Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)
1895-01-03 / nr. 1
19 noi între ministrul de externe și primministrul magiar se va isca un conflict, pe care contele Kálnoky îl va considera pentru sine de cestiune de cabinet. In ministerial austriac sunt de părere, că violențele lui Bánffy vor grăbi căderea partidei liberale, ba mulți cred, că însuși Bánffy își va împinge de sub piciore scara, pe care s-a urcat în fruntea ministeriului și se va alia cu Szapáry și Apponyi pe contul grupei Wekerle Tisza. Prima consecință practică a denumirii lui Bánffy deocamdata este, că clericalii se pregătesc în Viena și Budapesta cu puteri noue la luptă. TELEGRAFUL ROMAN. tigat. Importanță în afară, mai vârtos, că guvernul a ținut să facă și el enunciațiuni precise în acestă cestiune Situațiunea financiară a țarei este escelentă și anul viitor nu promite profite economice și mai mari. La puterile streine România se bucură de mare importanță, mai verios încât privesce Orientul europen. * rul Niculae a luat în căsătorie o prințesă germană și întreg poporul privesce cu încredere la dânsul. Cât de mult a crescut vara Rusiei în anul trecut o arată dorințele Angliei de a se alia cu imperiul care până mai era pentru politica englesă era ținta suspicionărilor și dușmăniilor. * Revista politică. Situatiunea europenii, judecându o după asigurările mesagiilor de tronuri, nu s’ar presenta într’o lumină favorabilă. Sguduiturile, ce s’au provocat în diferite state n’au putut contrabalansa echilibrul păcei europene, astfel in că In anul trecut pacea pare a se fi întărit. Nu tot așa se presentă situațiunea, dacă vom judeca lucrurile după desvoltarea lor în diferitele state singuratice. teme In Austro-Ungaria raporturile nu stau pe o masă forte nesolidă, în Cislaitania și mai mult în Translaitania. Nemulțămirea poparelor ce locuiesc în abundanță acesta monarcie se manifestă tot mai puternic. Hegemonia germano-magiară a provocat ura de rassă, carea s’a potențat prin forțele adeseori brachiale, ce s’au eserciat prin guvernanți, pentru a pute oprima sentimentele naționale și îndreptățite ale diferitelor popore și drepturile, ce le reclamă ele. Cu astfel de prospecte pentru lupta de rassă intrăm și în anul viitoriu. Ele póte se aducă o schimbare de sistem, care se impune acum mai mult ca ori și când, cu tote că guvernanții nu ar lăsa bucuros puterea din mână. Bi Buințele politicei esterne au fost se se țină raporturi amicabile cu puterile streine și totdeodată să susțină în deplină putere pactul alianței triple. Progrese economice monarhia n’a realizat, din contră nu se scie, ce urmări va ave trăgănarea reformei valutei etc.* România a realisat în anul trecut progrese pe tote terenele și dacă nu devenia clasa agricolă, care a produs panică între agricultori și în a totă țară, România, am putea face se bucură inlăuntrul seu de cea mai ticnită situație. Luptele de partid ce se succed cu mare patimă deși în aparență ar parea o daună, totuși se purta mare control pentru interesele țerei, și chiar ale românismului peste tot. Gestiunea română, nu numai salevată, dar chiar desbătută în camere a câtCele mai deprimătore evenimente s’au succedat în Francia și cu tóte acestea Francia stă în privința relațiunilor politice interne mai escelent. Finanțele ei sunt favorabile cu tóte cheltuelile costisitore, ce a trebuit se le facă în lăuntru și în afară. De câtă autoritate se bucură acest stat, s’a dovedit cu pensiunea asasinărei lui Carnot, când tote puterile luaseră doliu. Anarhismul nu și mai manifestă puterea, ci Anglia caută a întră în alianță cu acest stat, care impune și prin politica colonială din timpul din urmă. Politica Germaniei a fost ca înlăuntrul țerei se consolideze referințele sociale, și se împace pe agrari, prin afară să pună stavilă unei alianțe puternice între Rusia și Francia. Pentru împăcarea referințelor interne cancelarul Caprivi s-a supus așa ficând orbit disposițiunilor date de împăratul, căutând pe calea acesta a împăca chiar cu forța spiritele înfierbântate. Politica acesta însă s’a dovedit de greșită: împăratul Wilhelm II în un toast mai recent a și dat espresiune nefavorabilei situațiuni interne, șticând, că el se baseza numai pe armată și pe Dumnezeu, ci armata e datore se se supună orici și Acesta a fost accentuată cu deosebire față de tendințele statelor mici germane, care ne mai putând suferi „trufia“ prusiacâ, dau semne, că sunt aplicate a-și câștiga și mai mare independență. Pe de alta parte cuvintele împăratului au fost adresate și socialiștilor, cari îese la timpul său și au răsbunat amar, luând