Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)
1893-07-22 / nr. 79
314 și români e vechiu, dar numai bărbații conducători ai Ungariei purta vina la acesta, căci nu au fost sinceri, când vorba a fost de împăcare. Lonyay a păcălit la 1872 pe români, oi de la mortea lui Deák au crezut ungurii, că e posibil a stânge viața românilor. In acesta direcțiune au lucrat toți orăbesce , s’au făcut denundațiuni pe totâ linia, ba s’a afirmat și aceea, că românii sunt rusofili, pe când din contră marele sânt al magiarilor, Kossuth Lajos, a închinat țara țarului Nicolau. — Așa se cetesce în „Telegraful român“ ! — Din parte-ne întrebăm: Dará nu este adevărat?! Chiar și acest estras e făcut în formă de denundațiune! Urmările scenelor de la Turda. Cetim în „ Festea“ din Bucuresci. In urma scenelor de vandalism sevârșite de unguri la Turda, Liga culturală și studenții vor ține în capitală o mare întrunire de protestare. Acesta întrunire va ave loc Dumineca viitare, 25 Iuliu. Mai sensațional. Foile unguresci spun, după „Românul“ din Bucuresci, că dl Rațiu a dis corespondentului unei foi engleze, că pertractările pentru încheerea unei tovărășii cu croații și slovacii, în scurt, cu tóte naționalitățile nemagiare au înaintat forte mult. S’a negociat și cu cehii, dar din causa politicei externe nu s’a ajuns pănă acum la nici o învoială. Dacă se va face acesta, se va înființa în Viena un tliariu în limba germană, al cărui scop ar fi apărarea causei comune. Cehii dau spre scopul acesta 200.000 fi.. ér românii 80.000 fi. ?! * telegraful roman. Revista politică. Mai în zilele trecute,ziariul din Viena „Neue für Presse“ s’a ocupat cu situațiunea din Bucovina. In aprecierile ei, acesta fdie n’a observat nici cea mai mică obiectivitate, ci s’a năpăstuit aspru asupra actualului president bar Krause, pentru ca nu umblă în apele fostului president Pace, care a voit să facă ordine în țară și să scotă la putere pe poporul dominant: pe nemți, poloni, ruteni etc. Cu ajutoriul și sub scutul dar, Krauss românii, cari după fata numită nu formeza decât o mică minoritate, jocă rolul principal, și acest rol în politică și administrație cresce prin aceea, că vechiul partid ruten s’a pus cu totul pe partea românilor. In dietă ei formază majoritatea, făurită după un plan anumit, care contele Pace a voit să-l nimicesca, în comitetul țerei românii au ajuns la putere, mareșalul țerei este român, și asfeliu acest element periculos câștigă tot mai mare teren, ei nemții și cu celelate națiuni sunt scurtați în drepturile lor Țara Bucovinei se află esclusiv în manile boerilor români, cari deși puțin la număr, toți și-au aflat cercuri electorale și sunt deputați. Am amintit despre acestea insinuări ale numitei foi, pentru ca să aducem în legătură un act nesocotit al profesorului Smal-Stoici din Cernăuți, care se pretinde și a fi și om politic. Acest om a mers așa de departe, încât cerându-și audiență la locțiitorul galițian s’a plâns asupra guvernului bucovinen și asupra românilor, căci pun piedeci propagandei polone în Bucovina. Zliarul „Haliciania“ din Leow spune însă, că locțiitoriul galițian i-a răspuns, că el nu se póte amesteca deadreptul în afacerile bucovinene, dar în asta privință póte face propuneri guvernului central, că astfel de propuneri el a și făcut, și că s’au întreprins precari pași de clubul polon al senatului imperial, fiind îndemnat la acesta de porecii din Cernăuți și de aliații partidului lui Smal. Totuși din tot lucru nu s’a ales nimic, căci ministrul de externe, contele Kalnoki, se opune politicei agresive polonilor. Jurnalul numit mai este c ă un șir de denunțări în contra rutenilor vechi, din organul rutenilor tineri și continuă : Mijlocele aceste de agitație a dlui Smal în contra a tot ce nu merge sub