Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-10-24 / nr. 118

Nr. 118 Sibiiu, Marți, 24 Octobre (5 Novembre) 1895. TELEGRAFUL ROMAN. aftare Mariia. Mm fi Sâmbăta ABONAMEN­TUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchic pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni 3 fl. _____ fl Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențeie sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se Înapoiază INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr., rondul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fie­care publicare. Anul XLin tub­itu, 23 Octobre, 1895. Incit pe când erau numai pro­iecte actualele legi bisericesc­i, și pre când pătrintele lor sufletesc, fostul mi­nistru de justiție, Szilágyi, era un par­lament cel mai aprig apărătoriu al lor, nu odată s’a rostit din Înălțimea tri­bunei parlamentare, că aceste legi sunt de o mare importanță națională magiar. Nu mi-a putut mintea nostră cu­prinde marea importanță națională a acestor legi, dar a trebuit să o cre­dem, căci marea importanță națională magiară a lor o accentua ministrul de resort, o accentua și ministrul pre­sident de atunci, și o accentuau față cu opoziția magnaților unguri, spre a provoca și a sgudui asupra acestora opiniunea publică din țară. Am dat cred­em­ent enunciațiunilor ministeriale, și, deorece în te­stul le­gilor nu aflam justificate speranțele naționale estra-ordinariu de mari le­gate de ele, a trebuit să presupunem, că sunt lucruri reservate, cari la apli­carea legilor vor eși la ivele. Am as­­ceptat deci aplicarea legilor. Și în aplicare legile s’au dovedit ca cel mai eficace instaument al ma­­giarisărei. Cu deosebire s’a manifes­tat a ésta deșertă tendență la m­atri­­culele botezaților. Am fost dureros surprinși, când am ve­n­ut in practică, că conducătorii matriculelor magiarisau cu sistem nu­mele copiilor noștri. Am înțeles deci pentru ce s’au le­gat ași de mari speranțe de aceste legi bisericesci. In scurtă vreme nu vor mai deveni nume românesci nici în documentele publice, și astfel pe cale ușoră se va ajunge la idealul ac­tualei politice de stat, la magiariza­­rea tuturor locuitorilor din patria nostră. Se înțelege, că acesta se face sub flamura liberalismului, sub stogul ega­lei îndreptățiri a tuturor naționalități­lor din patria nostră. Nici odată nu s’a dat o mai mare palmă buciumatei egale îndreptățiri, ca și prin aplicarea legei cu matriculele de stat. Nici odată nu s'a dat pe față cu atâta necruțare tendență de magia­­risare, ca și prin instr­ucțiunile secrete, cari s’au dat conducătorilor de ma­­tricule, ca sĕ magiariseze numele de botez ale copiilor. Procederea acesta, căreia nu voim se s­d­icem pe nume, căci în indigna­­țiunea nostră ar trebui să scriem un cuvânt prea aspru, procederea acesta a provocat o furtună de proteste în totă țara Furtunei acesteia de proteste a trebuit să se plece și actualul mini­stru de interne, de aceea vedem, că prin o nouă ordinațiune voeste sé slăbască încâtva efectul instrucțiunilor secrete, căci acuma permite, ca nu­mele de botez, se se potut scrie între anumite Împrejurări și la espresia do­rință a părinților și în limba romă­nescă. Se Înțelege numai in parantesa. Corectura acesta se face cu atâtea reserve, încât trebue să fim­ de tot precauți și cu deosebită îngnjire, dacă voim, ca se se respecteze dorința părinților. E dureros când trebue să te presentezi în fața lumei ia asemenea haină, e dureros mai ales pentru un stat, care se numesce stat liberal, cum i place statului nostru să se număscă. Legea nu dă ministrului o ase­menea facultate, legea nu permite m­a­­giarisarea numelui. După lege părinții dau copilului lor numele, și dacă e sântă legea, atunci când părintele rostesce numele Bucur, matriculantele nu pate scrie Victor. Da, în lege nu stă o asemenea anomalie, căci legea e făcută pentru lumea cea mare, și pentru acea lume, ea trebue să fie liberală. Ordinațiunea însă e dată în in­teresul magiarisărei, și străinătatea numai legea o