Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-01-03 / nr. 1

19 noi între ministrul de externe și prim­­ministrul magiar se va isca un conflict, pe care contele Kálnoky îl va considera pentru sine de cestiune de cabinet. In ministerial austriac sunt de părere, că violențele lui Bánffy vor grăbi căderea partidei liberale, ba mulți cred, că însuși Bánffy își va împinge de sub piciore scara, pe care s-a urcat în fruntea ministeriului și se va alia cu Szapáry și Apponyi pe contul grupei Wekerle Tisza. Prima consecință practică a denumirii lui Bánffy de­ocamdata este, că clericalii se pregătesc în Viena și Budapesta cu puteri noue la luptă. TELEGRAFUL ROMAN. tigat. Importanță în afară, mai vârtos,­­ că guvernul a ținut să facă și el enun­­ciațiuni precise în acestă cestiune Situațiunea financiară a țarei este es­­celentă și anul viitor nu promite pro­fite economice și mai mari. La pute­­rile streine România se bucură de mare importanță, mai verios în­cât privesce Orientul europen. * rul Niculae a luat în căsătorie o prin­­țesă germană și întreg poporul pr­i­vesce cu încredere la dânsul. Cât de mult a crescut vara Rusiei în anul trecut o arată dorințele Angliei de a se alia cu imperiul care până mai era pentru politica­ englesă era ținta suspicionărilor și dușmăniilor. * Revista politică. Situatiunea europenii, judecându o după asigurările mesagiilor de tronuri, nu s’ar presenta într’o lumină favora­bilă. Sguduiturile, ce s’au provocat în diferite state n’au putut contrabalansa echilibrul păcei europene, astfel in că In anul trecut pacea pare a se fi întărit. Nu tot așa se presentă situațiunea, dacă vom judeca lucrurile după des­­voltarea lor în diferitele state singu­ratice. tem­e In Austro-Ungaria raporturile nu stau pe o masă forte nesolidă, în Cislaitania și mai mult în Trans­­laitania. Nemulțămirea poparelor ce locuiesc în abundanță acesta monar­­c­ie se manifestă tot mai puternic. Hegemonia germano-magiară a provocat ura de rassă, carea s’a potențat prin forțele adeseori brachiale, ce s’au eser­­ciat prin guvernanți, pentru a pute oprima sentimentele naționale și în­dreptățite ale diferitelor popore și drepturile, ce le reclamă ele. Cu astfel de prospecte pentru lupta de rassă in­trăm și în anul viitoriu. Ele póte se aducă o schimbare de sistem, care se impune acum mai mult ca ori și când, cu tote că guvernanții nu ar lăsa bucuros puterea din mână. Bi­ Buințele politicei esterne au fost se se țină raporturi amicabile cu puterile streine și tot­deodată să susțină în deplină putere pactul alianței triple. Progrese economice monarh­ia n’a realizat, din contră nu se scie, ce ur­mări va ave trăgănarea reformei va­lutei etc.* România a realisat în anul tre­cut progrese pe tote terenele și dacă nu devenia clasa agricolă, care a produs panică între agricultori și în a totă țară, România, am putea face se bucură inlăuntrul seu de cea mai tic­nită situație. Luptele de partid ce se succed cu mare patimă deși în apa­rență ar parea o daună, totuși se purta mare control pentru interesele țerei, și chiar ale românismului peste tot. Gestiunea română, nu numai salevată, dar chiar desbătută în camere a cât­Cele mai deprimătore evenimente s’au succedat în Francia și cu tóte acestea Francia stă în privința relațiu­nilor politice interne mai escelent. Fi­nanțele ei sunt favorabile cu tóte chel­­tuelile costisitore, ce a trebuit se le facă în lăuntru și în afară. De câtă autoritate se bucură acest stat, s’a do­vedit cu pensiunea asasinărei lui Car­­not, când tote puterile luaseră doliu. Anarh­ismul nu și mai manifestă pu­terea, ci Anglia caută a întră în alianță cu acest stat, care impune și prin politica colonială din timpul din urmă.