Telegraful Roman, 1896 (Anul 44, nr. 1-146)
1896-01-04 / nr. 1
nea ameliorării valarelor protopopilor ni preoților români — mie de tem pore __ Se se amâne, puia va veni un puvern mai drept la cârmă. La aceasta p’rere poate să se cugete vre-unuil dintre preoți, sereaoneze: „»or laicului »6 |p ieotul"i Hitmend, mai rabd. Ar treta. « d« el din bucata lui o farmitură i celui flimend. Se dea, dacă aveţi asemenea fii formaţi. De nu întrebau pe l^otu bătrâni cum au răbdat ?! »«u jertai ei în anul 1848/9. S’au cercetati istoria din seculii trecuţi şi aflaţi cum a suferit Sava Brancovicî cu preoţii lui tot din persecuţii iu — în alta forma ea cele de noii şi cine vrea se cerceteze istoria va afla cum au suferit şi s’au jertfit preoţii în securi primi ai creştinismului. Venim la al treilea mijloc: Spaichiele să dea din fundaţiunile lor pentru ameliorarea salarielor protopopilor Acest mijloc este cel mai potrivit fund cil dnii protopopi sunt în instanţa primă tocmai aşa funcţionam eparchielor, ca asesorii consistoriali. Eparchiele pot ameliora dotaţiunea lor. . Când n’ar avea fonduri au mijloace a reduce protopopiatele şi a încorpora, câte două. Tot asemenea şi pentru ameliorarea selarielor preoților pot reduce parochiele. Ameliorarea salarielor dlor protopopi este imperativ reclamat.-', să se facă în orice mod numai poporul să se cruțe. | TELEGRAFUL ROMAN. Cu toate, că contele Apponyi ofere pacea sub o condițiune atât de frumoasa și spre un scop atât de măreț (pentru magiari) lor. Bánffy, nu credem să se învoiescă la aducerea unei legi, a cărei necesitate numai silit o recunosce şi prin carea însuşi s-ar lega mânile şi ar ajunge poate chiar în minoritate în parlament. Recunoscând chiar însuşi necesitatea acestei legi, ar recunosce indirect, şi abusurile săvârşite din partea partidei sale, el recunoscând abusurile, ţara foarte uşor i-ar întoarce dosul la viitorele alegeri, şi astfel însuşi fără luptă ar perde lupta. l’ejcât cunoscem noi pe lr. Bánffy dânsul numai astfel de condiţiuni de pace va primi, chiar şi dela conaţionalii sei, prin cari i se va asigura majoritatea în parlament. Li contele Apponyi sub pretecstul păcii pe timpul mileniului, ca acesta să nu fie compromitat înaintea străinătăţii, suntem foarte aplicaţi a crede, că se foloseste numai de un mijloc destul de şiret,, ca să mai rărescă şirul guvernamentalilor in parlament, eventual , să-l împrăscie de tot şi astfel să ajungi lu un pas mai aproape de posibilitatea de a ajunge dânsul la putere. Vom vedea, care va cădea in ■ursa celilalt. Chiar înfilele acestea s’au ţinut unele conftrenţe în cluburile partideur oposiţionale, parte pentru pertractarea condiţiunilor de pace, oferite guvernului din partea contelui Apponyi, parte pentru alte interese publice şi de partid. Din toate aceste conferenţe însă, câte s’au ţinut pănă aci transpiră un felin de scepticism, a cărui delăturare nu puţină grijă face chiar partidei dela care a emanat acestă propunere de pace, căci era cum se esprimă unul dintre oratorii conferenţei partidei naţionale, adecă a lui Apponyi. „ . . . nu lipsa de legi produce la noi întrega serie de nelegiuiri, ci acel justi'Tii rlo guvernare, care nui observa legea, ci o încungiură sau o eludeza. Deşi vom introduce judecătoria curială şi vom crea lege pentru apărarea curteniei alegerilor, cine ne va asigura pe noi, că puterea esecutivă nu va tracta şi cu aceea, ca şi cu legile deja esistente? Cine ne va asigura pe noi despre aceea, că guvernul va cinsti de aci înainte mai bine legea şi constituţiunea decât am văcjut acesta pănă acum, mai cu samă în practica mai recentă?