Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-11-25 / nr. 130

Sibiiu, Sâmbătă, 25 Novembre (7 Decembre) 1895. Anul XLIH ELEGRAFUL ROMAN, spore Mariia. Mm $» Sămbata. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 8 luni 1 11. 75 cr Pentru monarcie pe an 8 11, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 11. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 11., 3 luni 3 11. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidieceeane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se Înapoiază INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — ți timbru de 80 cr. pentru fiecare publicare. Siliiii, 24 Novembre, 1895. In tomna acesta se vor face alegerile generale în municipii pentru un nou period de 5 ani și póte aceste vor fi cele din urmă alegeri. Viața de stat merge cu pași gigantici spre centralizare și centralizarea are de scop întărirea guvernului și prin el întărirea curentului, care asemenea are și el un scop: contopirea poparelor în o singuă rassă, în rassa magiara. Administrațiunea de stat de mult preocupă spiritele politicilor unguri, și deja s’a și făcut un pas înainte spre a lua statul în mâna sa adminitrațiunea. In principiu parlamentul s’a și pronunțat pentru centralizare încă sub guvernul Szapáry, și s’a adus legea de un paragraf, unde e enuncială concentrarea administrațiunei in manile statului. De acastă lege pănă acuma încă nu s’a făcut întrebuințare, deorece lipsiau garanțiele, pe cari le reclamă interesul general, că guvernul nu va desconsidera legalitatea și dreptatea la aplicarea funcționarilor. Se va face restaurațiunea pe basele vechi ale alegerei, și se va mai constata încă odată, cât altul se face la asemenea restaurațiuni, cât venin se varsă in inima omenilor și câtă amărăciune rămâne în țară după alegeri. Dară în sistemul electoral se desconsideră cu atâta necruțare, cu atâta frivolitate voința poporului, dacă în sistemul electoral să dau la o parte fii naționalităților, și se pun în administrațiune omeni fără cualificațiune, fără vocațiune, cari nu cunosc limba poporului, atunci ce va fi, când administrațiunea se va concentra în manile guvernului, care el stă în fruntea curentului bolnăvicios de magiarizare. In restaurațiunea actuală nimene n’are încredere și mai puțină încredere are în onestirea ei oposițiunea ungurască, care în scopurile finale e una cu guvernul. Cele mai multe plângeri se ridică în parlamentul țarei nóstre pentru abuzurile pe cari le fac conducătorii restaurațiunilor. Oposițiunea vede în alegeri un mijloc de corupțiune pentru guvern, care falsifică listele de alegători, teroriseră și calcă legea, cu scopul de a scote din urnă pe aderenții săi. Aceștia apoi la alegerile dietale vor scote pe aderenții guvernului și în acel chip se acopere unul pe altul, și abusurilor e deschis drumul larg. Dacă iată cu oposițiunea magiară se permit asemenea abusuri, cât de mari vor fi ele, când vorba va fi de noi românii, cari avem alte interese culturale, alte aspirațiuni pentru conservarea și consolidarea nostră națională ! La locul acesta vom lua act de două interpelațiuni făcute în parlament, din incidintul abuzurilor cu ocasiunea restaurațiunilor. Una o a făcut conducătoriul oposițiunei, cel mai mare orator al parlamentului unguresc, contele Apponyi fiilevând abusurile din comitatul Nógrád. Din acest incident ziarul „Hazánk“ la locul prim publică un articol, în care între altele aflăm și pasagrele următore: „In ședința de aur a parlamentului s’a desvălit în înspăimântătorea sa realitate ieena întunecată, care ni-o presează restaurațiunea în un comitat locuit de naționalități. Comitatul ar merita multe lucruri bune, ar merita drumuri de ser vicinale, ar merita gimnasiu și alte favoruri de la guvern, dacă din întâmplare vice-comitele nu ar fi oposițional, care însă are un caracter atât de firm, are merite pe terenul