Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-06-10 / nr. 65

Anul XLIII ABONAMEN­TUL. Pentru Sibilu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarchic pe an 8 fl , 6 luni 4 fl., 3 luni 2 >1. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fi. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecezane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se retușa — Articolii nepublicați nu se înapoiază INSERȚIUNILE. Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 80 er. pentru fie­care publicare. Sibiiu, Sâmbătă, 10/22 Iuniu 1895. Nr. 65 TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marim. Jam $a Sâmbăta. Sibiiu 9 Iuniu 1895. ț­i de ții tot mai strânse devin lanțurile, în cari este încătușată bise­rica nóstra. In muriéiul trecut am schițat mă­­surile, intenționate de guvern pentru punerea in practică a legilor politice bisericesci. Se creaza­ deci o mulțime de ofi­cii noué în contul contribuabililor ce­tățeni, se sistemiseza o mulțime de posturi grase pentru o lucrare, care tot atât de bine, și dorà și mai bine o a făcut pănă acuma biserica, și tóte aceste se fac fără a fi fost provocate de necesități recunoscute, fără a fi fost reclamate de cetățenii statului, din con­tră ele s’au făcut in contra demon­­strațiunilor poporelor din patrie, în contra demonstrațiunilor bisericilor cre­știne, contra demonstrațiunilor repe­­tate ale casei magnaților, care e che­mată să tempereze mersul în galop al lucrurilor în statul nostru. S’au făcut deci tóte sub firma liberalismului, și tot sub firma libe­ralismului se și intenționeză de a se pune în practică. Ascuțișul legilor bisericesci s’au îndreptat în contra nostru a români­lor, și scopul final și aci este întări­rea statului unitar-național, cu cuvinte mai la înțeles magiarisarea La primul loc vine reforma cea nouă cu conducerea matriculelor de stat, și deocamdată pe acesta se pune pondul cel mai mare. De aci va purcede magiarisarea, căci in condica cea noua numele de botez se va introduce magiamat, cu ortografie unguresca și schimonosit va fi introdus și numele de familie, și cu deosebire in comunele mari, unde omenii se cunosc numai după ce la numele de familie se mai adaoge cel din botez al moșului și al strămoșu­lui, se va nasce o confusiune babilo­nică, din care numai bunul Dumne­zeu ne mai pute scote. Destul că primul atentat se va face aici, și este datorința preotului nostru se Ingrijesc, de a pune copi­lului nou născut nume bisericesc, care se nu potă fi schimonosit, și a îngriji ca în matricula de stat acela să fie corect indus. Greutățile altcum se vor arăta în practică, și noi nici ideiă nu pu­tem ave despre modul cum ele se vor manifesta, la ori ce cas Sase bi­serica nóstra și va sei face datorința în fața tuturor atentatelor. La locul al doilea vor urma căsăto­riile civile, cununia și desființarea că­sătoriei. Sânta taină a căsătoriei, cu frumosul ceremonial, cu rugăciunile de inimă inălțătore, s’a degradat la un contract de bunăvoință între două persone, contract care se încheie și când țăranul cumpără un purcel. Cel puțin de s’ar fi luat în lege obligati­vitatea binecuvântămi bisericesci. A­­tunci însă unde rămânea caracterul liberal al legislațiunei ? Legea despre confesiunea copiilor va da din nou curs liber proselitis­­mului religionariu, care s’a fost cur­mat prin articolul 53 din 1868. Des­­lănțuite patimile se va satisface orgo­liului liberalismului, care se va des­făta la sfâșierea între confesiuni Aceste trei legi sunt cele mai principale căci recepțiunea evreilor este numai o formalitate. Evrei au guvernat țara și pănă acuma fără de a fi recipiați, tot ei vor guverna și după recipiare, căci firea lui nu se schimbă. Proiectul cu libera eserciare a convingerei religionare ori­cât de li­beral sună la ureche pănă acuma nu a putut convinge pe nimeni, că gu­vernul are în vedere numai convinge­rea consciinței individuale. In fața legilor bisericesci biserica nostră a luat posițiune hotărîtă și la congresul, care s’a ținut în luna trecută. Și pănă când vom pute publica măsurile speciale ale consistoriului metropolitan cu privire la modul ese­­cutărei cond­uselor