Telegraful Roman, 1894 (Anul 42, nr. 1-141)

1894-06-25 / nr. 70

Nr. W ABONAMEN­TUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 11. 75 cr. Pentru monarchic pe an 8 1l, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru streinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 11. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrationen tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază INSERTIUNILE. Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Si hi in. Sâmbătă 25 iuniu (7 Iuliu) 1894. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marțul. Joia $i Sâmbăta Anul XLII Longus ordo. Cine e Sorg? Un bancher evreiu din Budapesta, care a înșelat pe o mulțime de ómeni, pr­in urmă ne mai putând ascunde mișeliile,­­filele aceste a fugit și poliția îi bate urma însădar Lucruri de aceste se întâmplă și in alte țări, de fraudanți și înșelători să află pretutindeni și astfel luat lu­crul, nu ne presintă ceva deosebit, însămnat. Dar cașul, așa după cum s’a pe­trecut, este de însemnătate, căci prin el de nou să ridică un colț al vălului, care acopere speculațiunile păcătose ale bancarilor evrei; el scote la ivelá corupțiunea, ce se propagă din partea evreilor în societatea magiară, corup­­țiune care în urma indolenței autorități­lor și sub firma patriotismului își țese ne­conturbată mai departe ticălosele ei fire. Lörg Jenő, magiar israelit, era bancar privat de frunte în Budapesta, el a întemeiat o foie financiară „Ma­gyar Mercur“, care avea recomandare din partea guvernului, cassa lui avea relațiuni extinse financiare și șeful ei era primit în cea mai distinsă socie­tate. Aceste tóte sunt bune, deorece omul pănă e cinstit merită stima și aprociarea generală. El, dar este acum lucru constatat, după cum afirmă foile din Budapesta, că totă lumea scia despre mișeliile lui Lővy deja de trei ani, să scia, că el mereu e amenințat a fi arătat pentru fraudă, că e amenințat cu bancruta; era cunoscută viața scandalosă, ce o ducea el; femeile, cărțile și alte orgii îi consumau sume însămnate de bani, — și totuși el era primit în societate, or „autoritățile în decurs de trei ani de zile au privit finiseii, cum jefuesce acest om publi­cul“, fără se ia față de el măsuri de control­. Acesta este indicele stărilor tri­ste; societatea și autoritățile sufer în mijlocul lor corupțiunea ani de­­ zile fără a păși față de ea! Unde să mai pot întâmpla asemenea cozuri, ca la noi ? Și doră Lory e singur în feliul seu? Este mare numărul acelora, cari merg pe aceeaș cale, ca el. Étá ce­­ jice „Hazánk“ în privința acesta: „Lőry lene póte esclama cu Mu­cia Scaevola: „Longus est post me idem potentium ordo“, el este nu­mai unul dintre cei mulți și cașul lui a desvălit numai o parte mică a în­­tregei și marei corupții. A Și în Bu­dapesta jefuirea publicului ușor creȘător prin vinderea de losuri pe rate și comisiuni de bursă formezá un ram in­dust­rial desvoltat, cu care se ocupă a<f­i 25—30 de institute private de bani“. Cine sunt omenii ușor crezâtori, să vede din mulțimea celor păgubiți, între cari, afară de ómeni din clasele inferiore, sunt preoți, magnați, pro­prietari de moșii și alți omeni de po­­liție, cari sperezâ a pune mâna pe bani, nu prin muncă cinstită, ci prin speculațiuni de bursă,­mijlocite de ban­cari. Și cine sunt bancarii; ai cui sunt cele 25 - 30 de institute private de speculațiune? Ale evreilor! Ei sunt suferiți, pentru că publicul le crede promisiunilor, or autoritățile sunt cu indulgență, căci doră e vorba de cei mai mari cetățeni ai Ungariei, civi, cari se bat în pept mereu, că ei sunt magiari și dispun de putere mate­rială însămnată și apoi seim, că „darea trece marea“ era o mică ilustrare a stărilor din „Hungária felix“. Tovarășii magiarilor, acum „magiari“ și ei, se folosesc de slă­biciunile poporului magiar, îi gâduie ambițiunile și sub masca patriotismu­lui ei își fac tertipurile lor trăgând pe sferă pe soții magiari și introducând un spirit bolnăvicios în societate. Magiarii tóte aceste nu le văd, sunt orbiți, or acei puțini, cari le ob­servă, nu c­uteza a scote