­­ Politica Germaniei a fost ca în­lăuntrul țerei se consolideze referin­țele sociale, și se împace pe agrari, pr­in afară să pună stavilă unei alianțe puternice între Rusia și Francia. Pentru împăcarea referințelor in­terne cancelarul Caprivi s-a supus așa ficând orbit disposițiunilor date de împăratul, căutând pe calea acesta a împăca chiar cu forța spiritele înfier­bântate. Politica acesta însă s’a do­vedit de greșită: împăratul Wilhelm II în un toast mai recent a și dat es­presiune nefavorabilei situațiuni in­terne, șticând, că el se baseza numai pe armată și pe Dumnezeu, ci armata e datore se se supună orici și Acesta a fost accentuată cu deosebire față de tendințele statelor mici germane, care ne mai putând suferi „trufia“ prusiacâ, dau semne, că sunt aplicate a-și câș­tiga și mai mare independență. Pe de alta parte cuvintele împăratului au fost adresate și socialiștilor, cari îese la timpul său și au răsbunat amar, lu­ând în bătaie de joc în parlament chiar persona monarh­ului Efectele acestor pași greșiți se observă și acum și Germania pate se ajungă în o stare umilită. Socialiștii care s’au întărit forte tare, caută să răsturne actuala stare de lucruri și in lucrarea lor par a fi spriginiți, cel puțin moralicesce, de micile state germane. Instiințele politicei externe a Ger­maniei au mers precum am accentuat într’acolo, să micșoreze întru­cât se pate prestigiul uniunei franco-ruse. In Berlin se purtau cu cea mai mare pre­venire față cu Rusia, și când împăra­tul Alecsambru III fu atacat de morbul său periculos, întrega opiniune publică din Germania fu pusă în mișcare, să înfluințeze, ca în Petersburg să se în­­deplinesca mai ușor schimbarea, care după cum erau convinse cercurile competente, trebuia se se întâmple, îndată ce va închide pentru totdeuna ochii țarul Alecsandru, captivul sla­­vofililor. Insă s’a întâmplat, la ceea­ ce nu se așteptau; pretinsa tânără dintre Rusia și Francia tr­ecu tefera și peste încercarea acesta neașteptată a unei schimbări de tron, la care în Paris priviau cu îngrijire. Se observă că în Berlin s’au înșelat formal în vederile tinărului împărat. Prestigiul politic al Germaniei, in urma noului curs nestabil, a suferit o­ lovitură mare, și prin acesta a decăzut și vaȚa confederațiunei germane. Mai înve­derat s’a arătat acesta cu oca­siunea căderei lui Caprivi, care înce­puse lupta cu conservativii, numai pentru de a duce in­deplinire instruc­țiunile referi­tare la politica internă, ce le primise deja însuși împăratul, încă n’a existat nici un bărbat de stat care să fi suferit un astfel de blamagiu ca contele Caprivi în era demisiunii sale* și nu e mirare, dacă în Europa domnesc e părerea generală, că nice urmașul seu, prințul Hohenlohe nu va fi în stare a și crea o posiție care în fața politicei externe se apară durabilă și capabilă de-a sta față cu ori­ce probe. * In Italia situațiunea internă este încurcată și nefavorabilă. Naufragiul ce l-a suferit „Banca romană“ a pro­vocat o mare panică în totă țara și tote inștințele guvernului de a ținea banca în piciure au rămas zadarnice. Mai mare panică a provocat însă res­­culele sângerose și dese ale țăranilor din Sicilia, cari nu s’au mai putut susține în miseria economica, ce domnesce. Statul însuși se află la pragul ban­­cretului financiar adus in acesta si­tuație prin intrarea în alianța triplă. De aceea Italia și în anul acesta a rămas, ceea ce a fost în anul trecut: factorul bol­nav al triplei alianțe , au făcut di­ferite încercări pentru de­ a evita ta­timentul politic al țerei, dar tote în­­zadar. Atât regele Italiei Humbert cât și cabinetele din Viena și Berlin au ajuns acum la convingerea, că Ita­lia, în urma stărilor sale financiare­­economice dărăpănate, cu greu va mai putea lua parte în tripla alianță.