“ adecă guvernul, lacaşuri de abusuri ebveniente, nu va cjice ea şi pănă acum, n’am văjut, n’am aucjit. Cu un cuvânt, pănă la ajungerea păcii reale, mai poate esclama şi contele Apponyi: „Múltadban nincs, öröm, jövedben nincs remény“. Ei noi naţionalităţile? Butem recita şi noi aceste versuri ale poetului magiar, până când partidele magiare să celia între sine ori închee armistiţii de pace, ca apoi cu puteri unite să aducă legi pentru apăsarea şi nimicirea esistenţei noastre naţionale pe toate terenele vieţii noastre publice în stat în biserică şi în şcoală. Până când? Aceasta atârnă dela ei, dar mai mult dela noi după cum vom sti să ne luptă mareu energie pentru apărarea intereselor noastre naţionale, or acesta o vom putea face numai delăturând micile interese personale din calea intereselor publice, numai apropiindu ne mai mult unii de alţii şi nu persecutându-ne pentru că unii sau alţii diferim în oarecari mijloace pentru ajungerea aceluiaşi scop. In privinţa acesta putem învăţa multe dela asupritorii noştri; şi pentru ce să nu învăţăm ce e bine şi dela contrarii noştri? Cum cârcă ei să se împace când e vorba de onoarea naţiunii lor. Ei noi ? . . . . 1 d i o ţ i e. Cu acest termin ne vedem apostrofaţi în numărul ultim din anul espirat al „Tribunei“, pentru că în o corespondenţă a noastră din Budapesta, cu considerare la incidentul, care a dat însă la suspendarea activităţii societăţii „Petru Maior“, din partea ministrului de interne, scrisese corespondentul nostru, că conferenţa colaboratorului „Tribunei“ Dolan, a fost de cuprins politic, şi se înţelege provocând actul guvernului — „a avut efectul, ce ia produs „Tribuna11 pe tote terenele „distrugerea Acastă observare a corespondentului nostru privesce pe „Tribuna“ din epoca Slavici- Brote, carea, credem că cu criza petrecută înaintea ochilor noştri înfilele ultime a trecut în domeniul istoriei. Corespondentul nostru n’a făcut alta , prin observarea sa, decât a constatat un adever cunoscut de toată lumea românască, şi constatat în acelaşi număr al „Tribunei“ chiar şi de redacţiunea actuală a „Tribunei“. Cu toate acestea în „Tribuna“ de acum, I sejice o rămăşiţă tolerată dela „Tri- I buna“ de odinioaru, nu în numele redacţiunii, ci pe semne în numele tinerimei universitare: „Ce e drept, un mărgăritar şi acesta în corona i d i o ţ ifio r imense din „T. R.“ Ar face bine domnii din acea redacţie să ne cruţe cu dragostea lor de a se ocupa preste tot cu societatea nostră, pentru că nici bunăvoinţă nici pricepere nu au“. Nu vom sta de vorbă cu un pretins tinăr universitar, carele astfel îşi pricepe chemarea, fiind înse primul cas acesta când sub regimul actual al „Tribunei“ suntem apostrofaţi în mod necuviincios, voim să fim lămuriţi din capul locului, dacă şi „Tribuna“ de astăzi va adera la tradiţiunile „Tribunei“ vechi faţă defiarul nostru? Precum în trecut noi numai ne-am apărat faţă cu atacurile vehemente şi necuviinciose ahi patiri,aşilor mlaetori ai „Tribunei“, aşa şi în viitoriu lăsăm grof-la iniţiativă tot ,,T r i b u n e i“, mănuşa aruneatâ o vom ridica însă cu toata resoluţiunea. Noi admitem, ba ţinem că este în interesul causei chiar, ca toate nuanţele politicei din poporul român să fie representate în presă şi să-şi desvolte