Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-11-25 / nr. 130

conservator se pregătesc a da un caracter­­ festiv șlilei nasterei d-lui L. Catargiu. * * * Întărire. După­ cum publică saia ofi­cială de Duminecă, la propunerea guvernu­lui, Maj. Sa a întărit alegerea episcopului ev. din Ardel Dr. Friederich Müller. * * Cabinete noue. *Scirile din Paris anunță, că noul cabinet francez, care s’a format sub presidenția lui Casimir Perière s’a presentat in camer­ă și senat, unde a ex­­pus programul politic al guvernului. Acest program nu se deosebesce în esențâ de de­­clarațiunile, ce le-a făcut fostul ministru-pre­­sid­ent Dupuy. Cu ocasiunea acesta sala a fost cercetată în mod estraordinar. Diplo­mații străini au luat cu toții parte. Cabinetul din Italia s’a format sub pre­șidenția lui Zanardelli. Nu e vise încă com­plet, deore­ce e greu a se afla un bărbat, că­ruia să i­ se încredințeze portofoliul finan­țelor. In Serbia a fost încredințat cu for­marea cabinetului generalul Grukci. Scirile din Belgrad mai anunță o veste de tot sur­­prin^ătere. In caz, când nu s’ar pute ajunge la formarea unui guvern mai stabil, tinerul rege ar fi aplicat a forma un guvern m­ilitariu. TELEGRAFUL ROMAN. Sfințirea bisericei române or­­todocs-orientale din Bacitelecul Bicfaléului. De sub Vitei 15 Noembre 1893. Românii din comitatul Treiscau­­nelor (secuime) pe lângă totă starea lor apăsată și ție lângă totă vitrigi­­tatea posiției lor în timpul present, dau semne de viață, cu deosebire, de când au ajuns sub conducerea actua­lului protopresbiter dl Coltofeanu. Cu deosebire progresul este evident în acele comune, a căror locuitori în bu­tul tuturor opintirilor răuvoitorilor, și-au păstrat intact limba strămoșescă, datinile și moravurile religiose­ morale. Ce-i drept, guvernul la cererea comi­tatului, a dat signalul la paralizarea dacăr nu nimicirea, a desvoltării cul­turale a românilor din acest comitat, când a decis la începutul anului cu­rent, ca în tote comunele, unde se află șcóle românesci-ortodocse să se înfiin­țeze școle de stat cu limba de propu­nere curat magiară. Comunele bise­­ricesci-ortodocse în frunte cu proto­­presbiterul, văd­ându-se amenințate în esistența lor școlară, au făcut tot posi­bilul pentru regularea salariilor învă­țătoresci și adjustarea sculelor lor con­fesionale conform pretensiunei legei. Acastă întreprindere a și succes spre bucuria și mulțămirea generală cu de­osebire în comunele mărginașe situate sub munții ostiei ai Transilvaniei, unde poporațiunea este mai ferită de curentul cotropitor al patrioților patentați. Sin­gur într’o comună, cea mai bogată, mai impopulată și inteligentă, în Brețcu, din causa intereselor particulare ale condu­cătorilor lacomi, cari au pus interesele lor de rudenie mai pre­sus de intere­sele causei sfinte școlare și și confe­sionale ale comunei bisericesci Brețcu. Regula­ la autoritatea bisericesca cu obiectivitate dar cu stricteță exemplară acesta afacerea atât de delicată, vom vede? Despre situațiunea românilor din săcuime în general și a bisericei gr. or. în special s’ar putea scrie multe, forte multe, dau eu de astădată mă voiu mărgini la momentul sărbătoresc al sfințirei bisericei gr. or. din Baci­­telec. Prediul Bacitelec este situat pe marginea stingă a bătrânului Olt și al Fecheteului, aprope în colțul unde se revarsă cest din urmă fiu în Olt, pe teritoriul comunei politice Bicfalău. Acest prediu bisericesce aparține co­munei matere: Doberleu. Locuitorii acestui prediu 90— 100 familii, sunt exclusiv români de relig. gr. or., omeni profund religioși și morali, cari