Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-01-14 / nr. 4

Nr. 4. ABONAMEN­­­TUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fi, 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Sibiiu, Joi 14/26 ianuarie 1893. TELEGRAFUL RO Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XLI INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Noul atac asupra scale­­lor n­ostre. x. La representațiunea bisericei mi­nistrul de culte de datat 13 ianuariu 1885 Nr. 1794 a răspuns, că încât pri­­vesce representațiunea așternută minis­trului, că cererea bisericei nu pute fi considerată, și că el va dispune împărți­rea ajutoriului cu proterarea jurisdicți­­unei bisericesci. Era să mai urmeze resoluțiunea preaînaltă la representați­unea adresată Maiestății Sale monar­­h­ului. A urmat apoi rescriptul ministe­rial din 4 Maiu 1885 Nr. 16013, în care domnul ministru comunică metro­­politului nostru, că Maiestatea Sa, lă­sând neconsiderată cererea bisericei nós­­tre, l’a autorizat să împartă ajutoriul de stat cu proterarea jurisdicțiunei bi­sericesci, dacă biserica nu va primi condițiunile din normativ, în fața acestei grave situațiuni au­toritatea bisericescă s’a aflat îndemnată a convoca sinodul archidiecesan în se­siune extra­ordinară. La apelul capu­lui bisericei deputații sinodali s’au pre­­sentat în un număr forte însemnat, 44 din numărul total de 60, deși în convocătoriu li s’a indign­at, că în ma­rea strâmtorare materială în care se află biserica, deputaților nu li se vor da diurne, nici spese de călătorie. După deliberări seriose de 2 crile sinodul cu unanimitate a luat urmă­­toriul conclus: „Având în vedere, că guvernul nu a avut și nu pute se aibă motive fun­date de a altera disposițiunile resoluți­­unei preaînalte din 29 Maiu 1861, având în vedere, că disposițiuni, ca celea luate față cu biserica nosträ nu s au luat față cu nici una din ce­lelalte biserici autonome din patriă, de asemenea ajutorate din partea statului, având în vedere, că prin punerea în lucrare a acestor disposițiuni se dis­truge în cler legătura canonică și se sgudue adânc disciplina bisericescă , având în vedere, că prin aplicarea acestor disposițiuni, după esperințele de pănă acum, se deschide calea la multe abuzuri și alonormități, prin cari sar pute zădărnici părintesca intențiune es­­primată de Maiestatea Sa preagrațio­­sul nostru monarh­, la acordarea aces­tui ajutoriu, ca din trânsul se se îm­­părtășescă numai preoți săraci, lumi­nați și zeloși în împlinirea chemărei lor, având în vedere, că acestea dispo­sițiuni jignesc adânc autonomia și li­bertatea, ce i s’a garantat bisericei nós­­tre prin legile țârei; sinodul cu adâncă durere ia act, că după emisul ministerial din 4 Maiu 1885 Nr. 16013 a rămas neconsiderată representațiunea așternută Maiest. Sale în obiectul acesta; remâne pe lângă con­d­usul său luat cu privire la acest aju­toriu sub Nr. 32 din 1884 și menținut sub anii 30 și 31 ai sesiunei ordinare din acest an, și declară de nou, că sub condițiunile cuprinse în normativul ministerial din 18 ianuarie 1884, aju­toriul de stat de 24.000 fl. nu-l pute primi, neputându-l considera ca pe unul dat bisericei După acest enunciat demn al bi­sericei ministrul a purces după cum a voit el, a distribuit ajutare după bunul său plac, un an doi a publicat prin foaia oficială numele preoților, cari spo­radice suplicau la stat pentru ajutoriu, de câțiva ani încóce publicarea s’a sis­tat și acui nu se scie ce se întâmplă cu banii rămași neîmpărțiți din suma de 24,000 fl. destinați pentru preoțimea nóstra, deși în virtutea noului normativ sumele, cari fie din lipsă de concurenți, fie din alte cause, rămân neîmpărțite din suma de 24.000 fl. ministrul după ascultarea arh­iepiscopului metropolit are să le folosască pentru alte trebu­ințe ale bisericei nóstre. In chipul acesta a urmat biserica în cestiunea ajutoriului pentru preo­țime din incidentul noului normativ de împărțire, care nu cuprindea asemenea disposițiuni