Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-01-14 / nr. 4

u TELEGRAFUL RO­MN, întâlnirea între Milan și Natalia s’a făcut la Biaritz, întrevederea a fost de 2 ore, in care timp aventuriosul ex-rege și-a cerut ertare, promițând, că se va spăși. Inmediat după acestă în­­­­trevedere s a lățit vestea, carea acum o confirmă fiarele oficiase din Belgrad. Ce se va întâmpla mai departe ne va arăta viitoriul, deoc­mdată Milan, care nu mai este nici cetățan sârbesc, este încungiurat tot de inimicii, ce i-a avut și cât timp au fost în Serbia. O te­legramă din Paris anunță, că împăca­rea s’a făcut sub presiunea banilor r­u­sesci. Rusia ar voi să întrebuințeze pe Milan pentru scopurile sale ce le ur­­măresce în Orient. De altfeliu îm­păcarea a făcut bună impresiune în întraga Serbia. Capitala ei a fost ilu­minată, si a dat teatru, la care a par­ticipat și regele, carele a fost obiec­tul unor ovațiuni entusiasmate. Cestiunea Panama frământă me­reu spiritele din Francia. S’a început pertractarea contra acuzaților. De alt­feliu în Paris ca și în alte părți ale Franciei domnesce K­nisce Herz ca­rele a fugit în Anglia a picat în ma­nile poliției franceze și deore­ce el s­a îmbolnăvit, a plecat în Anglia un jude instructor, ca sâ ia pasiunile. Se aș­­teptă la descoperiri și mai mari decât acele de pănă acuma. Este netăgăduit, că monarh­­iștii de tote nuanțele, uniți cu bulangiștii și cu partidele revoluționare, ar voi să profite de scandalurile afacerii Pa­nama spre a resturna, dacă se pate, chiar forma de guvernament în Francia. Și spre a atinge acest scop ei nu se mărginesc a desvălui corupțiunea parlamentului, ci merg mai departe, căutând să lovască chiar în șeful sta­tului, adecă în dl Carnot. Printre acusațiunile ce se aduc președintelui republicei — acusațiuni, care negreșit sunt lipsite de ori­ce do­vadă — este una care a apărut în­­ Ji­anul „Depêche“ din Lille și care a fă­cut ore­care sensație. Se amintea într-o corespondență din Paris renumele de onestitate pe care și-l făcuse dl Carnot, pe când era ministru de finance, prin refuzul său de a face hatârurile co-lui Wilson, gi­nerele de tristă­­ memoria al fostului președinte Grevy, hatâruri pe care nici unul din ceialalți miniștri nu îndrăz­nise a i le refuza. Astfeliu se scie ce sensație a fă­cut în Francia descoperirea faptului, că ministrul Carnot n’a voit să scu­­tască de factele de înregistrare socie­tatea „Gunnos“ din Peru, în care era interesat fostul deputat Dreyfus și pen­tru care stăruia dl Wilson. Faptul acesta a contribuit la ale­gerea dlui Carnot ca președinte al re­publicei. Ce se vei fi ínsé?­­fice corespon­­dentul­­ pianului „Depâche“. Pe când cu o mână domnul Car­not încassa tacsele, cu alta silia un stabiliment financiar, asupra căruia statul esercita controlul, se verse 70 mii franci domnului Wilson, cu care domnul Sadi Carnot ținea să nu se strice. „Timpul“ din 12 ianuarie scrie următorele: Astă­zi corpurile legiuitore re­încep lucrările lor. De­sigur că, în cursul vacanțelor parlamentare sena­torii și deputații se vor fi pus în con­tact cu mandanții lor și vor fi cules destule observațiuni pentru a-și da un cont­eract despre spiritul ce dom­nesce în țară. Ei se vor fi convins, că imensa majoritate a cetățenilor cere înainte de tote o bună administrație și respectarea cu sfințenie a legilor. In ce privesce reformele, ori­cine a pipăit puțin pulsul opiniunei publice trebue sé fi înțeles, că țara nu vo­­esce o modificare grabnică și neso­cotită a legilor esistente, nici în sens progresiv, nici in sens reacționar. Ea are mai ales nevoie de o desvoltare oniscită și bine chibzuită a instituțiu­nilor esistentă. In acest sens înțelege țara conservatismul și în acest sens este dator a lucra partidul conservtor Lăsăm adversarilor noștri misiu­nea de a