în bătaie de joc în parlament chiar persona monarhului Efectele acestor pași greșiți se observă și acum și Germania pate se ajungă în o stare umilită. Socialiștii care s’au întărit forte tare, caută să răsturne actuala stare de lucruri și in lucrarea lor par a fi spriginiți, cel puțin moralicesce, de micile state germane. Instiințele politicei externe a Germaniei au mers precum am accentuat într’acolo, să micșoreze întrucât se pate prestigiul uniunei franco-ruse. In Berlin se purtau cu cea mai mare prevenire față cu Rusia, și când împăratul Alecsambru III fu atacat de morbul său periculos, întrega opiniune publică din Germania fu pusă în mișcare, să înfluințeze, ca în Petersburg să se îndeplinesca mai ușor schimbarea, care după cum erau convinse cercurile competente, trebuia se se întâmple, îndată ce va închide pentru totdeuna ochii țarul Alecsandru, captivul slavofililor. Insă s’a întâmplat, la ceea ce nu se așteptau; pretinsa tânără dintre Rusia și Francia trecu tefera și peste încercarea acesta neașteptată a unei schimbări de tron, la care în Paris priviau cu îngrijire. Se observă că în Berlin s’au înșelat formal în vederile tinărului împărat. Prestigiul politic al Germaniei, in urma noului curs nestabil, a suferit o lovitură mare, și prin acesta a decăzut și vaȚa confederațiunei germane. Mai învederat s’a arătat acesta cu ocasiunea căderei lui Caprivi, care începuse lupta cu conservativii, numai pentru de a duce indeplinire instrucțiunile referitare la politica internă, ce le primise deja însuși împăratul, încă n’a existat nici un bărbat de stat care să fi suferit un astfel de blamagiu ca contele Caprivi în era demisiunii sale* și nu e mirare, dacă în Europa domnesc e părerea generală, că nice urmașul seu, prințul Hohenlohe nu va fi în stare a și crea o posiție care în fața politicei externe se apară durabilă și capabilă de-a sta față cu orice probe. * In Italia situațiunea internă este încurcată și nefavorabilă. Naufragiul ce l-a suferit „Banca romană“ a provocat o mare panică în totă țara și tote inștințele guvernului de a ținea banca în piciure au rămas zadarnice. Mai mare panică a provocat însă resculele sângerose și dese ale țăranilor din Sicilia, cari nu s’au mai putut susține în miseria economica, ce domnesce. Statul însuși se află la pragul bancretului financiar adus in acesta situație prin intrarea în alianța triplă. De aceea Italia și în anul acesta a rămas, ceea ce a fost în anul trecut: factorul bolnav al triplei alianțe , au făcut diferite încercări pentru de a evita tatimentul politic al țerei, dar tote înzadar. Atât regele Italiei Humbert cât și cabinetele din Viena și Berlin au ajuns acum la convingerea, că Italia, în urma stărilor sale financiareeconomice dărăpănate, cu greu va mai putea lua parte în tripla alianță. Pentru Rusia anul trecut a adus un singur eveniment trist, și acela a fost mortea țarului Alecsandru III, la care nimeni nu se așteptase, și care născu compătimirea în intrega lumea. El curați întru cât putu politica Rusiei de tóte acele ingerințe, cari înainte de dânsul aduseră atâta nefericire asupra țerei. A murit de plâns de poporul rusesc, care la coșciugul lui și-a esprimat singura dorință, capul său să-i îndulcesc, sortea și se flă adevăratul moștenitor al tatălui. ȚaAngliei ia adus anul trecut, în ce priveșce politica internă, puține fapte îmbucurătore. Aprope întreg anul a decurs lupta pentru homerale, fără ca să se potă constata vreun progres privitor la rezolvarea conflictului. O mare pierdere a suferit viața constituțională a imperiului și mai ales partida liberală și causa Irlandei, prin repășirea lui Gladstone. Suferințele trupești, precum și desamăgiri esperiate în lupta homorâiéi l-au înduplecat să demisioneze și să pună frânele guvernului în manile lordului Rosebery. Femeilor române. Dl . A. Urechiă a trimis femeilor române din Ardel și Ungaria o frumósa adresă, împodobită cu portretele întemnițaților comitetului național Tecstul ei este următorul: Mândre femei romane! Mândre ve chem, ca române sunteți și mândră are drept se fie româncuța, care își scie de nemul ei, de unde eleganul lui și la ce popor a dat-o bunul Dumnezeu, ca mamă, solie, fiică . . . „Trimis-ați voi tóte răvaș mie unui bătrân dascăl al nemului românesc, ca să mă încredințați, că voi v’ați ținut „de sfânta „datorință păstrarea cu scumpătate a obiceiurilor și datinelor străbune“. „Păstrata-ți „voi cu mândrie și portul și graiul românesc, „aceste mărgăritare neprețuite ale iubitului „nostru popor“. Așa este. Ba voi, femei române, ați făcut mai mult decăt a păstra portul și