și au păstrat cu sfințenie și intactă religi­­unea, limba maternă și tote moravu­rile strămoșesci. Fiind toți proprietari cei mai mulți mateerialicesce bine situ­­ați, încă cu 10 ani înainte s’a decis a zidi în locul bisericuței mici și ne co­­respundjétare o­­ biserică mai spa­­țiosă și prin material solid, pis și făcut. Au adunat materialul, au încas­­sat aruncurile, au întreprins colecte astfel iu încât cu ajutoriul dat de au­toritatea supremă bisericesca s’a apu­cat de lucru, și la anul 1891 au pus biserica sub coperiș. In decursul anu­lui 1892 a înzestrat succesive interi­orul bisericei, cu cele mai necesare lu­cruri astfeliu încât la 8 Noemvrie a. c. în­­ ziua de SS. Arh­. Mihail și Ga­vriil au putut se o sfințască. In acastă zi atât de însemnată pentru locuitorii acestei comune, des­­de­ dimineță era totul îmbrăcat în haine de sărbătore. Preoții invitați sosiră, de timpuriu, ér poporațiunea din co­munele din jur fără deosebire de re­­ligiune și naționalitate, curgea în gru­puri mari la biserică. Punct la 7 ore s-a început serviciul divin, sub conducerea prea onoratului domn pro­topresbiter Dimitrie Coltofeanu, aso­ciat de preoții: loan Olteanu din Do­­bârlău, Moise Greceanul din Chichiș, George Olariu din Lisnea, loan Popp din Ozun, George Ionescu din Budila, Danii Cojocariu din Teliu, George Do­­gariu din Marcoș, Alecsie Frateș și George Ludu din Preșmer și Nicolae Puian din Doboli­ inferior. Cântările le-a condus dl Popa In­­vățătoriu ín Doborleu în asociare resp. acompaniare de mai mulți învățători din jur. In timp scurt biserica — acest edificiu spațios, înalt și corăs­­punzător pe deplin de a fi lăcaș dum­­nez­cesc, — s’a umplut de credincioșii evlavioși astfel cu, încât, cei care au so­sit după 1 oră dela începutul servi­ciului nu a mai încăput înăuntru, ci­­ așez­ându-se în jurul bisericei, păreau a fi o mare de omeni în mijloc cu bi­serica, a cărei act de sfințire decurgea. Momentele principale ale actului sfințirei impresionau atât de mult asu­pra acestui popor credincios, încât să putea ceti pe fața lor acea evlavie pro­fundă care caracteriseză poporul ro­mân, a cărui esistență și viață este atât de strîns legată de religiunea, de biserica sa strămoșască. Actul sfințirei s’a terminat cu cu­vântarea ocasională a Prea On. D. Prot. D. Coltofean, carele când a amin­tit, că Escelenția Sa Prea grațiosul nostru archiepiscop și metropolit Mi­ron Romanul asigură pe credincioșii sei bravi din Bacitelec de iubirea Sa Prea înaltă, și le trimite binecu­vântarea Sa Archipastorală, ca la o lovitură magică, a erupt într’un în­treit „să trăiască“. După actul sfințirei, preoțimea și învețătorimea a fost invitată la casa paroc­ianului Ciripoc, unde li s’a ofe­rit o masă bogată, or poporațiunea s’a retras fie­care la casa lui invi­tând pe cunoscuții și necunoscuții la casele lor, unde i-a osperat cu ade­vărată ospitalitate, precum se găsesce numai la români. La masă, cel dintâiu toast l’a ridicat P. C. I­. protop D. Coltofean pentru Escelenția Sa Prea bunul no­stru archiep. și metropolit Miron Ro­manul, care s’a ascultat în piciure de toți cei de față, strigând la sfâr­șitul toastului un strajnic „ura să [ trăiască“ întreit. Al doilea toast la ridicat preotul Oltean din Dobârlău, ca preot local în sănătatea P. D. D. protop. D. Coltofean. După aceea a toastat G. Ludu, paroc­ în Preșmăr pentru poporul din Bacitelec. Al 4-lea ia ținut preotul N. Puian din Doboli inf. în sănătatatea bravului epitrop Iuga, a învățătorului emeritat Damian Iuga, și a comitetului parochial din Bacitelec, cari deși nu au avut preot