Telegraful Roman, 1894 (Anul 42, nr. 1-141)

1894-06-11 / nr. 64

254 TELEGRAFUL ROMÂN. Dar mărturisesc, că chiar deputații ardeleni au înduplecat guvernul, să nu accepteze programul activiștilor și să nu-­l spriginescá. Ei au motivat cu aceea, că e mai bine să fie pasiviști românii, căci atunci mai ușor de pute isprăvi cu ei. Unul dintre prelații noștri s’a dus la Tisza Kálmán, prim-ministrul de atunci și i-a comunicat, că românii moderați vreau se întemeieze un partid. Tisza la acesta a răspuns: — Noi nu avem lipsă de acest partid. Noi nu pretindem altceva dela ro­mâni decât supunere. (engedelmesség). Prelatul ne-a comunicat răspunsul mi­nistrului și în anul următor comunele încă au sters din budgetul lor prețul de abonament al fatei. A trebuit în curând se sistăm fata. Atunci au pășit de nou ultraiștii și au făcut memorandul. Celealalte sunt cunoscute. Acum dau adeseori prin fiarele ma­­giare de întrebarea: unde sunt românii moderați ? Aceștia sunt impotenți, după flascul lor. Le este imposibil să pașăscă, căci ori­care dintre ei ar face-o acesta, românii T ar lua în rîs. Nu rămâne altceva, decât ca guvernul să pacteze, cu cei ce juca rol acum. Acesta firesce e lucru greu, deorece șovinismul ma­­giar numai decât ar resturna guvernul acela, care ar vrea să pacteze cu românii. Tocmai de aceea eu țin, că e che­marea fiarelor de­ a orienta în mod obiectiv despre cestiune opiniunea publică magiară, a o pregăti și astfel să prepare terenul pentru acțiunea guvernului. Se cheme guvernul la o conțelegere bărbați din tote partidele române. Aceștia s'ar înțelege între olaltă și ar stabili un nou program. Dacă s'ar înțelege cu privire la legea electorală și de naționalitate, dacă ar chlarifica drepturile scalei, ale limbii și ale ațoa mmiei bisericesci atunci cestiunea dua­­lismului și a uniunei ar cade de sine. Acesta e părerea mea și acesta am spus-o și românilor. Că are o aproba cu toții, asta e întrebare. In fi­ne sunt de credință, că dacă ces­tiunea română a luat o estensiune așa de mare, meritul preponderant este al guvernului. Căci dacă nu punea la cale procesul memo­randului, cestiunea română nu lua un ca­racter european. Și pentru aceea, aceia cari jucă rol acum, numai guvernului au de a-i mulțămi rolul lor. La 1867 când s’au presentat la actul încoronării treisprezece deputați ardeleni, între cari am fost și eu, ultraiștii s’au adu­nat la Murăș-Oșorheiu și au publicat un pronunciament. Procuratura regesca le-a in­tentat proces, întocmai ca acum. Nu preste mult apoi și noi deputații români am votat pentru un proiect de lege pre­care, al mi­nistrului de justiție Horvát Boldizsár. Hor­­vát Boldizsár atunci a venit la noi, ne-a mulțămit pentru bunăvoință și a întrebat, că avem vre­o dorință? La acesta eu i-am răspuns, se sisteze procesul intentat din in­cidentul de la M. Oșorheiu. Și ministrul de justiție a sistat pe cale telegrafică procesul. Și acum asemenea ar fi trebuit să facă. Când la 1872, la provocarea lui Fran­­cisc Deak, Lonyai a început pertractări de pacificare cu românii, ministrul president a provocat pe metropolitul Vancea, să con­­cheme câțiva conducători români, cu cari pute conferi și ce-i substârnă dorințele ace­stora. Lonyai totodată a întrebat pe vice­­presidentul curții de compturi, Iosif Hossu, că pe cine să chieme metropolitul la con­­ferență ? Hossu ia dat sfatul, ca să nu cheme pe moderați, ci pe ultraiști. Intre aceștia era deja și Rafiu și Barițiu, vestitul gazetar român. Căci — Zi se Hossu — dacă Esce­­lența Vostră faceți pact cu aceștia, noi mo­derații suntem de prisos. Acesta o zic și eu acum. Nu cred, că acești domni, dacă vor vedea că vine rîndul la învoială, își vor susține întreg