Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)
1893-01-05 / nr. 1
2 potici da fiecare în sfera sa de activitate acest sprijin viguros — se poftesc din darul lui Dumnuzeu tuturor și în anul nou, sănătate, tărie în puteri și posibila fericire ! Dumnezeu se ve binecuvinteze U — Dela Escelenția Sa onorațiorii s’au presentat la Preacuvioșia Sa di archimandrit și vicariu archiepiscopesc Dr Marion Pușcariu. P. O D asesor Zacharia Boiu, mulțămind Preacuvioșiei Sale de modul strălucit în care s’a dat manifestațiune preabunului nostru arhhiereu omagiilor și reverinței celor presenți, îi ureza deplină sănătate ca să potă conduce și în viitoriu, ca cel dintâiu chiomat după Escelenția Sa, afacerile nostre comune pentru binele și prosperarea bisericei și a nemului nostru. Preacuvioșia Sa a răspuns în termini câlduroși, asigurând spiijinul Preacuvioșiei Sale după cât îi artă puterile, în tot locul unde reclamă interesele bisericei și ale neaului nostru. TELEGRAFUL ROAMN. Revista politcă. In numărul precedent am desfășurat în general raporturile nóstre interne și tabloul, ce ni se presează le ilustrezá în colori de tot nefavorabile. Nefavorabile sunt raporturile interne între tote poporele monarhiei «„.. în tot locul întâlnim lupte așunate de rasă și lupte de interese. In Ungaria sunt nemulțumite naționalitățile cu sistemul actual de guvernare Politica șovinistă a magiarilor, spriginită și de politica guvernului, a adus lucrurile la estrem și după asigurările, ce le a dat ministrul președinte Wekerle cu ocasiunea felicitărilor de anul nou, acesta politică nefastă se va continua și în viitoriu. In astfeliu de împrejurări o îmbunățire abia se mai pute închipui, — și pe viitoriu vom pute înregistra urâși manifestațiuni de nemulțămire, care ajungând la culme, pot provoca catastrofe, cari numai în destrimentul statului nostru pot fi: Situațiunea nesigură reclamă o consolidare mai mare a românilor și politica lor pusă în mâni dibace și condusă de omeni cu influență Pe noi mai deaprope ne privesc afacerile bisericesci și școlare. Biserica și scala, care ne au conservat, sunt atacate cu mare vehemență. Ca un balsam mângăetoriu a rourat preste inimele nóstre cuvintele păritesci ale Escelenției Sale I. P. S. D. archiepiscop și metropolit Miron Romanul, prin care a răspuns cu ocasiunea felicitărilor de anul nou și prin care ne pune în vedere o resistență puternică contra tuturor atacurilor dușmăniose, ce vin asupra bisericei și scelei nostre. La începutul anului nou, statul nostru se află în luptă și cu biserica catolică care va fi sfârșitul, nu se pute încă prevede. In Austria încă nu putem vorbi de o mulțămire a naționalităților. In special cehii desfășură o activitate forte mare contra egemoniei germane și relațiunile devin tot mai încordate Guvernul nici pănă astăzi nu și a putut forma o majoritate, cu care să potă păși în parlament, pe lângâ tote încercările ministrului president cont. Taaffe.* * * In România lucrurile s’au consolidat forte tare în timpul din urmă Guvernul are o majoritate imposantă și lucrările lui de pănă acuma promit o prosperare treptată a țerei. Proiectele despre îmbunătățirea clerului și al reformei învățământului precum și diferitele proiecte economice au făcut cea mai bună impresiune, nu numai în țară, ci și în străinătate. Cel mai important act însă, care asigură un viitoriu strălucit României este fericita căsătorie a principelui moștenitoriu Ferdinand cu Mara d’Edimburg, prin care dinastia română s’a pus în legătură de rudenie cu cele mai puternice case domnitore * * * In Italia alegerile din urmă au dat guvernului o majoritate coverșitare. Starea financiară, care era să aducă ruina Italiei, deși este încă nefavorabilă, totuși s’a mai înbunătățit, făcându-se mari economii și astfel cu și stabilitatea guvernului promite a fi mai durabilă. După asigurările conducătorilor politici, Italia urmărește politica de pace în unire cu Germania și monarhia nostră. * * * Mai nefavorabil ni se preseată lucrurile în Francia Afacerea Panama care a răsturnat pănă acuma trei guverne, devine tot mai amenințătore și catastrofele provocate se pot asemăna