Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)

1897-07-22 / nr. 80

318 Mişcările republicane în Portuga-­­­lia iau un caracter foarte periculos, căci încep a se lăţi şi în armată. La promovarea ace­stora contribue în mod indirect chiar şi mi­­nistrul-presidente Lucian Decastro, care le re­­fuză aplicarea mijloacelor de oprimare propuse de soţii sei miniştrii. In urma acestor împre­­giurări, republicanii ameninţă nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta. Din causa aceasta, si­tuaţia inspiră seriose îngrijiri. Revoluţiune în Indii. Cu totă dom­nia înţeleptă a reginei Victoria a Angliei, nici vastul imperiu angles nu se bucură de pace deplină pretutindenea. E solut, câtă mi­­seriă a produs ciuma în timpul din urmă în India, carea a mai fost bântuită apoi şi de foamete, carea încă n’a încetat. Pentru delă­­turarea acestor plage înfricoşate, guvernul angles a luat toate disposiţiile posibile, dar în cele mai multe părţi fără nici un resultat, căci populaţiunea simţindu-se atacată în sentimen­tele sale religiose prin multe disposiţii din acestea, s’a revoltat. Norocul numai, că di­feritele popoare indigene n’au nici o legătură politică ori confesională între sine şi astfel nu pot resista cu succes contra anglesilor. Numai aşa se explică, cum de o mână de oam­eni, anglesii, pot ţine în frâu o ţară atât de vastă şi populată. Programe şcolare. (Urmare). Date din cronica institutului. Ca momente mai însemnate din viaţa institutului sunt a se înregistra şi în acest an şcolariu schimbările ivite în statul per­sonal al corpului profesoral şi adecă, profe­sorul ordinar provisoriu din secţiunea teolo­gică, Dr. Vasiliu Saftu, fiind ales în decursul feliilor de vară paroch în Braşov-Scheia, încă înainte de începerea anului şcolariu a renunţat la postul avut de profesor semina­­rial, şi prin ordinul consistorial din 8 Octobre 1896 Nr. 6727 B., s’a numit profesor ordi­­nariu provisoriu pentru acest post, profesorul mai nainte suplent Dr. Ioan Stroia, în c­ilele dela începutul lunei Septembre, în conformitate cu disposiţiunile regulamen­tului seminarial, s’au efeptuit înmatriculările şi s’au ţinut examenele de primire, amendare, private şi suplementare, despre ceea­ ce mai în special se face amintire la alt loc. Terminate aceste agende, prelegerile s’au început în regulă la 9 Septembre, or la 12 Septembre s’a făcut inaugurarea festivă a anului şcolariu prin serviciu divin şi invo­carea Duchului sânt şi prin o vorbire oca­­sională rostită de directorul, cu care ocasiune şi fostul profesor Dr. Vasiliu Saftu şi-a luat adio dela corpul profesoral şi dela elevi, în decursul acestui an şcolariu institutul a fost cercetat de Preacuvioşia Sa de archi­­mandrit-vicariu archiepiscopesc Dr. Marion Puşcariu, ca representant al Ven. Consistoriu, asistând şi la câte­va prelegeri, precum şi din partea nou denumitului inspector regesc de scole al comitatului Sibiiului, Preastim. Domn Dr. Pintér Gábor, în 9/21 Mai, elevii din cursul III, teo­logic şi pedagogic, sub conducerea profeso­rului din Economie, D. Comşa, au participat la prelegerea şi demonstraţiunile practice ţi­nute aici în Sibiiu de exmisul ministerial învăţătoriu ambulant de stupărit, Andreiu Abend din Aiud. Ca un moment mai însemnat în ce pri­vesce arangiamentul internatului se amintesce, că pentru ameliorarea întocmirilor interne ale institutului, încă în primăvara anului 1896 s’a început zidirea unui nou edificiu semi­narial, cu meniţiunea de a fi folosit pentru dormitorii şi refectoriu. Terminată zidirea, în 8 Novembre 1896, dupâ­ ce mai întâiu s’a făcut sânţirea apei în presenţa corpului pro­fesoral şi a elevilor, şi din partea directorului s’a rostit o vorbire corespun­ tătore însemnă­tăţii