Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-01-14 / nr. 5

Nr. 5 ABONAMEN­TUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl , 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. „Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Sâmbăta, 14126 ianuarie 1895. Apare Martm. Jora și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administratiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază Anul XLIII INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fie­care publicare. Nr. 2. Preș. Publicare oficială. Este luată inițiativa, ca să se in­­stitue în serviciul armatei ces. și reg. un capelan militarize de clasa a doua, din clerul arh­idiecesei transilvane, cu salariu anual de 900 fl., locuință și serviciu, și cu prospecte de avansare normală în rang și în emolumente. Concurenții la postul acesta trebue să fie perfecți în limba germană și în cea română, cu conduită bună, în partea fisică să fie de o complecsiune sănătasă; în etate să nu fie preste 40 de ani; să fie neînsurați ori văduvi fără prunci, și în fine după o pr­esă câștigată în oficiul preoțesc să aibă tota pesteritatea pentru funcțiunile unui preot militariu. Concurenții au se promoveze su­­plicele lor la consistoriul archidiecesan de aici cel mult pănă la 8 Februariu a. c. cal. vech­iu, instruite cu tóte docu­mentele necesare în original, pe lângă o tabelă de național și de cualifica­­țiune, în carea în rubrici separate să fie evident pentru fie­care concurent urmatorele: 1. numele de botez și de familie; 2. locuința și aplicarea în present; 3. locul și țara, unde e născut; 4. anul, luna și ziua nascerii; 5. studiile pregatitore gimnasiale și eventual academice; 6. resultatul esamenului de cua­­lificațiune pentru preoție; 7. anul, luna și ziua promoțiuni­­lor la gradurile preoției; 8. limbile, cari le scie perfect, și altele, cari mai puțin le cunosce; 9. locul, timpul și categoria ofi­ciilor bisericesci purtate până acum; 10. purtarea morală; 11. starea fisică-sanitară; 12. starea familiară: neînsurat, ori văduv fără prunci; 13. modul, cum a satisfăcut obli­­gamentului militariu ; 14. alte momente recomandătore. Pentru cașul, de nu s’ar presenta concurenți bine cualificați din archidie­­cesă, se admit concurenți și din cele­lalte eparh­ii ale metropoliei nóstre, sub condițiunea, ca după eventuala denumire a unuia de acest fel, respec­tivul se trece în legăturile canonice ale archidiecesei transilvane. Sibiiu, 7 Ianuariu, 1895. Miron Romanul, arch­iepiscop. Noul ministeriu și programul lui. Sub titula acesta un bărbat venerabil din provincie ne trimite aprecierea, ce ur­­meza, pe care o publicăm, ca să se vadă cum judecă și bărbații noștri de la țară. Noul ministeriu s’a presentat în cameră Sâmbăta trecută, fiind primit In modul cel mai ridiculos din partea opositiei. In dureri s’a născut acest ministeriu, cu sfială s’a așet­ăt pe băn­cile ministeriale, cr în țară în general a produs cele mai mari nedumeriri. Bine a observat un ziar german din capitală că: „pe cât timp va e­xista legea de pensiune pentru miniștrii în Ungaria, se vor afla omeni, cari și numai pentru reminiscențele legate de portofo­li, vor primi a fi “miniștri“. Bánff­y și a dat totă instința de a în­chega ministeriul — i-a și succes — dar e un fapt, că omenii de pre și­care valore i-au refuzat ofertele, și astfel ministeriul Bánffy ne aduce aminte de păpușile, ce sunt purtate la Crăciun cu Vicleimul. Clica uisraistă își va continua rolul de pănâ­nci și sub representantul ales, pe carele atât de bine îl cunosc ardelenii. Programul noului minister de­sigur nu a mulțămit-­pe nimenea. Magiarii doriau a-l vede pe Banffy la interne, strivind naționalitățile cu fer și foc, more consueto, cum făcuse la Bistrița-Năsăud. Sașii atât de cumpătați și circum­specți, și-au