Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-12-04 / nr. 134

ABONAMEN­TUL. Pentru Sibiiu pe an 7 f., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 H. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adm­inistrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articoții nepublicați nu se înapoiază. IN­SER­Ț­I­U­NILE : Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Sibiiu, Sâmbătă 4/16 Decembre 1893. GRAJFL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăufc Anni * XLI Nr. 7761 Preș. Publicare oficială. In legătură cu cerculariul consis­torial din 1 Novembre a c. Nr. 0619 Plen. se face cunoscut pe calea acesta tuturor celor interesați, că pentru ac­tul scrutiniului la alegerea unui de­putat congresual miren în cercul elec­toral al dușului cu centrul în duș este mai de nou denumit comisariu consis­torial judele tablei regesei in pensiune Petru Pipoș, în locul advocatului Va­si­liu A­lmașan, carele din motive considerabile a renunțat la acesta misiune. Sibiiu, 2 Decembre, 1893. Presidiul consistorialul arch­idiecesan. Sibiiu, 3 Decembre, 1893. Precum limba, religiunea și dati­­nele caracterisăză membrii unei na­țiuni, așa sunt și alte deprinderi na­ționale răsărite din religiune, din da­­tine și din împrejurările în cari a trăit un popor și acestea formăză se­pararea membrilor lui de alte nemuri și îngrădirea lor între sine. Din aceste cause au­ Jim și cetim cjllnic prin foile magiare invinuindu­se românii din Transilvania și Ungaria de separatiști, de dacoromâni și de ne­patrioți. Separatismul li se atribue ro­mânilor, ca o învinuire, pentru­ că nu să amestecă cu străinii, nu se asimi­­lăză cu ei, nu se încuscresc cu streinii, nu întră in căsătorii cu cei de alt năm, nu participă la petrecerile stre­inilor, nu primesc datinele, nici limba streină, scurt­­­is, nu 8 ® desnaționa­­lisără, întrebăm să fie pre aceste deprin­deri defectuase? Răspundem că nu, nicidecum. Din contră aceste deprinderi sunt mijloce neapărat de lipsă, pentru con­servarea naționalității române, mai ales în aceste vremi triste când stă­pânirile nemurilor să fac vânători de omeni la lumina­­ zilei. Guvernele și bărbații unor națiuni cari stăpânesc alte nemuri, cari să ge­­reze de culți și de liberali, nu se ge­­neră a­ fi în secolul al 19-lea a pro­pune legislațiunii mijloce de desnațio­­nalisare; ei ca omeni culți voesc să înghită pe cei mai puțin culți, să se mănânce om pe om, precum pescii cei mari mănâncă pe cei mici. Așa este: nu să geneza guvernul Rusiei a rusifica pe nemții Finlandei și pe alte nemuri, nu să genăză gu­vernul Germaniei a germanisa pe Po­loni și nici guv. Ungariei a voi să ma­­giariseze poparele Ungariei. Form­ân­­du se curentul astfel, precum toți îl vedem și greu îl simțim, nu trebue să credem vorbelor amăgitore și trebuie se înțelegem, că ao­i e mai rău, de cum era în timpurile invasiunilor po­­parelor asiatice Acelea răpeau averea, însă nu luau limba nemurilor învinse. Să folosim deci acele mijloce legale, cari le-au folosit strămoșii noștri. Ținut­au românii din aceste țări cu tărie la limba și la religia lor; folo­­sit-au ei separatismul și și-au apărat naționalitatea lor. Vremi grele erau în secolul al 16 lea. Ardelul avea principi calvini. Adusu-s’au atunci afurisitele legi ale lui Sf. Bathori numite „aprobate și compilate“. Acestea au silit pre bo­­erii români din Ardel se trecă la le­gea calvină, fiindcă religia ortodocșă și nația română era numai suferită în țară „până ce va plăcea principe­lui“ ; și boerii ca ortodocși nu puteau se să folosesc­ ade drepturile țerii. Părăsin­­du-și ei