momentului, noul edificiu s’a luat în fo­losire, şi prin acest edificiu s’a ameliorat în mod însemnat starea institutului din punct de vedere higienic. în fine tot la acest loc trebue să ne împlinim şi o tristă datorinţă. Directorul semin, emeritat Ioan Hannia, carele după un ser­viciu, ca profesor şi parte şi director aproape un jumătate de secol, la 1 Septembre 1895 s’a fost retras în stare de odichnă, la 30 Martie a. c. a repausat în Domnul. Corpul profesoral, din acest incident trist­­şi-a manifestat tributul seu de recuno­­scinţă şi condolenţă în modul următoriu: pe edificiul seminarial s’a arborat flamura na­­gră; familiei reposatului profesorii i-au expri­mat condolență în corpore; ijiua del Aprile, ca diua înmormentărei, s’a declarat di liberă de prelegeri; în loc de cunună pe sicriu, membrii corpului profesoral au contribuit o sumă ecuivalentă la fondul special al socie­tăţii de lectură „Andreiu Şaguna“, pentru ajutorarea membrilor ei în cas de morb; la actul înmormântărei atât profesorii, cât şi elevii s’au presentat în corpore, executând cântările funebrale corul seminarial; şi în fine în nu­mele institutului, la înmormântare s’a rostit o cuvântare funebrală prin directorul. Din datele biografice ale reposatului încât se refer la activitatea sa din institut se amintesc urmatorele: S’a născut la 20 Martiu 1818, în co­muna Sadu, comitatul Sibiiu, din părinţi economi. Studiile gimnasiale le-a făcut în Sibiiu și le-a completat în Cluj. Studiile academice le-a făcut la universitatea din Viena, unde a absolvat teologia în internatul Sancta Barbara. Reîntors acasă, în 7 Octobre 1845 a fost numit secretariu consistorial, la 29 De­cembre 1848 e numit profesor seminarial, or la 6 Iuniu 1865 e numit şi de director la acest institut, funcţionând până la 1 Sep­­tembre 1895, când s’a retras în stare de odichnă. (Va urma). FOITA. O călătorie cu un a­puicaitori­a, de drept. Portret de Mark Twain. (Urmare). — într’adevăr acâsta a fost o bună apucătură diplomatică, — trei apucături di­plomatice foarte bune. — Acâsta?! Acâsta nu a fost diplo­maţie. D-ta eşti în erore, diplomaţ­a e cu totul alt­ceva, în caşul recent nu s’a putut acomoda diplomaţia, — acei mişei beţivi nici nu o ar fi înţeles. Repetesc, acâsta nu a fost diplomaţie, acesta a fost violență. — Ori­ce a fost — am adaus la acesta — d-ta ai lucrat foarte corect. — Despre acesta stm convins. în caşul acesta violența a fost tot așa de nece­sară, ca și justificabilă. — Și dacă îm permit a întreba, acest al doilea procedeu acomodedi-1 adeseori? — Oh! foarte rar. La 5—6 luni odată. — Și nu te temi, că li s’ar putea întâm­pla ceva nenorocire?... — Nenorocire?! Dar n’ai observat d-ta, că așa 'i am aruncat pe tustrei, ca să nu cadă pe sine sau în cap, ci pe foale? Aceasta n’am observat-o, adevărul spu­­indu-i, dar­­ am credut-o bucuros, parte pen­tru liniştirea mea proprie.... A doua 4* după amedi am plecat la Boston. — în sala de aşteptare a gărei am observat un domn bătrân, palid, care după exterior se vedea a nu fi din oraş. Bătrânul şedea lângă uşa sălii şi cu un picior ţinea uşa puţin deschisă, ca să respire aer mai curat, căci — trebue să recunosc — aerul din sală era încărcat de fumuri de diverse mirosuri. Deodată grăbi spre uşă un hamal de la gară. Aşa se vede, că hamalul avea o trăiră grabnică şi totodată era şi rău dis­pus, căci trecând pe lângă sârmanul bătrân şi aruncându-i o privire nu tocmai amicală,­­i-a trântit ușa cu putere pe picior, unii au început a râde, dar domnul cel bătrân sfiicios s’a tras puțin mai departe dela uşe. Nu peste mult a intrat în sală un oficial dela gară, portar sau altceva. — Portar, i-la grăi maiorul, unde și cui trebue să denunță omul, dacă are vre­o plânsare contra vre-unui