Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-11-25 / nr. 130

518 TELEGRAFUL ROMAN. Tote aceste cestiuni sunt părți din reforma parlamentului; ele n’au avut alt scop, 4i ° e „N. P. Journal“, decât să readucă în discuție plângerile asupra falsificării listelor electorale. „Desigur, orice mai departe „Neues Pester Journal“, că reforma parlamentului se ține de acele probleme ale legislativei unguresci, cari trebue se fie puse la ordinea Șilei. Legea fundamentală, pe care se baseza dreptul electoral în țara nóstră, datază din anul 1848, e vechie deci aprope de 50 ani. Chiar și modificările, cari s’au făcut mai târziu și întregirile acestei legi există deja acum aprope de douăzeci de ani Aici mai vine încă împregiurarea, că pentru Transilvania sunt normative încă tot disposițiile legii transilvănene din 1848 Numai legea proprie electorală unguresca se baseza în parte pe nisce noțiuni de drept chiar învechite și lasă neglijată unitatea și claritatea indispensabilă tocmai în astfel de cestiuni, dar tóte aceste neperfecțiuni regretabile în sine se ridică încă prin aceea, că într’o cestiune, cât se pote de importantă pentru punctul de vedere constituțional, dreptul nostru public încă tot nu e pătruns de unitatea completă a dreptului: „îndreptățirea principală a reformei parlamentare nici nu se pune la îndoială din nici o parte Chiar ministrul president, reflectând la vârsi birile respectivilor deputați oposiționali, a recunoscut necesitatea reformei parlamentare“. Bine, că a dat D^u, să vină și vremea aceea, când să recunoscă toți deputații din parlamentul unguresc, că legea electorală ungurescă peste tot, și în special legea electorală din Transilvania e cât se pate de nedreptă și trebue cu oriși ce preț schimbată. E timpul suprem, ca cei de la putere să-și deschidă ochii și să vadă, de unde provin multele și nenumăratele nemulțămiri din țară; și dacă odată s’au convins, precum singuri o recunosc și o declară publice, apoi e în interesul lor și al țării să nu întâmjie cu introducerea reformelor. Să vede însă, că ei au ochi, cu cari bine văd, dar nu vreau, să varsă, au urechi cu cari bine aud, dar nu vreau, să audă, căci iată cel ce mai departe același ziar guvernamental citat mai sus: „Cu tote acestea (adecă cu tote, că se simte necesitatea schimbărei legii electorale) nici el (adecă ministrul president) nici oricare politic practic n’a susținut păn’acum, că o astfel de reformă trebue se se pună immediat în lucrare“. — Eta, cum să delatură defectele organismului de stat, recunoscute și declarate publice de pe tribuna parlamentară! Cu alte cuvinte nu trebue acum immediat, mai vreme destulă usque ad calendas grace cas! Nu e nici un zor! La ce să ne grăbim însemnătății lucrului manual pentru scalele nóstre. Discuțiunile sulevate în modul acesta prin presă și prin adunările reuniunilor învățătorilor români din Transilvania și Ungaria asupra importanței lucrului manual și asupra necesității introducerii lui în scalele normale (seminare pedagogice) și în scalele primare, au provocat interesul tuturor omenilor de carte asupra acestui obiect. Am fost chemat în mai multe locuri, parte ca să țin cursuri practice pentru învățători, parte ca să dau lămuriri mai amănunțite asupra principiilor pedagogice, cari servesc de basa lucrului manual. După ce m’am întors dela studiu din Germania, însuflețit de progresele, la cari acest stat a ajuns în lucrul manual prin activitatea reuniunilor, înființate anume pentru acest scop, am publicat un apel, în ianuarie 1889, pentru înființarea unei reuniuni, care se înlesnescu răspândirea lucrului manual în scalele nóstre. Francesul are un proverb . Mieux plus tard que jamais, deci în interesul țării și al statului nostru ar fi bine, ca guvernul să se grăbască cu o oră mai curând a schimba legea electorală din Transilvania, pe care el singur o recunosce învechită în lungul restimp de aprope 50 de ani! Numai și numai în chipul acesta și pe astfel de căi de echitate și dreptate se pute face pace, — ceea ce și noi o dorim în interesul statului nostru, între naționalitățile pănă în suflet amărîte și între cei dela cârmă. Așadar immediat, immediat și nu la calendele grecești! Situația creată naționalităților prin legea electorală, recunoscută acum și de stat, ca nedreptă, e atât de amârîtă, încât proba, la care sunt puse, e prea grea și prea lungă . Deci încă odată immediat, immediat și cu o oră mai curând! * * * După cum am comunicat cetitorilor noștrii, Marți s’a deschis Reichstagul german. In absența împăratului a cetit mesagiul de tron cancelarul, principele Hohenlohe. In partea, care