Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-01-17 / nr. 6

Nr. 6 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marți, 17129 ianuarie 1895. Apare Marița. Joia și Sănii Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază Anul XLIII INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Curat bizantinism! Dacă ar fi să răspundem la tóte infamiile, cei zilnic se scriu în sdițele magiare la adrese nostră, și cu deosebire în cele evreesci, ar trebui să ne ocupăm singur numai cu aceste, lăsând la o parte ori ce alte cestiuni de interes. Și incă cu atât mai vârtos, cu cât rari sunt fiarele magiare, la cari se nu-și fi vîrit înfluința și vre-un neomagiar. Una are bună acesta patriotică Ziaristică, că fiind scrisă în o limbă, de care străinătatea prea puțin se ocupă, o mare parte, și încă cea mai mare parte nu trece preste hotarele țerei. Pre cât timp însă guvernanții noștri dispun de punga țerei după placă putând se cumpere pănă și relicviile kossuthiste, și se subvenționeze ziare germane, cari scriu pentru străinătate de o parte,ără de altă parte pentru a-și imcheia publicul cu apă rece, și cu câte o informațiune tendențiosă relativă la noi românii, și causa nostră, pre atâta timp din când în când trebue să tragem masca j sperciunaților și șoviniștilor arzândule față cu rudele adevărului. Dacă este vre-o cestiune din viața nostră, carea să fi fost esploatată de Ziaristica simbriașă apoi secur așa numita „cestiune română“ ocupă locul prim, fiind ea și de altcum o causă celebră astăzi. In acesta cestiune cinismul evreesc de o parte, oi de altă parte șovinismul magiar și au ajuns apogeul, devenind un curat bizantinism. Vom aduce drept specimen un mic extrac din Ziarul „B. Tagblatt“ dela 14 Ianuarie a. c. Articlul e scris din ansa vorbirei sen. Urechiă în senatul României. Articlul e scris de un oficial de la administrațiune, care se,ce cunosce de aprópe și afacerile din România, și mai mult „cestiunea română“. „Totul avem comun în patria nostră cu naționalitățile, ce o locuesc. In legile nóstre nu există un singur cuvânt prin care națiunei magiare s’ar da óre caii prerogative ori privilegii“. Despre acest adevăr perciunatul ofere senatorului Urechiă ospitalitatea magiară ca să vină aici și să să convingă din propria esperință, servindu-i dânsul de Cicerone prin țară. „Ar avu ocasiune însuși a vede că biserica română grecoorientală are o atare autonomie, și un atare statut, precum nu are o altă confesiune, în urma căreia e eschisă totalmente orice influența a statului. Limba bisericei e cea română. In sculele române din comune instrează un învățătoriu, care nu scre durere nici o bombă ungurască. Limba oficială în comunele române este exclusiv română. Administrațiunea în comună e română, și tóte protocolele, jurnalele, cu un cuvânt tóte scriptele oficiase se pregătesc românesce. Oficiile administrative și de la justiție pertractază cu partidele în limba maternă, și încă fără Interprete. Compatrioții noștri români și alții de alte limbi streine, pre lângă cualificațiune egală pote să ocupe cele mai înalte oficii cetățenesci și militari etc. etc. Și ce poftesce 1 1 Urechă mai mult? să întrabă șovinistul perciunat. Vom respunde noi cești de aci în locul d-lui Urechiă, vom zice cu ilustrul Șincai „rușinea vă mânce obrazul“ când propagați minciuna cu scop tendențios. Adese ori ni se scot ochii cu autonomia bisericască gr. or. ce sermanii o avem pre hârtie și cu statutul organic. Apoi pentru D-tțeu! nu vedeți, că statutul organic al nostru l’ați ciuruit și călcat în picióre? [Nu se va pută ascunde adevărul, că ministrul magiar a abuzat de acesta lege sancționată ? Cum și pre ce cale nu a fost încuvințată întrunirea congresului bisericesc gr. or. de repetite ori? Cum și pre ce cale ministrul a pretins, că o să nu fie întărit de protopresbiterără altul a fost scos din postul de catichet, er’ așa după plac. Cum și pre cale ce ministrul magiar pretinde dela un consistoriu gr. or. a