Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)
1893-01-14 / nr. 4
u TELEGRAFUL ROMN, întâlnirea între Milan și Natalia s’a făcut la Biaritz, întrevederea a fost de 2 ore, in care timp aventuriosul ex-rege și-a cerut ertare, promițând, că se va spăși. Inmediat după acestă întrevedere s a lățit vestea, carea acum o confirmă fiarele oficiase din Belgrad. Ce se va întâmpla mai departe ne va arăta viitoriul, deocmdată Milan, care nu mai este nici cetățan sârbesc, este încungiurat tot de inimicii, ce i-a avut și cât timp au fost în Serbia. O telegramă din Paris anunță, că împăcarea s’a făcut sub presiunea banilor rusesci. Rusia ar voi să întrebuințeze pe Milan pentru scopurile sale ce le urmăresce în Orient. De altfeliu împăcarea a făcut bună impresiune în întraga Serbia. Capitala ei a fost iluminată, si a dat teatru, la care a participat și regele, carele a fost obiectul unor ovațiuni entusiasmate. Cestiunea Panama frământă mereu spiritele din Francia. S’a început pertractarea contra acuzaților. De altfeliu în Paris ca și în alte părți ale Franciei domnesce Knisce Herz carele a fugit în Anglia a picat în manile poliției franceze și deorece el sa îmbolnăvit, a plecat în Anglia un jude instructor, ca sâ ia pasiunile. Se așteptă la descoperiri și mai mari decât acele de pănă acuma. Este netăgăduit, că monarhiștii de tote nuanțele, uniți cu bulangiștii și cu partidele revoluționare, ar voi să profite de scandalurile afacerii Panama spre a resturna, dacă se pate, chiar forma de guvernament în Francia. Și spre a atinge acest scop ei nu se mărginesc a desvălui corupțiunea parlamentului, ci merg mai departe, căutând să lovască chiar în șeful statului, adecă în dl Carnot. Printre acusațiunile ce se aduc președintelui republicei — acusațiuni, care negreșit sunt lipsite de orice dovadă — este una care a apărut în Jianul „Depêche“ din Lille și care a făcut orecare sensație. Se amintea într-o corespondență din Paris renumele de onestitate pe care și-l făcuse dl Carnot, pe când era ministru de finance, prin refuzul său de a face hatârurile co-lui Wilson, ginerele de tristă memoria al fostului președinte Grevy, hatâruri pe care nici unul din ceialalți miniștri nu îndrăznise a i le refuza. Astfeliu se scie ce sensație a făcut în Francia descoperirea faptului, că ministrul Carnot n’a voit să scutască de factele de înregistrare societatea „Gunnos“ din Peru, în care era interesat fostul deputat Dreyfus și pentru care stăruia dl Wilson. Faptul acesta a contribuit la alegerea dlui Carnot ca președinte al republicei. Ce se vei fi ínsé?fice corespondentul pianului „Depâche“. Pe când cu o mână domnul Carnot încassa tacsele, cu alta silia un stabiliment financiar, asupra căruia statul esercita controlul, se verse 70 mii franci domnului Wilson, cu care domnul Sadi Carnot ținea să nu se strice. „Timpul“ din 12 ianuarie scrie următorele: Astăzi corpurile legiuitore reîncep lucrările lor. Desigur că, în cursul vacanțelor parlamentare senatorii și deputații se vor fi pus în contact cu mandanții lor și vor fi cules destule observațiuni pentru a-și da un conteract despre spiritul ce domnesce în țară. Ei se vor fi convins, că imensa majoritate a cetățenilor cere înainte de tote o bună administrație și respectarea cu sfințenie a legilor. In ce privesce reformele, oricine a pipăit puțin pulsul opiniunei publice trebue sé fi înțeles, că țara nu voesce o modificare grabnică și nesocotită a legilor esistente, nici în sens progresiv, nici in sens reacționar. Ea are mai ales nevoie de o desvoltare oniscită și bine chibzuită a instituțiunilor esistentă. In acest sens înțelege țara conservatismul și în acest sens este dator a lucra partidul conservtor Lăsăm adversarilor noștri misiunea de a agita țara