Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)
1893-11-25 / nr. 130
conservator se pregătesc a da un caracter festiv șlilei nasterei d-lui L. Catargiu. * * * Întărire. După cum publică saia oficială de Duminecă, la propunerea guvernului, Maj. Sa a întărit alegerea episcopului ev. din Ardel Dr. Friederich Müller. * * Cabinete noue. *Scirile din Paris anunță, că noul cabinet francez, care s’a format sub presidenția lui Casimir Perière s’a presentat in cameră și senat, unde a expus programul politic al guvernului. Acest program nu se deosebesce în esențâ de declarațiunile, ce le-a făcut fostul ministru-president Dupuy. Cu ocasiunea acesta sala a fost cercetată în mod estraordinar. Diplomații străini au luat cu toții parte. Cabinetul din Italia s’a format sub preșidenția lui Zanardelli. Nu e vise încă complet, deorece e greu a se afla un bărbat, căruia să i se încredințeze portofoliul finanțelor. In Serbia a fost încredințat cu formarea cabinetului generalul Grukci. Scirile din Belgrad mai anunță o veste de tot surprin^ătere. In caz, când nu s’ar pute ajunge la formarea unui guvern mai stabil, tinerul rege ar fi aplicat a forma un guvern militariu. TELEGRAFUL ROMAN. Sfințirea bisericei române ortodocs-orientale din Bacitelecul Bicfaléului. De sub Vitei 15 Noembre 1893. Românii din comitatul Treiscaunelor (secuime) pe lângă totă starea lor apăsată și ție lângă totă vitrigitatea posiției lor în timpul present, dau semne de viață, cu deosebire, de când au ajuns sub conducerea actualului protopresbiter dl Coltofeanu. Cu deosebire progresul este evident în acele comune, a căror locuitori în butul tuturor opintirilor răuvoitorilor, și-au păstrat intact limba strămoșescă, datinile și moravurile religiose morale. Ce-i drept, guvernul la cererea comitatului, a dat signalul la paralizarea dacăr nu nimicirea, a desvoltării culturale a românilor din acest comitat, când a decis la începutul anului curent, ca în tote comunele, unde se află șcóle românesci-ortodocse să se înființeze școle de stat cu limba de propunere curat magiară. Comunele bisericesci-ortodocse în frunte cu protopresbiterul, vădându-se amenințate în esistența lor școlară, au făcut tot posibilul pentru regularea salariilor învățătoresci și adjustarea sculelor lor confesionale conform pretensiunei legei. Acastă întreprindere a și succes spre bucuria și mulțămirea generală cu deosebire în comunele mărginașe situate sub munții ostiei ai Transilvaniei, unde poporațiunea este mai ferită de curentul cotropitor al patrioților patentați. Singur într’o comună, cea mai bogată, mai impopulată și inteligentă, în Brețcu, din causa intereselor particulare ale conducătorilor lacomi, cari au pus interesele lor de rudenie mai presus de interesele causei sfinte școlare și și confesionale ale comunei bisericesci Brețcu. Regula la autoritatea bisericesca cu obiectivitate dar cu stricteță exemplară acesta afacerea atât de delicată, vom vede? Despre situațiunea românilor din săcuime în general și a bisericei gr. or. în special s’ar putea scrie multe, forte multe, dau eu de astădată mă voiu mărgini la momentul sărbătoresc al sfințirei bisericei gr. or. din Bacitelec. Prediul Bacitelec este situat pe marginea stingă a bătrânului Olt și al Fecheteului, aprope în colțul unde se revarsă cest din urmă fiu în Olt, pe teritoriul comunei politice Bicfalău. Acest prediu bisericesce aparține comunei matere: Doberleu. Locuitorii acestui prediu 90— 100 familii, sunt exclusiv români de relig. gr. or., omeni profund religioși și