vede, vieța internă rasă e departe de ochii lumei civili­­sate, de aceaa ’și permite ministrul a călca în piciore cel mai sânt drept al părinților. Ni se va t­ice și acuma, că pentru ce nu mergem cu plângerile nóstre în parlament căci acolo e locul lor. Avem noi cozuri destule, unde parlamentul, când s’au adus dovedi că ministrul prin ordinațiuni calcă le­gea, a declarat fără genă în fața lu­mei, că se va îngriji, ca legea să se acomodeze ordinațiunei ministeriale. Am dori totuș, ca cestiunea să se aducă înaintea parlamentului, ca se avem cu o dovadă mai multe. Și dacă s’ar afla cine se o facă, prin acesta ar face un serviciu public întregei țări, ar face însă și străină­­tăței, care ar vedea cum se respec­­tază în patria nostră chiar și cele mai sacre drepturi individuale. „Tribuna“ și dl Sturdza. Te prinde mila, când verji, cum se svârcolesce organul de aici al dlui Sturdza, făcând exerciții de a juca printre ole, numai ca și în viitor să poată trece în Bucuresci de organ al dlui Sturdza, dar de altă parte și pe cetitorii sei de aici să-i puta ameți, că dl Sturdza pentru acei naivi, pe carii i-au învățat ea a crede, că salvarea nóstru are să se nască din mișcările puse la cale în România, tot acela este și astăz­i, când este capul guvernului, care era, când era capul opoziției din România. Dar jocul acesta nu va mai pute dura mult, pentru­ că de o parte n­u -i va conveni nici dlui Sturdza — credem noi, ca pe el și de aci în­colo, și după programul seu dela Iași, adresat mai mult monarh­iei nóstre și în special Ungariei, decât Româ­niei, să-i presenteze „Tribuna“ româ­nilor de aici, tot ca pe mentorul lor, ci de altă parte și între cetitorii „Tribunei“ sunt ómeni cu minte, cari n’au lipsă de „rebus“-urile ei, ca să cunoscă adevărata situațiune și să ju­dece cu capul lor, și o vor armonia să înceteze cu amăgirea, să nu mai umble după potcave de cai morți prin străinătate, ci să-și caute de treba acasă, lăsând pe „fiii boierilor“ în pace să-și vădă de ale lor năcașuri, căci au și ei destule, mai cu semn acuma, când li se pune în perspectivă mișcarea orientului, — dar în fine mai este de considerat și împrejurarea, că pro­prietarii „Tribunei“ au eșit deja din închisore, sunt acasă, și nu vor lăsa ca „șorecii să sară pe masă“ cum ju­cau când ei erau în Vaț, ci organul lor ajunsese arăși pe mâna bucuresce­­nilor. Tota lumea scle, numai „Tribuna“ se face a nu sei, și ar voi ca să nu scie nici cetitorii ei, că dl Sturdza ad captandam benevolentiam statului nostru, și în special a magiarilor, în pronunciamentul seu din Iași, a re­vocat tot ce a sjis și scris ca șef al oposițiunei supără­cios pentru magiari din inci­dentul persecuțiu­nilor românilor din statul nostru, promițând că în viitor nu o va mai face. A publicat și „Tribuna“ de ne­voie comunicatul oficial din Bucuresci, depeșat la tate ziarele, primit și de ea de la biuroul de corespondențe, dar n’a comunicat comentarele și justificările, cari a cred­ut că ar produce în cetitorii săi un curent nefavoritor pentru d-nul Sturdza din 1893 și 1894. Pe noi de loc nu ne-a surprins nici dechlarațiunea d-lui Sturdza de acum, precum nu ne-a surprins nici atitudinea lui din trecut, când unii omeni își mai săltau din piele de bu­curie, că d-nul Sturdza, când va ajunge la putere, va constrînge pe magiari, să realiseze programul din 1881. Era ce am cris noi după cuvân­tarea dlui Sturdza din senatul Româ­niei, în articolul „Domnul Sturdza și partidul național“ publicat în anul 137 din 14/26 Decembre 1893 : „Cetind cu ore­care atențiune cuvânta­rea dlui Sturdza, venim la convingerea, că ea e încât­va desavuarea politicei partidului nostru național. Mai mult, dl Sturdza susține în senatul României politica nostru­­ a „Telegrafului Român“. „. ..Egala îndreptățire cu ma­­giarii în stat, peric prescarea magia­­risării, libertatea de întruniri și de presă și respectarea individua­lității speciale a bisericei și a scu­­lei, pe care atât le-au atacat și le atacă magiarii“. „Acestea și numai acestea