodocsă, metropolitul Șa­guna în iubirea cea nețermurită pentru binele ei, lucră pentru a o pune pe base solide, și a o ridica la o mărire la care nu fusese altădată. O face liberă și autonomă pentru a se putea desvolta, în strânsă legătură cu biserica stă scula. Aceste două soculare menite a răspândi lumină, a înălța inimile în privința morală și intelectuală numai astfel nu pot aduce resultate binefăcătore, dacă dispun de puteri, cari pot se lucre întru promovarea intereselor lor. De aceea grija neadormită a metropolitului Șaguna fu se ridice clerul, ci scólele se se provadă cu în­vățători harnici El a priceput bine glasul epocei sale, care vestia, că ori­ce popor fără șcală, fără educațiune este condamnat la morte morală și inte­lectuală, și în cele din urmă chiar la morte fisicâ Greutatea, ce o avea de a realisa acesta pretensiune a timpului o simția cu atât mai mult, cu cât avea se repareze ceea ce din diferite împregiurări nu se făcuse în trecut. Se pate deci înțelege cât de ane­voe și încet trebuia se decurgă acest proces­­ al educațiunei poporului, acesta înaintare a bisericei care întimpina pedeci la tot pasul. „Păstoriul bun își pune suflestul pentru oile sale“, astfel de păstoriu a fost Șaguna pentru bi­serica sa. Nu a fost teren de activitate folositor bisericei, căruia Șaguna nu s’ar fi^Wficat cu tot entusiast care’l reclama împlinirea unui lucru. Atâtea ti­nuri erau, încât trebuia să-și împartă puteri totuși vedem atâtea resultate frumóse, cari cu mărgăritarele vieței lui, acesta trebue se stol mirațiunea nu numai a nostră, ci și a timpi următore. Actul cel mai măreț din tóte câte a să vel Șaguna este fără îndoială reîntemeerea vechei tropolii române, aducerea tuturor românilor docși din Transilvania și U­ngaria sub un singuri bisericesc. Câtă muncă spirituală, câte grei i câte pedeci de delătur’at, pănă se vadă realii acesta mârâtă operă! Dar cu tóte că pedecile se ori păreau de neînvins, el n’a desperat, ci pui du-se pe temeiul canonic și istoric al acestei zici a solicitat acest drept pănă ce l’a și­dit. Dacă Șaguna nu s’ar fi distins prin mi altă faptă, acest singur succes atât de străin al neștiințelor sale l’ar fi făcut nemuritoriu. Multe și variate sunt și pe alte terene faptl­e metropolitului Șaguna, ale acestui „Solone” îl numesce distinsul seu biograf, încât pentru l­­u­mea timpului mă rețin a le mai enumera, fiii­ de astfel cu destul de cunoscute. Observ numi Șaguna ne-a lăsat un organism bisericesc bini­gulat, prevă^t cu tóte facutățile de deloc __It

Next