agita țara prin unor reforme fundamentale, oglindirea care ar atinge chiar pactul constituțional. Noi ne mulțămim cu rolul mai modest, dar mai folositor, de a desvolta ceea ce avem prin reforme utile, ale căror fe­lose nu vor rămâne în domeniul de­zideratelor și al teoriilor, ci se vor tra­duce în îmbunătăți practice și pipăite. Afacerea mai nouă la Brașov. î Sub rubrica acesta vom publica în foia nostră, conform anunciului pre­mers în anul trecut, actele oficiale, cari privesc destituirea profesorului provisoriu Georgiu Popp, și începem seria lor în Nrul present, precum ur­­mată: Redacțiunea. I. Raportul direcțiunei scólelor medii. Nr. 46 1892/3. Onorată Eforia școlară! La serbarea patronei scólelor nóstre, carea s’a ținut Duminecă în 4/16 Octobre a. c. profesorul dela scóla reală Georgiu Pop a primit însărcinarea de a țină cuvântarea festivă. La acesta ocasiune numitul profesor a desfășurat înaintea publicului adunat în sala de festivități școlare, unde se aflau și mulți școlari din clasele superiore ale ace­stor școli, vederi, cari nu sunt în con­sonanță cu principiile adevăratei educațiuni școlare, și a comis astfel o mare greșală pedagogică, asupra că­reia i s-a făcut observațiuni desaprobă­­tore atât din partea unui membru al Efo­riei, cât și din partea subscrisului. Insă dl Pop, nesocotind aceste observațiuni, a aflat de bine a păși cu ideile sale în publici­tate, încredințând profesorului Dr. Valeriu Branișoe cuvântarea ținută în sală, pentru publicare în „Tribuna“. Ajungând acest pas nesocotit la cunoacința unor colegi consoli de base­le adevăratei educa­țiuni, aceștia n’au întârziat a­l îndupleca pe domnul G. Pop în sala de 5/17 Octo­bre, ca să mărgă cu ei la dl Branisce cu scop de a impede­ca publicarea cuvân­tării, însă încercarea acesta a fost zădarnică, pentru­ că dl Branisce n’a fost dispus a recede dela părerea sa, că este mai consult a da publicității o informațiune cât se pote de co­rectă despre vorbirea dlui G. Pop. Aflând apoi în 6/18 cur­ cele espuse, subscrisul s’a simțit dator a-l provoca pe dl Branisco, ca să revoce manuscrisul trimis la re­dacțiunea „Tribunei“, dar a primit respunsul, că nu află de consult a împedeca publicarea cuvăntării și că în acesta afacere am să-l privesc de raportor al „Tribunei“, nu însă de profesor; cu alte cuvinte, mia de negat competența. Deore­ce atât părerile, cât și procede­­rea acestor doi colegi în cestiunea cuvântării festive nu corespund principiilor or­ganice ale unui institut de erese cere și de învățământ și sunt în stare a jigni adevăratele interese ale scalelor nóstre medii, subscrisul își permite rugarea, ca Onorata Efon­ă să binevoiască a lua măsurile necesare în con­tra manifest­ațiunilor de asemenea natură. Brașov, în 8 Octobre, 1892. Ip. Ilasievici m. p., director. II. Raportul eforiei scólelor centrale. Nr. 196 1892. Escelensia Vostru, Înalt Prea Sânțite Domnule archiepiscope si metropolite! Vene­rabil consistoriu archidiecesan! Din ansa cuvăntării ținute de dl pro­fesor provisoriu G. Popp în sala gimnasiului nostru la serbarea s-tei Sofii, direcțiunea gimnasială a așternut eforiei costre raportul din 8 Octobre 1892 Nr. 46 alăturat aici sub­­. Din acest raport cu mare îngrijire am văd­ut, nu numai că disciplina în corpul nostru didactic este sdrun­­cinată, dar că s’a luat de unii profesori direcțiune greșită pedagogică. Pentru delăturar­ea răului subscrisa eforiă a luat conclus de a face un regula­ment, prin care să se reguleze ținuta pro­fesorilor în genere, și în specie referin­țele între eforia școlară și corpul profesoral. Dar și până se va face acel regulament, subscrisa efortă a exprimat ca conclus, c­­ă nu este compatibil cu posițiu­­nea profesorală, ca profesorii să facă politică militantă fie în s­e­a­r­ă, fie afară de scala. Deci așternând