congresuale, re­producem la acest loc întreg cond­usul congresual, care e de cuprinsul urmă­tori­u: „Congresul luând cu părere de rău la cunoșcință acțiunea pornită din partea statului de a introduce instituțiuni, cari sunt cuasificate de a slăbi legătura in­ternă a bisericei, și a submina temelia religiosă morală a societății bisericesci, aprobă întru tote pașii întreprinși din partea organelor eparh­iale în contra întroducerei acelor reforme, și cu plă­cere la act despre demna apărare a in­tereselor bisericei din partea prelaților noștri, totodată enunță că biserica or­­todocsă română va lucra și în viitoriu pe terenele legale spre scopul de a cou­­pera ridicarea din valore a acelor in­stituțiuni de reforme, cari sunt păgubi­tor­i pentru interesele bisericei „Biserica ortodocsă română ca atare numai acea căsătorie o va considera de validă care va fi încheiată după pre­scrisele bisericei, drept acea toți cre­dincioșii bisericei nóstre vor avă și după întroducerea căsătoriei civile — după încheierea actului civil — a primi taina căsătoriei bisericesci a măsurat prescriselor canonice ale bisericei Tóte acele căsătorii încheiate de cre­­dincioșiii bisericei nóstre, cari pe lângă actul civil nu vor fi încheiate după pre­scrisele bisericesci, în sensul canonelor bisericesci, vor fi considerate de ne­valide­ 1 . „Spre scopul de a înlesni și ușura susținerea căsătoriei bisericesci pentru toți credincioșii bisericei, deodată cu in­troducerea căsătoriei civile vestirile (pro­mulgările;■) prealabile, urmate in biserică, se reduc la una pentru publicitate, eră licența protopresbiterală să șterge, res­pective se ridică din valore“. „După terminarea procesului divor­­țial înaintea forurilor civile, părțile li­­tigante aparținătore bisericei nóstre vor avă a presenta sentența civilă definitivă la forurile matrimoniale ale bisericei și a cere deslegarea matrimoniului încheiat după prescrisele bisericei și forurile matrimoniale bisericesci vor ave­a urma după procedura sumarică, și a delibera asupra causei de divorțiu în înțelesul canonelor". Pentru a introduce o procedură cât mai ușoră și scurtă, regulamentul con­gresual pentru procedura matrimonială se va lua sub revisiune. „Deși statul civil după legea sa sancționată va purta registrele matricu­­lare civile, totuși biserica nostră ortodocsă română în interesul propriu va continua conducerea matriculelor bisericesci, a mă­­surat disposițiunilor de mai nainte in­troduse în biserică, și pentru ca acele matricule se corespundă scontului ur­mărit de biserică, biserica nostră pe calea organelor sale administrative are a con­trola cu totă rigorea, și a lua măsuri speciale, ca matriculele bisericei nóstre să fie conduse cât mai exact, ca acele să potă servi și de o controlă față de matriculele civile­, prin urmare preo­­țimea bisericei nóstre din întrega metro­­polie este îndatorată și mai departe în totă regula și exact a purta tote matri­culele introduse în biserică, adecă: a continua purtarea matriculelor botezaților (­născuților) cununaților și ale morților". „Deorece prin ștergerea licențelor protopopesci de cununii protopresbiterii vor perde facsele avute dela acele li­cenței, cari au format o parte conside­rabilă a dotațiunei protopopesci, epar­­h­iele sufragane vor ave a se îngriji pentru recompensarea și rebonificarea acelor perderi după împregiurări". „Consistoriul metropolitan va ave a da o instrucțiune detașată pentru in­troducerea și esecutarea principiilor e­­nunțate. Revista politică. Precum am amintit în numărul nostru de Joi, foia oficială a publicat deja concursul (în numărul său din Dumineca trecută, 14 Iunie nou) pen­tru denumirea celor 23 inspectori de matricule. Pe lângă cele zise la acest loc avem să mai adaugăm, că în petițiune nu trebue să se ceră un post anumit, că trebue se să ală­­tureze certificatul de naștere, even­tuale testimonii despre funcțiile de stat cari le-a purtat pănă acum, date despre limbile obicinuite în patrie, cari le vorbesce cel ce petiționăză, că în fine aceia, cari pănă acum n’au fost în serviciul statului, au să dovedăscă, FOITA. Bene merenti clasa I. Directorul reuniunei