­­ Pentru Rusia anul trecut a adus un singur eveniment trist, și acela a fost mortea țarului Alecsandru III, la care nimeni nu se așteptase, și care născu compătimirea în intrega lumea. El curați întru cât putu politica Ru­siei de tóte acele ingerințe, cari în­ainte de dânsul aduseră atâta neferi­cire asupra țerei. A murit de plâns de poporul rusesc, care la coșciugul lui și-a esprimat singura dorință, ca­pul său să-i îndulcesc, sortea și se flă adevăratul moștenitor al tatălui. Ța­Angliei i­a adus anul trecut, în ce priveșce politica internă, puține fapte îmbucurătore. Aprope întreg anul a­ decurs lupta pentru homerale, fără ca să se potă constata vreun progres privitor la rezolvarea conflic­tului. O mare pierdere a suferit viața constituțională a imperiului și mai ales partida liberală și causa Irlandei, prin repășirea lui Gladstone. Suferințele trupești, precum și desamăgiri espe­­riate în lupta homorâiéi l-au înduple­cat să demisioneze și să pună frânele guvernului în manile lordului Rosebery. Femeilor române. Dl . A. Urechiă a trimis femeilor române din Ardel și Ungaria o frumósa adresă, împodobită cu portretele în­temnițaților comitetului național Tec­­stul ei este următor­ul: Mândre femei romane! Mândre ve chem, ca române sunteți și m­ândră are drept se fie româncuța, care își scie de nemul ei, de unde e­leganul lui și la ce popor a dat-o bunul Dumnezeu, ca mamă, solie, fiică . . . „Trimis-ați voi tóte răvaș mie unui bătrân dascăl al nemului românesc, ca să mă încredințați, că voi v’ați ținut „de sfânta „datorință păstrarea cu scumpătate a obice­iurilor și datinelor străbune“. „Păstrata-ți „voi cu mândrie și portul și graiul românesc, „aceste mărgăritare neprețuite ale iubitului „nostru popor“. Așa este. Ba voi, femei române, ați fă­cut mai mult decăt a păstra portul și graiul românesc, că și rândunica își păstreză ro­chița negră și ciripitul ei din nem în nem, din cuib în cuib; ci voi mai mult decât atâta făcut-ați, că voi ați făcut se fie națiu­nea rom­ânescă! Meșterul Manole din po­veste a zidit pe soția lui in zidurile mănă­­stirei, ca se țină vecinie mănăstirea , pe voi v a pus Dumnezeu în sinul națiunii române, ca să n’o potă­­ fărîma în veci dușmanii ei. Nu mie dar, femei și fetițe române, mi­ se cade să primesc de la voi răvașe de laudă, că am cercat, cât am putut și când am putut se-mi fac o părticică din datoria cân­ă națiunea română, ci vouă vi se cade se vă strigăm noi bărbații : „Să traiescá femeia română !” După ce vorbesce despre kisdedów-uri, picând că copii de român tot români vor remânea, termină astfel : Așa cugetăm noi bătrânii satului, că la urma urmei tot prin voi, femei române, se vor dumeri domnii dela Pesta, că mai bine ar face ei, prin dreptatea cea sfântă . Documente pentru limbă și istorie. (Urmare.) §. 