perdut cumpătul, văzând că totuși Banffy a devenit prim-mi­­nistru ; or celelalte naționalități ne-am­­ zis: cu cât mai multă nedreptate ni se va face, și cu cât mai repede se­­ vor rostogoli afacerile, cu atât mai iute ca usa nostră trebue să triumfe. Dar se vedem ce ramuri ne aduce noul ministeriu. Pentru noi românii numele de Banffy e un program de ajuns. Destrăbălarea, în care ajunseseră grănițerii Năsăudeni sub mâna de fer și intrigele de sub Banffy, apoi dela­pidările, furturile și abusurile comise sub ochii sei sunt tot ațâța martori­i a unei ere nenorocite, carea a ruinat­­ în multe privințe un frumos ținut ro­mânesc. Se pate ca sub ocârmuirea acestui om, și prin dînsul românii să câștige ceva? era o întrebare, carea trebuie să și-o pună fie­care patriot român. Respunsul nu pate fi decât negativ. Ori cât de mare clasă de optimism se ne impunem, ori cât de mult se luăm în considerare că cestiunea națională a jucat un rol însemnat în crisa ministerială , totuși trebuie să fim forte pesimiști. Pesimismul la omeni, cam­ zeci de ani au indurat numai nedreptăți din partea ocârmuirei, este forte justificat. Programul Banffy e un „ibis re­­dibil“ al vechiului oraclu Cine voes ce pare să baseze pre el speranțe, ori cine e sceptic și cugetă cu factori reali trebue să surndă cetindu-1. Ce 4a ce prim-ministrul: „Tendența lui va fi susținerea și asecutarea ideii de stat magiar, eră de altă parte com­baterea și suprimarea tendințelor ille­gale, și a agitațiunilor îndreptate con­­tra acesteia“. Magiarii pot se­lege spe­ranțe de acesta ermnciațiune. Visului lor de aur, melod­ului la care s’a sa­crificat aprópe trei decenii liniștea și tot avutul cetățenilor de limbi străine, i se dă espresiune destul de catego­rică. Și noi nu putem dubita, că Banffy în urma trecutului seu — deși pare mascat încât­va, nu-și va da de min­ciună trecutul seu-Nu și uită însă prim-ministrul și află de bine a căuta cu ochii și spre naționalități (ficând că: „va lua în­semn tate pretensiunile juste pe cari con­cetățenii de limbă nemagiară le pot pretinde pre basa articlului de lege XLIV din 1868, încât permite statul unitar m­agiar“. A crezut ministrul că trage sfera unsă de­ miere, la carea vor alerga naționalitățile. Nu! Numai suntem așa găgânți să alergăm ori se asceptam ca se ne cadă porumbi fripți în gură. Se im una și bună și dar Domnului, acesta a de­venit un fel de dogmă pentru noi, cât timp idea de stat m­agiar unitar va figura în programele ministeriale, pre atâta nu credem posibilă, fie și numai esecutarea strictă a legei de naționalități. îndată­ ce acesta lege, carea cu­prinde minimul pretensiunilor nóstre naționali s’ar esecuta, idea de un stat m­agiar unitar s’ar spulbera de sine. Vitalitatea naționalităților ar e și la ivelă cu putere, oră grandomania ma­­giară ar trebui să sufere naufragiu. Vom aștepta deci fapte dela noul ministeriu, de vorbe în două înțelesuri suntem satul. FOITA Comorile lui Iancu. „A lui comori am aflat!...“ Strigați cuprinși de bucurie. Și cu nespusă lăcomie De răscolit v’ați apucat. Ș’ați răsturnat pământul sfânt, Pe unde pașii lui umblară, Și aur ... aur­­ ăst cuvânt V’aprinde sinul cu­ a sa pară. O epigoni­e. .. Argint și aur Nu sunt comera Iancului, Ci altul e a lui tesaur, E alta moștenirea lui. E spada lui cea vitejescă Și sfânta dragoste de frați. Acestea voi le căutați, Acestea se ve ’nsuflețascâ­ Brașov, Decembre, 1894. (1)in „Rândunica“.) Andreiu Bârseanu. Revista politică. Pessimismul. (Conferință publică ținută în Sibiiu de prof. seminarial Dr. Vasilie Saftu.) (încheiere.) Nici Schopenhauer, nici Hartmann n’ar fi avut atâta trecere, dacă în sinul ome­­nirei n’ar grassa poftele și interesele materiale. Mai că nici­odată, ca astăț­i, nu s’ar fi pu­tut aplica așa de bine caracteristicele cu­vinte