române de mmsica din Sibiiu, profesorul seminarial Georgiu Dima, a fost distins de către suveranul Ro­mâniei Carol I, cu medalia: Bene merenti clasa I. Distincțiunea s’a făcut pentru me­ritele domnului G. Dima pe terenul musicei naționale. Scrrea acesta a produs bucurie în cer­curile românesci dela noi, și în deosebi a produs ca o mândrie națională în noi, cari cunoscem pe domnul Dima, și cari de un deceniu și jumătate îi urmărim cu mult in­teres, și în mod just, cu multă bunăvoință activitatea pe terenul musicei naționale. Sunt puțini, cari cunosc pe dl Dima din părțile cele bune, așa precum eu îl cunosc; puțini, cari au convenit așa de des cu dom­nul Dima, pentru­ ca să-l cunoscă ca om, pu­țini, cari să vină in contact mai intim cu bărbați specialiști în cele ale musicei, dela cari să potă auzi păreri despre cualificațiu­nea musicală a domnului Dima, așa după cum mie mi s’a dat ocasiune. Se cuvine deci ca, după ce a eșit la ivelă importanța acestui distins bărbat al na­­țiunei nóstre, se ridic perdeua, și se privim in trecutul de 15 ani ai activității dlui Dima aici în Sibiiu. Domnul G. Dima i’a prezentat prima dată publicului din Sibiiu ca Adam în ora­toriul de I. Haydn „Creațiunea“. Așadară „Adam", primul om pe pă­mânt ■ și cel ce ne represinta pe Adam de­vine primul român, care se pune în fruntea reuniunei române de musică Și de ani 14 acest „om" și-a dovedit bărbăția sa, căci a ridicat reuniunea română de musică din Sibiiu la gradul de onore în­tre reuniunile de acest soiu în­­ era nóstru. Cu 1 Maiu 1881 a fost angajat dom­nul Dima ca dirigent al reuniunei. Frumosa lună Maiu a oferit auspiciile cele mai plă­cute, căci ce e mai frumos ca o frumosa $i de Maiu. Și succesele frumose ale reuniu­nei nóstre din 21 și 23 Maiu vor rămânea vecinice suveniri plăcute în inimile nóstre, cari sub conducerea domnului Dima am soiut stórce admirațiunea fraților noștri din veci­nul regat. In anul 1884, a cântat pentru prima dată reuniunea nostra opul cel m­ai de va­lore al domnului Dima „Mama lui Stefan cel mare". Pe atunci eram redactorul ziiarului no­stru „Telegraful Român“, și mi-am luat de problemă să arăt publicului român pe dom­nul Dima în lumina, în care îl presenteza bărbații specialiști în cele ale musicei, băr­bați străini de nemul nostru, cari numai arta o aveau înaintea ochilor, liberi fiind de pre­­ocupațiuni personale, cari noué celor aprópe de domnul Dima cu drept ni se puteau im­puta. Un deceniu și mai bine am stat aprope de acest tliariu și m’am ținut de problema, care mi-o am luat. Recenzentul­­ siariului „Tageblatt“ de aici timp îndelungat a fost domnul Vic­tor de Heldenberg, cel mai profund cunos­­cătoriu de musică în Sibiiu, și neî ntrecut ar­tist în pian. La 21 Aprile 1884 domnul Victor de Heldenberg a făcut recensiunea asupra con­certului reuniunei române de cântări din Si­biiu și între altele a­­ici: „După aceste a urmat un op mai mare al lui Dima, așteptat cu ore­care încordare. „A urmat „Mama lui Ștefan cel mare“, poesie de Bolintinenu, musică pen­tru Mezzo-Sopran, bass solo și coramict și acompaniare la piane, de G. Dima. Este pe­ste totă îndoiala, că aici avem de lucru cu un specialist cu adânci cunoscințe, preste ace­ste se adaugă un frumos talent, ajutat de inspirațiuni naturale, nemeșteșugite. Clavia­tura în efectele orchestrale, ne arată că ea suplineșce orchestra numai din necesitate, și că efectul trebue cugetat în lipsa orchestrei. „Cu motivul din cântarea poporală co­rul istoriseșce cu efect narațiunea poporală, prin bass solo — (seminaristul Popa) vorbe­sce însuși Stefan eroul, bătut și vulnerat și sopran solo (dom­na Broze) cu eroism de maică índemna pe fiul său să se intorcá la bătaie, să învingă sau să moră pentru patrie. „Renumitul motiv al lui Coriolan în Beethoven din substratul orchestral ne dă o paralelă a ambilor eroi. Nu stim cu inten­­țiune sau fără intențiune s’a făcut acesta pa­ralelă. Destul că aplauzele n’au fost vehe­mente, artcum recunoscința pentru autor tre­buia să se potențeze pănă la inforul unei apothepse naționale­„Nu va trece multă vreme și juna ge­­nerațiune română în privința entusiasmului.

Next