Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)
1895-10-24 / nr. 118
Nr. 118 Sibiiu, Marți, 24 Octobre (5 Novembre) 1895. TELEGRAFUL ROMAN. aftare Mariia. Mm fi Sâmbăta ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchic pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni 3 fl. _____ fl Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențeie sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se Înapoiază INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr., rondul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fiecare publicare. Anul XLin tubitu, 23 Octobre, 1895. Incit pe când erau numai proiecte actualele legi bisericesci, și pre când pătrintele lor sufletesc, fostul ministru de justiție, Szilágyi, era un parlament cel mai aprig apărătoriu al lor, nu odată s’a rostit din Înălțimea tribunei parlamentare, că aceste legi sunt de o mare importanță națională magiar. Nu mi-a putut mintea nostră cuprinde marea importanță națională a acestor legi, dar a trebuit să o credem, căci marea importanță națională magiară a lor o accentua ministrul de resort, o accentua și ministrul president de atunci, și o accentuau față cu opoziția magnaților unguri, spre a provoca și a sgudui asupra acestora opiniunea publică din țară. Am dat credement enunciațiunilor ministeriale, și, deorece în testul legilor nu aflam justificate speranțele naționale estra-ordinariu de mari legate de ele, a trebuit să presupunem, că sunt lucruri reservate, cari la aplicarea legilor vor eși la ivele. Am asceptat deci aplicarea legilor. Și în aplicare legile s’au dovedit ca cel mai eficace instaument al magiarisărei. Cu deosebire s’a manifestat a ésta deșertă tendență la matriculele botezaților. Am fost dureros surprinși, când am venut in practică, că conducătorii matriculelor magiarisau cu sistem numele copiilor noștri. Am înțeles deci pentru ce s’au legat ași de mari speranțe de aceste legi bisericesci. In scurtă vreme nu vor mai deveni nume românesci nici în documentele publice, și astfel pe cale ușoră se va ajunge la idealul actualei politice de stat, la magiarizarea tuturor locuitorilor din patria nostră. Se înțelege, că acesta se face sub flamura liberalismului, sub stogul egalei îndreptățiri a tuturor naționalităților din patria nostră. Nici odată nu s’a dat o mai mare palmă buciumatei egale îndreptățiri, ca și prin aplicarea legei cu matriculele de stat. Nici odată nu s'a dat pe față cu atâta necruțare tendență de magiarisare, ca și prin instrucțiunile secrete, cari s’au dat conducătorilor de matricule, ca sĕ magiariseze numele de botez ale copiilor. Procederea acesta, căreia nu voim se sdicem pe nume, căci în indignațiunea nostră ar trebui să scriem un cuvânt prea aspru, procederea acesta a provocat o furtună de proteste în totă țara Furtunei acesteia de proteste a trebuit să se plece și actualul ministru de interne, de aceea vedem, că prin o nouă ordinațiune voeste sé slăbască încâtva efectul instrucțiunilor secrete, căci acuma permite, ca numele de botez, se se potut scrie între anumite Împrejurări și la espresia dorință a părinților și în limba romănescă. Se Înțelege numai in parantesa. Corectura acesta se face cu atâtea reserve, încât trebue să fim de tot precauți și cu deosebită îngnjire, dacă voim, ca se se respecteze dorința părinților. E dureros când trebue să te presentezi în fața lumei ia asemenea haină, e dureros mai ales pentru un stat, care se numesce stat liberal, cum i place statului nostru să se număscă. Legea nu dă ministrului o asemenea facultate, legea nu permite magiarisarea numelui. După lege părinții dau copilului lor numele, și dacă e sântă legea, atunci când părintele rostesce numele Bucur, matriculantele nu pate scrie Victor. Da, în lege nu stă o asemenea anomalie, căci legea e făcută pentru lumea cea mare, și pentru acea lume, ea trebue să fie liberală. Ordinațiunea însă e dată în interesul magiarisărei, și străinătatea numai legea o vede, vieța