Telegraful Roman, 1896 (Anul 44, nr. 1-146)

1896-01-04 / nr. 1

nea ameliorării valarelor protopopilor ni preoților români — mi­e de tem pore __ Se se amâne, p­uia va veni un puvern mai drept la cârmă. La aceasta p’rere poate să se cu­gete vre-unuil dintre preoți, sereaoneze:­­ „»or laicului »6 |p ieotul"i Hitm­end, mai rabd­. Ar treta. « d« el din bucata lui o farmitură i celui flimend. Se dea, dacă aveţi asemenea fii formaţi. De nu întrebau pe l^otu bătrâni cum au răbdat ?! »«u jertai ei în anul 1848/9. S’au cercetati isto­ria din seculii trecuţi şi aflaţi cum a suferit Sava Brancovicî cu preoţii lui tot din persecuţii iu — în alta forma ea cele de noii­­ şi cine vrea se cer­ceteze istoria va afla cum au suferit şi s’au jertfit preoţii în securi primi ai creştinismului. Venim la al treilea mijloc: Spai­­chiele să dea din fundaţiunile lor pen­tru ameliorarea salarielor protopopilor Acest mijloc este cel mai potrivit fund cil dnii protopopi sunt în instanţa prim­ă tocmai aşa funcţionam eparchielor, ca asesorii consistoriali. Eparchiele pot ame­liora dotaţiunea lor. . Când n’ar avea fonduri au mijloace a reduce protopopiatele şi a încorpora, câte două. Tot asemenea şi pentru ame­liorarea selarielor preoților pot reduce paroch­iele. Ameliorarea salarielor dlor proto­popi este imperativ reclamat.-', să se facă în ori­ce mod numai poporul să se cruțe. | TELEGRAFUL ROMAN. Cu toate, că contele Apponyi ofere pacea sub o condițiune atât de fru­­moasa și spre un scop atât de măreț (pentru magiari) lor. Bánffy, nu cre­dem să se învoiescă la aducerea unei leg­i, a­ cărei necesitate numai silit o recunosce şi prin carea însuşi s-ar lega mânile şi ar ajunge poate chiar în minoritate în parlament. Recunoscând chiar însuşi necesi­tatea acestei legi, ar recunosce indi­rect, şi abusurile săvârşite din partea partidei sale, el recunoscând abusu­rile, ţara foarte uşor i-ar întoarce dosul la viit­orele alegeri, ş­i astfel însuşi fără luptă ar per­de lupta. l’ejcât cunoscem noi pe lr. Bánffy dânsul numai astfel de condiţiuni de pace va primi, chiar şi dela conaţio­nalii sei, prin cari i se va asigura majoritatea în parlament. Li contele Apponyi sub pretecstul păcii pe tim­­pul mileniului, ca acesta să nu fie compromitat înaintea străinătăţii, sun­tem foarte aplicaţi a crede, că se folo­­seste numai de un mijloc destul de şiret,, ca să mai rărescă şirul guver­namentalilor in parlament, eventual , să-l împrăscie de tot şi astfel să ajung­i l­­u un pas mai aproape de posibilitatea d­­e a ajunge dânsul la putere. Vom vedea, care va cădea in ■ursa ce­lilalt. Chiar în­­filele acestea s’au ţinut unele conftrenţe în cluburile partide­ur­ oposiţionale, parte pentru pertrac­­tarea condiţiunilor de pace, oferite gu­vernului din partea contelui Apponyi, parte pentru alte interese publice şi de partid. Din toate aceste conferenţe însă, câte s’au ţinut pănă aci transpiră un felin de scepticism, a cărui delăturare nu puţină grijă face chiar partidei dela care a emanat acestă propunere de pace, căci era cum se esprimă unul dintre oratorii conferenţei partidei na­ţionale, adecă a lui Apponyi. „ . . . nu lipsa de legi produce la noi întrega serie de nelegiuiri, ci acel ju­sti'Tii rlo guvern­are, care nui observa legea, ci o încungiură sau o eludeza. De­şi vom introduce judecă­toria curială şi vom crea lege pentru apă­rarea cur­teniei alegerilor, cine ne va asigura pe noi, că puterea esecutivă nu va tracta şi cu aceea, ca şi cu legile deja esistente? Cine ne va asi­gura pe noi despre aceea, că guver­nul va cinsti de aci înainte mai bine legea şi constituţiunea decât am văcju­t acesta pănă acum, mai cu samă în practica mai recentă?