programul. Firesce între atunci și acum este mare deosebire. De atunci încoce s’au adus legi, cari au făcut ilusorie legea de naționalitate, autonomia, drepturile scalei. El acesta atinge pe preoți și pentru aceea agnteza. Este încă noroc, că guvernul nu forțeză pretutindenea înființarea asilurilor de copii. Lucrul de căpetenie ar fi firesce, mo­dificarea legii electorale ardelene. Domnii ardeleni cred, că în acest caz aici ar fi aleși în tóte cercurile deputați români. Eu am calculat, că în Ardel s’ar pute alege cel mult 20- -25 de deputați români. Ei acesta n’ar fi un lucru așa de mare. Revista politică. Fotoliul ministrului de agricul­tură e încă tot vacant. Secretul care zace asupra acestei împrejurări agită în continuu spiritele la fel­ de fel de combinațiuni. Astfel publică „Hazank“ scirea dată cu reservă, că se vor­­besce în anumite cercuri de denumi­rea definitivă a lui Gromon de minis­tru de honvezi și a lui Kemény Gá­bor de ministru de agricultură. Fejér­váry, care de present ocupă ambele fotolii provisorie se va retrage. E in­teresantă enunciațiunea lui Wekerle referitor la ocuparea fotoliului de agri­cultură, că în întregul partid nu se află un singur om, care ar poseda o­alificațiune necesară pentru acest fotoliu. Din enunciațiunea acesta reese o lumină destul de caracteristică des­pre capabilitatea de guvernare. •k­ ** inștința guvernului Rusiei de a suprima constituțiunea Finlandei a produs mare nemulțumire între locui­torii finlandezi. Dieta provincială, carea s’a ocupat de nou cu cestiunea este față de guvernul rusesc de tot impotentă și a decis a face țarului o representațiune, în care a so­’l rege a lăsa nealterată constituția, cu atât mai vertos, că însuși țarul înainte cu trei ani prin un ucaz asigurase popora­­țiunea finlandeză, că-i va lăsa ne­alterată constituția. * * * O mare indignare domnesce în Serbia contra lui Milan, pre care nu-l mai pot suferi. Guvernul a încercat o împăcare cu radicalii, dar pănă fiu se va depărta Milan nu se pute ajunge la nici un resultat. Denunțările și sus­­picionârile nu mai înceta­­ț­i de­ci se ivesc nouă conflicte personale, mai tate pentru Milan. Așa cât dacă el nu se depărtază, oile triste se preved pentru biata Serbie. * * * Martea neasteptată a lui Mouley- Hassan sultanul Marocului, dă din nou lucru Europei, care și astfel nu ste­­tea cu mantle în sin în timpul din urmă. Muley­ Hassan s-a urcat pe tronul Marocului la 1873 când a urmat tată­lui său Mouley Mohamed Om de o activitate rară, defunctul sultan al Ma­rocului în tot timpul lungei sale dom­nii a fost mereu pe drumuri, de la Gez la Marakech, la fruntariile Alge­riei, la Riff, de aci la litoralul oceanul atlantic, alerga în persană, nu ca să facă imposite, ci ca să rescule tribu­rile și ca să instaleze noi cădii și noi guvernatori. Politica sa ave devisa: Divide et im­­pera și scopul seu de căpetenie era se înmulțască numărul și să micșoreze întinderea cercurilor administrative. Așa în Sud, unde făcu în scurt două expe­­diții succesive în 1882 și 1883 nu în­­ființă mai puțin de patru-zinci și trei de guvernatori, în speranță, că acastă puzderie de șefuleți ar fi mai ușor de supus de­cât trei patru personagii im­portante. In intervalul resbóielor, ne spun ziarele franceze, care sunt mai în cu­rent cu cele ce se petrec în Africa. Mou­ley Hassan, ca un adevărat impărat mu­sulman, se adâncea în cetirea cărților sfinte ale islamului și în comentariile lor, în cultura științei arabe, mai ales astronomia și astrologia. Sultanul Marocului a murit în nișce circumstanțe, care dau loc la bă­­nueli și lasă succesorului său o situa­ție din cele mai încurcate. Mai întâiu e însăși cestiunea moștenirii, împins de o sclavă favorită