Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-08-05 / nr. 85

Ar. 8.5. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 c.r. Pentru monarcie pe an 8 fi, 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 îl., 3 luni 3 fi. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa laredacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu, Joi, 5/17 August 1893. TELEGRAFUL ROMAN Apare Morfra, iota și Sâmbăta* Anii XLI ■ Sibiiu, 4 August, 1893. Alianța ruso-francesă-magiară, era cestiunea, cu care s’a ocupat caisele aceste presa magiară, și streină și despre care am făcut pomenire în uzul trecut al fótei nostre. „Pesti Napló“ a bătut toba, cum am zice, că Binder, fost secretar de stat austriac, a fost în misiune secretă în Rusia, cu scop de a pregăti terenul pentru încheierea unei alianțe între Francia, Rusia și Ungaria, îndreptată contra triplei alianțe și contra celui mai puternic factor al acesteia, contra poporului german. Rimler, ca personă și ca representant al acestei direcțiuni, are puțină importanță și desigur lumea s’ar fi interesat puțin despre isprăvile lui, dacă el n’ar fi făcut cunoscut, că din Ungaria a fost trimis și împuternicit a face pașii, ce ia făcut la Petersburg, din partea partidului independentist al Ungariei. Aci a devenit lucrul interesant. Poporul magiar are mare antipatie contra Rusiei, cu deosebire din 1848—9 încoce și erá, că acum ese la ivela prin un fel de Pittic politic, cu numele de Binder, pus la cale de cine scie cine, că chiar partidul, care mereu afirmă despre sine, că este încarnațiunea poporului magiar, acest partid umblă a căuta puncte de legătură cu Rusia. Partidul independent, respective aderenții lui, cari s’au aflat în capitală, îndată ce a eșit acesta în „P. N.“ s’au grăbit a o desminți, declarând, că partidul n’a însărcinat pe nime ca în numele séu se întrevie pentru alianța cu Rusia. Acesta se pate, o credem și noi că partidul independist, „oficios“ adecă n’a însărcinat pe Rimler cu nici o misiune, dar cum că cei mai mulți deputați independiști și între ei în locul prim Pázmandy au stat și stau în legătură cu Rimler și că sunt aderenții direcțiunii, ce o represintă acesta, este incontestabil. A recunoscut-o Pázmandy și se vede și din publicațiunile ulteriore, ce s’au făcut în acesta cestiune. Noi însă nu dăm mare însemnatate întregei afaceri, pentru că seim, că aceia, cari constituie partida kosuthistă, nu vor ajunge nici odată, ca se dispute asupra sorții Ungariei și în genere pentru viitor noi credem, că asupra sorții Ungariei vor dispune tote poparele, cari o locuiesc, ci nu numai o fracțiune, cu idei scrintite, cum sunt mulți dintre kossuthiști. Ei poparele Ungariei și în special românii stau departe de a urmări acesta politică, cu tote că ei mereu sunt acuzați din partea presei magiare ca rusofili, ceea ce în opiniunea publică a magiarilor nu însamnă mai puțin decât tradare de patrie. Trădarea de patrie însă putem să țicem, că o fac aceia cari stau în legătură cu deal de Rimler, și acesta în orice cas, fie acesta legătură seriosă sau numai cu scopuri laterale. Cei cari au scos la ivela tot lucrul acesta, se pare că au numai scopuri laterale, un fel de manevră, cum am fi ce. La acésta presupunere ne îndreptățesce cașul, că tóte aceste se întâmplă acum, când e sciut că împăratul Germaniei va veni în Ungaria, și apoi foile magiare, cari cu mare grăbire vin a declara, că poporul magiar n’are de a face cu Rimler și cu