Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)
1897-07-22 / nr. 80
318 Mişcările republicane în Portuga-lia iau un caracter foarte periculos, căci încep a se lăţi şi în armată. La promovarea acestora contribue în mod indirect chiar şi ministrul-presidente Lucian Decastro, care le refuză aplicarea mijloacelor de oprimare propuse de soţii sei miniştrii. In urma acestor împregiurări, republicanii ameninţă nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta. Din causa aceasta, situaţia inspiră seriose îngrijiri. Revoluţiune în Indii. Cu totă domnia înţeleptă a reginei Victoria a Angliei, nici vastul imperiu angles nu se bucură de pace deplină pretutindenea. E solut, câtă miseriă a produs ciuma în timpul din urmă în India, carea a mai fost bântuită apoi şi de foamete, carea încă n’a încetat. Pentru delăturarea acestor plage înfricoşate, guvernul angles a luat toate disposiţiile posibile, dar în cele mai multe părţi fără nici un resultat, căci populaţiunea simţindu-se atacată în sentimentele sale religiose prin multe disposiţii din acestea, s’a revoltat. Norocul numai, că diferitele popoare indigene n’au nici o legătură politică ori confesională între sine şi astfel nu pot resista cu succes contra anglesilor. Numai aşa se explică, cum de o mână de oameni, anglesii, pot ţine în frâu o ţară atât de vastă şi populată. Programe şcolare. (Urmare). Date din cronica institutului. Ca momente mai însemnate din viaţa institutului sunt a se înregistra şi în acest an şcolariu schimbările ivite în statul personal al corpului profesoral şi adecă, profesorul ordinar provisoriu din secţiunea teologică, Dr. Vasiliu Saftu, fiind ales în decursul feliilor de vară paroch în Braşov-Scheia, încă înainte de începerea anului şcolariu a renunţat la postul avut de profesor seminarial, şi prin ordinul consistorial din 8 Octobre 1896 Nr. 6727 B., s’a numit profesor ordinariu provisoriu pentru acest post, profesorul mai nainte suplent Dr. Ioan Stroia, în cilele dela începutul lunei Septembre, în conformitate cu disposiţiunile regulamentului seminarial, s’au efeptuit înmatriculările şi s’au ţinut examenele de primire, amendare, private şi suplementare, despre ceea ce mai în special se face amintire la alt loc. Terminate aceste agende, prelegerile s’au început în regulă la 9 Septembre, or la 12 Septembre s’a făcut inaugurarea festivă a anului şcolariu prin serviciu divin şi invocarea Duchului sânt şi prin o vorbire ocasională rostită de directorul, cu care ocasiune şi fostul profesor Dr. Vasiliu Saftu şi-a luat adio dela corpul profesoral şi dela elevi, în decursul acestui an şcolariu institutul a fost cercetat de Preacuvioşia Sa de archimandrit-vicariu archiepiscopesc Dr. Marion Puşcariu, ca representant al Ven. Consistoriu, asistând şi la câteva prelegeri, precum şi din partea nou denumitului inspector regesc de scole al comitatului Sibiiului, Preastim. Domn Dr. Pintér Gábor, în 9/21 Mai, elevii din cursul III, teologic şi pedagogic, sub conducerea profesorului din Economie, D. Comşa, au participat la prelegerea şi demonstraţiunile practice ţinute aici în Sibiiu de exmisul ministerial învăţătoriu ambulant de stupărit, Andreiu Abend din Aiud. Ca un moment mai însemnat în ce privesce arangiamentul internatului se amintesce, că pentru ameliorarea întocmirilor interne ale institutului, încă în primăvara anului 1896 s’a început zidirea unui nou edificiu seminarial, cu meniţiunea de a fi folosit pentru dormitorii şi refectoriu. Terminată zidirea, în 8 Novembre 1896, dupâ ce mai întâiu s’a făcut sânţirea apei în presenţa corpului profesoral şi a elevilor, şi din partea directorului s’a rostit o vorbire corespun tătore însemnătăţii momentului, noul edificiu s’a luat în folosire, şi prin acest edificiu s’a ameliorat în mod însemnat starea institutului din punct de vedere higienic. în fine tot la acest loc trebue să ne împlinim şi o tristă datorinţă. Directorul semin, emeritat Ioan Hannia, carele după un serviciu, ca profesor şi parte şi director aproape un jumătate