Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)
1895-01-14 / nr. 5
18 TELEGRAFUL ROMAN, est spriginesc pe români când aceștia fac demonstrațiuni politice și că fac deșeri cu convingerile și voturile lor politice. Acesta este și rămâne un lucru neliniștit, șiice vorbitoriul, și înfierezat ambele părți pactfttare. (Stânga estremst a aplaudat.) Zay explică cuvintele sale și respinge vehementele atacuri ale lui Ugrón, Horánszky și Vajay asemene declară, că n’au încredere în noul guvern. Ministrul president Bánffy respundând la atacurile îndreptate contra sa declară, că n’a încheiat nici un pact cu sașii. Györfy Gyula încă se ocupă cu cestiunea naționalității săseșci susținând că cu sașii s’a încheiat pact din partea noului guvern. Deci el nu pute ave încredere în cabinetul Bánffy. In ședința din 23 s’au continuat polemiile între diferitele partide. In 24 s. c. veni la ordinea jilei discuția asupra budgetului de instrucțiune publică. Ministrul acestui resort, Wlassi8, declară, că cele două proiecte de lege, rămase încă nevotate, vor trece menținându-se pe deplin principiile, cari for* merft basa lor. Dacă însă s’ar arăta necesitatea a face schimbări neesențiale pentru restabilirea bunei înțelegeri între cele două camere ale parlamentului, ar fi un lucru nebun a opune stavilă mare oricărei modificări. Disposițiunile fundamentale însă nu vor sacrificate. Guvernul își va da silință, ca față cu confesiunile să dispară orice susceptibilitate și va dovedi, că consideră cultivarea simțămintelor religiose, ca referință de căpetenie pentru susținerea statului Suveranitatea statului va fi validată în referințele ei drepte față cu bisericele într’un mod ce exclude orice jignire. * * Ședința din 22 1. c. a dietei din Berlin a fost forte interesantă. Primul orator în desbaterea budgetară a fost Richter. Dânsul atacă agrarianii și-și exprimă convingerea, că autoritatea sistemului dominant în timpul din urmă a scăzut în grad considerabil Br. Zedlitz dorește regularea urgentă a referințelor financiare dintre imperiu și singuraticele state. După refecțiunile ministrului de finanțe Miguel, care combate mai ales pe Richter ia cuvântul Satler și espune dorințele național liberalilor. Urmază apoi Bötticher constatând, că proiectele privitore la întregirea posturilor ministeriale prusiane sunt deja înaintate consiliului de miniștri spre pertractare. Cu privire la dimiterea lui Caprivi observă, că dânsul însuși a cerut dimiterea, ci corona, carea singură e îndreptățită să denumiască și dimită miniștri, a decis în sensul cererei de trimitere. Faimelor de crisă, amintite de Richter, speră că prin desmentarea Jiariului „Reichsanzeiger“ li s’a curmat baia de esistență. La urmă vorbesce cont. Limburg- Styrum pretinzând lege generală de instrucțiune și reforma afacerilor financiare ale imperiului, și termină felicitând pe Hohenlohe pentru relațiunile sale cu Bismarck. * Crisa de cabinet din Francia ia din 4 >noi caracter tot mai grav. Presidentul Faure n’a aflat om destoinic pentru formarea cabinetului, și astfel i- a însărcinat de nou pe Bourgeois cu formarea aceluia. La prima încercare Bourgeois a făcut fiasco în cestiunea legei de contribuțiune. Acesta a fost adecă principala cauză, că ideia unui ministeriu concentrat național sub presidența îu Bourgeois, a suferit naufragiu. Bourgeois e aderent al dărilor de venit progresive la ce este contrară burgezimea și clasele de mijloc, și se opun vehement si republicanii moderați Acesta e causa, că Poincaré nu voiesce să primescă portretul finanțelor în un cabinet Bourgeois. Era formarea unui ministeriu