lucrul la ivelá, căci sunt sfărâmați și nimiciți. Poporul magiar în privința acesta e de compă­timit, oi de altă parte noi românii, cari avem o putere de asimilare cu mult mai mare ca magiarii, ne putem felicita pentru repulsiunea hotărâtă, ce o avem față de evrei. Nu va să­dică acesta antisemitism, ci o conservare naturală a caracterului nostru etnic, tinsă. Deci având eu un ideal, cred, că nu vă veți mira, dacă îmi voi afla mângâ­ierea în aceea, că voiu încerca a conforma lu­mea idealului meu, arătând cum ar trebui să fie și prin ce mijloce se va putea ajunge sco­pul intenționat, care ne dicteza a primi și asimila nu­mai elemente de acele, cari se alipesc la noi din simț și convingere și toc­mai pentru aceea nu au influință stri­­căciosă, ci nu de acele, cari se renegă pentru câștiguri și interese materiale. Preoțim­ea română. Sub titula ace­sta scrie „Hazank“ în anul de Joi, 5 Iulie, un prim articol, în care se z­ice, că preoți­­mea română , conform sentinței poetului Andrei Mureșan: „Preoți cu crucea în frunte căci ostea e creștină“, din vestitul cântec național: „Deșteptă-te române“, sunt apos­tolii cei mai zeloși ai aspirațiunilor naționale române, sau după cum o fic magiarii ardeleni: „popii valah­i (oláh pópák) sunt cei mai periculoși resvrétitori și agitatori“. Autorul regretând, că programul ministrului de in­terne Hieronymi față de români n’a ajuns a fi pus în pr­esă, — deși nu din vina lui—e de părere, că întroducându se acum legile cele noue bisericesci, se va îngreuia și mai tare acțiunea guvernului pentru pa­cificarea românilor și garanțiele isbândei sunt mai puține. In anul viitor vom reproduce în tra­ducere interesantul articol. FOITA Despre cultura minții și a inimii de Eliseiu Mezei-Câmpean. Pănă acum am puțină esperință, puțină cunoscință de omeni, însă aceea care am câștigat-o m’a adus la convingerea, că vi­țtul e în cantitate mai mare decât virtutea, omenii răi sunt în majoritate față de cei buni. Ajungând la o atare conclusiune, nu pot rămânea rece și se nu scot țipete sfă­­șietore. Durerea mea e cu atât mai po­tențată, cu cât idealul, cu care am intrat în lume mi-le înfățișa tote în culori fru­­móse și bune, însă împrejurările în cari am trăit n’au corespuns idealului meu. Striga­tul meu e cu atât mai sfâșietor, cu cât comparând idealul cu realitatea, observ o diferință mai mare, întocmai precum i­ se pare cuiva întunerecul cu atât mai îngro­zitor, cu cât au eșit deja o lumină mai es­ Despre fericire și despre cele ce contribue la înmulțirea ei. Scopul final a omenirței e fericirea. Dorința de a fi fericit să ridică și preste dorința de a trăi, căci cel nefericit nu do­­resce viața. Deci nu e un lucru neîsemnat a cugeta, cum se pute asigura fericirea omenirii. Fericirea atârnă dela bunăstarea corporală și buna disposiție spirituală. Cea ce putem face pentru bunăstarea corporală stă în îngrijirea de sănătate, de nutrirea și îmbrăcarea corpului. Fericirea, care provine dela bună­starea corporală, fiindcă o putem asigura prin materie o voiu numi fericire materială, era cea care ne-o procură buna disposiție a spiritului nostru o voiu numi, fericire spi­rituală. Fericirea materială se extinde pănă la un grad mic, precând cea spirituală adese­ori își ia un avânt atât de mare preste cea Alexics György, tinărul, care a crescut pe bani românesci, caută în ori­ce mod a „împăca“ pe români cu ma­giari. Spre scopul acesta a mers el așa departe, încât a­­ compus chiar și un memorand, care l-a înaintat mini­strului de interne, memorand și din care unele dorințe s'au și împlinit, pen­­tru­ că memorandul e binevenit guver­nului. „Dreptatea“ demascând acest fapt, publică și conținutul „memorandului“ din care extragem următorele: Cestiunea română nu este cesti­­une politică, ci culturală. Pe acest teren trebue să câștigăm poporul pentru ideia de stat magiar care de lipsă este pentru acesta in­troducerea administrațiunei de stat, ca poporul să-și vadă interesele sale apărate și îngrijite bine­ corporală, încât lipsiți de acesta, totuși ne numim fericiți, d. e. un amant deși e flămând