morali, cari și au păstrat cu sfințenie și intactă religiunea, limba maternă și tote moravurile strămoșesci. Fiind toți proprietari cei mai mulți mateerialicesce bine situați, încă cu 10 ani înainte s’a decis a zidi în locul bisericuței mici și ne corespundjétare o biserică mai spațiosă și prin material solid, pis și făcut. Au adunat materialul, au încassat aruncurile, au întreprins colecte astfel iu încât cu ajutoriul dat de autoritatea supremă bisericesca s’a apucat de lucru, și la anul 1891 au pus biserica sub coperiș. In decursul anului 1892 a înzestrat succesive interiorul bisericei, cu cele mai necesare lucruri astfeliu încât la 8 Noemvrie a. c. în ziua de SS. Arh. Mihail și Gavriil au putut se o sfințască. In acastă zi atât de însemnată pentru locuitorii acestei comune, desde dimineță era totul îmbrăcat în haine de sărbătore. Preoții invitați sosiră, de timpuriu, ér poporațiunea din comunele din jur fără deosebire de religiune și naționalitate, curgea în grupuri mari la biserică. Punct la 7 ore s-a început serviciul divin, sub conducerea prea onoratului domn protopresbiter Dimitrie Coltofeanu, asociat de preoții: loan Olteanu din Dobârlău, Moise Greceanul din Chichiș, George Olariu din Lisnea, loan Popp din Ozun, George Ionescu din Budila, Danii Cojocariu din Teliu, George Dogariu din Marcoș, Alecsie Frateș și George Ludu din Preșmer și Nicolae Puian din Doboli inferior. Cântările le-a condus dl Popa Invățătoriu ín Doborleu în asociare resp. acompaniare de mai mulți învățători din jur. In timp scurt biserica — acest edificiu spațios, înalt și corăspunzător pe deplin de a fi lăcaș dumnezcesc, — s’a umplut de credincioșii evlavioși astfel cu, încât, cei care au sosit după 1 oră dela începutul serviciului nu a mai încăput înăuntru, ci așezându-se în jurul bisericei, păreau a fi o mare de omeni în mijloc cu biserica, a cărei act de sfințire decurgea. Momentele principale ale actului sfințirei impresionau atât de mult asupra acestui popor credincios, încât să putea ceti pe fața lor acea evlavie profundă care caracteriseză poporul român, a cărui esistență și viață este atât de strîns legată de religiunea, de biserica sa strămoșască. Actul sfințirei s’a terminat cu cuvântarea ocasională a Prea On. D. Prot. D. Coltofean, carele când a amintit, că Escelenția Sa Prea grațiosul nostru archiepiscop și metropolit Miron Romanul asigură pe credincioșii sei bravi din Bacitelec de iubirea Sa Prea înaltă, și le trimite binecuvântarea Sa Archipastorală, ca la o lovitură magică, a erupt într’un întreit „să trăiască“. După actul sfințirei, preoțimea și învețătorimea a fost invitată la casa parocianului Ciripoc, unde li s’a oferit o masă bogată, or poporațiunea s’a retras fiecare la casa lui invitând pe cunoscuții și necunoscuții la casele lor, unde i-a osperat cu adevărată ospitalitate, precum se găsesce numai la români. La masă, cel dintâiu toast l’a ridicat P. C. I. protop D. Coltofean pentru Escelenția Sa Prea bunul nostru archiep. și metropolit Miron Romanul, care s’a ascultat în piciure de toți cei de față, strigând la sfârșitul toastului un strajnic „ura să [ trăiască“ întreit. Al doilea toast la ridicat preotul Oltean din Dobârlău, ca preot local în sănătatea P. D. D. protop. D. Coltofean. După aceea a toastat G. Ludu, paroc în Preșmăr pentru poporul din Bacitelec. Al 4-lea ia ținut preotul N. Puian din Doboli inf. în sănătatatea bravului epitrop Iuga, a învățătorului emeritat Damian Iuga, și a comitetului parochial din Bacitelec, cari deși nu au avut preot