prin unor reforme fundamentale, oglindirea care ar atinge chiar pactul constituțional. Noi ne mulțămim cu rolul mai modest, dar mai folositor, de a desvolta ceea ce avem prin reforme utile, ale căror felose nu vor rămâne în domeniul dezideratelor și al teoriilor, ci se vor traduce în îmbunătăți practice și pipăite. Afacerea mai nouă la Brașov. î Sub rubrica acesta vom publica în foia nostră, conform anunciului premers în anul trecut, actele oficiale, cari privesc destituirea profesorului provisoriu Georgiu Popp, și începem seria lor în Nrul present, precum urmată: Redacțiunea. I. Raportul direcțiunei scólelor medii. Nr. 46 1892/3. Onorată Eforia școlară! La serbarea patronei scólelor nóstre, carea s’a ținut Duminecă în 4/16 Octobre a. c. profesorul dela scóla reală Georgiu Pop a primit însărcinarea de a țină cuvântarea festivă. La acesta ocasiune numitul profesor a desfășurat înaintea publicului adunat în sala de festivități școlare, unde se aflau și mulți școlari din clasele superiore ale acestor școli, vederi, cari nu sunt în consonanță cu principiile adevăratei educațiuni școlare, și a comis astfel o mare greșală pedagogică, asupra căreia i s-a făcut observațiuni desaprobătore atât din partea unui membru al Eforiei, cât și din partea subscrisului. Insă dl Pop, nesocotind aceste observațiuni, a aflat de bine a păși cu ideile sale în publicitate, încredințând profesorului Dr. Valeriu Branișoe cuvântarea ținută în sală, pentru publicare în „Tribuna“. Ajungând acest pas nesocotit la cunoacința unor colegi consoli de basele adevăratei educațiuni, aceștia n’au întârziat al îndupleca pe domnul G. Pop în sala de 5/17 Octobre, ca să mărgă cu ei la dl Branisce cu scop de a impedeca publicarea cuvântării, însă încercarea acesta a fost zădarnică, pentru că dl Branisce n’a fost dispus a recede dela părerea sa, că este mai consult a da publicității o informațiune cât se pote de corectă despre vorbirea dlui G. Pop. Aflând apoi în 6/18 cur cele espuse, subscrisul s’a simțit dator a-l provoca pe dl Branisco, ca să revoce manuscrisul trimis la redacțiunea „Tribunei“, dar a primit respunsul, că nu află de consult a împedeca publicarea cuvăntării și că în acesta afacere am să-l privesc de raportor al „Tribunei“, nu însă de profesor; cu alte cuvinte, mia de negat competența. Deorece atât părerile, cât și procederea acestor doi colegi în cestiunea cuvântării festive nu corespund principiilor organice ale unui institut de erese cere și de învățământ și sunt în stare a jigni adevăratele interese ale scalelor nóstre medii, subscrisul își permite rugarea, ca Onorata Efonă să binevoiască a lua măsurile necesare în contra manifestațiunilor de asemenea natură. Brașov, în 8 Octobre, 1892. Ip. Ilasievici m. p., director. II. Raportul eforiei scólelor centrale. Nr. 196 1892. Escelensia Vostru, Înalt Prea Sânțite Domnule archiepiscope si metropolite! Venerabil consistoriu archidiecesan! Din ansa cuvăntării ținute de dl profesor provisoriu G. Popp în sala gimnasiului nostru la serbarea s-tei Sofii, direcțiunea gimnasială a așternut eforiei costre raportul din 8 Octobre 1892 Nr. 46 alăturat aici sub. Din acest raport cu mare îngrijire am vădut, nu numai că disciplina în corpul nostru didactic este sdruncinată, dar că s’a luat de unii profesori direcțiune greșită pedagogică. Pentru delăturarea răului subscrisa eforiă a luat conclus de a face un regulament, prin care să se reguleze ținuta profesorilor în genere, și în specie referințele între eforia școlară și corpul profesoral. Dar și până se va face acel regulament, subscrisa efortă a exprimat ca conclus, că nu este compatibil cu posițiunea profesorală, ca profesorii să facă politică militantă fie în seară, fie afară de scala. Deci așternând acest