Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-07-22 / nr. 79

314 și români e vechiu, dar numai bărbații con­­ducători ai Ungariei purta vina la acesta, căci nu au fost sinceri, când vorba a fost de împăcare. Lonyay a păcălit la 1872 pe români, oi de la mortea lui Deák au crezut ungurii, că e posibil a stânge viața români­lor. In acesta direcțiune au lucrat toți oră­besce , s’au făcut denund­ațiuni pe totâ linia, ba s’a afirmat și aceea, că românii sunt ruso­fili, pe când din contră marele sânt al magiarilor, Kossuth Lajos, a închinat țara țarului Nicolau. — Așa se cetesce în „Te­legraful român“ ! — Din parte-ne întrebăm: Dará nu este adevărat?! Chiar și acest estras e fă­cut în formă de denund­ațiune! Urmările scenelor de la Turda. Ce­tim în „ Festea“ din Bucuresci. In urma scenelor de vandalism sevâr­­șite de unguri la Turda, Liga culturală și studenții vor ține în capitală o mare întru­nire de protestare. Acesta întrunire va ave loc Dumineca viitare, 25 Iuliu. Mai sensațional. Foile unguresci spun, după „Românul“ din Bucuresci, că dl Rațiu a d­is corespondentului unei foi engleze, că pertractările pentru încheerea unei tovă­rășii cu croații și slovacii, în scurt, cu tóte naționalitățile nemagiare au înaintat forte mult. S’a negociat și cu cehii, dar din causa politicei externe nu s’a ajuns pănă acum la nici o învoială. Dacă se va face acesta, se va înființa în Viena un tliariu în limba germană, al cărui scop ar fi apărarea causei comune. Cehii dau spre scopul acesta 200.000 fi.. ér românii 80.000 fi. ?! * telegraful roman. Revista politică. Mai în zilele trecute,­­ziariul din Viena „Neue für Presse“ s’a ocupat cu situațiunea din Bucovina. In apre­­cierile ei, acesta fdie n’a observat nici cea mai mică obiectivitate, ci s’a nă­păstuit aspru asupra actualului presi­dent bar Krause, pentru­ ca nu umblă în apele fostului president Pace, care a voit să facă ordine în țară și să scotă la putere pe poporul dominant: pe nemți, poloni, ruteni etc. Cu ajutoriul și sub scutul dar, Krauss românii, cari după fata numită nu formeza decât o mică minoritate, jocă rolul principal, și acest rol în politică și administrație cresce prin aceea, că vechiul partid ruten s’a pus cu totul pe partea ro­mânilor. In dietă ei formază majori­tatea, făurită după un plan anumit, care contele Pace a voit să-l nimicesca, în comitetul țerei românii au ajuns la putere, mareșalul țerei este român, și asfeliu acest element periculos câș­tigă tot mai mare teren, ei nemții și cu celelate națiuni sunt scurtați în drep­turile lor Țara Bucovinei se află es­­clusiv în manile boerilor români, cari deși puțin la număr, toți și-au aflat cercuri electorale și sunt deputați. Am amintit despre acestea insi­nuări ale numitei foi, pentru ca să aducem în legătură un act nesocotit al profesorului Smal-Stoici din Cernăuți, care se pretinde și a fi și om politic. Acest om a mers așa de departe, încât cerându-și audiență la locțiitorul gali­­țian s’a plâns asupra guvernului buco­­vinen și asupra românilor, căci pun piedeci propagandei polone în Buco­vina. Zliarul „Haliciania“ din Leow spune însă, că locțiitoriul galițian i-a răspuns, că el nu se póte amesteca deadreptul în afacerile bucovinene, dar în asta privință póte face propuneri guvernului central, că astfel de pro­puneri el a și făcut, și că s’au între­prins pre­cari pași de clubul polon al senatului imperial, fiind îndemnat la acesta de porecii din Cernăuți și de aliații partidului lui Smal.