ca și proiectul din cestiune, care ia din mânile bisericei și institu­irea și disciplinarea învățătoriului. După acestă clasică ilustrațiune, ilustrațiune care pune în adevărată lu­mină tendențele ministrului de instruc­țiune față cu biserica nostru, și bărbă­ția, cu care biserica se apără și nu vo­­esce ca cu consensul ei să se sguduie autonomia și slăbască disciplina bise­­ricască, după acesta ilustrațiune noi credem, că recurgerea după ajutoriu dela stat între condițiunile actuale nu este în duetul ideilor, de cari e pă­trunsă biserica nóstra. Și acuma rămâne să vedem cum se pot desvolta lucrurile în punctul re­­partițiunilor asupra comunelor biseri­cesci, repartițiuni făcute cu voiă și fără voiă. Aici zace lucrul principal, căci subordinațiune din partea organelor in­­feriore bisericesci în situațiunea gravă actuală noi nu suntem aplicați a pre­supune, și fondurile bisericei după cât sunt de îngreunate, abia vor pute con­tribui cu ceva spre scopul scólelor ele­mentare. Revista politică. In cercurile politice din Budapesta domnesce o mare încurcătură. Seriile despre o fusiune între partidul liberal și cel „național“ al lui Apponyi se con­firmă tot mai mult și în curând lu­mea pute va fi surprinsă și cu acest fapt, despre care s’a vorbit atât de mult încă de pe timpul ministeriului Szapáry. Se vorbesce despre o crisă în actualul cabinet. Csáky și Szilágy se vor retrage, deoi­ce corona n’ar fi învoită cu proiectele guvernului în re­­solvirea cestiunilor bisericesci și a că­sătoriei civile obligatore. Se așteptă chiar ca în curând Wekerle să se co­­bore din înalta posițiune, ce o ocupă în stat și locul lui se-l ia ârăși fostul ministru Szapáry, unicul, despre care se crede, că va putea resolvi și aceste cestiuni, care sgudue temeliile actua­lului cabinet. Lucrurile se vor lămuri mai bine, după­ ce se va reînsănătoșa ministrul președinte Wekerle, carele a promis, că va face însuși descoperiri și va lă­muri cum stau lucrurile, atât referitoriu la fusionare, cât și față cu regularea cestiunilor bisericesci. Caracteristic este, că primatele Vaszary tocmai în­­ zilele acestea a pri­mit pălăria de cardinal, ci predarea ei s’a făcut în mod solemn în palatul primatelui din Budapesta. Deși acesta era un lucru de așteptat, totuși în timpul de acum se privesce, ca o in­­curagiare ca primatele și pe victoria se poate lupta cu aceeași energie, cu care a purtat-o pănă acuma. * * * * O veste îmbucurătore ne vine atât din Berlin, cât și din Viena. In Ber­lin a fost primit în audiență ministrul român de externe Lahovary, atât din partea împăratului cât și din par­tea ministrului Caprivi. Cancelariul a dat și un prând­ splendid în onorea ministrului român. In Viena a fost primit de monarh­ul în audiență dl ministru president al României Catargiu și era se fie primit și dl Lahovary, atât din partea monarh­ului, cât și din par­tea ministrului de externe Kálnoky. La început circulau feliu de feliu de vești despre caracterul acelor audiențe. Cea mai sensațională veste era, că România s’a angagiat la alianța tri­plă și că va forma a patra putere în legătura puterilor centrale europene Vestea acesta s’a desmințit. Importanța audiențelor consistă în aceea, că atât Germania, cât și monarh­ia nosträ voesc sé reincepa negocierile vamale cu Ro­mânia. Foile din România au și înce­put a tracta acesta cestiune, de ase­menea și cele din Germania și Austro Ungaria. * *. Cel mai sensațional eveniment mai recent este împăcarea ex-regelui Milan cu soția sa Natalia. Nimenea nu mai credea în o astfel iu de împăcare după antecedentele, ce s’au întâmplat. * FOITA ! Păcat de mamă. — Novel ft. — de Harte Chendi. (Urmare.) Gemetele copilei o deșteptară din aiu­rare: „Vai, nu pot și nu mi­ertat încă se mor. Biată copilă, ce te vei face tu­făr’ de mine, căci nu ai pe nime,------pe mime. Pentru­ ce nu ai murit mai bine, atunci, când erai încă în scutece și nu gustat din paharul amar al vieții. Sau póte a hotărît Cel de sus, că tu se rămâi mărturie păcatelor mele pe pământ? Ceriule, aibi îndurare și dă-mi sănetate, ca se nu las florici ca asta pradă vârtejului din viațău. Mărina resufla greu. Sfârșitul vieții îi era aprope, însă iubirea de mamă nu o lasă încă se mara, începu a amurgi de sara. Co­pila aprinse o luminuță subțire de ceva. Pe Marina o părăsiră tóte puterile, lacrimi ca bobul îi curgeau firete pe obrazii uscați la vale și cu voce slabă se 'ntorse către copilă: „Safu­ca, draga mamii, alerga tot î ntr’un su­flet pănă în sat la părintele, și rugă-l — da frumos—ca se vină, se me grijesca!