le cere dnul Sturdza, acestea le-am cerut și noi alăturea cu tóte fiarele nóstre naționale, ba încă și mai multe am cerut noi“ .... „Nu înțelegem deci, pentru­ ce presa gu­vernamentală din România l’a putut supăra pe dl Sturdza pentru cele pronunțate în se­natul României. Dl Sturdza a cerut mini­mul din pretensiunile nóstre legale, căci el a cerut numai respectarea legilor ac­tuale dela noi. Și acesta — după ale nostre vederi — o pate cere ori­care om po­litic al României, o pate cere și guvernul chiar, o pate cere presa din România cu tot dreptul, fără a trece peste granițele, croite de dreptul poporelor, drept acceptat în Europa și nu odată cu mult efect pus în practică chiar și față cu actualul sistem din Ungaria“. Și ce am când a ajuns dnul Sturdza la putere ? Etă ce: „Noi firesce numai bucura ne putem, dacă România totdeuna va ave un guvern consolit de chiemarea sa, un guvern tare și înțelept, care va conduce statul spre mul­­țămirea cetățenilor săi, frați de sânge ai no­ștri, și vom fi fericiți dacă, ca români vor sei crea astfel de situațiune inter­națională, în carea se put­ susțină raporturi amicale și sincere cu statul nostru“. „ ... nu ni se cuvine să fim atât de naivi în politică, ca să facem pe cineva ră­spunzător, când este la putere, pentru cuvin­tele rostite când era în oposiție, sau să ce­rem noi din alt stat, ca dl Sturdza ca gu­vern, cu periclitarea intereselor statului seu, să realiseze pentru noi tot ce pretindea dela guvern, când el era șeful oposiției. Dacă undeva, apoi în politica in­ternațională „honores mutant mores“. „Nu va face nici dl Sturdza mai mult pe acest teren, decât îi vor permite raporturile amicale între România și Austro-Ungaria, ceea­ ce suntem convinși, că a făcut și guvernul conservator, al cărui mem­bri, ca indivizi, n’au fost mai puțin buni ro­mâni decât dl Sturdza, ba ne temem, că va ave ocasiune și dl Sturdza ca guvern, ca să fie combătut de un Take Ionescu și alți colegi de ai săi conservatori, pentru­ că nu face aceea, ce ar trebui să facă pentru noi“. Ei bine­ ce a făcut dl Sturdza la Iași ? A făcut ad literam aceea, ce am prevezut noi și ce a prevăzut ori­care om politic. A dat sé pricepu aderenților sei de aici, că continuând la guvern po­litica sa națională din opoziție, ar periclita interesele statului seu, ceea­ ce ca patriot român nu pate și nu voie sce se facă, mai bucuros se desavueza pe sine însuși și se espune sigur eventualității, de care ne temeam noi „ca să fie combătut de un Take Ionescu și alți colegi de ai săi conservatori, pentru­ că nu face aceea, ce ar trebui să facă pentru noi“. A adus jertfa și încă grea jertfă ce i­ s’a cerut, ca să se facă posibil la guvern față cu statul no­stru, care le escepționa atitudinea lui din opoziție. Viitor­ul va arăta, dacă va fei el să procure și aceea, ce i-am cerut noi ca se fim fericiți, dăcă el „ca ro­mân va sei crea astfel de si­tuațiune internațională, în carea se putu susțină rapor­turi amicale și sincere cu statul nostru“, pentru­ că, dacă este de mare valore pentru România scutul triplei alianțe, nu este de mai puțină valore pentru tripla alianță amiciția și brava armată a sentinelei orientului, a Ro­mâniei.... Dar „Tribuna,“ tóte acestea nu­­ se vede în programul d-lui Sturdza, ci apreciându-l într’un articol lung în Noul seu 237 de Duminecă sub titlul „ Discu­rsul-program dela Iași“ scote la ivele lucruri, cari nu se cuprind în el și se opintesce a dovedi, că gu­vernul liberalilor promite mai mult pentru causa nostru națională, de­cât au făcut conservatorii. Ține o disertațiune academică în­tre cuvântul „național“ folosit de dl Sturdza și între „transilvani“ folosit pănă aci de conservatori, și zice că adjectivul „tr­ansilvan“ a născut în­vinuirile cu „i­r­e­d­e­n­t­i­s­m­u­l“ și „ da­­c­o-românismul“, pe când terminul „național“ în gura românilor din Ro­mânia deoparte o va scuti de aceste bănueli, de altă parte ca o notă d­e­­fensivă îl va îndreptăți pe guvernul României „a pune tote forțele statului

Next