comanda sa, se osindesc de sine și se comenteza îndestul. Că un funcționar al unei provincii se merge la șeful altei provincii ,cu plângeri asupra șefului provincii sale, acesta e o istorie neaudită, și noi nu greșim dacă din acest fapt conchidem, că dl. Smal ar dori să împreună Bucovina cu Galiția, precum și-o doresc și politicii poloni galițieni. In tot cazul cuvântul lui Smal în dieta Bucovinei și faptele aduse acum înainte pot să ne facă a înțelege, cu ce argumente se luptă omenii cunoscuți în coșurile, când sunt încredințați că vorbesc între sine confidențial Morala acestei proceduri e forte periculosă * * * De când cu decretarea resboiului vamal între Germania și Rusia presa a luat în discusiune cestiunile economice. Presa germană nu se opreșce cu acusele numai asupra Rusiei, ci merge mai departe, atacând chiar și pe monarhia nostră, că înainte de decretarea resboiului vamal monarhia nostră ar fi mers pe o mână cu Rusia și că din causa acesta nu s’a putut ajunge la o înțelegere între Germania și Rusia și nu s’a putut încheia convențiune. Austro-Ungaria îndată după încheerea contractului cu Germania, fiind sigură, că pe piețele germane are un debușeu pentru productele ei, a încheiat contracte cu țările din Orient. Ca probă aduc foile germane contractul între monarhia nostră și între Serbia. Germania pate importa acum mai mult din Austro-Ungaria și cu prețuri mai piperate decât cum s’ar fi putut importa multe din aceleași producte din Rusia. Inmediat după ce s’a audit de acest răsboiu vamal „Bud. Coresp.“ anunță din cercurile bine informate din Bucuresci, că negocierile întrerupte între monarhia nostră și România se vor reîncepe și că ele vor duce la resultatul dorit. Guvernul român nu ar fi aplicat să subsexie un eventual contract cu Germania mai înainte de a se face acesta cu Austro - Ungaria pe baza națiunei celei mai favorisate. Guvernul român a credut pănă acum, că va pute obțină de la monarhia nostră o declarațiune referitóre la esportarea de vite, acesta concesiune din partea Austro-Ungariei ar fi o jertfă prea mare. Póte să se realiseze vre-o dată. România pate totuși se trece dinzece vite pe baza unei eventuale convențiuni veterinare, pe care Austro- Ungaria e gata se o încheie îndată ce se va fi încheiat un contract de tarif. * * * piariul italian „Corrier dela Sera“ aduce scirea, că împăratul german cu ocasiunea petrecerei la Roma a invitat pe principele de coronă italian ca se ia parte la manevrele din Germania. Nu s’a vorbit vise atunci, că unde se vor țină manevrele. Sosind de curând însă invitarea oficială, ministrul de externe Brin a făcut ochi mari, când ceti: . . . „qui auront lieu en Alsace et Loraine.“ Brin a comunicat subsecretariului de stat Ferrari acesta invitare, observând, că o călătorie a principelui moștenitoriu italian la Metz va provoca o rea impresiune în Paris și francesii din nou vor ave ocasiune să-și esprime nemulțămirea cu purtarea italienilor. Ferarri, care de altfel nu trece de un filofrancez, a răspuns, că, dacă un Cape primesce o invitare, nu are să-și alega el locul, acesta rămâne învitătoriului. In mai multe rânduri ii s’a spus atașatului militar german din Roma, cât de neplăcut îi este principelui să merga la Metz și ambasadorul din Berlin Lanza, și-a întrebuințat totă oratoria sa, ca se arete celor din Berlin cât de greu îi este principelui acest lucru. A fost asigurt însă, că manevrele se vor țină în alt loc și nu în provinciile ocupate. Nu să stie acum, ce va face moștenitor*iul tronului. * * Abia o lună mai este până la alegerile generale pentru camerile francese și partidele politice sunt deja în plină luptă electorală. Lupta de idei e atât de violentă în presa de acolo, încât omul cu cât de puțin exercițiu în strategia politică