­­ Totuși din tot lucru nu s’a ales nimic, căci ministrul de externe, contele Kalnoki, se opune politicei agresive polonilor. Jurnalul numit mai este c ă un șir de denunțări în contra rutenilor vechi, din organul rutenilor tineri și conti­nuă : Mijlocele aceste de agitație a dlui Smal în contra a tot ce nu merge sub comanda sa, se osindesc de sine și se comenteza în­destul. Că un funcționar al unei provincii se merge la șeful altei provincii ,cu plângeri asupra șefului provincii sale, acesta e o istorie ne­aud­ită, și noi nu greșim dacă din acest fapt conchidem, că dl. Smal ar dori să împreună Bu­covina cu Galiția, precum și-o doresc și politicii poloni galițieni. In tot cazul cuvântul lui Smal în dieta Bucovinei și faptele aduse acum înainte pot să ne facă a înțelege, cu ce argumente se luptă omenii cunos­cuți în coșurile, când sunt încredințați că vorbesc între sine confidențial Mo­rala acestei proceduri e forte periculosă * * * De când cu decretarea resboiului vamal între Germania și Rusia presa a luat în discusiune cestiunile econo­mice. Presa germană nu se opreșce cu acusele numai asupra Rusiei, ci merge mai departe, atacând chiar și pe mo­narh­ia nostră, că înainte de decreta­rea resboiului vamal monarh­ia nostră ar fi mers pe o mână cu Rusia și că din causa acesta nu s’a putut ajunge la o înțelegere între Germania și Ru­sia și nu s’a putut încheia convențiune. Austro-Ungaria îndată după încheerea contractului cu Germania, fiind sigură, că pe piețele germane are un debușeu pentru productele ei, a încheiat con­tracte cu țările din Orient. Ca probă aduc foile germane contractul între monarh­ia nostră și între Serbia. Ger­mania pate importa acum mai mult din Austro-Ungaria și cu prețuri mai piperate decât cum s’ar fi putut im­porta multe din aceleași producte din Rusia. Inmediat după ce s’a aud­it de acest răsboiu vamal „Bud. Coresp.“ anunță din cercurile bine informate din Bucuresci, că negocierile între­rupte între monarh­ia nostră și Ro­mânia se vor reîncepe și că ele vor duce la resultatul dorit. Guvernul ro­mân nu ar fi aplicat să subsex­ie un eventual contract cu Germania mai înainte de a se face acesta cu Austro - Ungar­ia pe baza națiunei celei mai fa­vor­isate. Guvernul român a cred­ut pănă acum, că va pute obțină de la monarh­ia nostră o declarațiune referitóre la es­­portarea de vite, acesta concesiune din partea Austro-Ungari­ei ar fi o jertfă prea mare. Póte să se realiseze vre-o dată. România pate totuși se trece din­­zece vite pe baza unei eventuale con­­vențiuni veter­inare, pe care Austro- Ungaria e gata se o încheie îndată ce se va fi încheiat un contract de tarif. * * * piariul italian „Corrier dela Sera“ aduce scirea, că împăratul german cu ocasiunea petrecerei la Roma a invi­tat pe principele de coronă italian ca se ia parte la manevrele din Germa­nia. Nu s’a vorbit vise atunci, că unde se vor țină manevrele. Sosind de cu­rând însă invitarea oficială, ministrul de externe Brin a făcut ochi mari, când ceti: . . . „qui auront lieu en Alsace et Loraine.“ Brin a comunicat sub­secre­­tariului de stat Ferrari acesta invitare, observând, că o călătorie a principe­lui moștenitoriu italian la Metz va pro­voca o r­ea im­presiune în Paris și fran­­cesii din nou vor ave ocasiune să-și es­­pr­ime nemulțămirea cu purtarea ita­lienilor. Ferarri, care de altfel nu trece de un filofrancez, a răspuns, că, dacă un Cape primesce o invitare, nu are să-și alega el locul, acesta rămâne învi­­tătoriului. In mai multe rânduri ii s’a spus atașatului militar german din Roma, cât de neplăcut îi este princi­pelui să merga la Metz și ambasado­rul din Berlin Lanza, și-a întrebuințat totă oratoria sa, ca se arete celor din Berlin cât de greu îi este principelui acest lucru. A fost asigurt însă, că ma­nevrele se vor țină în alt loc și nu în provinciile ocupate. Nu să stie acum, ce va face moștenitor*iul tronului. * * Abia o lună mai este până la ale­gerile generale pentru camerile fran­­cese și partidele politice sunt deja în plină luptă elector­ală. Lupta de idei e atât de violentă în presa de acolo, în­cât omul cu cât de puțin exercițiu în strategia politică pate de pe acum