“ Săftica, deși mică, era dedată la năcaz. Ea plângea, pănă ce era lângă mamă-sa și o aud­ia oftând atât de greu în chinurile cele mari — însă când era la copii vecinului, cu câte un „codru“ de pâne de secară în mână uita de tate, sălta cu ceilalți jucându-se de­­a „mila" și de-a „baba orba“. Acum alergă tot într’un suflet la părintele Stefan, dar vrând se­­ spună cine a mânat-o, îlbucni în plâns și nu putu. Atunci părintele milos cum era, o ridică pe ghenunchi, îi șterse lacri­mile din fața sa frumușică și dându-i un corn de prescură albă, o mai întrebă, că cine a trimis-o? M’a mânat măicuța, ca sâ te chem s- o grijesci“, răspunse ea d’abia. „Dar cine e măicuță-ta—și unde lo­cuiți voi?“ „Măicuții mele îi paic cu toții Mărina lui Vila și ea zace în bordeiul din luterniș­­tea grofului și trage de marte. O, și mamai și mie așa ni de feme — vină și te rogă pentru noi la Dumnezeu, să ne dea sănătate și.. pâne .. oci, mi-e femei“ Erăși plângea copila, căci i se gătase prescura. Preotul porunci bunicii Samfira, carea stetea lângă el, să-i dea copilei de mâncare și el o luă apoi singur prin sat la vale spre bordeiul cel ascuns, unde află pe Mărina, luptându­se cu martea. Da, unde trupul nu mai póte fi mân­tuit, acolo e de lipsă preotul, că se mântu­­iescá cel puțin sufletul! O rază de fericire, de mulțumire su­­fletască trecu peste fața bolnavei, când văd­u pe evlaviosul preot intrând în casă. „Oh mult ai zăbovit părinte, gândeam, că va tre­bui să-mi dau sufletul meu cel pătat în mâ­nile judecătoriului înainte de ce vei sosi„. „Nu despătăjui fiică, bun­e Domnul și milostiv! Aibi încredere întrânsul, căci îți vei dobândi liniște, mângâiere și ali­nare“— așa vorbi povățuitoriul preot și puse sfântul epatrafir pe capul bolnavei, cetin­­du-i totodată și o rugăciune lungă din mo­­litvennre. „Iți mulțămesc din adâncul inimei“, grăi acum Mărina . „Simt, ca numai puțină vreme am de a mai viețui, mi’diu strânge tóte puterile trupeșei la­olaltă, ca să me mărturisesc dela cap până la sfârșit — căci greu me apasă păcatele și nu me lasă se mor“, țficând aceste, ea își puse o perină la­ spinare, ca se ș0$ă oblu în pat și după un mic repaus urmă: „Vei fi sclind póte și sființia ta, ceea ce scie satul, că eu mi-am părăsit bunii mei părinți. Da, i’am părăsit, și acum plâng și mă căsnesc, plâng și afurisesc coșul, în care am ieșit peste pragul ușei părințesci, afuri­sesc pe acela, care m’a silit la pasul cel pă­cătos. Dar eram numai copilă de 16 ani! Oh, și dragostea-i primejdiasa pentru copii ba pentru toți! Dragostea-i nebună și orbă, ea nu mai cunosce legături și sfințenie, ea face pe om se uite de toți și tóte și să se gândescă numai la norocirea sa, ah și la­com mai e omul la norocire ! Și scii părinte pentru ce am fugit? Pentru că iubiam pă­rinte ! Da­r iubiam pe Béla, pe groful Béla, ce gândesci — eu Mărina cea prosta iu­beam pe un domn ! N­ iubeam părinte, pen­tru că era frumos ca rupt din sare și purta haine domnesei, nu ca flăcăii din sat, avea pinteni galbeni, nu opinci ca aceștia, trupul lui era mândru ca un stejărel și subțire nn butucos ca alții, avea fața ca laptele er­au pârlită de sőre .. . ale, apoi dulce ce mai vorbea groful, și avut ce mai era ! Da îl iubeam cu foc, căci și el îmi spunea că mă iubesce, și credem a’l putea iubi, fiind­că satul întreg ’mi țb­­ea că’s frumosa ca o țlină, ce se scaldă în rouă. (va urma.)

Next