Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-01-16 / nr. 5

18 TELEGRAFUL ROAMN, de fericitul în domnul episcop, mai târziiu metropolit Șaguna se află în copia la acest act­împregiurările mai de aprópe cum se punea la cale și cum s’a dispus și în acest an ținerea acestei festivități școlare, se pot vede din raportul direcțiunei alăturat la act. Cercetarea proprie o am îndreptat asu­pra profesorului Georgiu Pop, care și-a de­pus respunsurile sale la protocol separat, luat sub conducerea mea în prezența directorului școlelor nóstre medii și a conrectorului An­drei Bârsean, care a funcționat ca actuar. Cercetarea s'a mărginit conform instrucțiunei primite a lămuri momentele esențiale împre­unate cu ținerea cuvântării din cestiune, pre­cum și la unele întrebări generale asupra meritului cuvântării. Afară de pasiunile luate la protocol a mai dat inculpatul profesor Georgiu Pop ca întregire și separata declarație, ce s’a alăturat la protocol. II. Făcând acum reprivire asupra re­zultatului cercetării pe baza impresiunilor ce le-am primit în decursul cercetării, îmi permit respectuos a face totdeodată următo­­rele reflecțiuni și propuneri. 1. Din respunsurile date de profesorul Georgiu Pop, precum și din părerile, ce le au alții despre conduita neescepționată de pănâ acum a acestui profesor, transpiră, că un esces de zel l’a condus a țină cuvân­tarea sa în forma dată, fără ca se fi putut prevede resensul, ce avea să-l pro­ducă acea cuvântare la colegii săi și la întreg publicul, care cunosce chemarea acelei. Profesorului Georgiu Pop nu i-a succes însă în răspunsu­rile sale a justifica cuprinsul ne­­corespunz­ătoriu și tonul agitat al cuvântării ținute la festivitatea școlară dela 16 Octobre s­. n. , dară chiar dacă ar fi fost în stare prin respunsul seu se delăture gravele barnele susținute de Escelensia Sa domnul ministru reg.­ing. de culte și instruc­țiune publică, după care numitul profesor e c­alificat de agitator politic, cuprinsul cuvântării profesorului Georgiu Pop nici din punct de vedere pedagogic nu este admisibil, pentru că prin esem ptele drastice râu alese din cuvântare el confundă pe tinerii școlari în d­e­s­v­o­lt­a­­rea conceptelor etice corecte. Scala are mențțiunea pe lângă cunoscințe și prin cunostințe, așa­dară prin învățământ să îndeplinesca educațiunea tinerilor școlari într-un mod liniștit, cu tact după anumite regule pedagogice; și profesorul Georgiu Pop prin sentimen­talismul seu escesiv și unilate­ral póte fi mai mult spre stricăciu­nea, decât spre edificare­a morală a ti­­nerimei; de aceea rămâne ca Venerabilul Consistoriu cu totă seriositatea să caute a în­­timpina aceste feliuri de scăderi la scólele nóstre medii din Brașov, și totodată a de­­lătura și periclul pentru esistența și prosperarea acelor scóle 2. Direcțiunea scólelor medii, care până acuma în buna credință despre matu­ritatea și bunul tact al profesorilor anga­jați de acele scale, și în neprevederea unui inci­dent regretabil ca acesta, a omis a esei cia o inspecțiune și controlă mai severă, să se îndrumeze pentru viitoriu, a fi cu tota aten­țiunea și privegherea asupra tuturor mo­mentelor și actelor din viața școlară, făcân­­du-se însăși responsabilă pentru ori ce ire­gularitate. Tóte actele ce aparțin la acesta caută dimpreună cu o consemnare a lor se aștern aici •­, alăturat. Al Escelenției Vóstre și al Venerabilu­lui Consistoriu archidiecesan Sibiiu, 16 Decembre, 1892, prea plecat serv Dr. llarion Pușcariu. archim. vicariu archiep. ca comis consist. Actus 1. Ad. Nr. 7949 Scol. Onoratei direcțiuni a gimnasiului greco-ori­­ental român In Br­aș­o­v. Onorată direcțiune! Domnul Ministru reg. ung. de culte și instrucțiune publică după emisul seu din 8 Decembre nou a. c. Nr. 50419, află, că cu­vântarea, ce o a