conclus sub ://. ne rugăm cu totă supunerea : Escelenția Vostra și Venerabilul Consistoriu să Ve îndurați a aproba acel condus, și a-1 împărtăși direcțiunei scólelor nóstre și corpului profesoral spre conformare. Suntem cu profundă reverință Ai Escelenției Vóstre Și ai Veneratului Consistoriu. Brașov, 23 Novembre, 1892, prea plecați li Eforia scólelor centrale române ort. răsăritene Brașov. N. Strevoiu, Ioan Lemnge, preșe secret. Notă: Adusul de sub •//. neconținend altă, decât numai decretarea măsurilor cuprinse în acest raport, pentru cruțarea spațiului îl lăsăm astădată nepublicat. Observăm însă: că espedițiunea condusului consistorial din 26 Novembre 1892 Nr 7817 Sc. la ambele raporte de sub I. și II. s’a sistat după ce a I intrevenit numai decât rescriptul ministerial, care urmeză. Red. III. Rescriptul ministerial. a) Teistul original magiar. Vallás es közoktatásügyi magyar kir. minister. — Nagyméltóságu Dr. Román Miron, nagyszebeni gör. kel. román érsek és metropolita urnák. 50,419. szám. ■— Nagyméltóságu Érsek és Metropolita Úr! — Arról értesültem, hogy Pop György brassói gör. keleti íögymnásiumi tanár a f. évi október 16-án tartott Sz. Zsófia ünnepen a tanuló ifjúsághoz „a román tanuló ideáljáról“ czim alatt szónoklatot tartott, a melyben egyébb hason jellegű passusokon kivül a következő részlet foglaltatik: „ . . . . már most kell tudnotok, hogy nem jöttetek azért ide, hogy később puha tol lakon pihenjetek, hamm azért jöttetek, hogy edzétek magatokat egy véres harczva; e, harezban. a melyet nem mi kezdeményeztünk melyet erővel toltak reánk, ebben a linrczban kell nektek derekasságtokát kimutatnotok; törhetlen egyesülése az egy vérből származóknak, büszkeség és nemzeti méltóság az ellenség gyűlölete és jelf uvalkodottsága közepette — im ez egy rumánfiatalnak viselkedése ily viharos időkben“. Ezen kifejezésekben nyilvánvalóan n em. zetségi izgatás és államellenes irány foglaltatván, a középiskolai törvény 50 §-ra való hivatkozással, van szerencsém t sztelettel felkérni Nagyméltóságodat, hogy saját hatáskörében megejtendő vizsgálat alapján, a nevezett tanárt a brassói gör. keleti fögymnásiumban viselt tanári állásától elmozdítani és engem erről jelen tiszteletteljes megkeresésem kel tétől számított 40 nap alatt értesíteni méltóz tassék. Fogadja Nagyméltóságod kiváló tiszteletem őszinte nyilvánítását. Budapest, 1892 évi deczember hó 8-án Gróf Csáky, s. k. b.) Traducere Ministrul reg. ung. de culte și instrucțiune publică. — Escelenției Sale, domnului Dr. Miron Romanul, archiepiscop și metropolit gr. or. român în Sibiiu. Nr. 50,419. — Escelența Vóstra, Die Archiepiscope și Metropolite ! — Am înțeles, că Georgiu Pop profesor la gimnasiul superior gr. oriental din Brașov, la serbarea I Stei Sofii celebrată la 16 Octobre a. c. a ținut cătră tinerimea școlară sub titlul: „idealul studentului român“ o cuvântare, în care afară de alte pasaje de o asemenea caracteristică să cuprinde partia următore :„.... trebue să sciți încă de acum, că nu pentru aceea ați venit aici, ca mai târziu se ve odihniți pe pene moi, ci ați venit ca se ve oțetiți pentru o bătălie sângerosă; în acésta bătălie, care nu noi o am inicat, carea ni s’a impus cu puterea, în acésta bătălie trebue sé ve aretăți bravura vóstra ; unire nefrântă a celor provenienți din un sânge, mândrie și demnitate națională în mijlocul urei și al îngâmfării dușmanului, era acésta este ținuta unui tiner rumân astfel de timpuri viorase“.*) In espresiunile acete cuprinzendu-se în mod învederat agitațiune națională și tendență în contra statului, cu provocare la §. 