de secol, la 1 Septembre 1895 s’a fost retras în stare de odichnă, la 30 Martie a. c. a repausat în Domnul. Corpul profesoral, din acest incident tristşi-a manifestat tributul seu de recunoscinţă şi condolenţă în modul următoriu: pe edificiul seminarial s’a arborat flamura nagră; familiei reposatului profesorii i-au exprimat condolență în corpore; ijiua del Aprile, ca diua înmormentărei, s’a declarat di liberă de prelegeri; în loc de cunună pe sicriu, membrii corpului profesoral au contribuit o sumă ecuivalentă la fondul special al societăţii de lectură „Andreiu Şaguna“, pentru ajutorarea membrilor ei în cas de morb; la actul înmormântărei atât profesorii, cât şi elevii s’au presentat în corpore, executând cântările funebrale corul seminarial; şi în fine în numele institutului, la înmormântare s’a rostit o cuvântare funebrală prin directorul. Din datele biografice ale reposatului încât se refer la activitatea sa din institut se amintesc urmatorele: S’a născut la 20 Martiu 1818, în comuna Sadu, comitatul Sibiiu, din părinţi economi. Studiile gimnasiale le-a făcut în Sibiiu și le-a completat în Cluj. Studiile academice le-a făcut la universitatea din Viena, unde a absolvat teologia în internatul Sancta Barbara. Reîntors acasă, în 7 Octobre 1845 a fost numit secretariu consistorial, la 29 Decembre 1848 e numit profesor seminarial, or la 6 Iuniu 1865 e numit şi de director la acest institut, funcţionând până la 1 Septembre 1895, când s’a retras în stare de odichnă. (Va urma). FOITA. O călătorie cu un apuicaitoria, de drept. Portret de Mark Twain. (Urmare). — într’adevăr acâsta a fost o bună apucătură diplomatică, — trei apucături diplomatice foarte bune. — Acâsta?! Acâsta nu a fost diplomaţie. D-ta eşti în erore, diplomaţa e cu totul altceva, în caşul recent nu s’a putut acomoda diplomaţia, — acei mişei beţivi nici nu o ar fi înţeles. Repetesc, acâsta nu a fost diplomaţie, acesta a fost violență. — Orice a fost — am adaus la acesta — d-ta ai lucrat foarte corect. — Despre acesta stm convins. în caşul acesta violența a fost tot așa de necesară, ca și justificabilă. — Și dacă îm permit a întreba, acest al doilea procedeu acomodedi-1 adeseori? — Oh! foarte rar. La 5—6 luni odată. — Și nu te temi, că li s’ar putea întâmpla ceva nenorocire?... — Nenorocire?! Dar n’ai observat d-ta, că așa 'i am aruncat pe tustrei, ca să nu cadă pe sine sau în cap, ci pe foale? Aceasta n’am observat-o, adevărul spuindu-i, dar am credut-o bucuros, parte pentru liniştirea mea proprie.... A doua 4* după amedi am plecat la Boston. — în sala de aşteptare a gărei am observat un domn bătrân, palid, care după exterior se vedea a nu fi din oraş. Bătrânul şedea lângă uşa sălii şi cu un picior ţinea uşa puţin deschisă, ca să respire aer mai curat, căci — trebue să recunosc — aerul din sală era încărcat de fumuri de diverse mirosuri. Deodată grăbi spre uşă un hamal de la gară. Aşa se vede, că hamalul avea o trăiră grabnică şi totodată era şi rău dispus, căci trecând pe lângă sârmanul bătrân şi aruncându-i o privire nu tocmai amicală,i-a trântit ușa cu putere pe picior, unii au început a râde, dar domnul cel bătrân sfiicios s’a tras puțin mai departe dela uşe. Nu peste mult a intrat în sală un oficial dela gară, portar sau altceva. — Portar, i-la grăi maiorul, unde și cui trebue să denunță omul, dacă are vreo plânsare contra vre-unui servitor dela tren. — Ce plânsare aveţi, întrebă funcţionarul. Maiorul atunci i-a descoperit tot ce s’a întâmplat cu bietul bătrân. Funcţionarului, după cum se vede, i-a plăcut întâmplarea. — Aceea voiţi să «ziceţi — 4ise — c& hamalul nu a 4's nimic, fără a trântit ușa pe piciorul onorabilului domn.... — Nu a zis nici un cuvânt — respunse maiorul, ca și cum ar fi voit să facă prin acesta, că hamalul, dacă s’a grăbit așa de tare, încât nu a avut timp, ca să închidă ușa frumos, cel puțin a trebuit să-l facă atent pe domnul bătrân, ca să-’și tragă piciorul de acolo la timp. — îmi pare rău domnule, — 4^se funcţionarul, — oare, ce basă poate avea