moderat, după ministeriul Dupuy, nu ar averespn, fiind-că nu ar fi decât un ministeriu de transițiune și n’ar pute da nici un feliu de garanții pentru durată mai lungă Aceste greutăți le-a recunoscut și Faure și de aceea a mai cercat odată cu Bourgeois. Bourgeois a și început pertractările In prima linie a remercat pe Peytral oferindu-i portretul finanțelor, dar acesta nu s’a arătat prea dispus să’l primască; nu vrea adecă să accepte budgetul lui Poincaré, ori pentru compunerea unuia nou pe 1895 nu mai e timp. Bourgeois deci caută acum un om, care să accepte budgetul lui Poincaré. Ideia unui cabinet concentrat național în momentele acestea se pare imposibilă, mai mult verosimil e că va ajunge la cârmă un cabinet incolor compus din progresiști, din grupul Isambert și din radicali de cele mai diferite nuanțe. In un astfeliu de cabinet sunt candidați : Hannoroux pentru portretul esternelor, Delcasse pentru colonii, apoi în hatîrul senatului e luat în combinațiune și senatorul Combes. Se zice, că vor primi portfeturi și Peytral, Larrila și Doumer. După lungi pertractări, în 13 Ianuarie a. c. a intrat în vigore convențiunea comercială încheiată pe doi ani între monarhia nostră și între Bulgaria. In sensul acestei convențiuni, după articlii austro ungari Bulgaria pare se încaseze o gamă de import de 10 percente. In cadsele ultime ale anului espirat, Bulgaria adusese o nouă lege despre darea de consum: posițiunile de dare ale acestei legi în Bulgaria se aplicau și la articoii importați din Austro-Ungaria, deși ministeriul de externe al monarhiei chiar in decursul pertractărilor convenționale protestase contra acelei dări de consum. Noua lege de dare a fost acceptată de mai multe puteri europene, intre acestea și de Anglia, consulul monarhiei nostre din Sofia însă în numele monarhiei a adresat guvernului bulgar o notă de protestare, la care guvernul bulgar a răspuns prin două note cam provocătore. Intre altele notele aceau, că numita lege este deja fait accompli, că procederea Austro-Ungariei are un caracter de șicanerie și că acesta numai Rusiei va ave să-i facă servicii. Prin încheierea ultimei convențiuni însă conflictul este înlăturat. * * 1= * Adresa de recunoscință a Femeilor române din Transilvania și Ungaria cătră asociațiunile pressei francese, italiene si belgiene, din Paris, Roma și Bruxella. Sub titlul acesta, la inițiativa damelor române din Brașov, s’a trimis la Roma în limba italiană, ci la Paris și Bruxella în limba francesâ, o adresă de recunoscință cu 978 subscrieri de la domnele române din tote ținuturile locuite de români ale Transilvaniei și Ungariei. Casa de adresă împreună cu casele de subscrieri sunt legate elegant în mătase albă. Esemplarul italian s-a adresat dlui Rogiero Bonghi, președintele asociațiunei pressei italiane (associazione della stampa italiana), éi esemplarele francese dlui Alfred Mezières membru al academiei și președinte al associațiunei Ziariștilor parisieni și dlui Charles Tardieu, președintele associațiunei generale a pressei belgiane. Primirea, ce a avut-o adresa femeilor române în Roma a fost, precum aflăm, cea mai caldurasa. Sosirea ei fu anunțată din Roma în 15 a 1. c. pe cale telegrafică tuturor foilor italiene mai mari cu cuvintele cele mai simpatice pentru poporul român, ziarul „II. Diritto“, <jl<cel ca albumul femeilor române va fi păstrat de „associațiune dela stampa“ „ca un suvenir plăcut de la acel admirabil popor, cu care avem origine comună și care e demn de simpatiile nóstre". Adresa sună astfel cu : Ilustre Die președinte! Pressa, care a fost totdeauna antegarda