“ adecă guver­nul, la­­caşuri de abusuri ebveniente, nu va cjice ea şi pănă acum, n’am vă­jut, n’am aucjit. Cu un cuvânt, pănă la ajungerea păcii reale, mai poate escl­ama şi con­tele Apponyi: „Múltadban nincs, öröm, jövedben nincs remény“. Ei noi naţionalităţile? Butem­ re­cita şi noi aceste versuri ale poetului magiar, până când partidele magiare să celia între sine ori închee armistiţii de pace, ca apoi cu puteri unite să aducă legi pentru apăsarea şi nimi­cirea esistenţei noastre naţionale pe toate terenele vieţii noastre publice în stat în biserică şi în şcoală. Până când? Aceasta atârnă dela ei, dar mai mult dela noi după cum vom sti să ne lupt­ă mareu energie pentru apărarea intereselor noastre na­ţionale, or acesta o vom putea face numai delăturând micile interese per­sonale din calea intereselor publice, numai apropiindu ne mai mult unii de alţii şi nu persecutându-ne pentru­ că unii sau alţii diferim în oare­cari mij­loace pentru ajungerea aceluiaşi scop. In privinţa acesta putem învăţa multe dela asupritorii noştri; şi pentru ce să nu învăţăm ce e bine şi dela contrarii noştri? Cum cârcă ei să se împace când e vorb­a de onoarea naţiunii lor. Ei noi ? . . . . 1 d i o ţ i e. Cu acest termin ne vedem apostrofaţi în numărul ultim din anul espirat al „Tri­bunei“, pentru­ că în o corespondenţă a noa­­stră din Budapesta, cu considerare la inci­dentul, care a dat însă la suspendarea acti­vităţii societăţii „Petru Maior“, din partea ministrului de interne, scrisese coresponden­tul nostru, că conferenţa colaboratorului „Tri­bunei“ Dol­an, a fost de cuprins politic, şi se înţelege provocând actul guvernului — „a avut efectul, ce ia produs „Tribuna11 pe tote terenele „distrugerea Acastă observare a corespondentului no­stru privesce pe „Tribuna“ din epoca Slavici- Brote, carea, credem că cu cri­za petrecută înaintea ochilor noştri în­­filele ultime a tre­cut în domeniul istoriei. Corespondentul nostru n’a făcut alta , prin observarea sa, decât a constatat un ade­­­­ver cunoscut de toată lumea românască, şi constatat în acelaşi număr al „Tri­bunei“ chiar şi de red­acţiunea ac­tuală a „Tri­bunei“. Cu toate acestea în „Tribuna“ de acum, I se­­jice o rămăşiţă tolerată dela „Tri- I buna“ de odinioaru, nu în numele redacţiunii,­­ ci pe semne în numele tinerimei universitare: „Ce e drept, un mărgăritar şi acesta în corona i d i o ţ ifi­­­o r imense din „T. R.“ Ar face bine domnii din acea redacţie să ne cruţe cu dragostea lor de a se ocupa preste tot cu societatea nostră, pentru­ că nici bu­năvoinţă nici pricepere nu au“. Nu vom sta de vorbă cu un pretins ti­­năr universitar, carele astfel îşi pricepe che­­marea,­­ fiind înse primul cas acesta când sub regimul actual al „Tribunei“ suntem apo­strofaţi în mod necuviincios, voim să fim lă­muriţi din capul locului, dacă şi „Tri­buna“ de astăzi va adera la tradi­­ţiunile „Tribunei“ vechi faţă de­­fiarul nostru? Precum în trecut noi numai ne-am apărat faţă cu atacurile vehemente şi ne­­cuviinciose­ ahi patiri,aşilor mlaetori ai „Tri­bunei“, aşa şi în viitoriu lăsăm gro­f-la iniţiativă tot ,,T r i b u n e i“, mănuşa arun­­eatâ o vom ridica însă cu toata resoluţiunea. Noi admitem, ba ţinem că este în in­teresul causei chiar, ca toate nuanţele politi­cei din poporul român să fie representate în presă şi să-şi