privește politica externă se accentueza cu deosebire atitudinea față cu evenimentele din Turcia. La acestea, cum li să fice „regretabile“ cestiuni, e îndreptată atențiunea seriosă a politicei germane; cu tote acestea își ține de problemă, să conlucre cu puterile, cari sunt chemate în linia întâi prin interesele lor, ca să serviască causa păcii. Prin acesta să postează politica germană și în mod oficial în rândul al doilea, ea ține tare la pacturi, salută însă cu satisfacție înțelegerea dintre puteri produsă prin inițiativa cunoscută a Austro-Ungariei, în scopul de a respecta pacturile existente și de a sprijini guvernul Sultanului la restabilirea ordinei. Direcțiunea conlucrării puterilor este pentru întâia și dată amintita într’un mesagiu de tron, prin urmare asupra ei nu mai încape nici o îndoială, tot deodată să esprimă speranța, că pe calea acesta se va realisa succesul dorit. Este politica de pace a principelui Bismark, pe care o continuă succesorul acestuia și în fața evenimentelor turcesci. * * * Interesul Reichstagului german e întunecat prin demisia ministrului de Koller, despre care am amintit în anul trecut. Causa, că a demisionat și că i s’a primit demisiunea sunt cunoscutele ordinațiuni ale ministrului Koller contra social- democraților, pe care el le a dat fără să fi consultat mai întâi pe principele Hohenlohe. — Va să fică, și lumea oficiosă are respect de social-democrați. E un partid, care am 4'8 nu nu să pote nimici prin măsuri polițieneșci. Sunt multe, forte multe de făcut pentru schimbarea acestui curent modern ! Greu va fi, căci acesta e spiritul timpului de astăzi! FLORICELE d’ale „cinstitei“ „Uniri“ din Blaș. „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate“. In Nr. 48 din anul curent a apărut în foișor a „Unirii“ din Blaș o corespondință sub titlul „Două notițe interesante“, în care, după ce corespondentul respectiv reproduce câteva pasage din „Analele Academiei române“ din Bucuresci, Seria II Tom. XVII, pag 397, în cari se premaresce Blașiul și unirea, și alte trei pasage scose din Nr. 223 al „Tribunei“ anul 1889 din un article scris de Slavici, — aflăm și următorele „floricele“, model de stil, după „estetica“ „Unirei“. Étale : „Acum, când asupra Blașiului și a bisericei nóstre unite éi s’a pornit I furia marilor filosofi și istorici dela „Telegraful Român“ (?)“,— când d-ta desvolți mare zel spre a apăra Blașiul și biserica unită împotriva atacurilor lor, —desigur fără resultat, căci ce pricep d’alde Hango despre definiția conceptului istoriei și despre manifestările vieții unui popor?) — îmi iau voe a-ți pune la disposiție două notițe interesante. Și făcând lucrul acesta sunt sigur, că mie n’are să-mi ceru „lămuriri“ „Telegraful“, cum a cerut deținări „Fóiei Diecesane“ dela Caransebeș, căci a avut „Indrásnéla“, să fie „în ortodocșie pe partea „Unirei“, — mie nu ’mi-e tema de astfel de năcazuri, căci sunt un biet „unit“, care n’am nici în clin, nici în mânecă cu cei ce conduc frînele redacțiunii „Telegrafului“ și comandă articul pocnind din biciu“. Urmeza citatele amintite, apoi încheie : „Eu gândesc, că cuvintele acestora sunt așa de lămurite și limpedi, cât n’au lipsă de comentar. Dl Slavici la 1889 n’a crezut așa de preocupați de savanții din Sibiiu, după cum s’au dovedit după abia 6 ani“. „Dar să le fie de bine! Noi vom ține la credința nostră, ca și pănă acum, — oricât s’ar svârcoli „protopresbiterul“ de la Vásárhely, — noi vom ține cu firmitate și ne vom alipi cu dragoste de marii noștri bărbați și liniștiți vom continua a merge pe calea culturală, cum am făcut-o și în trecut, fără aine samă de lătrăturile micilor cățăruși, numescă-se aceia Saftu, Hango sau oricum!“ Cât „pricep d’alde Hango despre definiția conceptului istoriei și despre manifestările vieții unui popor“, nu „doctorii“ dela „Unirea“ sunt chemați a judeca, a căror „diplome de doctori de Roma“, forte adeseori tot atât valoreza, cât și tăblița cu măgariul acățat în grumazul băeților de acolo ca pedepsa, cine scie pentru ce vină dată până aprópe în arele nóstre după metodica pedagogiei de atunci. Cât privesce însă „lătrăturile micilor cățeluși“, îmi iau voie a-i aduce aminte dl ai corespundent de la „Unirea“, că chiar și Roma a fost scăpată odată de dușmani prin gâgăitul gâscelor sânte din Capitoliu, cari prin larma lor au deșteptat pe soldații, cari dormiau Apoi îmi iau voie a mai aduce aminte respectivului domn corespunderii încă și valorea lătratului cânilor dela turmă, când să apropie lupii de ea. Cerască dea numai fabula din vorbirea nemuritorului Demosthene rostită contra regelui Filip al