marilor idei de civilisațiune și de progres, și care are o înrîurire atât de determinată asupra spiritului public, ori de câte ori și-a ridicat glasul ei în favorea celor neîndreptățiți și asupriți, a aflat resunet și ascultare la toți omenii mari ai țârilor civilizate. Causa nostră fiind o causă a dreptății și a umanității celei mai elementare, reclamă îndoit sprijinul areopagului opiniunei publice europene. Credinciosă înaltei sale chemări, pressa — francesâ, italiană, belgiană — n’a pregetat a da prețiosul și valorosul ei concurs românilor din Transilvania și Ungaria luând în apărare, prin scrieri eminente, datorite penei unui număr însemnat de distinși publiciști, omeni politici și de stat ai Franciei, Italiei Belgiei — dreptul nostru de esistență națională și instiințele nostre de libertate față cu actele brutale ale unui sistem de opresiune ne mai pomenit în analele lumei civilizate. Românii, cari în cursul secolelor au purtat cele mai crâncene lupte spre a-și apăra limba, latinitatea originealor și pământul lor strămoșesc în contra năvălirilor barbare asiatice, se văd și astăzi din nou nevoiți a susțină lupta contra descendenților lui Arpad, cari în numele ideii de stat național unitar magiar asupresc celelalte elemente nemagiare ale Transilvaniei și Ungariei. Grația insă prețiosului concurs, ce ni-i dă pressa din afară și în special pressa — francesă, italiană, belgiană — nouă românilor, drepta nostră causă a obținut un mare succes moral în opinia Europei culte. Acesta ne încuragiază, ne mângâie în suferințele nóstre, și ne umple de cele mai frumose speranțe, că vor ieși triumfători din luptă, oi pressa va pute înscrie la activul ei unul din cele mai frumose resultate ale nobilelor și marinimaselor ei stăruințe. Victoria românilor asupriți va fi victoria principiului libertății și a progresului, care tinde, ca fiecare popor să poteft contribui cu talentele și cu însușirile sale firesci la marea operă a păcii și a civilisațiunei. Femeile române din Transilvania și Ungaria cari în tote timpurile au fost cel mai credincios vacsim al bărbaților și al fiilor lor în luptele pentru libertate, consideră ca o sântă datoria de a aduce, prin noi, pressei — francese, italiane, belgiane, — omagii de profundă recunoscință pentru ele cinta și puternica voce, ce-o ridică întru susținerea românilor, In momentele dificile și critice, ce le străbat. Brașov, în 31 Decembre 1894. (Urmeza 978 subscrieri.) mai ținut cont de ele. Așa se esprimă el într’o scrisore datată din Weimar: „Dacă luăm noi din viață puținele momente de religiune, de artă și de iubire curată, atunci ceea ce rămâne nu e decât un șir de gânduri triviale.“ Ei, tocmai de aceea, părerea mea e, să nu ajungem la acest șir de gânduri triviale, ci se păstrăm și se cultivăm, doranelor și domnilor, cu sfințenie , religiunea, arta și iubirea curată, căci acestea sunt singurii stâlpi ai acestei vieți!!! * negru. De altfel nu e tabloul tocmai așa de Cei mai mulți omeni nu sunt pessimiști într’adevăr, și și dacă sunt, sunt numai pentru moment Studenții de regulă încep a deveni pessimiști pe la sfârșitul lunii, se veșli apoi la un întâiu, ce optimiști înflăcărați sunt cu toții. — Despre cei mai mulți omeni aș pute z zce că ei gândesc într’un mod pessimistic, și trăiesc într’un mod optimistic, — cunoscuta vorbă a lui Voltaire. De câte ori în convențrile nóstre sociale nu cântăm cu toții un cântec cât se pate de pessimistic: Lume, lume și er lume, Batete-ar pustia lume! De-ar fi lumea de hârtie, sa-și da foc într o mânie etc. etc. Nici că se pare un stil mai Schopenhaurian decât