cu catastrofele răsboiului din 1870, purtat contra Germaniei. Neîncrederea în bărbații conducători, înmulțirea și cutezanța anarhiștilor au creat Franciei o situațiune de tot nesigură. Nu e clar mirare, dacă Francia ne va surprinde cu o reformă, prin care va apune republica și în fruntea ei va sta un împărat sau cel puțin un dictator, cu aspirațiuni de a ajunge împărat. * Luptele interne între diferitele partide din Germania încă duc la estrem. Legea școlară a agravat situațiunea și acum proiectul de reformă militar va sgudui și pe puternicul cancelar Caprivi din înalta lui posițiune. Mișeliile, care s-au descoperit cu privire la fabricarea pușcei, au mărit neîncrederea și numai pășirea energică a împăratului și voința sa de fer mai sunt mijlocele, care au pus stavilă ca lucrurile să nu se deslănțuască într’un mod atât de nefavorabil, după cum se arătau la început. Vorbirea din urmă a lui Caprivi, că Germania într’un resbel va trebui să ia ofensiva, nu promite tocmai pace pe viitoriu și acesta temere se confirmă și prin ivirea împăratului pe neașteptate în Strassburg, alarmarea garnisanei și aclamațiunea poporațiunei. Germania privește cu neîncredere în desvoltarea lucrurilor din Francia și voeate să fie gata ori și când pe picior de resbel. * * * nu e Deși starea financiară a Rusiei favorabilă, totuși puterea ei cresce și se desvoltă formidal. Bazată pe acesta putere Rusia s’a arătat și se arată mereu provocíitare. Ochiul ei e îndreptat mai cu sumă spre peninsula balcanică și spre puterile centrale De aceea ce înarmeză mereu. Cobra, ce a bântuit și femetea pot să accelereze lucrurile și Europa să se pomenesca deodată în flăcări. In decursul anului trecut puterea nihilismului ‘a fost paralizată și abia din când în când s’a mai dat semne despre existența lui. Mai consolidate apar lucrurile în Anglia, deși domnesce o regină. Regimul d-lui Gladstone promite o sorte mai bună irlandezilor, cari prin resistența și luptele lor s’au făcut vrednici de ea. Coloniele ei se află în flore și starea financiară este escelentă. In concertul statelor europene Anglia portă un rol independent. * * * Ci e dor după măicuță, Jalea-i pentru surorele, Pentru-a mele $ile grele!“ N. Dusu-s’au cât s’au mai dus Pe pârău la deal în sus! Și’n cale s’au Întâlnit Cu un tinerel voinic, Nici prea mare, nici prea gre, Cum e omul mai frumos. Șoimanel la el privia Și din graiu așa-i dcea: — „Bună vremea mei voinice! D’unde ești? Ce cauți p’aice?“ — „Să trăiți voi călători! Eu sunt tata florilor, Frumosul frumoșilor, Vitejelul munților Din țara tâlharilor! Eu p’aici am rătăcit De mult dor, de mult iubit Dup’o pruncă tinerea Frumusa numai ca ea, Nici prea naltă, nici prea mică, Cum e mândra mai voinică! Si pe tine te-aș întreba, Nu cumva acesta-i ear“ — „Ce grăesi tu mai iertate? Nu mi-i face nedreptate Se mi iai mândra frumușea, Care m’am iubit cu ea!“ — „Ba o iau, greu, și o duc Peste lunca cu bulbuc, Peste valea cu bujor, Peste lunca cea cu dor, Unde iarba i șovârcâsă Și viaja dragostesâ!“ — „Și eu jur pe legea mea, Că nici când n’o fi a ta!“— „Dacă nu vrei sé mi-o dai, Caută’n luptă se te dai !“ .. . Luptă mare se’ncleșta, Dar Șoimanel nu se da: Nice mort, nici împușcat, Nici de paloș dimicat, Ci’nvârtia sabia sa, Carul lotrului ciuntă Și apoi pe braț mi-l punea Și d'a dura mi l dădea: Peste valea cu bujorul, Peste sî ha cea cu dorul, —Unde iarba-i șovârcosă Și viața drăgăstosâ! III. Și de aici er au plecat Peste codrul abuzat! Dl G. B. Pop, neguțător în Brașov, pe carele de doi ani începe, în luptele „conducătorilor“ naționali îl vedem, când cu Stan, când cu Bran, ca să nu rămâie în dereptul soțului său, domnului Diamandi Manole, vine și el și în numărul de Duminecă (Nr. 2) al „Tribunei“, sub titlul „Cestiunea română la Brașov“, publică un lung articol în afacerea d-lui profesor Ghiță Pop. Dl G. B. Pop să vede, că nu are cunostințele d-lui Diamandi Manole în frasologia latinescá, pentru că el citeza numai „hine Mae lacrimae“ din bogatul arsenal al „mamei“ nóstre, dar îl întrece în denaturarea lucrului și în denundare. Pentru că, pănă când dl D. Manole să mulțămea a face respunzător pentru investigațiunea ordonată contra dlui Ghiță Pop pe „metropolitul“ alăturea cu „consistoriul“, el încarcă totă răspunderea în spinarea „metropolitului“, care a provocat acel lucru în interesul ómenilor „ruginiți“ Dar in vârful muntelui La fântâna corbului întâlniră trei voinici. Culegând flori d’arseniei, Șoimanel stă și se uită Și din gură se cuvântă: — „Bună vremea trei vinici! Ce lucrați singuri p’aici ?