local, care să-i conducă, totuși au ajuns ținta sfântă de a vedea opera lor cu­nunată cu succes, dorindu-le ca pro­­vedința divină să le ajute a vedea și visul celalalt, zidirea scalei, pentru care să luptă acuma, terminată cu succes, spre fericirea și înflorirea ace­stei comune pe cât de neînsemnată pe atât de devotată căușelor biseri­cesc­ școlare. A mai toastat încă George Dogariu paroh­ în Marcos, M. Greceanul din Chichiș etc. S’a mai întâmplat un incident care merită a fi însemnat aici. Anume terminându-se prândul, comuna a ofe­rit preoților frigenzi câte 2 fi. diuri La oferirea acesteia s’a ridicat pre­otul Puian din Doboli inf., și în cu­vinte puține dar bine simțite, a ară­tat inștința poporațiunei din Baci­telec de a-și zidi și o scola cores­­pund te tare re cerințelor moderne din material solid, a arătat, că preoțimea carea stă în fruntea afacerilor școlare­­bisericesci a dat totdeauna dovadă, că e gata a jertfi pentru aceste insti­­tuțiuni sfinte, aducând pe lângă totă posiția sa strămtorată obolul lor pe al­­tariul acestor instituțiuni sacre, pro­pune, ca toți preoții frigenți se ab­dică de jumătate a diurnului lor în favorul nou zidindei scóle din Baci­telec. Acesta propunere s’a primit cu vii aclamațiuni, depunând fie­care ju­mătate a diurnului seu la mâna epi­­tropului Iuga, cu aceea condițiune că edificiul sculei să se facă din ma­terial solid. Acest incident a făcut bună impresiune asupra poporului, vă­zând, că preoțimea nostră, cea mai săracă, și mai rău dotată din întrega provincie matropolitană, contribue cu însuflețire spre scopul ridicărei cul­­turei nóstre. Toți ne-am depărtat cu dorința, ca la anul viitor se ne vedem la sân­­țirea scólei din Bacitelec. Fie ca ori la sânțirea acestei scóle, ori la sân­­țirea vre-unei biserici să vedem în mijlocul nostru în anul viitor pe Es­­celenția Sa metropolitul Miron Roma­nul, pe carele îl doresce atât de mult poporațiunea acestui ținut, unde nu s’a pomenit să fi fost vre­un Archie­­reu roman. Quintus. ■­­ [UNK] | |­­ •••­­ . .. • . V . Proiectul de lege despre dreptul matrimonial. Capitolul ântâiu Logodna. § 1. Pentru logodirea minorenilor se recere învoirea celui ce îi represeată înain­tea legii. § 2. Din logodire nu provine nici un drept de proces referitor la încheierea că­sătoriei. § 3. îndeplinirea ori­căror condițiuni în cazul când logodiții nu s’ar căsători n’are valore. § 4. Dintre logodiți acela, care se re­trage de la logodnă fără motive basate sau care a dat motive temeinice celuilalt pentru a se retrage, este dator cu desdaunare celui­lalt sau părinților lui. Desdaunarea nu e permis să întracă suma cheltuielilor făcute cu scopul de că­sătorie. § 5. Ceea­ ce a dat unul dintre logo­diți sau părinții lui celuilalt logodit ca semn de logodire, se consideră că ar fi fost dat cu presupunere, că căsătoria se va întâmpla sau că logodna va subsista pănă la mortea unuia dintre logodiți. Cel­ ce a dat motive basate pentru re­tragere, sau acela dintre logodiți care s’a retras fără motive temeinice, perde dreptul de cerere de înapoiare Cât despre cererea de înapoiare, hotă­­resc normele pentru aeuse în cas de înavu­țire nepermisă § 6. Dreptul de descaunare și de ce­rere înapoi trece la moștenitori numai în ca­zul acela, dacă cel îndreptățit­­ și-a validat dreptul seu pe calea legei. § 7. Pretensiunile care se întemeiază pe § 4­ și 5 se prescriu după un an soco­­tindu-se din și­ ua, în careja încetat starea de logodire. Capitolul al doilea. Pedecile de căsătorie. § 8. Persona necapabilă de acțiune (§. 149) nu póte încheia căsătorie. 