și a­tot­puternică Mouley-Hassan a lăsat tronul unui tiner, aprope copil de șase­spre­zece ani, fiul său favorit Mouley-Abdel- Aziz. Acesta alegere nu e tocmai con­trarie ordinei, succesorale stabilite, fiind­că, cum zice „Le Temps“ la drep­tul vorbind în privința acesta în Ma­roc nu este nici o ordine legală. Dar Koranul și tradițiile invariabile ale is­lamului cer ca succesiunea sé treca la cel mai mare din familie. E forte probabil că în acest mare corp fără coheziune și fără unitate va isbucni dezordine. Ori­cât de mare va fi norocul tinerului Abdel-Azis, e de prevăzut că va ave să susțină asalturi seriose și se-și cuceresca corona pe câmpul de bătaie. In aceste condiții e natural, că Europa sé se preocupe de noua situațiune. Noutăți. O sora plăcută. A fost o dorință ge­nerală încă de prin anii trecuți, ca reuniu­nea română de m­usica din Sibiiu sé nu se marginesca numai pe lângă programe de concerte și se fie totdeodată un mediu social de conveniri cu petreceri. De acesta dorință a­ ținut seria brava nostră reuniune și după concertele cele mari și renumite, ce le-a dat, terminându-și Miercuri séra probele, ne-a surprins cu o convenire plăcută. La 7 oro sora s’a arangiat o cină co­mună în grădina „Hermann“ de p­este 70 tacâmuri. La 10 ore a urmat, dansul, care a durat cu vioiciune până după 2 ore. Atât în decursul cinei cât și în pansele jocurilor membrii reuniunei au esecutat cu mult avânt și mare precisiune sub conduce­rea neobo iiului dirigent G. Dim­ a mai multe cântece poporale: „O faci Zonă?“ de G. Dima, apoi; „Stâncana“ „Baba și moș­­negul“, „Nevasta care iubesce“, de Mu­si­ces­c­u „Cin mine fugi și fi a mea“ și altele care tóte au electrisat prin tocul și farme­cul lor. A fost o idee fericită arangiarea ace­stei conveniri și ea nu trebuie abandonată căci numai așa se află terenul adevărat de a se pute promova cultivarea musicei. Ast­fel s’a aflat și mediul unor conveniri sociale, care în desvoltarea nostra au o mare im­portanță. A cina împreună, a cânta și a juca eta o variație, care te răpesce din mijlocul grijilor și ispitelor zilnice pe câte­va mo­mente și meritul este al bravei nóstre reu­niuni, care a secerat atâța lauri prin esce­­lentele ei producțiuni Séra de Miercuri încă m­-a dovedit, că românul e stăruitorui­ în cultivarea virtuților nobile și în butul greutăților, ce se descarcă asupra lui ’și se se face și e’e bune. * 9 ] * Domnișorele române. Cu ocasiunea sosirii condamnaților dela Cluj, mai multe domnișore române din Sibiiu, cari s’au aflat la gară spre întâmpinarea condamnaților au avut cocarde tricolore. Contra lor s’a făcut arătare la judecătoria din Sibiiu și acum vor fi trase în cercetare. Autoritățile magiare își fac de cap.* * * De la curtea română. Veștile sosite din Neuwied anunță că suverana României este cât se pate de bine. M. S. regele este așteptat la Neuwied pe la 15 sau 20 ale acestei luni, de unde împreună cu M. S. regina va pleca la băi, în Enghitera. In țară se vor întorce pe la începutul lui August.* * * Procesul memorandului la Curie. Foile din Budapesta scriu, că tribunalul reg. din Clusiu a trimis Luni în 18 Iuniu Curiei reg. din Budapesta actele referitóre la pro­­procesul memorandului. Procesul verbal al pertractării se extinde pe șase sute cóse, cu­prinse în trei foliante legate în pele. In­clusiv se speră, că într'o lună de Zile la Curte vor termina cu studierea petițiunilor de nulitate ale acusaților și sa va aduce sentența de ci­­zőtare. Dorita grabnică de liberare es­te cu atât mai ușor, cu cât judele referenți și se­natul special cunosc bine materia procesului din acte și raporturi anteriore m­­ai vechi * 1 * % . Sartea condamnaților. Tabla regesca din Cluj a