graiul românesc, că și rândunica își păstreză rochița negră și ciripitul ei din nem în nem, din cuib în cuib; ci voi mai mult decât atâta făcut-ați, că voi ați făcut se fie națiunea românescă! Meșterul Manole din poveste a zidit pe soția lui in zidurile mănăstirei, ca se țină vecinie mănăstirea , pe voi v a pus Dumnezeu în sinul națiunii române, ca să n’o potă fărîma în veci dușmanii ei. Nu mie dar, femei și fetițe române, mi se cade să primesc de la voi răvașe de laudă, că am cercat, cât am putut și când am putut se-mi fac o părticică din datoria cână națiunea română, ci vouă vi se cade se vă strigăm noi bărbații : „Să traiescá femeia română !” După ce vorbesce despre kisdedów-uri, picând că copii de român tot români vor remânea, termină astfel : Așa cugetăm noi bătrânii satului, că la urma urmei tot prin voi, femei române, se vor dumeri domnii dela Pesta, că mai bine ar face ei, prin dreptatea cea sfântă . Documente pentru limbă și istorie. (Urmare.) §. 18. După acesta mai în sus dată rânduala, de lipsă este clară, că ori cine ar vré să căsătorască din țară afară, sau fiiind din rândul slujbașilor, ar vré să mârgă dintr’o varmegie întralta, pașuș se-si ia în care pașuș țara, sau varmegia aceea, în care voeștea merge, cu numele să fie însemnată; și așa de lipsă este, că și despre partea cătănimii, și despre partea Țării, mai ales la marginile hotarului, cu deschilinita luare de samă sé fie, și ori cine afară din țară sau din varmegia sa s’ar afla fără pasuș sau s’ar găsi trecând marginele hotarului, după ființa sa sé se oprescá, și la scaunul seu sĕ se trimită, ca colo lucrul sĕ se cerce, și întru o înțelegere despre partea cătănimii, după starea lucrurilor de prin prejur sĕ sé pedepsescu. Insé tot nu se înțeleg aicia locuitorii locurilor acelora, care cu străine ținuturi sunt încungiurate, sau care sunt stăpâniri înpreunate, și cu linia care s’au tras la margine sau deschilinit, sau unde supușii noștri peste hotar dincolo in țară străină țin moșie, fiindcă acolo amestecul laolaltă acuma despre o parte, acuma despre altă parte, lipsa traiului, și deprinderile la gazdașag fac că mersul încolo și încoce nice decum sé nu se putá jocoli. Așișderea nu-i de lipsă a cere pasuș dela aceia care în trebile sale cele obicinuite dintro varmegie în ceialaltă aci trec. §• 19. Despre pribegire vine în prepunere aceia, care averile sale pe supt ascuns le trimit din țară afară, sau care fără cuvinsă pricină mai îndelungă vreme sunt depărtați de casele sale, sau umblă îngâlmăcindu-se dintre o varmegie întralta, mai ales pe lângă marginile hotarului. Pentru aceia dotare sunt tote scaunele cele ocârmuitore, Deregătorii și Magistraturile cu deadinsul a lua samă, ca averile nimeruia pe supt ascuns afară dîn țară să nu se trimită, nice să se scota afară. Ridicându-se despre acésta parte propunere cu temei asupra căruiva, cu deadinsul trebue cercat lucrul în ce stă, și luat sama ca nice averea mai încolea sé nu se scota, nice cel ce o scote sĕ nu potă fugi, era despre o întâmplare ca acesta varmegia și prin varmegie Guvernăția îndatăș sĕ se înșciințeze; cel ce va face de scrie despre averile cele scose afară pe supt ascuns, după ce înșciințarea lui să va adeveri, pentru răsplătire va lua a treia parte din averea aceea, care Fișcașul o va căpăta-o îndărăpt. §. 20. Dacă slujbașii, mai ales cei care nu-s așezați, sau dintre slujitorii cășii care va, câteva vreme or fi duși dela casa neștiindu-se că pentru ce. Dar toți vor fi aceia la care au fost în sălaș, sau la cald au slujit, sau vecini îndatăș a face știre la Magistrat, la tisturi, și la biraele locului, care detori voiți a cerca și a ispiti pricina pentru că sunt duși; și dacă să va adeveri că au fugit, a face rânduela despre cei fugiți ca să se aducă înapoi. Tisturile, sau derogatoriile acelea, care se vor afla ca încâtul pentru acesta grije și luare de samă, din voința lor au fost nebăgători de samă, să să dea în sus prin varmegie înaintea guvernății ca de acolo să se pedepsescá. .. 21. Unii ca aceia, care cu adevărat au pașușuri de la ale sale tisturi, dar totuș aprópe de margine umblă de calea colea îngâlmăcindu-se, de lipsă este ca în locurile acelea, și prin Făgădae, unde țin sălașele sale nópte să se întrebe prin Biraele și jurații locului în ce umblă, ce călătorie, și ce gând au . Și dacă din vorbe, sau din alte semne s’ar propune, că ei vreau pe supt ascuns a trece peste hotar, atuncia să să trimită la locul acela din care sunt, unde adeverindu-se că propunerea despre dânșii în adevărată, așa să să pedepsască, ca când ar fi fost chiar fugători. (Va urma.)