desvolte ideile combătând pe adversari cu augumente sănătose, nu este permis însă ca adversarii politici să se considere de inimici, şi să se insulte unii pe alţii. Deocamdată atâta­­tare, străină creşcerei mele şi vocaţiunei meie de preot. M’am supus sarcinei cu resoluţiunea d­e a continua lupta antecesorilor mei. „Telegraful Român“ îşi are bine pre­cisa­t programul meu politic încă de la înte­meierea sa. Voiu căuta ca acel program să se con­tinue nealterat, şi să unască pe toţi românii în o armonică conlucrare pentru restabilirea păcii atât între noi şi celelalte naţionalităţi din patrie, cât şi mai vertos pentru restabi­lirea păcii între noi. Din toate puterile mele voi insui la o armonică conlucrare a presei române, res­­pectându-să in discuţiunile noastre convinge­rile politice, ferind discuţiunile de personali­tăţi, cari nici­odată nu au ajutat causei comune. Presentându-mă onoratului public ceti­torii­, cer şi pentru mine bunăvoinţa şi con­­sideraţiunile, cari de comun se dau unui om, care cu inimă curată şi cu cele mai bune intenţiuni se angajază la lucru. Sibiiu, 1 Ianuarie 1896. Gavriil Hango, rechimbare în redacţiune. Deoarece ca asesor consistorial şi refe-­­ rent în afacerile epitropesci în virtutea nor­mativei de incompabilitate nici chiar în mod provisoriu nu mai pot purta sarcina ono­­rofică de redactor al­­rianului nostru archi­­ehidiecesan „Telegraful Român", fiind şi fără acestea şi cu alte afaceri oficioase deosebit ocupat, la cererea mea onorabila comisiune administrativă a tipografiei archidiecesane a binevoit a mă dispensa, cu 31 Decembre 3895 dela redacţiunea ziam­ului, instituind de redactor pe părintele econom seminarial, pres­biterul Gavriil Hanga. Despărţendu­-mă cu 4iua de an‘ dela locul, unde m’a chemat încrederea onorabilei comisiuni administrative a tipografiei archi­­diecesane, şi unde din toata inima mea am lucrat pentru ca diam­ul nostru archidiecesan „Telegraful Roman“ cu demnitate să-şi în­­deplinescă misiunea sa, la despărţire aduc mulţămitele mele cele mai sincere tuturora, cari m’au sprijinit şi mi-au arătat bunăvoinţă în activitatea mea ca redactor la diam­ul nostru archidiecesan „Telegraful Roman“. Sibiiu, 31 Decembre, 1895. I­r. Nicolau Olariu. D­upă­ ce stimabilul meu antecesor în urma motivelor invocate a fost dispensat de la redacţiunea O­ariului „Telegraful Român“, onorabila comisiune administrativă a tipogra­fiei archidiecesane a binevoit a mă chema pe mine la redactarea şi conducerea acestui diariu. Prin aceasta stm deci chemat prin în­crederea numitei comisiuni la o nouă activi- Noutăţi. Avis. Domnii membri ai clubului mu­nicipal român din comitatul Sibiiului sunt invitaţi prin aceasta la şedinţă pe Vineri în 17 Ianuarie n. 1896 la 5 ore p. m. în localităţile casinei române din j­o­c în cauza înfiinţării şi constituirii clubu­rilor cercuale în cercurile electorale din co­mitat. Participarea respective representarea tu­turor cercurilor electorale din comitat la aca­stă şedinţă este deosebit dorită. Sibiiu, în 12 ianuarie 1896. Biroul clubului municipal român. Dr. N. Vecerdea, secretar. Ioan de Preda, preşedinte. * * * Sic transit gloria mumii. Intre spi­rile «hileii a­duse de „B. H.