Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-01-05 / nr. 1

2 potic­i da fie­care în sfera sa de acti­vitate acest sprijin viguros — se pof­tesc din darul lui Dumnu­zeu tuturor și în anul nou, sănătate, tărie în puteri și posibila fericire ! Dumnezeu se ve bine­cuvinteze U — Dela Escelenția Sa onorațiorii s’au presentat la Preacuvioșia Sa di archi­­mandrit și vicariu archiepiscopesc Dr Marion Pușcariu. P. O D asesor Zacharia Boiu, mulțămind Preacuvi­­oșiei Sale de modul strălucit în care s’a dat manifestațiune preabunului nos­tru arhhiereu omagiilor și reverinței celor presenți, îi ureza deplină sănătate ca să potă conduce și în viitoriu, ca cel dintâiu chiomat după Escelenția Sa, afacerile nostre comune pentru bi­nele și prosperarea bisericei și a ne­­mului nostru. Preacuvioșia Sa a răs­puns în termini câlduroși, asigurând­­ spiijinul Preacuvioșiei Sale după cât îi ar­tă puterile, în tot locul unde re­clamă interesele bisericei și ale nea­u­lui nostru. TELEGRAFUL ROAMN. Revista polit­că. In numărul precedent am desfă­șurat în general raporturile nóstre in­terne și tabloul, ce ni se presează le ilustrezá în colori de tot nefavorabile. Nefavorabile sunt raporturile in­terne între tote poporele monarh­iei «„.. în tot locul întâlnim lupte așunate de rasă și lupte de in­terese. In U­ngaria sunt nemulțumite na­ționalitățile cu sistemul actual de gu­vernare Politica șovinistă a magiari­­lor, spriginită și de politica guvernului, a adus lucrurile la estrem și după asi­gurările, ce le a dat ministrul preșe­dinte Wekerle cu ocasiunea felici­tărilor de anul nou, acesta politică nefastă se va continua și în viitoriu. In astfeliu de împrejurări o îmbună­­țire abia se mai pute închipui, — și pe viitoriu vom pute înregistra urâși ma­­nifestațiuni de nemulțămire, care ajun­gând la culme, pot provoca catastrofe, cari numai în destrimentul statului nostru pot fi: Situațiunea nesigură reclamă o consolidare mai mare a românilor și politica lor pusă în mâni dibace și con­dusă de omeni cu influență Pe noi mai deaprope ne privesc afacerile bisericesci și școlare. Bise­rica și scala, care ne au conservat, sunt atacate cu mare vehemență. Ca un bal­sam mângăetoriu a rourat preste ini­­­mele nóstre cuvintele păritesci ale Escelenției Sale I. P. S. D. archiepis­­cop și metropolit Miron Romanul, prin care a răspuns cu ocasiunea fe­licitărilor de anul nou și prin care ne pune în vedere o resistență puternică contra tuturor atacurilor dușmăniose, ce vin asupra bisericei și scelei nostre. La începutul anului nou, statul nostru se află în luptă și cu biserica catolică care va fi sfârșitul, nu se pute încă prevede. In Austria încă nu putem vorbi de o mulțămire a naționalităților. In special cehii desfășură o activitate forte mare contra egemoniei germane și relațiunile devin tot mai încordate Guvernul nici pănă astăzi nu și a pu­tut forma o majoritate, cu care să potă păși în parlament, pe lângâ tote încercările ministrului president cont. Taaffe.* * * In România lucrurile s’au conso­lidat forte tare în timpul din urmă Guvernul are o majoritate imposantă și lucrările lui de pănă acuma pro­mit o prosperare treptată a țerei. Pro­iectele despre îmbunătățirea clerului și al reformei învățământului precum și diferitele proiecte economice au fă­cut cea mai bună impresiune, nu nu­mai în țară, ci și în străinătate. Cel mai important act însă, care asigură un viitoriu strălucit României este fe­ricita căsătorie a principelui moșteni­­toriu Ferdinand cu Mar­a d’E­d­i­m­­burg, prin care dinastia română s’a pus în legătură de rudenie cu cele mai puternice case domnitore * * * In Italia alegerile din urmă au dat guvernului o majoritate coverși­­tare. Starea financiară, care era să aducă ruina Italiei, deși este încă ne­favorabilă, totuși s’a mai înbunătățit, făcându-se mari economii și astfel cu și stabilitatea guvernului promite a fi mai durabilă. După asigurările con­ducătorilor politici, Italia urmărește politica de pace în unire cu Germa­nia și monarh­ia nostră. * * * Mai nefavorabil ni se preseată lu­crurile în Francia Afacerea Panama care a răsturnat pănă acuma trei gu­verne, devine tot mai amenințătore și catastrofele­ provocate