servitor dela tren. — Ce plânsare aveţi, întrebă funcţi­onarul. Maiorul atunci i-a descoperit tot ce s’a întâmplat cu bietul bătrân. Funcţiona­rului, după cum se vede, i-a plăcut întâm­plarea. — Aceea voiţi să «ziceţi — 4ise — c& hamalul nu a 4's nimic, fără a trântit ușa pe piciorul onorabilului domn.... — Nu a zis nici un cuvânt — res­­punse maiorul, ca și cum ar fi voit să facă prin acesta, că hamalul, dacă s’a grăbit așa de tare, încât nu a avut timp, ca să închidă ușa frumos, cel puțin a trebuit să-l facă atent pe domnul bătrân, ca să-’și tragă piciorul de acolo la timp. — îmi pare rău domnule, — 4^se fun­­cţionarul, — oare, ce basă poate avea denunţa­rea, dacă servitorul nu a 4is nici 0 vorbă. Daca voiţi a pârî, că un hamal dela tren a vătămat pe un domn, mai întâiu aveţi să fiţi întrebaţi, că ce a 4is respectivul hamal. D­­a recunosci, că nu a zis nimic. Statutele societăței trenului prescriu pedapsă numai contra acelor amploiați, cari vorbesc sau răspund grobian călătorilor. în caşul acesta pâra nu ar avea nici o basă... Publicul însoți vorbirea filosofică a am­ploiatului cu un murmur aprobătoriu. Ma­iorul nu s’a lăsat învins. — în caşul present, aşa dară nu se află vină în procedura hamalului, fără în defectuositatea statutelor societăţei trenurilor, cari conced funcţionarilor atari fapte faţă de publicul călătoriu. Din norocire călătoresc la o rudenie, care e consilier în direcţiunea societăţei trenurilor şi în modul acesta voiu atrage atenţiunea cercurilor conducătoare faţă de aceasta defectuositate, şi sperez, că nu voi osteni fără resultat... Deodată s’a schimbat disposiția cea bună a funcționarului. — Credeți-mi, vă rog — mige foarte umilit — că nu e demn a te osteni pentru un lucru aşa de neînsemnat atât d-vostră, cât şi pe respectivul domn consilier direcţional. Hamalii dela gară stau sub inspecţiunea mea şi eu voiu chema la moment pe res­pectivul şi-l voi sili, ca să deie satisfacţie mult onorabilului domn, dar numai aşa verbal... (Va urma.) TELEGRAFUL ROMAN. Noutăţi. Părechea regală română la Ischl. In prima jumătate a lunei August, regele României Carol, cu regina Elisaveta vor cer­ceta părechea domnitoare a Austro Ungariei la Ischl, unde vor sta dove­dile. Pentru pri­mirea ospeţilor regali, mai mulţi membri ai casei domnitoare încă vor sosi la Ischl. Va fi de faţă cu prilejul acela la Ischl şi con­tele Goluchowsky. * * * Primarul capitalei Ungariei Ruth Károly a încetat din viaţă la Budapesta. Sâmbătă, în etate de 76 ani, după un ser­­ciu de 24 ani ca primar. Ruth a suferit de mai multă vreme de bolă de ficat. * * * Cununie. Eugenia M. Mirc­ea şi Pa­triciu Pin­tea anunţă cununia lor „reli­giosă“, ce se va celebra Duminecă, în 27 Iuliu st. v. a. c. la 11 ore a. m. in biserica gr.-or. din Caţa. * * * Inaugurarea monumentului lui Pe­töfi s’a săvârşit Sâmbătă pe lângă mari fe­stivităţi. Representată a fost la festivitate ungurimea întregă, parlamentul, societăţile scientifice, comitatele, oraşele. Secuimea încă s’a înfăţişat la serbare în număr foarte mare, sub conducerea lui Ugren­a. Festivitatea s’a înce­put pe plaiul de lângă comuna Ferihaz, unde s’a inaugurat o columnă comemorativă în amintirea poetului cădut în luptă. Au vor­bit aci fişpanul şi un fost hon­ved din 48. Szász Gerő, — şi s’au aşertat mulţime de coroane pe monument. După inaugurarea co­lumnei, publicul s'a adunat în jurul statuei poetului, ridicată înaintea casei comitatense, la Sighiștra. Desvălirea monumentului s’a început prin vorbirea com­telui suprem Sán­dor László. Au mai rostit vorbiri entusiaste Bartók Lajos și Pósa Lajos. Statua a fost dată în grija vicespanului comitatens. După prând s’a arangiat banchet. Sora s’a dat bal.