ținut profesorul gimnasial Georgiu Pop la serbarea sântei Sofii în 16 Octobre a. c. cătră tinerimea școlară din Brașov, conține evidentă agitare națională și tendență în contra statutului; de aceea pof­ti­sce cu provocare la § 50, al legei pentru scalele medii, ca după cercetarea lucrului, numitul profesor să fie amorat din pos­tul seu. Ca să pată Venerabilul consistoriu ar­chidiecesan in causa acestui incident regre­tabil lua măsurile necesari pentru salvarea gimnasiului nostru din Brașov, a aflat de bine a me esmite pe mine subsemnatul ca co­misar al seu, ca să cercetez în fața locului asupra acestui cas, eritând și constatând tóte împregiurările, sub care s’a ținut cuvântarea mai sus atinsă. Pentru a’m­i pute îndeplini cu totă corec­­titatea misiunea primită, poftesc pe Onorata Direcțiune gimnasiala a’mi procura cu­vântarea autentică ținută de profeso­rul Georgiu Pop la sărbătorea Sântei Sofii din anul acesta, apoi prin raport înscris, Onorata Direcțiune să’mi arete: 1. Cine și pe ce lasă a arangeat fes­tivitatea școlară la ocasiunea amintită, și sub a cui inspecțiune și controlă s'a petrecut aceea ? 2. Cine și cu ce reserve a însărcinat sau autorizat pe profesorul Georgiu Pop să țină el cuvântarea ocasională cătră tinerimea școlară ? 3. Avut’a Onorata Direcțiune a scóle­lor medii din Brașov și corpul profesoral cunosciința prealabilă despre te­stul cuvân­tării din cestiune, și dacă au avut, aproba­­tul­a sau ba? 4. Ce impresiune a făcut acesta cu­vântare asupra tinerimei școlare, asupra corpului profesoral, în special asupra di­­rectoriului școlar, și preste tot asupra pu­blicului present la festivitate ? 5. Care a fost motivul, pentru care c­uvântarea s’a dat publicităței prin f­­are, și care sunt factorii la acesta publicare, preste tot, cum s’a întâmplat ea? 6. Cum crede ații Onorata Direcțiune gimnasială și corpul profe­soral a se salva esistența și prosperarea scólelor nóstre din Brașov față cu §-ul de lege, la care se pro­vocă domnul ministru în emisul seu ? Aceste date și informațiuni să le pre­­gateecu Onorata Direcțiune immediat, pen­­tru­ ca sosind cu Mercuri diminața în 21/9 De­embre a. c. la Brașov, fără perdere multă de timp să le pot primi și lua de basă la ulteriora cercetare, ce am a face și în alte direcțiuni. Sibiiu, 7/19 Decembre, 1892. Actul 2. Dr. Pușcariu. Act. Nr. 7949 Scol. Onoratei eforii a scólelor medii gr. or. ro­mâne în Brașov. Onorată Eforie școlară! Domnul Ministru reg. ung. de culte și instrucție publică după emisul seu din 8 De­cembre nov. a. c. Nr. 50419, află, că cu­vântarea, ce o a ținut profesorul gimnasial Georgiu Pop, la serbarea s­ântei Sofii în 16 Octobre a. c. cătră tinerimea școlară din Brașov, conține evidentă agitare națională și tendință în contra statului, de aceea poftesce cu provocare la § 50 al legei pentru sculele medii, ca după cercetarea lucrului, numitul profesor să fie amorat din postul seu. Ca să puta Venerabilul Consistoriu ar­chidiecesan in causa acestui incident regre­tabil lua măsurile necesari pentru salvarea gimnasiului nostru din Brașov, a aflat de bine a me esmite pe mine subsemnatul ca comisar al său, ca să cercetez în fața locu­lui asupra acestui cas, eriând și constatând tote împregiurările, sub care s’a ținut cu­vântarea mai sus atinsă. Pentru a-mi pute îndeplini cu totă corectitatea misiunea primită, poftesc pre Onorata Eforie a’mi da informațiune asupra urmatorelor impregiurări: 1. Avut-a Onorată Eforie cunosciințâ prealabilă despre te­stul cuvântărei ținute de profesorul Georgiu Pop, cu ocasiunea festivitaței școlare mai sus atinse, și dacă a avut, a consimțit cu conținutul acelei cu­vântări sau ba? 2. Ce impresiune a făcut acesta cu­vântare asupra Onoratei Eforii? 