internă rasă e departe de ochii lumei civilisate, de aceaa ’și permite ministrul a călca în piciore cel mai sânt drept al părinților. Ni se va tice și acuma, că pentru ce nu mergem cu plângerile nóstre în parlament căci acolo e locul lor. Avem noi cozuri destule, unde parlamentul, când s’au adus dovedi că ministrul prin ordinațiuni calcă legea, a declarat fără genă în fața lumei, că se va îngriji, ca legea să se acomodeze ordinațiunei ministeriale. Am dori totuș, ca cestiunea să se aducă înaintea parlamentului, ca se avem cu o dovadă mai multe. Și dacă s’ar afla cine se o facă, prin acesta ar face un serviciu public întregei țări, ar face însă și străinătăței, care ar vedea cum se respectază în patria nostră chiar și cele mai sacre drepturi individuale. „Tribuna“ și dl Sturdza. Te prinde mila, când verji, cum se svârcolesce organul de aici al dlui Sturdza, făcând exerciții de a juca printre ole, numai ca și în viitor să poată trece în Bucuresci de organ al dlui Sturdza, dar de altă parte și pe cetitorii sei de aici să-i puta ameți, că dl Sturdza pentru acei naivi, pe carii i-au învățat ea a crede, că salvarea nóstru are să se nască din mișcările puse la cale în România, tot acela este și astăzi, când este capul guvernului, care era, când era capul opoziției din România. Dar jocul acesta nu va mai pute dura mult, pentru că de o parte nu -i va conveni nici dlui Sturdza — credem noi, ca pe el și de aci încolo, și după programul seu dela Iași, adresat mai mult monarhiei nóstre și în special Ungariei, decât României, să-i presenteze „Tribuna“ românilor de aici, tot ca pe mentorul lor, ci de altă parte și între cetitorii „Tribunei“ sunt ómeni cu minte, cari n’au lipsă de „rebus“-urile ei, ca să cunoscă adevărata situațiune și să judece cu capul lor, și o vor armonia să înceteze cu amăgirea, să nu mai umble după potcave de cai morți prin străinătate, ci să-și caute de treba acasă, lăsând pe „fiii boierilor“ în pace să-și vădă de ale lor năcașuri, căci au și ei destule, mai cu semn acuma, când li se pune în perspectivă mișcarea orientului, — dar în fine mai este de considerat și împrejurarea, că proprietarii „Tribunei“ au eșit deja din închisore, sunt acasă, și nu vor lăsa ca „șorecii să sară pe masă“ cum jucau când ei erau în Vaț, ci organul lor ajunsese arăși pe mâna bucurescenilor. Tota lumea scle, numai „Tribuna“ se face a nu sei, și ar voi ca să nu scie nici cetitorii ei, că dl Sturdza ad captandam benevolentiam statului nostru, și în special a magiarilor, în pronunciamentul seu din Iași, a revocat tot ce a sjis și scris ca șef al oposițiunei supărăcios pentru magiari din incidentul persecuțiunilor românilor din statul nostru, promițând că în viitor nu o va mai face. A publicat și „Tribuna“ de nevoie comunicatul oficial din Bucuresci, depeșat la tate ziarele, primit și de ea de la biuroul de corespondențe, dar n’a comunicat comentarele și justificările, cari a credut că ar produce în cetitorii săi un curent nefavoritor pentru d-nul Sturdza din 1893 și 1894. Pe noi de loc nu ne-a surprins nici dechlarațiunea d-lui Sturdza de acum, precum nu ne-a surprins nici atitudinea lui din trecut, când unii omeni își mai săltau din piele de bucurie, că d-nul Sturdza, când va ajunge la putere, va constrînge pe magiari, să realiseze programul din 1881. Era ce am cris noi după cuvântarea dlui Sturdza din senatul României, în articolul „Domnul Sturdza și partidul național“ publicat în anul 137 din 14/26 Decembre 1893 : „Cetind cu orecare atențiune cuvântarea dlui Sturdza, venim la convingerea, că ea e încâtva desavuarea politicei partidului nostru național. Mai mult, dl Sturdza susține în senatul României politica nostru a „Telegrafului Român“. „. ..Egala îndreptățire cu magiarii în stat, peric prescarea magiarisării, libertatea de întruniri și de presă și respectarea individualității speciale a bisericei și a sculei, pe care atât le-au atacat și le atacă magiarii“. „Acestea și