și desperat de frig, el totuși se simte fe­ricit numai cu un zimbet al amorezei sale. Fericirea materială nici când nu se póte avânta preste cea spirituală d. e. cel mai avut om nu se bucură de hrana cea mai gustasa, de cele mai luciuase veșminte, dacă consecința e îngreunată. Deci a îngriji de fericirea corporală e un lucru secun­dar, de alta parte o poți îndestula ușor, de aceea e o greșală mare, ca cineva pune pând pe mâncări alese și vesminte luciuase ca și cum acestea ar aduce fericirea. Cel ce mănâncă casă e tot atât de fericit, ca și cel ce se nutreșce cu lapte, și manta de mâtasă nu face pe rege mai fericit, ca și sumanul de lână pe țăran. Dacă acesta e așa, atunci e forte curios cum majoritatea omenimii se ocupă cu asigurarea fericirei corporale, ci de cea spirituală mai puțin nu se îngrijesc. Ca factor cel mai important, care asi­gură fericirea spirituală eu socotesc fap­tele bune. Cred, că nime­ni ne va contra­zice, că cel ce sevîrșeșc e o faptă bună simte o mulțămire, pe când cel ce face reu­mul- Revista politică. Este recunoscut de întrega opi­­niune publică lipsa reformărei legii electorale (despre cens). Trebue in­trodus ceas egal. Prin acesta ar fi sdrobit cel mai mare gravamen al programului național român. Atunci programul acesta ar deveni ilnsoriu, căci numai elementele adevărat revo­luționare ar mai ține la el. Poporul și-ar alege și trimite pe representanții săi în parlament. Se înțelege, comitetul partidului național de acum trebue disolvat pe calea unei ordinațiuni (rendeleui úton). Ar trebui să i-se cerá socoteli despre aceea, cum a administrat banii și de unde i-a câștigat, căci atunci s’ar vede, că totul a fost făcut cu bani străini. In­­trega presă română de acum e susți­nută de Ligă. Invetătorii ar trebui supuși imediat guvernului și plătiți de el. Asta taie ce e drept, în autonomia bisericilor, dar’ considerarea acesta trebue să dispară dinaintea interesului de stat mai înalt... Preparandiile trebue prefăcute in școle de stat. Acum e vacant scaunul metropo­litan din Blașiu Acolo trebue denumit un bărbat erudit, cu vederi largi și cu autoritate destulă pentru a repre­­senta ideia de stat înaintea preoților și învățătorilor. Metropolitul acesta se oprescâ în­vățătorilor politisarea, ci pe preoții gr.-cat­ cari fac parte din comitetul partidului național să-i depună pe cale hierarhhică. Dorința românilor este să se edi­fice încă o gimnasie românescă și ace­sta se și póte face. Căci dacă ele sunt adaptate corespunzător nu invalva nici un periclu. Ba încă și în gimna­­siile de stat ce se află în ținuturi ro­mânesci să fie câte o catedr­ă de limba română ocupată de câte un român ca să vadă poporul că, părintescul gu­vern se îngrijeșce de toți fiii săi și chiar și ungurii se învețe (cari vreau) limba română. In ministeriul de culte se se in­­stitue o secțiune specială pentru sco­­lele și bisericile româneșci, în fruntea acesteia să fie pus un bărbat cunos­trarea conscienții produce în el un simț ne­plăcut. Eu cred, că fericirea stă în strânsa legătură cu binele, căci pe când eu nu cu­­nosceam zéul, eram mai fericit decât acum când îl cunosc. Cum că fericirea spirituală stă în strânsă legătură cu faptele se pote deduce și din ur­mătorele: Fericirea provine din sentimente, dar și faptele sunt dependente de sentimente căci faptelor premerge voința, voința resultă din instință, or acesta din sentimente. Cele done păreri Drului Gherea despre causa pesimismului modern, care umple at­mosfera cu țipetele de durere mai mult ca totdeuna, cari sunt: că simțul religios a dege­nerat așa de tare încât sunt omeni cari nu cred în nimic și că burghezimea, care pro­mitea la început forte mult, ajungând la pu­tere au împlinit forte puține promisiuni, ace­stea se pot alătura forte bine pe lângă pă­rerea mea. Stim că religiunea cu morala au stat în strânsă legătură. Religiunea re­comandă omenilor ca să facă fapte bune promițându-le fericirea eternă și îi amenință cu muncă eternă dacă vor face rău. Fericirea eternă și munca eternă înse sunt noțiuni cari nu cad sub simțirile nóstre

Next