pate de pe acum observa punctele grave ale luptei decisive, ce se va da abia în a doua jumătate a lunei lui August. Roialiștii sub conducerea contelui d’Haussonville nu’și indrepteza focurile contra vechilor republicani, ci contra amicilor de eri, contra raliaților, cari sub comanda contelui de Mun, la ordinul papei, au trecut în tabăra republicană. Stânga republicană se sprijineste pe acești raliați în speranță, că în unire cu ei vor reuși să creeze un partid tare conservator, care să smulgă republica de sub influența radicalilor și să inaugureze o politică de consolidare internă și de progres. Pe de altă parte stânga extremă lucră în două direcțiuni: întâi caută a obțină cât mai multe voturi, al doilea caută a apare cât se pote de moderată pentru a nu sdrobi doctrina concentrațiunei republicane. In interesul câștigărei voturilor, ea proclamă socialismul de stat, în interesul concentrațiunei varsă câtva apă în vinul radicalilor, pentru ca să nu depărteze oarecari elemente mai moderate. Nimeni nu are un interes mai mare pentru susținerea concentrațiunei decât stânga extremă. A doua cestiune importantă la ordinea zilei în Francia este afacerea Siamului. Teritoriul oferit de Siam francezilor, pe malul stâng al rîului Mecong, spre sud de la gradul al 18 lea are o întindere de 360 mile engleze în lungime, 100 mile engleze in lățime, va sifică 36,000 mile pătrate Teritoriul spre nord de la gradul al 18-lea, pe care de asemenea îl cere Francia cuprinde vr’o 60,000 mile pătrate. In privința strategică și comercială cel din urmă are o valore mai mare pentru Francia decât cel dintâi căci cuprinde orașul Luang Prabang, care e cheia acelei părți a Indo-Chinei. Dacă Francia aranjeză astfel granițele ca la Nord să fie vecină cu China sudică, ia controlul preste piețele chineze. Locuitorii terioriului, pe care-l pretinde Francia sunt laotieni, un popor liniștit și supus. Ei cultivă orez și porumb. Fac negoț cu chinezii cu lemn de palisandru și piei de tigru. După, adunarea „valahă.“ Sub acest titlu se ocupă „Egyetértés“ in anul 206 din 28 iul., cu impresiunile, ce raportorul seu Jancsó Benedek, le- a primit în Sibiiu și experiențele făcute în puținile slile, ce a stat printre români . In articolul prim autorul spune, că fórte puțin se intereseza magiarii de Gestiunea română, lucru dovedit, că chiar și la adunarea acesta foile din Budapesta au avut numai trei raportori și și dintre aceștia numai unul e jurnalist de profesie, dar și acela e mai mult beletrist decât politic. Acesta este un lucru trist, căci cestiunea nu se pute aprecia din destul și cu obiectivitate încât se i se pote da o soluțiune favorabilă.......... Cine a ascultat cu atențiune s’a putut convinge cu câtă rafinărie se explica în contul magiarilor scrierea lui Kostenszky despre mișcarea naționalităților. In acesta scriere se află și nenorocita frasă ■ La o parte cu minciuna convențională, că noi nu am voi se despoiem pe naționalități de naționalismul lor. Noi asta o voim, noi trebue să le sugrumăm. Ministrul de interne a exprimat mulțumită prin corințele suprem autorului, pentru ceea ce a scris în aceea carte. Cu multe sofisme și variațiuni se explică acesta în defavorul magiarilor, ca și cum guvernul și societatea magiară ar aproba ca o acționă frasa politică a lui Kostenszky. Românii ne cunosc bine relațiunile și sciu, că Kostenszky este numai un mic pigmeu în viaja politică magiară și că ministrul nu a cetit cartea, ci la referat la fișpanului — care pate încă nu o a cetit — a exprimat mulțămită. Multă naivitate trebue sé fie ca se se póta presupune, că un ministru magiar cetind și cunoscând o astfeliu de publicare ar fi sancționat’o. (Dar foile magiare au afirmat-o și acum Kostenszky din nou o susține. Red), înainte de conferență