519. § 9. Bărbatul nu póte încheia căsă­torie înaintea de vîrsta de 18 ani împliniți cu femeiea înaintea de 16 ani împliniți. Ministrul justiției póte da dispensație. § 10. Persona minoreră n­u pate în­cheia căsătorie fără încuviințarea represen­­tantului ei legal. § 11. Spre a se pute căsători­ o per­­sona minorenă sub 20 de ani e de trebu­ință încuviințarea tatălui și dacă nu este tată și a mamei. La un copil nelegitim mamei îi com­­­pete a-’și de consimțirea pentru căsătoria lui. Dacă părinții sunt despărțiți de pat și masă, sau dacă căsătoria lor a fost desfăcută, mama are întăietetea înaintea tatălui cu privire la copilul ce se află în îngrijirea ei. Cât timp adopțiunea nu e disolvată, pă­rinții trupești ai copilului adoptiv nu au drept de a da consimțirea lor. Părinții, care pentru defecte corporale sau intelectuale, sau în urma despărțirii sunt­­ în continuu împedecați, sau au perdut autori­tatea parintesca sau de tutori, se consideră ca neesistenți, dacă nu au perdut-o din causa administrării averii. Că părinții sunt împedecați sau nu, ace­­sta o hotărește scaunul orfanal. § 12. Când minorenul nu și-a ajuns vîrsta de 20 ani împliniți, și nu are părinți, cu drept de consimțire, consimțirea represen­­tantului seu legal numai atunci are valore­ dacă autoritatea de tutorat a încuviințat-o. . Acestă încuviințare nu e necesară când­ representantul legal al copilului este moșul seu. I § 13. Dacă representantul legal, sau părinții nu-­și dau consimțirea, atunci pentru înch­eirea căsătoriei e necesară consimțirea autorității pupilare. § 14. Autoritatea pupi­lară nu decide, fără a asculta pe persona minorenă și trebue se aibă în vedere interesul și viitorul acesteia. (Va urma.) — —— PARTEA SCIENTIFICĂ ȘI LITERARA Țara nostră. Descriere poporală a Ardelului de Silvestru Moldovan. (Urmare). Eșind din cetate pe strada „târgul cai­­lor“ sau pe parta de la ulița Șcheilor, (Wai­­senhausgässerthor) ridicată la anul 1828, dăm cu ochii de frumosul edificiu al sculelor ro­mâne gr. or. ce se nalță la marginea spa­­țului sădit cu pomi, dintre cetate și subur­­biul Scheiu. Edificiul acesta este unul din­tre cele mai imposante zidiri ale Brașovului, cu o fațadă impunătare și cu două aripi la­terale. Fațada la mijloc are nălțime de două caturi și e împodobită cu columne ornamen­tale; aici se află sala festivă a sculelor, o sală mare și pomposâ, cu galerie și cu decora­­țiuni frumose. Aripile sunt cu câte un cat. In acest edificiu și în o casă din vecinătate, cum­părată a um de curând, se află adăpostite unele dintre cele mai însemnate scule ale românilor din Ardel, anume un gimnasiu cu opt clase (li­ceu), o scala comercială superiora cu trei clase și o scala reală inferiora cu patru Clase, apoi scóle elementare de băieți și băiete, precum și o clasă superiora (clasa a V-a) de băiete, susținută de reuniunea femeilor ro­mâne din Brașov. Scóla comercială și reală sunt unicele scule de feliul acesta, ce le avem noi românii din Ardel. Sculele aceste au fost întemeiate și sunt susținute, afară de unele donațiuni, făcute în favorul lor, de comunitatea paroh­ială din cetate și de cea din Șcheiu, de la biserica Sântului Niculae, dar cu deosebire din par­tea acestei din urmă. Parochienii români gr. or. din Scheiu au înființat deja la anul 1788 o scala popo­rală, la biserica S. Niculaie, pentru care fapt au și fost lăudați de autoritățile mai naste. La 1813 acesta scaia avea două clase, ér la 1837 prin stăruința și zelul neobosit al pro­topopului Ioan Popasu, care mai târziu fu ales de episcop al Caransebeșului, se mai deschiseră încă două clase.

Next