corespunde cu comitatul în limba magiară, când limba oficiosă în biserica nóstrá după statul e cea română? Cum ți pe ce cale să caisăză fără motive scole române, ără elevii sunt trimiși la scala de stat magiară ? Limba română în scolă, în comună în tote actele oficiase? Cu greu este a nu scrie ironia. Fapt e, că învățătorii, cari nu sciu limba magiară sunt alungați din post, ori li se scote ochii cu o misera de pensie prea mică pentru a trăi, și prea mare pentru a muri cu ea in comune unde suflet de om nu scie o bombă unguresce afară de notariu tóte actele, pănă pănă și citațiunile se dau în limba magiară, concentrariu legei. Oficialii, nu comunică nici o repriză română cu partida fie la administrațiune, fie la justiție. Ferita D-Zeu apoi ca vreunei persone private se i se primască vre-o 8 criptă în românesce. Ură când e vorba de oficiali: conjurăm pre toți neomagiari și șonviniștii să ne spună cu numele câți președinți de tribunal sunt români, câți vice-comiți ? ?mâni Dar mai puțin: câți pretori rosunt în românescul comitat: Alba-Iulia, Hunedoră etc. Pănă când se nise arunce în față minciuni sfruntate? Ios odat cu reavoință ori ignoranța condamnabilă! Ce am ajuns acolo, că n’avem ce se mai perdem și voi ne strigați, că suntem în Canan? Credeți, că propagând minciuna mai orbiți pe cineva ? Vă înșelați. Apoi cu o sfruntărie caracteristică numului lui Israil continuă autorul, zicând că i-a succes a convinge persone însemnate din România, că faimele răspândite despre persecutarea nostră sunt luate din vânt, ba mai mult, că o personă insemnată a recunoscut că connaționalii săi voiesc a crea o mare Românie, a căreia confinii se se întindă cel puțin pănă la Tisa“. Apoi bine am crede și noi, dacă s’ar mai afla și astăzi omeni inteligenți în România, cari să țină, că mergând la Brașov, a plecat în Europa Astăzi însă frații din România, începând dela țăranii pănă la boieri ne cunosc cu mult mai bine suferințele, decât să credă neadevăruri sfruntate; arâ o Românie pănă la Tisa e o gogoriță în capete seci șoviniste. Articolul și are și partea comică, ătă ce zice corespondentul: eu am întreprins o călătorie in România. In o localitate am văzut conductul sigistrilor demonstrând. Era o privire imposantă. In fruntea procesiunei mergea capela militară a unui regiment de infanterie român. Procesiunea era condusă de un ofițer din statul major, care le era presidentul ligei de acolo. După ce s’a percurs întrega cetatea, procesioniștii au început a înjura pe unguri, agitându-se pentru sterpirea acestor barbari, ba la foc bengalic s’au făcut și un atac aparent asupra ungurilor carele a reușit de minune, zăcând barbarii unguri la piciorele românilor. Și tote aceste sub un ofițer activ“. Apoi Zeu sunt blăstâmați românii aceștia. Corespondentul insă nu ne spune în ce oraș din România, în ce an și Ze a întâmplat atari demonstrații deși era present. Cornele minciunei se văd de departe. Corespondentul tot mai crede, că pote înșela pe cineva se crudă că agitația provine din România, și cum că și lumea oficiosă ba chiar ofițerii scuipă foc asupra ungurilor. Pre cât timp astfel de articoi se pot vede în fruntea foilor magiare, cari apără interesele magiare, pănă atunci abisul între noi și magiari numai cresce pote. Bizantinismul din Ziarele magiare ar trebui să încete. Noi îi vom trage masca, pentru că lumea să-i judece. Revista politică. In dietă s’a continuat desbaterile ministeriului cultelor. Drept întregire a programului ministrului Wlassus, dăm următorele expuneri din a treia ședință a dietei din 24 i. e. n. Acum cu permisiunea FOITA Tatăl Nostru în câteva istoriare, pe înțelesul tuturora. Acesta este titlul unei cărți, ce s’a publicat pe la finea lunei trecute, de domnul Ioan Nenițescu. In literatura nostra domnesc încă o mare sterilitate în scrieri originale și mai cu deosebire în opere pedagogice. De aceea trebue să simțim o adevărată bucurie, când apare câte o scriere bună, originală și corespunt de