3. Cum crede ații Onorata Eforie șco­lară a se salva esistența și prosperarea scu­lelor din Brașov față de­­-ul de lege, la care se provoca domnul ministru in emisul seu ? Răspunsul la aceste întrebări poftesc pe Onorata Eforie a mi-l da în scris cu po­sibila grăbire, pentru a’mi pute împlini mi­siunea ce o am. Brașov, 9/21 Decembre, 1892. Dr. Pușcariu Ilustre Domnule Comisar! In urma însărcinării din 7/19 Decem­bre 1892 subscrisul are onore a aduce Ilus­­trităței Vóstre la cunoscință, că profesorul George Pop, pe care l’ar­ provocat a-mi preda cuvântarea autentică rostită de el la serbarea Sântei Sofii în 4/16 Octobre a. e până acum nu mi a predat încă acés­ă cu­vântare. Totodată reservând conferinței a răs­punde la întrebările, care privesc pe corpul profesoral, subscrisul are onóre a raporta în modul următor: 1. Deore­ce prin cuvântul rostit de fericitul arh­iereu Andrei baron de Șaguna la punerea și sânțirea petrei fundamentale a gimnasiului nostru, care cuvânt se alătură aci sub­i­, s’a lăsat directorului și profeso­rului de la aceste scóle îndatorirea de a serba în fie­care an d­iua Sântei Sofii, de aceea subscrisul a dispus, ca în 4/16 Octobre să se serbeze acesta ți­ memorabilă, și pre­cum se póte vedea din circularul alăturat aci sub a/a. a invitat pe corpul profesoral de a par­ticipa la acesta festivitate, pentru ca să co­respundă îndatorirei sale și să exercite tot­odată inspecțiunea, ce-i compete. 26 Având în vedere, că totdeuna la serbarea Sântei Sofii un membru al corpului profesoral, și de regulă unul dintre cei mai tineri în serviciu, a ținut cuvântarea festivă, subscrisul a invitat pe profesorul George Pop, la care venise așa țricâind rîndul, ca în anul acesta să țină el cuvântarea, dară nu i’a împus nici o reservă, pentru că acesta nu s’a ușutat în anii trecuți, și nici n’a fost de prevâd­ut trebuința de a impune oratoru­lui ore care reservă. 3. Te­stul cuvântărei din cestiune a profesorului George Pop nu l’a cunoscut subscrisul înainte de a fi rostită cuvântarea și anume din cauza că cuvântările profesorilor nici­odată nu se supuneau censurei pre­alabile. 4. Despre impresiunea ce a făcut cuvântarea profesorului Pop, asupra t neri­­mei școlare, subscrisul nu póte avea o pă­rere întemeiată, de­ore­ce nu i s’a dat nici o ocasiune de a se informa despre acesta, ci între membrii corpului profesoral subscri­sul a auz­it aprecieri diferite des­pre diferite părți ale cuvântărei, n’a auz­it însă o judecată hotărită a întregului corp profesoral De acea subscrisul se măr­­ginesce pe lângă constatarea, că asupra di­rectorului scólelor medii cuvântarea profe­sorului George Pop a făcut impresiunea unei lucrări lipsite de tact pedago­gic și nepotrivită pentru festivi­tate școlară. Impresiunea acesta a îm­părtășit-o, după părerea subscrisului, și o parte însemnată a publicul­ui. 5. Referitoriu la publicarea în țltare a cuvântărei des amintite subscrisul a pro­vocat pe profesorul George Pop, ca să dea informațiunile necesare, cr acesta a declarat, că le va da în scris, pentru a fi alăturate la protocol. 6. Cu privire la asigurarea viitoriului scalelor nóstre medii subscrisul este de pă­rere, că după apreciarea părintescă a resul­­tatelor cercetării ce se va face de Austrita­­tea Vostră, venerabilul consistoriu archidi­ecesan va­sei să ia cele mai potri­vite mă­suri, pentru a feri sculele nóstre medii de ultimele consecințe ale §-lui 50 din ar­ticlul legii XXX din anul 1883. Brașov, în 9 Decembre, 1892. Ip. Ilasievici, director Ac­us 4. Austrității Sale Domnului Dr. Ilarion Puș­cariu archimandrit și vicariu archiepisco­­pesc în calitate de comisariu consistorial în Brașov. Nr. 227/892. Ilustritatea Vóstru ! Domnule Vicariu și co­misariu consistorial. Cu referință la prețuita hârtie dtta Brașov 9/21 Decembre 1892 Nr. 1 comis. subscrisa efortă în ședința ei din 11/23 De­cembre a. c. a decis a da la întrebările puse următorul răspuns : 1. La întrebarea „Avut’a Onorata efortă cunoscință prealabilă despre te­stul cuvântărei ținute de profesorul Georgiu Pop cu ocasiunea festivitaței școlare mai sus atinse (serbarea Stei Sofii), și dacă a avut, a consimțit cu conținutul acelei cuvântări sau ba?