legea sau contopit cu magia­­rii. Cam așa se lucrăm­ și aeji cu limba Trebuesce separatismul, deci apărare și să folosim ca mijloc de apărare. Asemenea ne opresce de la amestec cu străinii, dela căsătoriile mieste, legea nostră. Sf. Scriptură la cartea lui Esdra, ne poruncesce: „Fetele Vostre nu le dați fiilor streinilor și din fetele lor nu luați fiilor Voștri, că nem stricat Vă faceți corcindu-Vă. Stim noi că adevărata cultură și adevăratul creștinism nu consultă separatismul, ci creștinii trebuesc să tră­­ască ca frații. Ce e de făcut însă când unii lucreza la desnaționalizarea altora? Față de magiarizarea naționali­tăților, la care se lucreza după un plan în Ungaria, au eșit in publicitate d-nii Jancsó Benedek. Bodnar Zsig­­mond și Horváth Gyula cu alte idei. Domnul profesor Bodnár scrie sci­­intific și nepreocupat. Domnul Horváth vrea să tragă pe sferă pe cei din Ro­mânia, éra dl Jancsó scrie obictir și calm, dar tot cu ideea magiarizării, din studiul dânsului să vede că a studiat lite­ratura română. Nu s’a prins însă ideile d sale,de inima nostră. Când dlui consultă ministrului ung. de culte, să aibă grije de seminarele românilor, de pe­dagogii, se facă învățătorilor români 600 fi. salar, și profesorilor magiari le consultă să prindă pe școlarii ro­mâni și limba magiară la sculele me­dii confesionale se se propună de pro­fesori magiari, să vădesce că are sco­pul de a magiariza pe nesimțite, ur­meza scala lui Szécheny. Dacă dl Jancsó în adevăr voesce înpretiuirea nemului românesc cu cel magiar, se nu caute cum a crescut na­ționalismul la români, ci­ ce a făcut magiarii românilor de stat dușmăniți ? Ar fi bine să consulte d-sa magiarilor, să desfacă ei ceea­ ce au făcut rău. Ar putea d-sa scrie: De atâția secuii au trăit laolaltă magiarii cu românii, și aceștia cu tóte încercările și apăsările suferite nu s’au contopit în magiari, deci de prisos este tota încercarea de a’i magiarisa. Lăsații în pace, că cu ei avem se trăim și de aci înainte, cu ei avem să ne apărăm contra inimi­cilor patriei. Modificați legile de magiarisare, cele pentru sculele con­fesionale poporale și medii, cea pentru kisdedovuri, îndreptați legea electo­rală a Transilvaniei, împărtășiți-i la drep­­tul limbei lor și la oficiile statului după legea naționalităților din anul 1868. Cruțați și nu atacați legea con­fesiunii gr. or.; dați bisericii gr. or. ajutorul de stat; sistați legea pentru căsătoria civilă, nu mai aduceți legea pentru matriculele civile și opriți fa­natismul societăților de magiarisare etc. In acest mod scriindu-se vom crede că încercarea împăciuirii e sinceră și va avea resultat, altfel nu credem. Câtă vreme legile de magiarisare rămân în putere, câtă vreme guver­nul lucrăzi cum a declarat în dietă ministrul Csaky, că va magiarisa, câtă vreme societățile de magiarisare lucrăză împreună cu municipiile comi­tatelor, românii trebuesc să se apere, trebuesc să folosescă separatismul de limbă și obiceiuri și să se întarescă în biserică, în șcală și în familia lor, ferindu-se de ori­ce atingere cu străinii în detrimentul avutului lor național și bisericesc. Revista politică. Gestiunea română, pusă în discuție de dl Sturdza în senatul României a provocat discusiuni mari în presa din Rom­ânia și din monarh­ia nostră. Pe când presa oposițională din România aprobă întru tote ținuta oratorilor din oposiție și vorbirea dlui Sturdza, atacând guvernul, că n’are energie a pă și deschis pentru apărarea cestiunei române și special a celei ardelene, foile guvernamentale se delectăză de răspunsul dlui L­aho­va­ry, acuzând pe liberali, că