“ — „Ce lucrăm nu’i grija ta! Dar una te am întreba: — „Nu ne vindi tu pruncuța? Că ne place la umblat Și de rîsu’i desmerdat. Ne plac ochișorii ei, Câ’s destul de frumușei; Ne plac a ei buziș0re, Că’s destul de rumeniere! Spune, vindi-o, mei iertate? Că de nu — aici’ la luptare Și apoi seim, c’o fi dreptate!“ Șoimănel stă și se uită Și rin gură se cuvântă: — „Eu puicuța nu mi-oiu vinde Chiar ceriul de s’ar aprinde. Ci voiu vinde murgul meu, Că-i din neam de paraleu, — Ori voiu vinde mierele, Ce pasc vara prin vâlcele, — Brașove, ai „trecutului“, cari față cu generația mea tineră, cu „viitoriul“ și au văzut posițiunea grozav de periclitată prin publicarea în „Tribuna“ a cuvântării profesorului Ghiță Pop, căci „Tribuna“ este „espresiunea voinței nestrămutate a poporului român“. (Așa și-o închipuesce dl G. B. Pop.) Tótă lumea scie, că Escelenția Sa metropolitul nostru, ca președinte natural al consistoriului archidiecesan nu se separeza pe sine de consistor, în cât priveșce răspunderea niciodată, ba în forul competent, în sinodul archidiecesan, a primit totdeuna răspunderea și pentru acele conduse ale consistoriului, cu cari se scia, că individual nu consimte, a denatura însă o faptă a consistoriului și a o prezenta lumii în culorile cele mai negre, apoi a face răspunzător pentru ea numai pe „metropolitul“ atunci, când bine scui că Consistoriul a făcut-o și a făcut-o sub presiunea cea mai periculosă pentru biserică, în interesul bisericii, este mai mult decât pote fi permis unui bărbat, care-și dă aerul de om serios, de român adevărat și chiar de „conducător“ național cum pretinde dl B. G. Pop d a fi, este, ca să nu fim prea aspri în espresiune, un act tendențios de băiețandru răsfățat. Noi n’am publicat nici o literă din cuvântarea dlui Ghiță Pop, ci după un reclam prealabil, a publicat o întragă „Tribuna“, ci după ea „Unirea“ din Blaș și „FÓa diecesană“ din Caransebeș și totuși noi, — „organul metropolitului Miron“, așa și închipuesce dl Pop — am denunțat guvernului, că gimnasiul român din Brașov a devenit cuib de agitațiune politică Spre ilustrare, dl Pop comunică și întrebarea, care opune guvernul, când dela consistor cere amorarea profesorului Pop, care ar fi: „Care să fie lupta cruntă, pentru care cuvântarea din gestiune voesce a oțeli pe tinerime și care sunt dușmanii, la care privesce un pasagiu anumit din vorbire?“ Ei bine, are din „Cronica, nostrul din Brașov, publicată în anul 122 a scos guvernul pasagele încriminate ale vorbirei dlui G. Pop? din aceea cronică, în care deși se sbiciuiesce imprudența unora din profesorii tineri, cari în timpurile aceste grele pentru noi bagă politică în șcală, nu se află citat nici măcar o vorbă din cuvântare, — sau din „Tribuna“, care încă înainte de a o primi spre publicare, a visase, deja pe publicul seu despre cuprinsul ei, apoi a publicat-o anume ca să o admire și romănii și guvernul ? Asta o scie prea bine dl . B. Pop, dar tocmai pentru că o scie, se încerca se arunce vina în sarcina altora, ér ca se o potă face acesta, ia Ori voiu vinde oi cornute, Ce cântă vara pe frunte!“ — „Noi d’acelea num lua, Făr’ numai pe mândra ta!“ — „Și eu mândra nu v’oiu da Până capul sus mi-a sta! Ascultați voi trei voinici! Faceți mi drumul p’aici Se me duc la maică-mea Se-și vadă pe noru-sa ! Că v’oiu da mii berbecași, Ce pasc vara prin buhași, V’ou da miei și cârlănițe, Ce pase vara’n poenițe !“ — „Noi d’acelea n'om lua, Ci om lua pe mândra ta!“ — „Alelei dar’ trei voinicii Dacă e se mor aici, Lăsați-ma ca sé scriu Carte mamei la Sibiiu, Se plătescă sluj’ba’n sat, Că și eu m’am însurat Sus în casa cucului La fântâna corbului!“ IV. Voinicii pace-i dădea, — Șoimănel cartea scriea; Și când cartea impotura