“ dela 12 a lunei curente, aflăm şi urm&torea: Până când We­kerle era ministru president al Ungariei, por­tretul seu decora şi chilia primăriului din Chichinda mare. Er acum, când altul îi ocupă locul, posa bine arătătore şi sub­cctare a ajuns de decoraţie în chilia servitoriu- l­u­i orăşenesc. Heu ! Sic transit gloria mundi! * * * Invitare. In şedinţa generală de con­stituire a reuniunei filiale „La crucea albă“, pentru ocrotirea orfanilor (Findelhaus und Kindesschutzverein „Zum weisen Kreuze“.) Ordinea de z1: 1- Propunerea de a se con­stitui o reuniune filială în comitatul Sibiiu­lui. 2. Alegerea comitetului. Sibiiu la 12 Ianuarie 1896. Comitetul provisor. * * » Sicriu din hârtie. Technicei moderne i-a succes deja a pregăti de aşa hârtia, încât poţi face din ea toate obiectele, de cari au lipsă oamenii vieţuitori. Sunt ele făcute din hârtie, au edificat case din hârtie şi nu nu­mai un vapor strătaie undele oceanului, care e construit cu toate părţile lui din hârtie, ba sunt în America chiar şi cupee la drumul ferat făcute din hârtie. După cei vii au ve­nit rândul la cei morţi In timpul mai nou pregătesc şi sicriuri din hârtie. In New-York s’a ridicat prima fabrică, în care se fac si­criuri din hârtie după diferite stiluri şi cari au forma întru toate ca cele de lemn. Recomandă o foaie nemţăscă — dacă pre­ste tot sunt recomandabile sicriele — acea­sta specie de sicriu, fiind cu mult mai ief­tine, ca cele de lemn. f­osta redacţiunii. Celor interesaşi în alegerea de paroch în Copia. Acte menite a-şi afla resobire la forurile bisericesc nu putem publica în ailaviul nostru. Loterie. Sâmbătă, în 11 Ianuari^i. 1896. Viena: 82 50 76 38 « Timişura: 56 65 25 57 «­ 3 Oposiţiuniea şi pacea ii­iben­iului­ Ne aducem încă bine aminte de articolul de Crăciun scris de şeful par­tidei naţionale, contele Appoinyi, prin care acesta sub anumite condiţiini tinde mână de pace guvernului, ca serbarea mileniului să nu fie tulburată prin în­şişi fiii naţiunii magiare, aparţinători diferitelor partide politice. Lucru de sine înţeles, când cel m­ai slab, deşi neîndreptăţit, tinde mâna de pace contrariului său mai tare. Ace­sta o poate face ori din interesul con­servării proprii, ori din interese mai­ înalte, ca o serbare atât de m­omen­­tudsă cum este­­ mileniul magiarilor, să nu fie comprom­tată înaintea străi­nătății. . Dar că are contrariul n-va atât­­ de generos ori prudent­, ca să pruvescă­­ acele condiţiuni, este o altă întrebare. Acesta atârnă prima loco dela intere­sele conservării proprii, şi în locul al doilea dela simţul său de dreptate ,şi echitate. Condiţiunea pusă de contele Ap­­ponyi, a fost: aducerea unei legi prin care să se curme abusurile sever­ite din partea partidei guvernamentale la alegerile de deputaţi pentru parlament. Condiţiune destul de acceptată la­ carea în stare adevăr constituţionale şi unde se observă sfinţenia legii, nici nu ar avea loc, fiind superfluă , c ci ob­servarea legii esistente de sine se în­ţelege. Dar la noi nu-i aşa. La noi abusurile săvârşite din par­tea detentorilor puterii au ajuns la cul­mea scandalului; au ajuns ca nu nu­mai noi, naţionalităţile, se plângem con­tra lor, ci chiar şi fiii naţiunii favorite să strige de durere sub presiunea lor. Noi hotărît, ne îndoim, că baro­nul Bânffy va primi cu sinceritate mâna de pace întinsă din partea con­telui Apponyi. Adevărat, că dr. Bânffy la aparenţă a primit în principiu ofer­­tul de pace, dar cine stie după ce va cunoasce toate detaiurile acelui ofert, ori şi numai va presimţi consecvenţele lui, îl va primi, ori îl va refusa fără ge­­nare. Mai probabil, că-l va refusa decât îl va primi. Era pentru­ ce. Pentru cabinetul Bánffy şi pen­tru p­artidul seu, alegerile de deputaţi aşa precum sau făcut până acum sunt condiţiune de viaţă. I

Next