decis în causa părintelui G. Domide, care a fost arestat la Blaș și apoi deținut în Cluj, că recursul înaintat de operatorul acestuia să fie trimis la curia regesca, deorece este litigiosa cestiunea competenții. După­ ce dar tabla nu se crede competentă a resolva re­cursul, părintele Domide rămâne tot deținut, pănă ce va decide cursa reg. * •K * Pentru preoții din România după­cum anunță Zorele de dincolo, I. P. S. me­­tropolit primat a dat o circulară, prin care li­ s’a interzis de-a mai umbla călare, în căruță deschisă, precum și de a-și mâna singuri caii * & « România la Dunărea de jos. Cu data de 15 Iuniu i se comunică din Danzig, că a sosit acolo un trimis al guvernului român, ea se ia în primire patru năi, ce le-a co­mandat guvernul român, ca se le folosesca pentru serviciul de pază la Dunărea de jos. Căile sunt construite după tote referințele teh­nice moderne, au vapore puternice și sunt de o forte mare vitală, oi la cas de nevoie se pot folosi și spre scopuri belice. De-ale timpului. Timpul continuă a fi rece și ploios. Din mai multe părți ne vin solri forte îngrigitare. Grânele cresc în plaie și devin tacim­ase, cucuruzul a început a îngălbeni, cr érba cosită, neputându-se usca se putrezește. Multe rîuri au eșit din albie și s’au făcut mari vărsări de apă. S’au peri­clitat chiar și ómeni. Retragerea notelor de stat se va începe cu I Iuliu­n. Ordinațiunea respec­tivă va urma încă în decursul lunei viitóre Retregerea notelor de a fi. se va face mai iute, ca cum se plănuise, deorece în anul acesta trebue să fie retrași din circulațiune 100 milione de floreni. Societatea de acțiuni a drumului ferat vicinal Avrig—Făgăraș si a ținut adunarea generală și din raport reese, că vitratele au fost de 57.970 fi. cr­eșttele de 31.392 fl. * * * Serbare la Bucuresci. La serbarea ce s’a dat Duminecă séra la Ateneu și în grădina episcopiei din Bucuresci, în folosul societății studenților universitari, au luat parte : Regele, prințul de corona, principesa, mai mulți miniștri, generali și multă lume alesá. Decorația a fost splendidă, lumină electrică, foc bengalic, concert, bal, mai multe musici militare și lăutari etc. etc. Cele două salone de pictură au fost luminate cu lumină elec­trică. Succesul în total a fost strălucit. $ * * încuviințare pentru repetarea exa­menului se pute da de acum, încolo în înțe­lesul unei ordinațiuni a ministrului de in­strucțiune publică, și de cătră directorii su­premi. Ministrul însă dându-le împuternicirea acesta, totodată și-a exprimat dorința, că re­petarea esamenului din două obiecte se se conceda numai în cozuri extraordinare. * ♦ * Himen. Dl Constantin Popp, func­­ționariu la institutul „Albina“ s’a încredințat cu dșora Maria Rai­cu, fica dlui vice-pro­­topop gr. cat. din Cohalm, Clemente Rai­cu. Felicitările nóstre! * * * Descoperire importantă. Săptămâna trecută un domn Fronst, servitor în comuna Seligny, Franța, a descoperit­ săpând sub un arbore, o cantitate mare de monede de ar­gint cu efigia lui Ludovic al XIV și al XV. Monedele sunt în bună stare, dar co­plite din­ cauza lungei îngropări în pământ. Câmpul, în care s’a găsit a fost peste tot răscolit de omeni, de­ore­ce tradiția spune, că în acele locuri au fost ascunse comorile seniorilor de Daguerre și Bulardière. Un proprietar din Magny-le-Descot a găsit în grădina sa o morwidă de aur cu efi­gia lui Jean II, «Jl ® imnul rege.(1350—1364) Jean II este înfățișat călare și armat din cap, pănă în piciore ■ cu o mână ține o laptee și cu alta se raZimă pe un blasou cu trei flori de crin. împrejur se citeece : Ioannes dix, Fran­co TM“» Rex, ér pe dos este inscripția : Christus vineti, Christus regnat, Cris­­tus im­perat. * * * * * * * * *

Next