Rusia și că el stă neclintit cu tripla alianță și cu cel mai puternic stâlp al ei, cu impăratul Germaniei. „Qui s’escuse s’acuse“ crice proverbul francez, or’ părerea nostră în acesta cestiune este, că rea politică fac aceia, cari urmăresc astfel de tendințe, se jocă cu focul, care ușor îi pute arde. Lege nouă. In foile unguresci cetim: In congregațiimea orășănescă cea mai apropiată a orașului Kassa, din incidentul afacerii Pavel Pituc se va propune, ca orașul se redigeze o adresa la guvern, ca acesta se substema dietei un proiect de lege pentru pedepsirea severă a agitatorilor naționalităților. Lăsând la o parte împregiurarea, că foile și șoviniștii magiari despre fiecare român, chiar și despre Lauran și Silviu Bezei, cred că sunt agitatori, observăm, că lupta reală de apărare și de câștigarea de drepturi a românilor nu se va pute oprima prin lege, fie oricât de draconică. După Turda și Orade, Aradul. Lui „Magyar Hirlap“ de Luni (14 August) ii se scrie din Arad, că tinerimea patriotică din Arad vresce și ea sâ-și esprime „patriotismul", ca cea din Orade, cu „demonstrațiuni“, din incidentul afacerii Pituc. A și cercat Sâmbătă sera se atace institutul „Victoria“, dar poliția i-a împrăștiat. Apoi lui Pituc vor să-i facă conduct de torțe. Etă cum póte omul să ajungă la renume și însemnatate. Numai mai departe. La afacerea Pituc. De la Siretul Marmației spre Dobrițin și până la Macău sunt o seria de comune greco-catolice, ai căror credincioși sunt de origine români, ici colea și ruteni, cari amestecate cu comune unguresci, și-au perdut încâtva tipul național, pentru că până când bătrânii mai vorbesc încă și astăzi limba română și respective cea rutená, generațiunea tineră a uitat aprope limba părinților și vorbesce mai ușor limba magiară. Poporul ca atare se numeșce pe sine și astăzi tot român: „Oláh vagyok. Oláh valláson vagyok“, respunde când este întrebat. Limba liturgică firesce în biserici este cea română și respective rutână, căci la Muncaciu și respective Ungvár episcopia este rutená, ér în Gherla și Orade episcopiile sunt românesci. Când s’au înființat aceste episcopii, papa de la Roma, ca cap al bisericei catolice a decretat limba românască și cea rutenă de limbi liturgice într’o bullă specială a sa. O semă de preoți și cantori ruteni, încă de la începutul erei constituționale, ignorând cu totul usul vechiu al bisericei și călcând bulla papală, au început la serviciul divin a vorbi și cânta unguresce, la înmormântări a lua iertăciuni și a predica unguresce. Și aflându-ne într’o lume speculativă, acești preoți ruteni au lăsat să se vorbesca prin Ziaristica locală, mai apoi în cea din capitala țerei, cât de des despre meritele lor patriotice, lățind chiar și în biserică limba magiară. Episcopii de la Ungvár n’au vrut a observa, cum unii preoți de capul lor calcă bulla papală. Episcopii ruteni socotiau: papa este departe, dar regimul unguresc aprope. Nu vom vătăma opiniunea Ziaristică magiară, nu vom atrage asupra nostră suspiciunea guvernului. In Ziaristică s’a ventilat ideea, ca în Dorog se se ridice o episcopie noü- greco-catolică cu limba rituală magiară. Protopopii ruteni au aprobat acesta ideea, credend, că vor ajunge in staluri de canonici, vor purta cruce pe pept și vor fi titulați „măria ta.