Macedoniei, care le pretindea de la athenieni estradarea conducătorilor lor ca condițiune de pace. Ei, cilor, nu e rușine de a „lătra“, când e vorbă să-și apere cineva turma bisericei sale strămoșesci contra lupilor, cari mereu dau năvala asupra ei. E rușine însă a lătra la lună, ca cățelele cele rele, fără ca cumeva să se fi atins de ele. Să mă scuzați, domnule redactor, pentru espresiile acestea scose din loc siconul „Unirii“ ! Trăim însă într’un timp și avem de a face cu astfel de omeni, groși la piele și nătângi la cap, față cu cari „fineța de stil“ — regret, — că nu póte avea nici un efect. Ca să-ți iai totuș o satisfacție, ești silit vrând nevrând, să le-o spui verde, ca să-i usture până la os. Cât privesc e graba, cu care foia din loc „Tribuna“ s’a pripit a reproduce în „păcătosele“ ei colóne pasaje din foișor a „Unirii“, pe care omenii serioși și cuminte numai pentru scopuri „filantropice“ o folosesc, nu ne surprinde de loc. Francezul are un proverb, care să potrivesce admirabil și în cașul de față: „Qui se semble, seressemble! — Espresii, ca cățăluși, sunt carne din carnea „Tribunei“, sunt consecințele naturale ale detesta scula și acesta e destul motiv, țălușii din Sibiiu ai „Un din Blaș să nu perda „delicat cată unită“, fără de a o înghiți Era păcat să rămână flămânzi în unui stil atât de fermecător! Vom reveni la acesta ce știe mai pe larg. Acum deocamdată, domnule redactor, da-mi voie ca după „obiceiul modern“ — regret, că e așa, — să i-o întorcem „Unirii“ aprope cu aceleași vorbe, ceva însă mai cu vârf și îndesat. Dar să le fie de bine. Noi vom ținea la credința nostră ca și păn acum noi vom ținea cu firmitate și ne vom alipi cu dragoste de marii noștri bărbați și liniștiți vom continua a merge pe calea culturală, cum am făcut-o și în trecut, fără a ținea semn de sbieretele marilor măgari încălțați, numescu-se ei Smigelski, cu corespondentul lui cu tot sau oricum. Noi nu umblăm cu apucături „jeșuitice detestabile“ și să schbim pe sub ascuns, cine e corespondentul, pentru că nu suntem dedați; dar nici nu ne importă, păr sur și buffo-bassista de sigur e și el, ca și Smigelski! Și acum atragem atențiunea domnilor — m’am greșit, era să mă esptim ca adineaori, — de la „cinstita“ „Unde“, să nu-mi cerá lămuriri, și să me întrebe ce am înțeles eu sub scop „filantropic“, ci mai bine să și calce ochii la singura lor scăpare, la „salvatorul“ tablou unit „Dar n'o va face“, și să se învețe odată minte căci altfel ............................................................. Noutăți. * * * * * * Athanasie. La jubileul domnului director loan Hanulia. Ni se face întrebarea, dacă au sosit la adresa domnului director Ioan Hannia din incidentul jubileului lui scrisori și telegrame afară de cele amintite în pianul nostru. Răspundem, că da, încât ne-am putut orienta au mai sosit telegrame dela protopresbiterul tractului Solnocului, Samuil Cupșa, în numele preoțimei din acest tract, dela protopresbiterul tractului Treiscaune, Demetriu Coltufean, și de la parochul din Geaca, Ioan Pasca. Societatea academică „România Jună" din Viena s-a constituit astfel: Președinte, stud. techn. Teofil Popovici, vicepreședinte, drd. med. Alecsandru Crăciunescu; Secretar I stud. med. Titu Persia; Secretar II stud. jur. Emil Venter; Casar; student technic Ilie Pârvulescu; controlor, stud. techn. Cornel Comănescu; bibliotecar, stud, techn. Dionisiu Balossa; econom, stud. forest. George Serbu. * Un ținut locuit de femei. Ducatul Szmolenszk din Rusia e un adevărat regat de femei. Teritoriul se estime pe 15 km. și cuprinde mai multe comune, a căror locuitori mai nainte erau iobagi, aparținători claustrului Beniucov. Ținutul acesta să numesce regat de femei, deorece cea mai mare parte din an este locuit aprope exclusiv numai de femei, pe când bărbații capabili de lucru cu începutul primăverei, ca lucrători de lemn, să răspândesc în tote părțile Rusiei, până la cele mai mari depărtări. Economia casnică precum și lucrul câmpului îi îndeplinesc femeile. Aacerile comunale și publice se resólva în unele ședințe, în cari iau parte numai femei sub presidiul nevestei primăriului. Chiar și dorea să prescrie prin femei. Săraca administrație pe ce mâni ai ajuns. » * * Grozavă nenorocire. In Grenada (în statul Mexico) un edificiu de scula a luat foc pe timpul prelegerilor. Flăcările au cuprins întreg edificiul cu atâta repeziciune, încât dintre 150 băieți de sculá fórte mulți au fost arși de vii neavănd timp să părăsăscă șalele. Până acum s’au scos de sub ruine mai mult de 30 cadavre arse scrum. Grozava nenorocire au causat’o doi școlari. (Va urma.)