­t timpul sântei liturgii, când preotul se rogă la altariul Dlui „pentru înmulţirea rudelor pământului şi pentru vremi cu pace“. Noi ştim, că clăcile sunt pentru cei seraci şi nenorociţi, şi nu pentru cei bogaţi şi îmbuibaţi. Numai sub condiţiunea acesta admite biserica în unele caşuri excepţionale lucrul în sărbăto­ri, ori în caşuri de calami­tăţi publice. Şi veu face şi poporul, că merge la lucru chiar şi sub numele de „clacă“ la ast­fel de oameni în sărbători. Dacă nu ar merge, numai spre binele lui ar fi, căci atunci ar fi siliţi a-l duce la lucru în celelalte zile, de lucru, pe lângă plată mai bună. Aşa însă, în ne­­sciinţa lui, ori din lăcomie după o porţie de otravă jidovéscu (rachiu), tocmai el îi des­­merde şi îmbuibă şi tot n’are nici un ajutor şi nici o cruţare dela ei în caşuri de nevoi, ci se face şi de râs înaintea celorlalte nea­­muri străine, dar mai cu seama înaintea ji­dovilor, a căror otravă o consumă. Deci cu drept cuvânt susţine corespon­dentul nostru, că multe rele ne-au venit nu atât din partea străinilor, ci mai mult din partea unor inteligenţi de ai noştri, cari nu-şi pricep chemarea în sinul poporului nostru atât de apăsat de străini şi rămas înapoi în cultură şi bunăstare materială din vina ace­stora. „Şi dacă sarea se va împuţi, cu ce se va săra“ dice s. scriptură. Deci, unde sunteţi „preoţi cu crucea’n frunte“ ? Un sergent — milionar. In San­ Francisco a murit anul trecut un milionar, originar din Ungaria, cu numele Gal­ló András. Neavând familie, sumedenia de bani (6 milioane) a credit-o un nepot al lui, Galló József, de present sergent la o orchestră mi­litară. * * * * * * Clacă în sărbători. Din ţara lui Bánffy (comitatul Solnoc-Dobâca) primim o corespondenţă mai lungă, în care ni se scriu multe de tóte, dar numai lucruri îmbucurătore nu. Aşa între altele, corespon­dentul nostru constată la începutul scrisoarei sale, că legile noue politice-bisericesci, cari preste tot sunt constatate ca un isvor de de­­moralisare, până acum n’au adus atâta stri­căciune în sinul poporului nostru, câtă au adus unii notari, judi, ba chiar şi preoţi, cari fără pic de mustrare de consciinţă calcă în picidre obiceiurile şi datinele sântei noa­stre biserici strămoşesci şi obiceiurile şi da­tinele poporului nostru român. Una din ace­ste fărădelegi este aceea, că nu se ruşinază de oameni, dacă nu se tem de D-ljeu, a scoate pe oameni la lucru (la sapă, la secere, la casă etc.) sub numele nevinovat de altcum de „clacă" în Dumineci şi sărbători, şi încă oameni dintre cei mai avuţi din giurul acela. Dar nu numai atâta, ci o fac aceasta înşişi I în persoana ori prin argații lor chiar p­e * * * Pe monumentul lui Petőfi a trimis o cunună de lauri romanțieriul renumit Dr. Jókai Mór, prietinul din copilărie al poetului. * * * Invitare la petrecerea de véra, ce o va arangia tinerimea română din Sălciua, Du­minecă, în 8 August 1897 st. n. în sala şco­­lei din loc. Prețul întrărei: de persoana 80 cr., de familie 1 fl. 50 cr. începutul la 3 ore p. m. Venitul curat este destinat pentru procurarea de cărți copiilor săraci dela scoala din loc. Suprasolvirile se curteaza cu multă­­Catastrofă într’un teatru, în tea­trul de vară din oraşul Paducah (statu Kentucky) s’a întâmplat zilele trecute o catastrofă înfioratoare. Representaţia era pe sfîrşite, când un petard dela focul bengalic a explodat, aprintjând hainele unui teatralist. Focul a aprins şi culisele şi s’a respândit cu iuţală. S’a născut o panică grozavă între actori şi public, toţi grabeau spre eşi­i, în mită.* * * Un foc teribil a bântuit dilele aceste la staţiunea din Moscva. 300 vagoane cu ce­realii, 15 vagoane cu altfel de transporturi, 5 cisterne cu petroleu, un magazin cu ma­nufacturi şi 100 vagoane goale au ars cu de­săvârșire.* * *

Next