“ Propunerea însă n’a ajuns pănă la scaunul papal. Căci din Roma nu seim să fi sosit ceva respins în acesta cestiune. Episcopia are lipsă încă și de beneficiu, ce numai statul și respective fondul religionar nu îi pute da. Primații din Strigoniu, pre cât seim noi, au fost cu toții în contra ideei de a se înființa o episcopie gr.cat. magiară, pentru că acesta episcopie ar face propagandă mare nu între români și ruteni, ci între ungurii romano-catolici și protestanți. „Magyar óhitűegyház“ este pericul pentru noi, cugetă episcopatul catolic, și are tot dreptul. Astfel episcopia din Dorog până acuma se bucură numai de protecțiunea Ziariștilor superficiali unguri și jidani. Nici un ministru șovinist, cum era fericitul Trefort, n’a făcut nimic întru acest scop, deși idei estravagante în contra naționalităților fu caracte FORȚA Costea. Vine Costea din resboiu, Și cu el vin alții doi. Fața arsă, trupul supt, Straiul colbuit și rupt. Dar de multă voie bună Sună codrii și răsuna. Cel mai tiner chiptia: „Alelei, puicuța mea! De m’aș mai vedea acasă, Mire eu și tu miresă!“ Cel mai vârstnic dintre ei: „Dragi bujori, mereu în drum ! Sciu, că-mi es copii mei! Dar mă véd acum acum!“ Doi cântau, cel mai vuia, Costea, el tăcea tăcea. „Alelei, tu Coste, frate, Spune-ne ce gând te bate ?“ „Măi fărtați, nu-mi aflu rost. Vesel eu cu voi am fost. Mă gândiam la maica, biata, Eu în foc, sub cruce tata — Și de-odat' așa din drum M’a prins jelea nu sciu cum! Voe rea să nu re facă. Mi-a venit și o să-mi trecu!“ Cei doi cântă, codru sună, Și tustrei merg împreună. Când ajung la móra noua, Calea lor se face ’n doua. Doi pe rîu în jos s’au dus, Costea, el pe rîu în sus. Singur, și pustiu ce-i malul! Și ’ndemna cu vorbe calul: „Sbórá, murgule, cu mine! Sbera, că se sborimi vine , Tinerești de patru ierni, Câmp ai larg se mi te-așterni! Nu te opri fărtate drag, Pănă la măicuța ’n prag!" Și cu murgul el vorbia, Murgul trez înțelegea. Gândul fulgeră cu sborul, Dar mai fulger sboră dorul. Sbora calul rândunel —Când a fost pe la restuce, Ochiul stâng a prins să-i jóce. In sat Costea când întră, Cucuvaica ’n turn cânta, El când a bătut la porta, Măsa ’n casă caldă mortă! Cât a plâns cu ochi merei Așteptând copilul ei! Și n’a fost nici mângâiată De a-l vedea măcar odată! — Și prin nopte în capul gol, Costea ’n mijloc de ocol. Se-și mai stîngă ’n véni afară Capul foc și gândul pară. El sub tunetul de tun S’a bătut ca un nebun Par’că de-și iuția el pașii, Mai curând periau vrășmașii. Și-l mâna un singur gând, Se se ’ntorca mai curând. Și la ce? Pustiu și ghiață! Masa ’1 mai vie ’n viață. Când era sub plumbi și fum. Numai ea! Și-acum —acum? De-ar începe erăși totul, Ah, de-acum de-ar fi răsboiul! George Coșbuc. Libertate! Sus pe munții ferii mele Sufletu-i vecin cu stele. Și frumosa libertate, Chipul gingașei feciore, Pe sub umbră se abate Și bea apă din isoare. Viața-i place să-și desmerdeze un pat de 0rbă verde; Numai cu un codruț de pâne Și muiat în dulci isoare, Decât se tot stea, drept câne, Lângă ușă cerșitore. Ori pe pajiștea înverzită Rătăcesce despletită Și senini îi mai sunt ochii Ca oglinda apei clare; Portă flori în pala rochii Și le presură ’n carare, Și uș0ră îi e urma, Când își paște ’n codrii turma, Valuri verdi călcând de-a valma și desmârdă blând piciorul Și, punând în frunte palma, Stă cu drag privind păstoriul. El vrăjind din bucium cântă Doina jalnică și sfântă. Ea ’i ascultă ’n érba ’ntinsă Prinde cântecul s’o ’mbete Și se lasă ’ncet cuprinsă Și-adormită ’n blonde plete. George Murnu mm- Din causa sfintei sărbători „Schimbarea la față“ Noul precsim va apără Marți în 10 August v.