esploa­­teza acesta cestiune în interesul par­tidului liberal, f­acându-o clar cestiune de partid. FOSTĂ Documente pentru limbă și istorie. Un manu­script în limba Macedo - română. (Urmare.) Eâ sânt ești Zeul nostru, și d­e mărire i­ alcâmu, Tatălui, și Sântului Spirtu, acum și totdeuna, și in vietele vietelor. K­â­n­t­â­r. Amin. Apoi zice Diakonlu: Mândâ Stepâne. Și vinu la seded­u, și la venire zice Popa: Binekuventat este, karele vine intru numele Domnului. Bară Diak: Binekuvănta Stepâne spre Sedetlu. Și Popa: Binecuvăntat ești spre Skaonlu marirei imperad­ei reci, barele șezi spre Heruvimi, pretutin­­denăa, acum și totdeuna, și in vietele vietelor. Amin. Și după sevărșirea Tresand­ei vine Diakonlu miântă a Ușiei, și zice: Să luăm aminte. Bară Popa. Pace totulor. Diak. Ințelepciune. Și legitoriul incepe: Versul pre­­scris a Davidlui. Și care zice Diak: Ințelepciune. Legitoriul zice, și după el Kântâtorîul cânta titula Apostoliul, și a zilei. Și iară zice Diak: Să luămu a­minte. Acum legitoriul legeste Apostolim Bară după sevărșirea Apostoliul zice P­o­p­a: Pace tuturor. Diak. Ințelepciune. Legitoriul Apostoliul zice : Aliluia. De trei ori, și Versul prescris a Davidlui. După acista delok incepe Kântâtoriul a cânta: Aliluia. De trei ori: Apoi l­a Diakonlu Timperiul și Țintea, merge la Popa, și zice: Binekuvănta timea. Bară Popa binecuvănta, și zice urmâtore Ro­­gâciune: Timea aduceniu d­e FIristose Zeul nostru ino­dora placerei spirtuale, trimite noă zeeskul don prăa sântului tău Spirtu, pretutindenăa, acum și totu­­deuna, și in vietele vietelor. Amin. Și Diakonlu time­atâ Măasa sântă impregiur, și tot Sântuariul, și Aeriu. Sub timpul acistu zice Popa incet urmâtore Rogâciune : Strălucește in inimile nostre, omamâtorule Ste­pâne ! lumina restrikâcîosâ a kunostinceî Zeiței teeî, și deskhide ochii bugetlui nostru spre ințelegerea evan­­gelicestilor tele prevnstiincarî. Pune intru noi și frika fericitelor tele­mândâciunî, ka să kalkămu tote poftele truplui, și să petrecemu viaca spirituală, să bugetămu, și să facemu tote, kare suntu­ spre buna­­placeră a rea, ka tu ești luminarăa sufletelor, și tru­purilor nostre, Hristose Zeule! și d­e mărire m­al­câmu, împreună ku neinceputlu tău Părinte, și ku plăasântul, și buntu, și viaca saketorlu Spirtul teu, acum și totudeuna, și in vietele vietelor. Amin. Iară dup acista depune Timperiul, merge h Popa, plăakâ katrâ el kaplu, și după fakuta lui in­­klinâciune ku sântul Evangel, karele ku Orarîul in mână lu cene cu marginile degitelor, aceea e, in sokiu Mesei sântă, zice: Binekuvăntu, Stepâne! pre Binevestitoriu sântului Apostol, și pre Binevestitorlu acistu’. Bară Popa binekuvăntu pre el, și zice: Zeul, pentru rogâciunîle sântului, și a mariilui Apostol, și a Binevestitoriul acistui, să dée d­e ku­­ventu a binevesti ku mare potere pre Binevestitoriu. Și Diak, zice: Amin. Și basîâ ku umilincâ sântul Evangel, ese prin sânta Ușa, m­ânzăa lui merge ku luminârile și Ti­mperiul, vine, și se stie pre Redicellu, seu in loklu datinat. Dup’ace­a­sta Popa m­ântă a sântei Măasâ ku fac la intorsu câtrâ Apus și zice: Eu ințelepciune derăaptâ să askultamu sântul Evangel, pace totulor. Și Diak. Dela Evangelia sântului Binevestitor (kutare) leghre. Kântar. Mărire d­e Domne, mărire d­e. Și P­o­p­a. Să luămu a­minte. Akum Diakonlu legește Evangeliu. Bară după sevărșirea Evangeliu! zice Popa hâtrâ Diakonlu: Pace d­e. Kântâr. Mărire d­e Domne, mărire d­e. (Va urma.) Din causa sfintei serbători a „Păr. Nicolae”, Numerul proclim al fóiei nóstre va apărea Joi în 9 Decembre stilul vechiu an. cur. )

Next