numai acestea le cere dnul Sturdza, acestea le-am cerut și noi alăturea cu tóte fiarele nóstre naționale, ba încă și mai multe am cerut noi“ .... „Nu înțelegem deci, pentru ce presa guvernamentală din România l’a putut supăra pe dl Sturdza pentru cele pronunțate în senatul României. Dl Sturdza a cerut minimul din pretensiunile nóstre legale, căci el a cerut numai respectarea legilor actuale dela noi. Și acesta — după ale nostre vederi — o pate cere oricare om politic al României, o pate cere și guvernul chiar, o pate cere presa din România cu tot dreptul, fără a trece peste granițele, croite de dreptul poporelor, drept acceptat în Europa și nu odată cu mult efect pus în practică chiar și față cu actualul sistem din Ungaria“. Și ce am când a ajuns dnul Sturdza la putere ? Etă ce: „Noi firesce numai bucura ne putem, dacă România totdeuna va ave un guvern consolit de chiemarea sa, un guvern tare și înțelept, care va conduce statul spre mulțămirea cetățenilor săi, frați de sânge ai noștri, și vom fi fericiți dacă, ca români vor sei crea astfel de situațiune internațională, în carea se put susțină raporturi amicale și sincere cu statul nostru“. „ ... nu ni se cuvine să fim atât de naivi în politică, ca să facem pe cineva răspunzător, când este la putere, pentru cuvintele rostite când era în oposiție, sau să cerem noi din alt stat, ca dl Sturdza ca guvern, cu periclitarea intereselor statului seu, să realiseze pentru noi tot ce pretindea dela guvern, când el era șeful oposiției. Dacă undeva, apoi în politica internațională „honores mutant mores“. „Nu va face nici dl Sturdza mai mult pe acest teren, decât îi vor permite raporturile amicale între România și Austro-Ungaria, ceea ce suntem convinși, că a făcut și guvernul conservator, al cărui membri, ca indivizi, n’au fost mai puțin buni români decât dl Sturdza, ba ne temem, că va ave ocasiune și dl Sturdza ca guvern, ca să fie combătut de un Take Ionescu și alți colegi de ai săi conservatori, pentru că nu face aceea, ce ar trebui să facă pentru noi“. Ei bine ce a făcut dl Sturdza la Iași ? A făcut ad literam aceea, ce am prevezut noi și ce a prevăzut oricare om politic. A dat sé pricepu aderenților sei de aici, că continuând la guvern politica sa națională din opoziție, ar periclita interesele statului seu, ceea ce ca patriot român nu pate și nu voie sce se facă, mai bucuros se desavueza pe sine însuși și se espune sigur eventualității, de care ne temeam noi „ca să fie combătut de un Take Ionescu și alți colegi de ai săi conservatori, pentru că nu face aceea, ce ar trebui să facă pentru noi“. A adus jertfa și încă grea jertfă ce i s’a cerut, ca să se facă posibil la guvern față cu statul nostru, care le escepționa atitudinea lui din opoziție. Viitorul va arăta, dacă va fei el să procure și aceea, ce i-am cerut noi ca se fim fericiți, dăcă el „ca român va sei crea astfel de situațiune internațională, în carea se putu susțină raporturi amicale și sincere cu statul nostru“, pentru că, dacă este de mare valore pentru România scutul triplei alianțe, nu este de mai puțină valore pentru tripla alianță amiciția și brava armată a sentinelei orientului, a României.... Dar „Tribuna,“ tóte acestea nu se vede în programul d-lui Sturdza, ci apreciându-l într’un articol lung în Noul seu 237 de Duminecă sub titlul „ Discursul-program dela Iași“ scote la ivele lucruri, cari nu se cuprind în el și se opintesce a dovedi, că guvernul liberalilor promite mai mult pentru causa nostru națională, decât au făcut conservatorii. Ține o disertațiune academică între cuvântul „național“ folosit de dl Sturdza și între „transilvani“ folosit pănă aci de conservatori, și zice că adjectivul „transilvan“ a născut învinuirile cu „iredentismul“ și „ daco-românismul“, pe când terminul „național“ în gura românilor din România deoparte o va scuti de aceste bănueli, de altă parte ca o notă defensivă îl va îndreptăți pe guvernul României „a pune tote forțele statului