ale lui Goethe din Faust: „So tauml’ ich von Begierde zu Genuss, Und im Genuss verschmacht’ ich nach Begierde“ *). El resultatul tragic al unui astfel de traiu îl seim cu toții și-l spune și Goethe tot în Faust: „Allein die Lust ist gross, Aber die Kraft ist klein“. **) Ei bine, domnelor și domnilor, își póte închipui câteva dintre noi, ca un individ atât de decăzut, al cărui exclusiv ideal au fost plăcerile fisice, se nu devie pessimist? E cu neputință. Acesta e una. *) Astfel se tăvălesc eu din pofte în plăceri. Și în plăceri mi-se scurge inima după pofte. ■**) Numai pofta e mare. Dar puterea mică! A doua: Dacă aruncăm o privire asu­pra lumii vechi, când se afla ea pe pragul morții, trebue să recunoscem, că pe lângă desfrânări ea mai era abundantă în ateism, în ireligiozitate. Așa și în z­ilele nóstre. Religiositatea e cestiune de a doua mână, chiar statul caută tot feliul de mijloce s-o înăbușască, iară să se gândască, că arma se îndreptă contra binelui cetățenilor sei, și prin urmare contra sa. Priviți la anarh­iști, este vre­unul, care să fie religios? Ba, ei sunt atât de cinici, în­cât unii înainte de de a-i ghilotina nici nu primesc pe preotul. Ei, bine, domnelor și domnilor, aici au ajuns bună era francezii cu instrucția lor liberală și fără considerare la religiositate. In zadar strigă acum Le Figaro în gura mare. Religion, religion . . . tempi passati, în zadar se plânge el, că din anarh­ism și-a făcut omenii un fel de cult, că micul elev uită iute pe inventatorul locomotivei sau al telegrafului, dar nici­odată nu uită pe Vail­­lant și pe Henri­c că parisianul nu crede în Dumnezeu, ci se mulțămesce cu idoli, pe cari și-i fabrică singur cu ajutoriul ra­­țiunei, etc. Lucrurile nu trebuiau se fie lăsate, ca se ajungă acolo. Nu sunt acestea probe In ședința din 22 1. c. a dietei din Budapesta s’a continuat discu­­siunea din ședința trecută. Horváth Gyula a polemisat cu deputații Mel­­czel și­­ Șerban în privința politicei de naționalități și­zice, că tocmai pro­gramul noului cabinet în cestiunea naționalităților îl silesce a face o po­­sițiune noului guvern. Contele Battykay Teodor critică ministeriul Wekerle și declară că nu va pute sprijini nici acest guvern. Sasul Adolf Zay polemisază cu Ugron și Horváth, dl Zay a tjis, că sub naționalități se înțeleg aceia­, cari în 1848 au căpătat drepturi, era față de aceștia stau aceia, cari au fost membri ai coronei. Sașii încă au fost astfel de membri, deci față de sași nu se pute aplica conceptul de na­ționalitate. Ugron Gábor polemiseza mai pe larg cu Zag imputând sașilor, că sunt separatiști cu două fețe in politică, suficiente pentru ireligiositatea din filele nóstre ? Apoi peste tote acestea o predominare absolută a intereselor materiale. Pare că totă lumea cântă aria avarului din opereta: „Die Glocken (clopotele) von Corneville"; Klinge, klinge, klinge .... Cu un cuvânt sensualismul, ireligio­sitatea și materialismul, — era plantele ve­­ninose, cari îngrașe terenul pessimismului și înmulțesc enorm cetitorii lui Schopenhauer și Hartmann învățătura, care trebue s’o sco­­tem d’aici e următorea: Cum a d­is Pascal, 11 faut désespoir ou croire, trebue sĕ dispe­ram sau se credem. Mai ales noi românii la cari încă n’au străbătut direcțiunile gre­șite ale poporelor civilisate, să ne facem ochii în patru, să ne dăm silința a ne stă­pâni cu deosebire în plăceri, a nu fi prea materialiști, și mai pe sus de tote a fi cât se pote de religioși, iubindu-ne din inimă bi­serica, căreia aparținem !............! Francesul mai­­ fice o vorbă, pe care trebue s’o ținem totdeuna în minte: Mieux plus tard que jamais — mai bine mai târziu­­ de­cât nici odată !.......................................... In tinerețele sale recunoscea acestea și Schopenhauer, durere, că la bătrânețe n'a

Next