50 al legii pentru scólele medii **) aminorea se ruga pe Escelența Vóstra cu respect, ca pe basa unei cercetări, carea să se facă în propria- să sferă de activitate, să binevoiți a amora pre numitul profesor dela postul seu ce l’a ocupat în gimnasiul superior gr. oriental din Brașov, și a me însciința despre acesta în 40 de file computate dela datul respectuosei mele recercări presente. Primiți Escelența Vóstra sincera declarare a distinsei mele considerațiuni. — Budapesta, 1892. Decembre 8. „ ^ Conte Csáky m. p. IV. Ordonarea cercetărei. Preacuvioșiei. Sale, domnului archimandrit Dr. Ilarion Puscariu, vicariu archiepiscopesc. Nr. 7949. Scol. — I’reacuviôse Die Armandrite! — Domnul ministru reg. ung. de culte și instrucțiune publică după emisul seu din 8 Decembre nou a. c. Nr. 50,419 adus aici sub ./ în copiă, află, că cuvântarea, ce o a ținut profesorul gimnasial Georgiu Pop la serbarea Stei Sofii în 16 Octobre a. c. cătră tinerimea școlară din Brașov, conține evidentă agitare națională și tendență în contra statului, de aceea poftesce cu provocare la §. 50 al legii pentru sculele medii, ca după cercetarea lucrului, numitul profesor să fie amovat din postul seu. Ca subsemnatul consistoriu în urma acestui incident regretabil să potă lua măsurile necesare pentru salvarea gimnasiului nostru din Brașov, are trebuință de a cunosce tóte momentele, ce stau în legătură cu cuvântarea din cestiune, anume: 1. Cine și pe ce base a arangiat festivitatea școlară la ocasiunea amintită, și sub a cui inspecțiune și controla s’a petrecut aceea ? 2. Cine și cu ce reserve a însărcinat sau autori sat pre profesorul Georgiu Pop să țină el cuvântarea ocasională cătră tinerimea școlară ? 3. Avut-au directorul scólelor medii din Brașov, corpul profesoral și eforia sculelor cunoscință prealabilă despre testul cuvântării din cestiune? și dacă au avut, aprobatu-s’au scuba ? 4. Care să fie lupta cruntă, pentru care cuvântarea din cestiune voiesce a oțeli pre tinerimea școlară? și cari sunt dușmanii, la cari privesce un anumit pasagiu din cuvântare? 5. Crede autorul cuvântării, că chemarea institutului nostru cultural astăi nu este a propaga sciința, ci a da armatură pentru lupte politice? 6. Crede autorul cuvântării, că astfel de preparări spre lupte politice se pot face în scalele nóstre fără a se pune în pericol existența lor? 7. Ce impresiuni a făcut acesta cuvântare asupra tinerimei școlare, asupra corpului profesoral, în special asupra directorului sculelor, apoi asupra eforiei și preste tot asupra publicului present la festivitate ? 8. Care a fost motivul, pentru care cuvântarea s’a dat publicității prin fiare, și cari sunt factorii la acesta publicare, preste tot cum s’a întâmplat ea? 9. Cum crede ar fi direcțiunea gimnasială, corpul profesoral și eforia școlară a se salva existența și prosperarea sculelor din Brașov față cu el de lege, la care să provocă dl ministru în emisul seu? Eroarea, lămurirea și constatarea acestor momente esențiale se concrede Prea onoratorale, care spre acest scop ești denumit de comisariu consistorial cu însărcinarea, de a-ți împlini acesta misiune în timp cât se pare mai scurt, având aeși în fața locului, a lua declarațiunile necesare de la toți cei atinși în acest obiect, fie direct la protocolul de cercetare, fie prin acte separate, dar aduse la protocol, și în fine o raportă consistoriului despre tote, pe lângă o propunere meritoricâ basată pe împregiurările actuale. Sibiiu, din ședința senatului scolariu, ținută la 3 Decembre, 1892. Consistoriul archidiecesan. Miron Romanul m. p., archiepiscop. Dr. Remus Roșea m. p., (Vom continua), secretariu: *) Cele citate le reproducem traduse ad literam din tecstul magiar, fără a te lega de testul original român al cuvântării, care altcum îl avem la mână. Red. ’* Acesta pune în vedere eventuala Închidere a scalei pe un timp orecare sau pentru totdeuna. Red. t * ♦ * * * *