ideile combătând pe adversari cu augumente sănătose, nu este permis însă ca adversarii politici să se considere de inimici, şi să se insulte unii pe alţii. Deocamdată atâtatare, străină creşcerei mele şi vocaţiunei meie de preot. M’am supus sarcinei cu resoluţiunea de a continua lupta antecesorilor mei. „Telegraful Român“ îşi are bine precisat programul meu politic încă de la întemeierea sa. Voiu căuta ca acel program să se continue nealterat, şi să unască pe toţi românii în o armonică conlucrare pentru restabilirea păcii atât între noi şi celelalte naţionalităţi din patrie, cât şi mai vertos pentru restabilirea păcii între noi. Din toate puterile mele voi insui la o armonică conlucrare a presei române, respectându-să in discuţiunile noastre convingerile politice, ferind discuţiunile de personalităţi, cari niciodată nu au ajutat causei comune. Presentându-mă onoratului public cetitorii, cer şi pentru mine bunăvoinţa şi consideraţiunile, cari de comun se dau unui om, care cu inimă curată şi cu cele mai bune intenţiuni se angajază la lucru. Sibiiu, 1 Ianuarie 1896. Gavriil Hango, rechimbare în redacţiune. Deoarece ca asesor consistorial şi refe- rent în afacerile epitropesci în virtutea normativei de incompabilitate nici chiar în mod provisoriu nu mai pot purta sarcina onorofică de redactor alrianului nostru archiehidiecesan „Telegraful Român", fiind şi fără acestea şi cu alte afaceri oficioase deosebit ocupat, la cererea mea onorabila comisiune administrativă a tipografiei archidiecesane a binevoit a mă dispensa, cu 31 Decembre 3895 dela redacţiunea ziamului, instituind de redactor pe părintele econom seminarial, presbiterul Gavriil Hanga. Despărţendu-mă cu 4iua de an‘ dela locul, unde m’a chemat încrederea onorabilei comisiuni administrative a tipografiei archidiecesane, şi unde din toata inima mea am lucrat pentru ca diamul nostru archidiecesan „Telegraful Roman“ cu demnitate să-şi îndeplinescă misiunea sa, la despărţire aduc mulţămitele mele cele mai sincere tuturora, cari m’au sprijinit şi mi-au arătat bunăvoinţă în activitatea mea ca redactor la diamul nostru archidiecesan „Telegraful Roman“. Sibiiu, 31 Decembre, 1895. Ir. Nicolau Olariu. După ce stimabilul meu antecesor în urma motivelor invocate a fost dispensat de la redacţiunea Oariului „Telegraful Român“, onorabila comisiune administrativă a tipografiei archidiecesane a binevoit a mă chema pe mine la redactarea şi conducerea acestui diariu. Prin aceasta stm deci chemat prin încrederea numitei comisiuni la o nouă activi- Noutăţi. Avis. Domnii membri ai clubului municipal român din comitatul Sibiiului sunt invitaţi prin aceasta la şedinţă pe Vineri în 17 Ianuarie n. 1896 la 5 ore p. m. în localităţile casinei române din joc în cauza înfiinţării şi constituirii cluburilor cercuale în cercurile electorale din comitat. Participarea respective representarea tuturor cercurilor electorale din comitat la acastă şedinţă este deosebit dorită. Sibiiu, în 12 ianuarie 1896. Biroul clubului municipal român. Dr. N. Vecerdea, secretar. Ioan de Preda, preşedinte. * * * Sic transit gloria mumii. Intre spirile «hileii aduse de „B. H.