administrațiunei în asemenea măsură, încât representanții municipiului tari în caracterul lor, numai pe acela il voiesc de vice comite. Se pune deci în mișcare formidabilul aparat al presiunei oficiale. S’a dat signalul de luptă, sala comitatensă devine teren de lupte politice, unde se pot câștiga merite față de guvern. Teoria e și mai posomorită în comitatul Făgărașului. Abuzurile aici sunt regulă, și escepțiune este numai sânțenia legei. Deputatul Nicolau Șerban interpelază pe ministru president despre pressiunea, care o face comitele suprem în comitatul Făgărașului, unde s’au introdus o urgisită persecuțiune, îndreptată în special în contra românilor. Inaintea deputatului Șerban saltă un sânt ideal, dreptatea și ecuitatea față cu toți cetățenii, pentru fericirea poparelor și prin ea pentru fericirea patriei, idealisme, cari nu se mai potrivesc în seclul nostru, care efeclul realismului și pentru nefericita nostră patrie, cel al abuzurilor și al esclusivismului național. Suntem în ajunul alegerilor municipale, și jubileul descălecărei va purta ca insignii și vestmântul abusurilor din incidentul restaurațiunilor. Se potrivesc cel de minune cu politica guvernului pe tote terenele. Dacă n’am ave inimă pentru acest stat, ar trebui se ne bucurăm venînd cum statul e împins spre abis. Lahovari desmințit. Oficiosul .Budapesti Tudositó“ Zice> Că pote afirma pe baza informațiunilor primite de la locul cel mai competent, că „dacă este adevărat, că Lahovari ar fi afirmat, că agrațiarea celor judecați pentru Memorand s’a făcut în urma intervențiunei sale, asta nu se póte considera decât de o apucătură corteșască, a unui politic înverșunat ajuns în opoziție, pentru care însă nu se pute face răspunzător guvernul actual al României“. Nu de aceea este vorbă, că pentru cuvintele d-lui Lahovari să se facă răspunzător dl Sturdza, ci de aceea, că adevărat este sau da, că agrațiarea din cestiune o a esuperat ministrul de externe de atunci al României dl Lahovari? La asta nu răspunde oficiosul din Budapesta, prin urmare este adevărat. Revista politică. Cu ocazia discuției asupra bugetului în camera Ungariei s’au ivit de multe ori ce știi forte interesante. N’am scăpat prilegiul, ca se le comunicăm și cetitorilor noștrii. Mai pe urmă s’au accentuat cu mult patos din partea oposiției reforma parlamentului, ce știa de incompatibilitate a funcțiunei de deputat cu alte oficii, curățenia alegerilor, sufragiul universal, decădința parlamentarismului și alte defecte în organismul statului nostru. Nimenea n a avut intenția seriosă, ca să refuze spesele camerei, cari în toți anii s’au primit fără discusiune. E lucru de necrezut, ca însuși parlamentul să-și refuze sieși cheltuielile recerute. Și totuș în Anglia, în clasica țeară a parlamentarismului, nu există 4 urne pentru deputați. Chiar și în Reichstagul german sunt bărbați, cari nu trag nici o remunerație pentru activitatea lor legislatorică. La noi s’a apucat o direcție contradictorie opusă și s’au prefăcut diurnele din trecut în salarii anuale, cari sunt cu mult mai mari, ca diurnele de mai nainte. Cestia diurnelor n’a fost — se înțelege de sine, — supusă discuții în parlament, sau făcut însă alte trei propuneri diferite. Una dintre acestea a primit tipărirea din cuvânt în cuvânt în foța oficială a vorbirilor, cari se țin in parlament; a doua propunere a privit introducerea sufragiului universal împreună cu votarea secretă, iar a treia propunere a urmărit înăsprirea legii de incompatibilitate din anul 1875 în acel sens, ca nu numai funcționarii de stat, ci și membrii din administrația societăților înființate pe acții, cari stau cu statul în frecare raport, să fie excluși din cameră. Cu deosebire însă, s’a accentuat, ca o trebuință urgentă a țării reforma parlamentului și ca un mijloc pentru împedecarea decădinții parlamentarismului unguresc. FOITA Lucrul