acesta, și totuși vă aduceți aminte cât de bine ne petrecem , se tot trăesci cu cântece pessimiste ! Am abusat prea mult de deosebita d-vóstră bunăvoință, ca só ne mai vorbesc ceva și despre pessimism în literatură. De altă parte acest subiect e atât de vast și de interesant, mai ales în literatura nóstra, încât merită să fie tratat separat. Cu tóte acestea, domnelor și domnilor, nu pot, să nu voi mai încerc încă pentru câteva secunde nobila d-vóstra răbdare, ca se vĕ povestesc o pățanie forte nostimă. Aveam intențiunea sé ve cetesc cu ocasiunea acestei conferințe și o poesie scrisă paremise de renumitul nostru trubadur*) Aricescu, sub classicul titlu: „Triumful amorului 1. Acum 13 ani o cetisem într’o carte de cântece — ce-i drept, ediție mai veche, — o cetisem în „Dorul“. In septemâna trecută am tot resfoit la doruri (ediție mai nouă), dar n’am găsit’o. — Am căutat o în tóte bibliotecile din Sibiiu, dar în zadar îmi mărturisesc însé greșala, că n’am întrebat și la biblioteca lui Bruckenthal, căci nu-mi puteam închipui, ca * Mi-e frica, se nu ia cineva și espresiunea acesta serios. In greua luptă, ce o purta poporul român din Transilvania și Ungaria în contra opresiunei magiare, am fost fericite de a constata viul interes, ce îl manifestă pressa europană pentru causa nostră. Bruckenthal să fi avut vre-odată trebuință de „Dorul" românesc. După multă bătaie de cap îmi aduc aminte, că o avea un prieten. Ii scriu numaidecât o corespondență urgentă și amictoi meu se pune pe căutare , pentru că, cărțile vechi le aruncase în pod, a răscolit tot podul, pănă când în fine spre marea lui bucurie, dar spre mai marea mea fericire găseșce mult căutatul dor. Pare că descoperiserăm amândoi America. Când, ce să veți ? Tocmai foile pe cariera tipărită amintita poesie, lipsiau. Apoi, vă rog domnelor și domnilor, spuneți-mi și d-vostră, se mai pate, se nu fi astăzi pessimist?....... Mai întâiu, pentru că numai după multe greutăți găsesci un „dor" potrivit, dar nici în aceia nu se cuprinde „triumful amorului“ — un lucru, se înțelege de sine, forte principal. Pentru că acesta poesie e caracteristică pentru tema despre care v’am vorbit, dați-mi voie, se va reproduc eu pe scurt și în proză cuprinsul ei așa, cum îmi voiu mai puteaduce aminte după 13 ani. Scena se petrece la ora, judecând după numele personelor, în țară. Un june (țeran) Costică, care era îndrăgostit într’o fată (țărancă) Lisa, se posteza într’o sérá întunecasă â la „alba lună luminând“, sub balconul casei, în care locuia mândra lui. Lisa apare pe balcon. Costică de jos nici una nici două, sub impresiunea prăvalnicelor emotiuni sufletesci, îi ceru Lisei de sus o sărutare... Honni soit, qui mal y pense. — Refusat, îi promite, că dacă i-o va da, îi va face o poesie à la Dante. Lisa îi răspunde: să fi un Dante și nu vreau. Costică: Beatricea mea, îndură-te. Lisa: Conchie hotul meu, nu pot. Costică: Dulcineea mea, îți dau viața, etc.; și așa mai departe se continuă interesantul dialog, dar, durere, pentru Costică fără nici un resultat. — Lisa era și prin împrejurările distanței silită să fie ca o stâncă de granit. — După câtva timp Lisa se retrage, él Costică rămâne singur sub balcon, dar cu buzele umflate. Lucru natural: Porta încuiată, balconul departe de pământ, nici o scară la îndemână, — înaltele cunoscințe din literatură fără efect. Costică a trebuit să devină pessimist, și încă strașnic. Se întorce la mama sa, i-se plânge, cât de rea e lumea asta, și tânguindu-se, exprimă memorabilele cuvinte de pessimism românesc: Mă duc maică, să me ’non, Ulide-o fi lacul mai sec . . .