observa punctele grave ale luptei decisive, ce se va da abia în a doua jumătate a lunei lui August. Roialiștii sub conducerea contelui d’Haussonville nu’și indrepteza focurile contra vechilor republicani, ci contra amicilor de eri, contra raliaților, cari sub comanda contelui de Mun, la or­­dinul papei, au trecut în tabăra re­publicană. Stânga republicană se sprijineste pe acești raliați în sper­anță, că în unire cu ei vor reuși să creeze un partid tare conser­vator, care să smulgă republica de sub influența radicalilor și să inau­gureze o politică de consolidare internă și de progres. Pe de altă parte stânga extremă lucră în două direcțiuni: întâi caută a obțină cât mai multe voturi, al doilea caută a apare cât se pote de mode­rată pentru a nu sdrobi doctrina con­­centrațiunei republicane. In interesul câștigărei voturilor, ea proclamă socialismul de stat, în inte­resul concentrațiunei varsă câtva apă în vinul radicalilor, pentru ca să nu depărteze oare­cari elemente mai mo­derate. Nimeni nu are un interes mai mare pentru susținerea concentrațiunei de­cât stânga extremă. A doua cestiune importantă la or­dinea z­ilei în Francia este afacerea Si­­amului. Teritoriul oferit de Siam fran­­cezilor, pe malul stâng al r­îului Me­­cong, spre sud de la gradul al­ 18 lea are o întindere de 360 mile engleze în lungime, 100 mile engleze in lățime, va si­­fică 36,000 mile pătrate Teritoriul spre nord de la gradul al 18-lea, pe care de asemenea îl cere Francia cuprinde vr’o 60,000 mile pă­trate. In privința strategică și comerci­ală cel din urmă are o valore mai mare pentru Francia de­cât cel dintâi căci cuprinde orașul Luang Prabang, care e cheia acelei părți a Indo-Chinei. Dacă Francia aranjeză astfel granițele ca la Nord să fie vecină cu China sudică, ia controlul preste piețele chineze. Locuitorii terioriului, pe care-l pre­tinde Francia sunt laotieni, un popor liniștit și supus. Ei cultivă orez și po­rumb. Fac negoț cu chinezii cu lemn de palisandru și piei de tigru. După, adunarea „valahă.“ Sub acest titlu se ocupă „Egyetértés“ in anul 206 din 28 iul., cu impresiunile, ce raportorul seu Jancsó B­e­n­e­d­e­k, le- a primit în Sibiiu și experiențele făcute în puținile­­ slile, ce a stat printre români . In articolul prim autorul spune, că fórte puțin se intereseza magiarii de Gesti­unea română, lucru dovedit, că chiar și la adunarea acesta foile din­­ Budapesta au avut numai trei raportori și și dintre aceștia nu­mai unul e jurnalist de profesie, dar și acela e mai mult beletrist decât politic. Acesta este un lucru trist, căci cestiunea nu se pute aprecia din destul și cu obiectivitate încât se i se pote da o soluțiune favorabilă.......... Cine a ascultat cu atențiune s’a putut convinge cu câtă rafinărie se explica în con­tul magiarilor scrierea lui Kostenszky des­pre mișcarea naționalităților. In acesta scri­ere se află și nenorocita frasă ■ La o parte cu minciuna convențională, că noi nu am voi se despoiem pe naționalități de naționalismul lor. Noi asta o voim, noi trebue să le sugru­măm. Ministrul de interne a exprimat mul­­țumită prin corințele suprem autorului, pen­tru ceea ce a scris în aceea carte. Cu multe sofisme și variațiuni se explică acesta în de­­favorul magiarilor, ca și cum guvernul și so­cietatea magiară ar aproba ca o acțio­nă frasa politică a lui Kostenszky. Românii ne cunosc bine relațiunile și sciu, că Kosten­szky este numai un mic pigmeu în viaja po­litică magiară și că ministrul nu a cetit car­tea, ci la referat la fișpanului — care pate încă nu o a cetit — a exprimat mulțămită. Multă naivitate trebue sé fie ca se se póta presupune, că un ministru magiar ce­tind și cunoscând o astfeliu de publicare ar fi sancționat’o. (Dar foile magiare au afir­mat-o și acum Kostenszky din­ nou o sus­ține. Red), înainte de conferență raportori