manual educativ. (Cursuri extraordinare ținute de George Motan, profesor la scala normală de istitutori și la seminariul central din București. București Deposit: E. Graeve & Comp. 1896. Prețul 1 leu) Prefață In prefața primei mele lucrări, apărute în ediția întâi, la anul 1889 * sub titlul general al celei de față, am promis a publica în a doua broșură întocmirea scólelor de lucru manual din Lipsea și preste tot stadiul de desvoltare al acestui obiect în Germania. Acesta nu am făcut-o atunci imediat, pentru că, pe de o parte eram împresurat cu alte ocupațiuni, ci pe de altă parte îmi lipsiau mijlocele materiale pentru acoperirea speselor tipariului. Nici desvoltarea ulteriora a împrejurarilor nu s’a arătat mai favorabilă acestei lucrări. S’a pornit un curent forte puternic între învățâtorimea nóstra spre învățarea lucrului manual. Numerósele scrisori, venite succesiv din tôte parțile, pentru comunicarea de diferite informațiuni și explicațiuni, relative la practica unei sau altei specialități ale lucrului manual, mi s’au aglomerat în așa măsură, încât nu mi-a fost posibil, să satisfac dorințele tuturora. Afară de aceea, părerea esprimată la alt loc și confirmată cu atât mai mult prin esperiențele de mai târziu,mi-au întărit convingerea, că nu aș face mari servicii causei, dacă aș arăta simplu numai ceea ce fac alții, căci nu se potrivesc împrejurările altei țări și ale altui popor cu ale țării și poporului nostru. Din aceste motive m’am vădut îndemnat a renunța la esecutarea planului arătat mai sus și a publica deocamdată lucrarea de față, rămânând, ca mai târziu și succesiv să lurez în tote amănuntele partea tehnică practica a celor mai principale specialități de lucru manual, partea teoretică ledagogică, metodologia și în fine istoria acestui nou obiect de educațiune și instrucțiune. Nu stiu, întru cât voiu fi ajutat de împrejurări, spre a pute esecuta tóte aceste lucrări într’un timp mai apropiat. O carte enciclopedică asupra materiilor prime și instrumentelor, trebuit dre la practicarea tuturor specialităților de lucru manual, o am lucrată deja, întru cât priveșce testul; publicarea ei însă a fost și este zădărnicită numai din causă, că-mi lipsesc mijlocele materiale pentru confecționarea clișeurilor indispensabile spre acest scop cu deosebire din punctul de vedere al fiosării unei terminologii corecte naționale. In titlul general al cărticelei de față, ținend samă de observațiile făcute în broșura mea citată mai sus, *) am făcut o schimbare neînsemnată, dar motivată prin insăși scopurile obiectului, de al cărui cuprins este acestă cărticică. In fine, pentru unificarea terminologiei lucrului manual, rog cordial pe toți Domnii colegi, se binevoăscă a face colecțiuni de diferite materialuri de lucrat, de unelte foi ) Pag. 32 Notolosite la lucrări etc. și să mai le comunice la timp, spre a-mi servi, ca informațiuni la lucrările de mai târziu. Bucuresci, 1 Novembre 1895. Autorul. I. Partea istorică descriptivă. Resultatele neașteptate, ce le au avut primele cursuri de lucru manual, ținute înnii 1887 și 1888) la Brașov (Transilvania), pentru tinerimea școlară și pentru învățători, au făcut două mari servicii spre asigurarea mersului sigur și util al acestui obiect, pe terenul învățământului general, la poporul nostru . Au întărit încrederea și convingerea inițiatorului asupra importanței și utilității educative a lucrărilor sale începute și au lămurit în câtva opiniunea publică asupra materiei, formei și poziției lucrului manual, ca obiect de educațiune și instrucțiune. învățătorii, cari au participat la acele cursuri și cei, cari le-au visitat, de curiositate numai așa în trăcăt, au arătat, atât prin fiarele din țară cât și prin cele din Transilvania și Ungaria convingerile lor asupra . Lucrul în scala, încercări și propuneri. Sibiiu, Tipografia Archidiecesană. *) Verb: Opul citat.