“ se respunde. Eforia nu a avut cunoscință prealabilă și nu a putut consimți. La întrebarea : 2. „Ce impresiune a făcut acesta cu­vântare asupra onoratei eforii? se răspunde: Eforia, ca atare, ne­luând parte la fes­tivitate, aceea cuvântare asupra ei n’a putut face nici o impresiune. La întrebarea: 3. „Cum crede ații onorata eforie sco­lară a să salva existența ș prosperarea scu­lelor din Brașov, față de­­-ul de lege la care se provdcă Domnul ministru în emisul său ?“ se respunde: Deore­ce subscrisa eforie școlară nu a avut nici nu are nici o înr­urință asupra demersului instrucțiunei și asupra disciplinei în scalele no­tre centrale, ci acesta este rezer­vată Venerabilului Consistoriu archidiecesan ca for superior, de aceea nu pute da alt respuns, decât a se ruga de Venerabilul Con­­sistoriu archidiecesan: ca acesta, în sfera sa de activitate să facă tot posibi­lul pentru salvarea esistenței scólelor n­ó­st­r­e, căci eforia este con­­­vinsă, că ținând gorganele nóstre compe­tente sculele nóstre la niveul pretins de lege, atât în s­t­i­i­n­ț­ă cât și în disci­plină, în modul acesta scólele nóstre totdeuna vor fi scutite de asprimea §-lui 50 al legei pen­tru scólele medii. Suntem cu totă venerațiunea Brașov, 11/23 Decembre, 1892. Eforia scólelor centrale române ort. răsăritene Brașov. M. Strevoiu, loan Lem­nge, preș. secret. Aclus 5. Stimatelor Domne! Stimați Domni! Iubită tinerime! Cu cântări și rugăciuni, cu evlavie și pompă religiósă, astfel un an de an în z­iua Sfintei Sofii se reversesce chemarea Duh­u­­l­ui Sfânt, pentru­ ca El să-și reverse darul Său de sus asupra acestui institut și să-l teresea de fl­i­r­e grei». La ori­ce întreprindere a cere ajuto­rul celui de sus, a-ți pune tata nădejdea în mila și bunătatea lui Dumnezeu, este un semn de pietate creștinască, și cu drept cu­vânt noi românii ne putem mândri, că acest spirit creștinesc este adânc săpat în carac­terul nemului nostru. Insă nu mai puțin adevărat este și aceea, că ajutoriul ceresc se pare a se împărți după anumite legi. „Ajuta­ți tu mai întâi», pe urmă îți ajută și Dumnezeu“, — este cea mai su­blimă, învățătură ce noi creștinii o putem scote din istoria poporelor. Astfel iu însăși pronia dumnez­ească ne îndrepta la forțele nóstre proprii. Stând lu­­crul așa, pasul principal, ce trebue să-l fa­cem, nu pate fi altul, decât să ne orientăm bine asupra situațiunii, în care îm­prejurările de azi ne-au aruncat. Odată orientați vom sei care e ținta nășiră, dar vom sei se și aflăm mijlocele ce conduc la țintă. Și mai mult ca ori­când se simte am­i necesitatea de a ne fiesa bine ținta, unde voim să ajungem. Mii de speranțe, mii de așteptări sunt legate de acest institut. Și pe cât de multe sunt aceste speranțe, pe atât de mult se deo­sebesc ele unele de altele. Să luăm spre exemplu un țăran, care își trimite copilul la scóla. Care sunt speranțele ce un astfeliu de om le lega de scóla? E sclut, că socie­tatea modernă este astfeliu întocmită, încât semănă cu un câmp de luptă, în care ori­ce siguranță este nimicită ca prin o putere orba. Și nime­ni simte mai dureros urmările acestei, lupte decât țăranul: miserie, sufe­rințe, amariciune sufletescá, invidie, ură, —­­era partea țăranului! Și fie el cât de măr­ginit la minte, una tot o înțelege, că din lupta acesta pentru esistență, acela ese în­­vingâtoriu, care e proved­it cu armele spi­ritului, și acela este strivit, care nu e pro- Nr. 114/1892/3. Vi-Ius 3.

Next