local, care să-i conducă, totuși au ajuns ținta sfântă de a vedea opera lor cununată cu succes, dorindu-le ca provedința divină să le ajute a vedea și visul celalalt, zidirea scalei, pentru care să luptă acuma, terminată cu succes, spre fericirea și înflorirea acestei comune pe cât de neînsemnată pe atât de devotată căușelor bisericesc școlare. A mai toastat încă George Dogariu paroh în Marcos, M. Greceanul din Chichiș etc. S’a mai întâmplat un incident care merită a fi însemnat aici. Anume terminându-se prândul, comuna a oferit preoților frigenzi câte 2 fi. diuri La oferirea acesteia s’a ridicat preotul Puian din Doboli inf., și în cuvinte puține dar bine simțite, a arătat inștința poporațiunei din Bacitelec de a-și zidi și o scola corespund te tare re cerințelor moderne din material solid, a arătat, că preoțimea carea stă în fruntea afacerilor școlarebisericesci a dat totdeauna dovadă, că e gata a jertfi pentru aceste instituțiuni sfinte, aducând pe lângă totă posiția sa strămtorată obolul lor pe altariul acestor instituțiuni sacre, propune, ca toți preoții frigenți se abdică de jumătate a diurnului lor în favorul nou zidindei scóle din Bacitelec. Acesta propunere s’a primit cu vii aclamațiuni, depunând fiecare jumătate a diurnului seu la mâna epitropului Iuga, cu aceea condițiune că edificiul sculei să se facă din material solid. Acest incident a făcut bună impresiune asupra poporului, văzând, că preoțimea nostră, cea mai săracă, și mai rău dotată din întrega provincie matropolitană, contribue cu însuflețire spre scopul ridicărei culturei nóstre. Toți ne-am depărtat cu dorința, ca la anul viitor se ne vedem la sânțirea scólei din Bacitelec. Fie ca ori la sânțirea acestei scóle, ori la sânțirea vre-unei biserici să vedem în mijlocul nostru în anul viitor pe Escelenția Sa metropolitul Miron Romanul, pe carele îl doresce atât de mult poporațiunea acestui ținut, unde nu s’a pomenit să fi fost vreun Archiereu roman. Quintus. ■ [UNK] | | ••• . .. • . V . Proiectul de lege despre dreptul matrimonial. Capitolul ântâiu Logodna. § 1. Pentru logodirea minorenilor se recere învoirea celui ce îi represeată înaintea legii. § 2. Din logodire nu provine nici un drept de proces referitor la încheierea căsătoriei. § 3. îndeplinirea oricăror condițiuni în cazul când logodiții nu s’ar căsători n’are valore. § 4. Dintre logodiți acela, care se retrage de la logodnă fără motive basate sau care a dat motive temeinice celuilalt pentru a se retrage, este dator cu desdaunare celuilalt sau părinților lui. Desdaunarea nu e permis să întracă suma cheltuielilor făcute cu scopul de căsătorie. § 5. Ceea ce a dat unul dintre logodiți sau părinții lui celuilalt logodit ca semn de logodire, se consideră că ar fi fost dat cu presupunere, că căsătoria se va întâmpla sau că logodna va subsista pănă la mortea unuia dintre logodiți. Cel ce a dat motive basate pentru retragere, sau acela dintre logodiți care s’a retras fără motive temeinice, perde dreptul de cerere de înapoiare Cât despre cererea de înapoiare, hotăresc normele pentru aeuse în cas de înavuțire nepermisă § 6. Dreptul de descaunare și de cerere înapoi trece la moștenitori numai în cazul acela, dacă cel îndreptățit și-a validat dreptul seu pe calea legei. § 7. Pretensiunile care se întemeiază pe § 4 și 5 se prescriu după un an socotindu-se din și ua, în careja încetat starea de logodire. Capitolul al doilea. Pedecile de căsătorie. § 8. Persona necapabilă de acțiune (§. 149) nu póte încheia căsătorie. 