necon­­sciențioși ai foilor magiare vorbiau de rebe­liuni valahe. Noi, adevărații raportori, am convenit cu omenii, am fost în tot locul, unde erau adunați membrii de ai conferen­­ții, dar nu am ved­ut nici un semn de re­­voluțiune. De aceea noi cu fața roșie de ru­șine a trebuit să stăm la masa de raportori ai jurnalisicei magiare în urma soiiilor sen­­saționale, care au discreditat jurnalistica nóstra . . . In mersul acesta continuă autoru­l, în­cheind cu pasagiul, că cestiunea română me­rită să se pună în discusiune obiectivă, ea e de o mare gravitate pentru stat. In anul 208 din 30 Iuliu conti­nuă dl Dr. Jancsó Benedek astfelin: Causa principală, că mi-am­ amânat pe­trecerea mea aici a fost, ca se-mi câștig in­tuitiv informații asupra raporturilor, ce exi­­stă între cele două partide (române). îna­inte de tote am venit la convingerea, că noul magiarilor nu ne este permis a lega speranțe exagerate de acțiunea Mocionesci­­lor . . . Sau înving Mocionescii, sau tribu­­niștii, fața situațiunei nu se schimbă, fiindcă amândouă partidele, având în vedere preten­­siunile, stau cu desăvârșire pe aceeași masă, și nu sunt între ele decât deosebiri de tac­tică. Macionescu­ află necesar, că causa acti­vității s’o ducă mai înainte, dar și în partida ultraiștilor se lățesce tot mai mult idea ace­sta, mai ales între elementele cu judecată mai modernă și mai cu scala politică. Ei nu vreau să țină la pasivitate, de­cât până ce se va aduce o lege privitore la cercurile electorale, la cens, la garantarea alegerilor libere. Dealtmintrelea, neținând sema de cestiunea română, reforma legei electorale e pe deplin necesară. Sunt con­vins, că dacă acesta reformă va face posi­bil, ca românii să nu aibâ mai mult causă de a se plânge, că în mod maeștrii sunt scoși din parlament, ei cu timpul vor forma în dietă o partidă națională din 20—30 ca­pete, dar atunci vor înceta agitațiile, unel­tirile ascunse și politica urei de pănă acum. Am mai observat, că atât în partida Mocionescilor, cât și a tribuniștilor sunt mai multe curente. Și dincolo și dincolo sunt dacoromâni. Aceștia constituesc elementele cele mai naive, dar totodată și cele mai fa­natice, adecă exclusiv popi, dascăli și câți­va profesori. Sunt mai departe între ei reacți­onari austriaci, cari cred, că în unire cu cer­curile reacționare din Viena se va succede se se restabilescă stările dela 63 și astfeliu ajungând în funcțiuni grase, ci mai târziu, trăgând pensiuni austriace, să se intorca în­tre legionarii lui Traian. Autoriul mai scrie apoi, că între așa zișii „tri­­buniști“ s’ar afla și de aceia, a căror ideal ar fi o monarc­ie federativă. Dar între ace­știa mai sunt și unii, cali țlic, să lăsăm la o parte pe cei de preste Laita, să recuno­­scem statul magiar independent sub dinastia habsburgicâ, cu caracter magiar în funcțiile superiore de stat, dar cu organism federa­tiv, care să garanteze autonomia naționa­lităților. Obiectul examinărilor mele a mai fost și raporturile dintre Ligă și deosebitele par­tide române. Natural, că massele așteptă mântuirea de la Ligă. Părerea lor e, că ace­sta este mântuitórea și liberatarea români­­mei. Acesta o crede și partea cea mai mare a ligiștilor.. Părerea celor mai moderați este, că Liga, în primul loc, are problema de a susți­e consciința unității culturale între ro­mânii din deosebitele țări, or pentru causa română din Ungaria are importanța de­ a susțină neîntrerupt la ordinea zilei acesta cestiune înaintea opiniunei publice europene, de a face propagandă în favorea ei, ca în în cas de­ o încurcătură europena, ori­ce ten­dință întru valorarea acestui interes, să se întâlnască cu simpatiile Eur­opei. Rolul Li­­gei este acela, care a fost al emigrațiunei magiare din 1866. Acum se nasce într’ebarea, că are ații mișcarea română caracter revoluționariu? opi

Next