tare re cerințelor pedagogiei de aur. — Cartea, de care ne ocupăm în acesta dare de samă, întrunesce aceste condițiuni, ba am pute flice, că chipul, cum este alcătuită, va atrage atențiunea chiar și a pedagogilor străini, și în curând o vom vede tradusă și în alte limbi. Domnul Nenițescu, al cărui studiu de predilecțiune a fost și este pedagogia, dânsul în calitate de inspector școlar (în România), desigur va fi fost mai adeseori surprins de modul greșit, cum se învață și reciteza rugăciunile în unele stele. De bună sera acesta trebue să fie causa, care a dat nastere acelei lucrări, care va aduce rude binecuvântate de morala creștină. Toți bunii creștini învață încă din copilărie „Tatăl nostru“, dar câți înțeleg acesta rugăciune frumosă și bogată în idei sublime? Preoții, miniștri altarului bisericii nostre, sunt obligați prin sacra lor chemare de-a predica cuvântul lui Dumnezeu credincioșilor. Pentru împlinirea acestei grele misiuni ei au trebuință de multe îndrumări bune și sigure spre a-și pute aduna materialul necesar cuvântărilor lor. învățământul din scalele nóstre e încredințat laicilor (mirenilor), câți însă din aceștia au cunoștințele necesare și destoinicia pedagogică spre a pute face, ca propunerea acestui învățământ important să fie rodnică, plantând virtuțile creștine în sufletul tinerelor mârtare ale nemului nostru? Cartea în cestiune le vine în ajutor, ea nu numai, că amplifică într’un mod demn una din lacunele multe ale literaturii nóstre pedagogice, ci printr’ânsa se face un început cu totul nou, escepțional de înveselitor și în același timp vrednic de imitat de cei ce se ocupă cu predarea învățământului religiunei. Preoții, învățătorii, părinții și orice persona, care doresce a da altora învățături de virtuți creștinesci, toți vor afla în acesta carte exemple minunate pentru acest nobil scop. Autorul a împărțit „Tatăl nostru“ în nouă părți: fiecare parte a întrețesut-o în câte o istoriera cerăspundă tăre, prin care conduce pe nesimțite pe cetitor la înțelesul adevărat al fiecărei părți, arătându-i în același timp modul lesnicios de aplicare și de explicare al ideilor celor mai abstracte din acestă frumosa rugăciune. Cât pentru limba întrebuințată, se pute zice, că coresponda celor zise în titlul cărții: „Pe înțelesul tuturora“. Domnul Nenițescu, cunoscut publicului român și ca autor al poesiilor eroice și naționale . „Pui de lei", n’are multă trebuință de a fi lăudat prin acesta modestă recensiune, cu tote acestea vom spune, că istoricrele din acesta scriere sunt alcătuite într’o limba atât de alesa, atât de curgetóre și de dulce, încât tóte s’ar pute considera de poesii în presă. Acesta scriere, distingându-se prin caracterul ei original, prin metoda-i pedagogică și prin stilul fermecător se recomandă tuturor omenilor iubitor de progres moral, în special însă preoților precum și tuturor educătorilor generațiunei tinere române, autor încheind felicitări din inimă pe domnul pentru reușita muncei sale consciințiase .) I. Cionca, profesor. * Reproducem mai la vale una din bucățile cărții, anume povestirea a VI-a, care are următorea titulă: Și ne ertă noue greșelele nostre precum și noi eraum greșiților noștri. Grădina de pomi roditori a lui Iordan era cea mai bogată și cea mai frumósa din tot satul Oncea. Și avea Iordan și două fete, Măriuca și Sofia, de altfel bune copile și deștepte numai cam zglobit. Dar și tatăl lor care era un om sfătos și cuminte, le priveghia de aprópe și cum făceau fetele vr’o nebunie, el le certa cu blândețe părintescá și le îndrepta cu sfaturile cele bune. Intr’o Duminecă, venind lustrei dela biserică, se așezarâ pe prispa din fața casei De stâlp era atârnat ghiozdanul Sofiei, Iordan. — Aici îți păstrezi tu cărțile? întrebă Și întinzând mâna scuse Evanghe *) *) Prețul acestei cărți e de 75 bani (40 cr.) și și se póte procura prn librăria nostră archidiecesana din Sibiiu, sau prin Lito-tipografia Carol Gobi, strada Domnei nr. 16 din Bucuresci.