se pot asemăna cu catastrofele răsboiului din 1870, purtat contra Germaniei. Neîncrederea în bărbații conducători, înmulțirea și cutezanța anarh­iștilor au creat Fran­ciei o situațiune de tot nesigură. Nu e clar mirare, dacă Francia ne va sur­prinde cu o reformă, prin care va apune republica și în fruntea ei va sta un împărat sau cel puțin un dictator, cu aspirațiuni de a ajunge împărat. * Luptele interne între diferitele partide din Germania încă duc la es­trem. Legea școlară a agravat situa­țiunea și acum proiectul de reformă militar va sgudui și pe puternicul can­celar C­a­p­r­i­v­i din înalta lui posițiune. Mișeliile, care s-au descoperit cu pri­vire la fabricarea pușcei, au mărit ne­încrederea și numai pășirea energică a împăratului și voința sa de fer mai sunt mijlocele, care au pus stavilă ca lucrurile să nu se deslănțuască într’un mod atât de nefavorabil, după cum se arătau la început. Vorbirea din urmă a lui Capri­vi, că Germania într’un resbel va trebui să ia ofensiva, nu pro­mite tocmai pace pe viitoriu și acesta temere se confirmă și prin ivirea îm­păratului pe neașteptate în Strassburg, alarmarea garnisanei și aclamațiunea poporațiunei. Germania privește cu ne­încredere în desvoltarea lucrurilor din Francia și voeate să fie gata ori și când pe picior de resbel. * * * nu e Deși starea financiară a Rusiei favorabilă, totuși puterea ei cresce și se desvoltă formidal. Bazată pe acesta putere Rusia s’a arătat și se arată mereu provocíitare. Ochiul ei e îndreptat mai cu sumă spre pe­ninsula balcanică și spre puterile cen­trale De aceea ce înarmeză mereu. Cob­ra, ce a bântuit și femetea­ pot să accelereze lucrurile și Europa să se pomenesca deodată în flăcări. In decursul anului trecut puterea nihi­lismului ‘a fost paralizată și abia din când în când s’a mai dat semne des­pre existența lui. Mai consolidate apar lucrurile în Anglia, deși domnesce o regină. Re­gimul d-lui Gladstone promite o sorte mai bună irlandezilor, cari prin resis­­tența și luptele lor s’au făcut vrednici de ea. Coloniele ei se află în flore și starea financiar­ă este escelentă. In concertul statelor europene Anglia portă un rol independent. * * * Ci e dor după măicuță, Jalea-i pentru surorele, Pentru-a mele $ile grele!“ N­. Dusu-s’au cât s’au mai dus Pe pârău la deal în sus! Și’­n cale s’au Întâlnit Cu un tinerel voinic,­­ Nici prea mare, nici prea gre, Cum e omul mai frumos. Șoimanel la el privia Și din graiu așa-i d­­cea: — „Bună vremea mei voinice! D’unde ești? Ce cauți p’aice?“ — „Să tr­ăi­ți voi călători! Eu sunt tata florilor, Frumosul frumoșilor, Vitejelul munților Din țara tâlharilor! Eu p’aici am rătăcit De mult dor, de mult iubit Dup’o pruncă tinerea Frumusa numai ca ea, Nici prea naltă, nici prea mică, Cum e mândra mai voinică! Si pe tine te-aș întreb­a, Nu cumva acesta-i ear“ — „Ce grăes­i tu mai iertate? Nu mi-i face nedreptate Se mi iai mândra frumușea, Care m’am iubit cu ea!“ — „Ba o iau, greu, și o duc Peste lunca cu bulbuc, Peste valea cu bujor, Peste lunca cea cu dor, Unde iarba i șovârcâsă Și viaja dragostesâ!“ — „Și eu jur pe legea mea, Că nici când n’o fi a ta!“­­— „Dacă nu vrei sé mi-o dai, Caută’n luptă se te dai !“ .. . Luptă mare se’ncleșta, Dar Șoimanel nu se da: Nice mort, nici împușcat, Nici de paloș dimicat, Ci’nvârtia sabia sa, Carul lotrului ciuntă Și apoi pe braț m­i-l punea Și d'a dura mi l dădea: Peste valea cu bujorul, Peste sî ha cea cu dorul, —Unde iarba-i șovârcosă Și viața drăgăstosâ! III. Și de aici er au plecat Peste codrul abuzat! Dl G. B. Pop, neguțător în Bra­șov, pe carele de doi ani începe, în luptele „conducătorilor“ naționali îl vedem, când cu Stan, când cu Bran, ca să nu rămâie în dereptul soțului său, domnului Diamandi Manole, vine și el și în numărul de Duminecă (Nr. 2) al „Tribunei“, sub titlul „Cestiu­­nea română la Brașov“, publică un lung articol în afacerea d-lui profesor Ghiță Pop. Dl G. B. Pop să vede, că nu are cunostințele d-lui Diamandi Manole în frasologia latinescá, pentru că el ci­­teza numai „hine Mae lacrimae“ din bogatul arsenal al „mamei“ nóstre, dar îl întrece în denaturarea lucrului și în denund­are. Pentru­ că, pănă când dl D. Manole să mulțămea a face respun­­­zător pentru investigațiunea ordonată contra dlui Ghiță Pop pe „metropoli­tul“ alăturea cu „consistoriul“, el în­carcă totă răspunderea în spinarea „metropolitului“, care a provocat acel lucru în interesul ómenilor „ruginiți“ Dar in vârful muntelui La fântâna corbului întâlniră trei voinici. Culegând flori d’arseniei, Șoimanel stă și se uită Și din gură se cuvântă: — „Bună vremea trei vinici! Ce lucrați singuri p’aici ?