raportori neconsciențioși ai foilor magiare vorbiau de rebeliuni valahe. Noi, adevărații raportori, am convenit cu omenii, am fost în tot locul, unde erau adunați membrii de ai conferenții, dar nu am vedut nici un semn de revoluțiune. De aceea noi cu fața roșie de rușine a trebuit să stăm la masa de raportori ai jurnalisicei magiare în urma soiiilor sensaționale, care au discreditat jurnalistica nóstra . . . In mersul acesta continuă autorul, încheind cu pasagiul, că cestiunea română merită să se pună în discusiune obiectivă, ea e de o mare gravitate pentru stat. In anul 208 din 30 Iuliu continuă dl Dr. Jancsó Benedek astfelin: Causa principală, că mi-am amânat petrecerea mea aici a fost, ca se-mi câștig intuitiv informații asupra raporturilor, ce există între cele două partide (române). înainte de tote am venit la convingerea, că noul magiarilor nu ne este permis a lega speranțe exagerate de acțiunea Mocionescilor . . . Sau înving Mocionescii, sau tribuniștii, fața situațiunei nu se schimbă, fiindcă amândouă partidele, având în vedere pretensiunile, stau cu desăvârșire pe aceeași masă, și nu sunt între ele decât deosebiri de tactică. Macionescu află necesar, că causa activității s’o ducă mai înainte, dar și în partida ultraiștilor se lățesce tot mai mult idea acesta, mai ales între elementele cu judecată mai modernă și mai cu scala politică. Ei nu vreau să țină la pasivitate, decât până ce se va aduce o lege privitore la cercurile electorale, la cens, la garantarea alegerilor libere. Dealtmintrelea, neținând sema de cestiunea română, reforma legei electorale e pe deplin necesară. Sunt convins, că dacă acesta reformă va face posibil, ca românii să nu aibâ mai mult causă de a se plânge, că în mod maeștrii sunt scoși din parlament, ei cu timpul vor forma în dietă o partidă națională din 20—30 capete, dar atunci vor înceta agitațiile, uneltirile ascunse și politica urei de pănă acum. Am mai observat, că atât în partida Mocionescilor, cât și a tribuniștilor sunt mai multe curente. Și dincolo și dincolo sunt dacoromâni. Aceștia constituesc elementele cele mai naive, dar totodată și cele mai fanatice, adecă exclusiv popi, dascăli și câțiva profesori. Sunt mai departe între ei reacționari austriaci, cari cred, că în unire cu cercurile reacționare din Viena se va succede se se restabilescă stările dela 63 și astfeliu ajungând în funcțiuni grase, ci mai târziu, trăgând pensiuni austriace, să se intorca între legionarii lui Traian. Autoriul mai scrie apoi, că între așa zișii „tribuniști“ s’ar afla și de aceia, a căror ideal ar fi o monarcie federativă. Dar între aceștia mai sunt și unii, cali țlic, să lăsăm la o parte pe cei de preste Laita, să recunoscem statul magiar independent sub dinastia habsburgicâ, cu caracter magiar în funcțiile superiore de stat, dar cu organism federativ, care să garanteze autonomia naționalităților. Obiectul examinărilor mele a mai fost și raporturile dintre Ligă și deosebitele partide române. Natural, că massele așteptă mântuirea de la Ligă. Părerea lor e, că acesta este mântuitórea și liberatarea românimei. Acesta o crede și partea cea mai mare a ligiștilor.. Părerea celor mai moderați este, că Liga, în primul loc, are problema de a susție consciința unității culturale între românii din deosebitele țări, or pentru causa română din Ungaria are importanța de a susțină neîntrerupt la ordinea zilei acesta cestiune înaintea opiniunei publice europene, de a face propagandă în favorea ei, ca în în cas de o încurcătură europena, orice tendință întru valorarea acestui interes, să se întâlnască cu simpatiile Europei. Rolul Ligei este acela, care a fost al emigrațiunei magiare din 1866. Acum se nasce într’ebarea, că are ații mișcarea română caracter revoluționariu? opi