“ dela 12 a lunei curente, aflăm şi urm&torea: Până când Wekerle era ministru president al Ungariei, portretul seu decora şi chilia primăriului din Chichinda mare. Er acum, când altul îi ocupă locul, posa bine arătătore şi subcctare a ajuns de decoraţie în chilia servitoriu- lui orăşenesc. Heu ! Sic transit gloria mundi! * * * Invitare. In şedinţa generală de constituire a reuniunei filiale „La crucea albă“, pentru ocrotirea orfanilor (Findelhaus und Kindesschutzverein „Zum weisen Kreuze“.) Ordinea de z1: 1- Propunerea de a se constitui o reuniune filială în comitatul Sibiiului. 2. Alegerea comitetului. Sibiiu la 12 Ianuarie 1896. Comitetul provisor. * * » Sicriu din hârtie. Technicei moderne i-a succes deja a pregăti de aşa hârtia, încât poţi face din ea toate obiectele, de cari au lipsă oamenii vieţuitori. Sunt ele făcute din hârtie, au edificat case din hârtie şi nu numai un vapor strătaie undele oceanului, care e construit cu toate părţile lui din hârtie, ba sunt în America chiar şi cupee la drumul ferat făcute din hârtie. După cei vii au venit rândul la cei morţi In timpul mai nou pregătesc şi sicriuri din hârtie. In New-York s’a ridicat prima fabrică, în care se fac sicriuri din hârtie după diferite stiluri şi cari au forma întru toate ca cele de lemn. Recomandă o foaie nemţăscă — dacă preste tot sunt recomandabile sicriele — aceasta specie de sicriu, fiind cu mult mai ieftine, ca cele de lemn. fosta redacţiunii. Celor interesaşi în alegerea de paroch în Copia. Acte menite a-şi afla resobire la forurile bisericesc nu putem publica în ailaviul nostru. Loterie. Sâmbătă, în 11 Ianuari^i. 1896. Viena: 82 50 76 38 « Timişura: 56 65 25 57 « 3 Oposiţiuniea şi pacea iiibeniului Ne aducem încă bine aminte de articolul de Crăciun scris de şeful partidei naţionale, contele Appoinyi, prin care acesta sub anumite condiţiini tinde mână de pace guvernului, ca serbarea mileniului să nu fie tulburată prin înşişi fiii naţiunii magiare, aparţinători diferitelor partide politice. Lucru de sine înţeles, când cel mai slab, deşi neîndreptăţit, tinde mâna de pace contrariului său mai tare. Acesta o poate face ori din interesul conservării proprii, ori din interese mai înalte, ca o serbare atât de momentudsă cum este mileniul magiarilor, să nu fie compromtată înaintea străinătății. . Dar că are contrariul n-va atât de generos ori prudent, ca să pruvescă acele condiţiuni, este o altă întrebare. Acesta atârnă prima loco dela interesele conservării proprii, şi în locul al doilea dela simţul său de dreptate ,şi echitate. Condiţiunea pusă de contele Apponyi, a fost: aducerea unei legi prin care să se curme abusurile severite din partea partidei guvernamentale la alegerile de deputaţi pentru parlament. Condiţiune destul de acceptată la carea în stare adevăr constituţionale şi unde se observă sfinţenia legii, nici nu ar avea loc, fiind superfluă , c ci observarea legii esistente de sine se înţelege. Dar la noi nu-i aşa. La noi abusurile săvârşite din partea detentorilor puterii au ajuns la culmea scandalului; au ajuns ca nu numai noi, naţionalităţile, se plângem contra lor, ci chiar şi fiii naţiunii favorite să strige de durere sub presiunea lor. Noi hotărît, ne îndoim, că baronul Bânffy va primi cu sinceritate mâna de pace întinsă din partea contelui Apponyi. Adevărat, că dr. Bânffy la aparenţă a primit în principiu ofertul de pace, dar cine stie după ce va cunoasce toate detaiurile acelui ofert, ori şi numai va presimţi consecvenţele lui, îl va primi, ori îl va refusa fără genare. Mai probabil, că-l va refusa decât îl va primi. Era pentru ce. Pentru cabinetul Bánffy şi pentru partidul seu, alegerile de deputaţi aşa precum sau făcut până acum sunt condiţiune de viaţă. I