18. După acesta mai în sus dată rânduala, de lipsă este clară, că ori cine ar vré să căsătorască din țară afară, sau fiiind din rândul slujbașilor, ar vré să mârgă dintr’o varmegie întralta, pașuș se-si ia în care pașuș țara, sau varmegia aceea, în care voește­a merge, cu numele să fie însemnată; și așa de lipsă este, că și despre partea cătănimii, și despre partea Țării, mai ales la marginile hotarului, cu deschili­­nita luare de samă sé fie, și ori cine afară din țară sau din varmegia sa s’ar afla fără pasuș sau s’ar găsi trecând marginele hotarului, după ființa sa sé se oprescá, și la scaunul seu sĕ se trimită, ca colo lu­crul sĕ se cerce, și întru o înțelegere despre partea cătănimii, după starea lucrurilor de prin prejur sĕ sé pedepsescu. Insé tot nu se înțeleg aicia locui­torii locurilor acelora, care cu străine ținuturi sunt încungiurate, sau care sunt stăpâniri înpreunate, și cu linia care s’au tras la margine sau deschilinit, sau unde supușii noștri peste hotar dincolo in țară străină țin moșie, fiind­că acolo amestecul la­olaltă acuma despre o parte, acuma despre altă parte,­ lipsa traiului, și deprinderile la gazdașag fac că mersul încolo și încoce nice decum sé nu se putá j­ocoli. Așișderea nu-i de lipsă a cere pasuș dela aceia care în trebile sale cele obicinuite dintro varmegie în ceialaltă aci trec. §• 19. Despre pribegire vine în prepunere aceia, care averile sale pe supt ascuns le trimit din țară afară, sau care fără cuvinsă pricină mai îndelungă vreme sunt depărtați de casele sale, sau umblă îngâlmă­­cindu-se dintre o varmegie întralta, mai ales pe lângă marginile hotarului. Pentru aceia dotare sunt tote scaunele cele ocârmuitore, Deregătorii și Magistra­turile cu deadinsul a lua samă, ca averile nimeruia pe supt ascuns afară dîn țară să nu se trimită, nice să se scota afară. Ridicându-se despre acésta parte propunere cu temei asupra căruiva, cu deadinsul trebue cercat lucrul în ce stă, și luat sama ca nice averea mai încolea sé nu se scota, nice cel ce o scote sĕ nu potă fugi, era despre o întâmplare ca acesta varmegia și prin varmegie Guvernăția îndatăș sĕ se înșciințeze; cel ce va face de scrie despre a­verile cele scose afară pe supt ascuns, după ce înșciințarea lui să va adeveri, pentru răsplătire va lua a treia parte din averea aceea, care Fișcașul o va căpăta-o îndărăpt. §. 20. Dacă slujbașii, mai ales cei care nu-s așezați, sau dintre slujitorii cășii care­ va, câte­va vreme or­­ fi duși dela casa neștiindu-se că pentru ce. Da­r toți vor fi aceia la care au fost în sălaș, sau la cald au slujit, sau vecini îndatăș a face știre la Magis­trat, la tisturi, și la biraele locului, care detori voi­ți a cerca și a ispiti pricina pentru că sunt duși; și dacă să va adeveri că au fugit, a face rânduela despre cei fugiți ca să se aducă înapoi. Tisturile, sau derogatoriile acelea, care se vor afla ca încâtul pentru acesta grije și luare de samă, din voința lor au fost nebăgători de samă, să să dea în sus prin varmegie înaintea guvernății ca de acolo să se pedepsescá. .. 21. Unii ca aceia, care cu adevărat au pașușuri de la ale sale tisturi, dar totuș aprópe de margine umblă de calea colea îngâlmăcindu-se, de lipsă este ca în locurile acelea, și prin Făgădae, unde țin să­lașele sale nópte să se întrebe prin Biraele și jura­ții locului în ce umblă, ce călătorie, și ce gând au . Și dacă din vorbe, sau din alte semne s’ar propune, că ei vreau pe supt ascuns a trece peste hotar, atuncia să să trimită la locul acela din care sunt, unde ade­­verindu-se că propunerea despre dânșii în adevărată, așa să să pedepsască, ca când ar fi fost chiar fugători. (Va urma.)

Next