519. § 9. Bărbatul nu póte încheia căsătorie înaintea de vîrsta de 18 ani împliniți cu femeiea înaintea de 16 ani împliniți. Ministrul justiției póte da dispensație. § 10. Persona minoreră nu pate încheia căsătorie fără încuviințarea representantului ei legal. § 11. Spre a se pute căsători o persona minorenă sub 20 de ani e de trebuință încuviințarea tatălui și dacă nu este tată și a mamei. La un copil nelegitim mamei îi compete a-’și de consimțirea pentru căsătoria lui. Dacă părinții sunt despărțiți de pat și masă, sau dacă căsătoria lor a fost desfăcută, mama are întăietetea înaintea tatălui cu privire la copilul ce se află în îngrijirea ei. Cât timp adopțiunea nu e disolvată, părinții trupești ai copilului adoptiv nu au drept de a da consimțirea lor. Părinții, care pentru defecte corporale sau intelectuale, sau în urma despărțirii sunt în continuu împedecați, sau au perdut autoritatea parintesca sau de tutori, se consideră ca neesistenți, dacă nu au perdut-o din causa administrării averii. Că părinții sunt împedecați sau nu, acesta o hotărește scaunul orfanal. § 12. Când minorenul nu și-a ajuns vîrsta de 20 ani împliniți, și nu are părinți, cu drept de consimțire, consimțirea representantului seu legal numai atunci are valore dacă autoritatea de tutorat a încuviințat-o. . Acestă încuviințare nu e necesară când representantul legal al copilului este moșul seu. I § 13. Dacă representantul legal, sau părinții nu-și dau consimțirea, atunci pentru încheirea căsătoriei e necesară consimțirea autorității pupilare. § 14. Autoritatea pupilară nu decide, fără a asculta pe persona minorenă și trebue se aibă în vedere interesul și viitorul acesteia. (Va urma.) — —— PARTEA SCIENTIFICĂ ȘI LITERARA Țara nostră. Descriere poporală a Ardelului de Silvestru Moldovan. (Urmare). Eșind din cetate pe strada „târgul cailor“ sau pe parta de la ulița Șcheilor, (Waisenhausgässerthor) ridicată la anul 1828, dăm cu ochii de frumosul edificiu al sculelor române gr. or. ce se nalță la marginea spațului sădit cu pomi, dintre cetate și suburbiul Scheiu. Edificiul acesta este unul dintre cele mai imposante zidiri ale Brașovului, cu o fațadă impunătare și cu două aripi laterale. Fațada la mijloc are nălțime de două caturi și e împodobită cu columne ornamentale; aici se află sala festivă a sculelor, o sală mare și pomposâ, cu galerie și cu decorațiuni frumose. Aripile sunt cu câte un cat. In acest edificiu și în o casă din vecinătate, cumpărată a um de curând, se află adăpostite unele dintre cele mai însemnate scule ale românilor din Ardel, anume un gimnasiu cu opt clase (liceu), o scala comercială superiora cu trei clase și o scala reală inferiora cu patru Clase, apoi scóle elementare de băieți și băiete, precum și o clasă superiora (clasa a V-a) de băiete, susținută de reuniunea femeilor române din Brașov. Scóla comercială și reală sunt unicele scule de feliul acesta, ce le avem noi românii din Ardel. Sculele aceste au fost întemeiate și sunt susținute, afară de unele donațiuni, făcute în favorul lor, de comunitatea parohială din cetate și de cea din Șcheiu, de la biserica Sântului Niculae, dar cu deosebire din partea acestei din urmă. Parochienii români gr. or. din Scheiu au înființat deja la anul 1788 o scala poporală, la biserica S. Niculaie, pentru care fapt au și fost lăudați de autoritățile mai naste. La 1813 acesta scaia avea două clase, ér la 1837 prin stăruința și zelul neobosit al protopopului Ioan Popasu, care mai târziu fu ales de episcop al Caransebeșului, se mai deschiseră încă două clase.