acest conclus sub ://. ne rugăm cu totă supunerea : Escelenția Vostra și Venerabilul Con­­sistoriu să Ve îndurați a aproba acel cond­us, și a-1 împărtăși direcțiunei scólelor nóstre și corpului profesoral spre conformare. Suntem cu profundă reverință Ai Escelenției Vóstre Și ai Veneratului Consistoriu. Brașov, 23 Novembre, 1892, prea plecați li­ Eforia scólelor centrale române ort. răsă­ritene Brașov. N. Strevoiu, Ioan Lem­nge, preșe secre­t. Notă: Adusul de sub •//. neconțin­end altă, de­cât numai decretarea măsurilor cuprinse în acest raport, pentru cruțarea spațiului îl lăsăm astădată ne­publicat. Observăm însă: că espedițiunea cond­usului consistorial din 26 Novembre 1892 Nr 7817 Sc. la­­ ambele raporte de sub I. și II. s’a sistat după ce a I intrevenit numai decât rescriptul ministerial, care ur­­meză. Red. III. Rescriptul ministerial. a) Teistul original magiar. Vallás es közoktatásügyi magyar kir. minister. — Nagyméltóságu Dr. Román Miron, nagyszebeni gör. kel. román érsek és metropolita urnák. 50,419. szám. ■— Nagyméltóságu Ér­sek és Metropolita Úr! — Arról értesültem, hogy Pop György brassói gör. keleti íögym­­násiumi tanár a f. évi október 16-án tartott Sz. Zsófia ünnepen a tanuló ifjúsághoz „a ro­mán tanuló ideáljáról“ czim alatt szónokla­tot tartott, a melyben egyébb hason jellegű passusokon kivül a következő részlet foglal­tatik: „ . . . . már most kell tudnotok, hogy nem jöttetek azért ide, hogy később puha tol lakon pihenjetek, hamm azért jöttetek, hogy edzétek magatokat egy véres harczva; e, harezban. a melyet nem mi kezdeményeztünk melyet erővel toltak reánk, ebben a linrczban kell nektek derekasságtokát kimutatnotok; tör­­hetlen egyesülése az egy vérből származóknak, büszkeség és nemzeti méltóság az ellenség gyűlölete és jelf uvalkodottsága közepette — im ez egy rumánfiatalnak viselkedése ily viharos időkben“. Ezen kifejezésekben nyilvánvalóan n em. zetségi izgatás és államellenes irány foglaltatván, a középiskolai törvény 50 §-ra való hivatkozással, van szerencsém t sztelettel felkérni Nagy­méltóságodat, hogy saját hatáskörében meg­ejtendő vizsgálat alapján, a nevezett tanárt a brassói gör. keleti fögymnásiumban viselt tanári állásától elmozdítani és engem erről jelen tiszteletteljes megkeresésem kel tétől számított 40 nap alatt értesíteni méltóz tassék. Fogadja Nagyméltóságod kiváló tiszte­letem őszinte nyilvánítását. Budapest, 1892 évi deczember hó 8-án Gróf Csáky, s. k. b.) Traducere Ministrul reg. ung. de culte și instruc­țiune publică. — Escelenției Sale, domnului Dr. Miron Romanul, archiepiscop și metro­­polit gr. or. român în Sibiiu. Nr. 50,419. — Escelența Vóstra, Die Archiepiscope și Metropolite ! — Am înțeles, că Georgiu Pop profesor la gimnasiul supe­rior gr. oriental din Brașov, la serbarea I Stei Sofii celebrată la 16 Octobre a. c. a ținut cătră tinerimea școlară sub titlul: „idea­lul studentului român“ o cuvântare, în care afară de alte pasaje de o asemenea carac­teristică să cuprinde partia următore :„.... trebue să sciți încă de acum, că nu pentru aceea­­ ați venit aici, ca mai târziu se ve odihniți pe pene moi, ci ați venit ca se ve oțetiți pentru o bătălie sângerosă; în acésta bătălie, care nu noi o am inic­at, carea ni s’a impus cu pu­terea, în acésta bătălie trebue sé ve ar­etăți bra­­­­vura vóstra ; unire nefrântă a celor provenienți din un sânge, mândrie și demnitate națională în­ mijlocul urei și al îngâmfării dușmanului, era acésta este ținuta unui tiner rumân astfel de timpuri vi­orase“.*) In espresiunile ace­­te cuprinzendu-se în mod învederat agitațiune națio­nală și tendență în contra statului, cu provocare la §. 