“ — „Ce lucrăm nu’i grija ta! Dar una te am întreba: — „Nu ne vind­i tu pruncuța? Că ne place la umblat Și de rîsu’i desmerdat. Ne plac ochișorii ei, Câ’s destul de frumușei; Ne plac a ei buziș0re, Că’s destul de rumeniere! Spune, vind­i-o, mei iertate? Că de nu — aici’ la luptare Și apoi seim, c’o fi dreptate!“ Șoimănel stă și se uită Și r­in gură se cuvântă: — „Eu puicuța nu mi-oiu vinde Chiar ceriul de s’ar aprinde. Ci voiu vinde murgul meu, Că-i din neam de paraleu, — Ori voiu vind­e mierele, Ce pasc vara prin vâlcele, — Brașove, ai „trecutului“, cari față cu generația m­ea tineră, cu „viitoriul“ și au văz­ut posițiunea grozav de periclitată prin publicarea în „Tribuna“ a cuvântării profesorului Ghiță Pop, căci „Tribuna“ este „espresiunea voinței nestrămutate a poporului român“. (Așa și-o închi­­puesce dl G. B. Pop.) Tótă lumea scie, că Escelenția Sa metropolitul nostru, ca președinte natural al consistoriului archidiecesan nu se separeza pe sine de consistor, în cât priveșce răspunderea nici­odată, ba în forul competent, în sinodul ar­chidiecesan, a primit totdeuna răspun­derea și pentru acele cond­use ale consistoriului, cu cari se scia, că in­dividual nu consimte, a denatura însă o faptă a consistoriului și a o pre­­zenta lumii în culorile cele mai negre, apoi a face răspunzător pentru ea numai pe „metropolitul“ atunci, când bine scui că Consistoriul a făcut-o și a făcut-o sub presiunea cea mai pe­­riculosă pentru biserică, în interesul bisericii, es­te m­ai mult de­cât pote fi permis unui bărbat, care-și dă aerul de om serios, de român adevărat și chiar de „conducător“ național cum pretinde dl B. G. Pop­ d a fi, este, ca să nu fim prea aspri în espresiune, un act tendențios de băiețandru răs­fățat. Noi n’am publicat nici o literă din cuvântarea dlui Ghiță Pop, ci după un reclam prealabil, a publicat­ o întragă „Tribuna“, ci după ea „Uni­rea“ din Blaș și „FÓ­a diecesană“ din Caransebeș și totuși noi, — „organul metropolitului Miron“, așa și închipu­­esce dl Pop — am denunțat guver­nului, că gimnasiul român din Brașov a devenit cuib de agitațiune politică Spre ilustrare, dl Pop comunică și întrebarea, care o­pune guvernul, când dela consistor cere amorarea profesorului Pop, care ar fi: „Care să fie lupta cruntă, pentru care cuvântarea di­n gestiune voesce a oțeli pe tinerime și care sunt dușmanii, la care pri­vesce un pasagiu anumit din vorbire?“ Ei bine, are din „Cronica, nos­trul din Brașov, publicată în anul 122 a scos guvernul pasagele încriminate ale vorbirei dlui G. Pop? din aceea cro­nică, în care deși se sbiciuiesce im­prudența u­nora din profesorii tineri, cari în timpurile aceste grele pentru noi bagă politică în șcală, nu se află citat nici măcar o vorbă din cuvân­tare, — sau din „Tribuna“, care încă înainte de a o primi spre publi­care, a v­i­s­a­s­e, deja pe publicul seu despre cuprinsul ei, apoi a publicat-o anume ca să o admire și romănii și guvernul ? Asta o scie prea bine dl . B. Pop, dar tocmai pentru că o scie, se încerca se arunce vina în sarcina altora, ér ca se o potă face acesta, ia Ori voiu vinde oi cornute, Ce cântă vara pe frunte!“ — „Noi d’acelea num lua, Făr’ numai pe mândra ta!“ — „Și eu mândra nu v’oiu da Până capul sus mi-a sta! Ascultați voi trei voinici! Faceți mi drumul p’aici Se me duc la maică-mea Se-și vadă pe noru-sa ! Că v’oiu da mii berbecași, Ce pasc vara prin buhași, V’o­u da miei și cârlănițe, Ce pase vara’n poenițe !“ — „Noi d’acelea n'om lua, Ci om lua pe mândra ta!“ — „Alelei dar’ trei voinicii Dacă e se mor aici, Lăsați-ma ca sé scriu Carte mamei la Sibiiu, Se plătescă sluj’ba’n sat, Că și eu m’am însurat Sus în casa cucului La fântâna corbului!“ IV. Voinicii pace-i dădea, — Șoimănel cartea scriea; Și când cartea impotura

Next