50 al legii pentru scólele medii **) am­inore­a se ruga pe Escelența Vóstra cu respect, ca pe basa unei cercetări, carea să se facă în propria- să sferă de activitate, să binevoiți a amora pre numitul profesor dela postul seu ce l’a ocupat în gimnasiul superior gr. oriental din Brașov, și a me însciința despre acesta în 40 de file computate dela datul respectuosei mele re­­cercări presente. Primiți Escelența Vóstra sincera decla­rare a distinsei mele considerațiuni. — Bu­dapesta, 1892. Decembre 8. „ ^ Conte Csáky m. p. IV. Ordonarea cercetărei. Preacuvioșiei. Sale, domnului archimandrit Dr. Ilarion Puscariu, vicariu archiepiscopesc. Nr. 7949. Scol. — I’reacuviôse Die Ar­­mandrite! — Domnul ministru reg. ung. de culte și instrucțiune publică după emisul seu din 8 Decembre nou a. c. Nr. 50,419 ad­us aici sub ./­ în copiă, află, că cuvântarea, ce o a ținut profesorul gimnasial Georgiu Pop la serbarea Stei Sofii în 16 Octobre a. c. cătră tinerimea școlară din Brașov, conține evidentă agitare națională și tendență în contra statului, de aceea poftesce cu provocare la §. 50 al legii pentru sculele medii, ca după cercetarea lu­crului, numitul profesor să fie amovat din postul seu. Ca subsemnatul consistoriu în urma aces­tui incident regretabil să potă lua mă­surile necesare pentru salvarea gimna­siului nostru din Brașov, are trebuință de a cunosce tóte momentele, ce stau în le­gătură cu cuvântarea din cestiune, anume: 1. Cine și pe ce base a arangiat fes­tivitatea școlară la ocasiunea amintită, și sub a cui inspecțiune și controla s’a petrecut aceea ? 2. Cine și cu ce reserve a însărcinat sau autori sat pre profesorul Georgiu Pop să țină el cuvântarea ocasională cătră tinerimea școlară ? 3. Avut-au directorul scólelor medii din Brașov, corpul profesoral și eforia sculelor cu­noscință prealabilă despre te­stul cuvântării din cestiune? și dacă au avut, aprobatu-s’au scu­ba ? 4. Care să fie lupta cruntă, pentru care cuvântarea din cestiune voiesce a oțeli pre tinerimea școlară? și cari sunt dușmanii, la cari privesce un anumit pasagiu din cuvântare? 5. Crede autorul cuvântării, că chema­rea institutului nostru cultural astă­­i nu este a propaga sciința, ci a da armatură pentru lupte politice? 6. Crede autorul cuvântării, că astfel de preparări spre lupte politice se pot face în scalele nóstre fără a se pune în pericol exis­­tența lor? 7. Ce impresiuni a făcut acesta cu­vântare asupra tinerimei școlare, asupra cor­pului profesoral, în special asupra directorului sculelor, apoi asupra eforiei și preste tot asu­pra publicului present la festivitate ? 8. Care a fost motivul, pentru care cu­vântarea s’a dat publicității prin­­ fiare, și cari sunt factorii la acesta publicare, preste tot cum s’a întâmplat ea? 9. Cum crede ar fi direcțiunea gimna­sială, corpul profesoral și eforia școlară a se salva existența și prosperarea sculelor din Brașov față cu e­l de lege, la care să pro­­vocă dl ministru în emisul seu? Eroarea, lămurirea și constatarea acestor momente esențiale se concrede Prea onorat­orale, care spre acest scop ești denumit de comisariu consistorial cu însărcinarea, de a-ți împlini acesta misiune în timp cât se pare mai scurt, având a­eși în fața locului, a lua declarațiunile necesare de la toți cei atinși în acest obiect, fie direct la protocolul de cer­cetare, fie prin acte separate, dar aduse la protocol, și în fine o raportă consistoriului despre tote, pe lângă o propunere meritoricâ basată pe împregiurările actuale. Sibiiu, din ședința senatului scolariu, ținută la 3 Decembre, 1892. Consistoriul archidiecesan. Miron Romanul m. p., archiepiscop. Dr. Remus Roșea m. p., (Vom continua), secretariu: *) Cele citate le reproducem traduse ad literam din tecstul magiar, fără a te lega de te­stul original român al cuvântării, care altcum îl avem la mână. Red. ’*­ Acest­a pune în vedere eventuala Închi­dere a scalei pe un timp ore­care sau pentru totdeuna. Red. t * ♦ * * * *

Next