denunţarea, dacă servitorul nu a 4is nici 0 vorbă. Daca voiţi a pârî, că un hamal dela tren a vătămat pe un domn, mai întâiu aveţi să fiţi întrebaţi, că ce a 4is respectivul hamal. Da recunosci, că nu a zis nimic. Statutele societăței trenului prescriu pedapsă numai contra acelor amploiați, cari vorbesc sau răspund grobian călătorilor. în caşul acesta pâra nu ar avea nici o basă... Publicul însoți vorbirea filosofică a amploiatului cu un murmur aprobătoriu. Maiorul nu s’a lăsat învins. — în caşul present, aşa dară nu se află vină în procedura hamalului, fără în defectuositatea statutelor societăţei trenurilor, cari conced funcţionarilor atari fapte faţă de publicul călătoriu. Din norocire călătoresc la o rudenie, care e consilier în direcţiunea societăţei trenurilor şi în modul acesta voiu atrage atenţiunea cercurilor conducătoare faţă de aceasta defectuositate, şi sperez, că nu voi osteni fără resultat... Deodată s’a schimbat disposiția cea bună a funcționarului. — Credeți-mi, vă rog — mige foarte umilit — că nu e demn a te osteni pentru un lucru aşa de neînsemnat atât d-vostră, cât şi pe respectivul domn consilier direcţional. Hamalii dela gară stau sub inspecţiunea mea şi eu voiu chema la moment pe respectivul şi-l voi sili, ca să deie satisfacţie mult onorabilului domn, dar numai aşa verbal... (Va urma.) TELEGRAFUL ROMAN. Noutăţi. Părechea regală română la Ischl. In prima jumătate a lunei August, regele României Carol, cu regina Elisaveta vor cerceta părechea domnitoare a Austro Ungariei la Ischl, unde vor sta dovedile. Pentru primirea ospeţilor regali, mai mulţi membri ai casei domnitoare încă vor sosi la Ischl. Va fi de faţă cu prilejul acela la Ischl şi contele Goluchowsky. * * * Primarul capitalei Ungariei Ruth Károly a încetat din viaţă la Budapesta. Sâmbătă, în etate de 76 ani, după un serciu de 24 ani ca primar. Ruth a suferit de mai multă vreme de bolă de ficat. * * * Cununie. Eugenia M. Mircea şi Patriciu Pintea anunţă cununia lor „religiosă“, ce se va celebra Duminecă, în 27 Iuliu st. v. a. c. la 11 ore a. m. in biserica gr.-or. din Caţa. * * * Inaugurarea monumentului lui Petöfi s’a săvârşit Sâmbătă pe lângă mari festivităţi. Representată a fost la festivitate ungurimea întregă, parlamentul, societăţile scientifice, comitatele, oraşele. Secuimea încă s’a înfăţişat la serbare în număr foarte mare, sub conducerea lui Ugrena. Festivitatea s’a început pe plaiul de lângă comuna Ferihaz, unde s’a inaugurat o columnă comemorativă în amintirea poetului cădut în luptă. Au vorbit aci fişpanul şi un fost honved din 48. Szász Gerő, — şi s’au aşertat mulţime de coroane pe monument. După inaugurarea columnei, publicul s'a adunat în jurul statuei poetului, ridicată înaintea casei comitatense, la Sighiștra. Desvălirea monumentului s’a început prin vorbirea comtelui suprem Sándor László. Au mai rostit vorbiri entusiaste Bartók Lajos și Pósa Lajos. Statua a fost dată în grija vicespanului comitatens. După prând s’a arangiat banchet. Sora s’a dat bal.t timpul sântei liturgii, când preotul se rogă la altariul Dlui „pentru înmulţirea rudelor pământului şi pentru vremi cu pace“. Noi ştim, că clăcile sunt pentru cei seraci şi nenorociţi, şi nu pentru cei bogaţi şi îmbuibaţi. Numai sub condiţiunea acesta admite biserica în unele caşuri excepţionale lucrul în sărbători, ori în caşuri de calamităţi publice. Şi veu face şi poporul, că merge la lucru chiar şi sub numele de „clacă“ la astfel de oameni în sărbători. Dacă nu ar merge, numai spre binele lui ar fi, căci atunci ar fi siliţi a-l duce la lucru în celelalte zile, de lucru, pe lângă plată mai bună. Aşa însă, în nesciinţa lui, ori din lăcomie după o porţie de otravă jidovéscu (rachiu), tocmai el îi desmerde şi îmbuibă şi tot n’are nici un ajutor şi nici o cruţare dela ei în caşuri de nevoi, ci se face şi de râs înaintea celorlalte neamuri străine, dar mai cu seama înaintea jidovilor, a căror otravă o consumă. Deci cu drept cuvânt susţine corespondentul nostru, că multe rele ne-au venit nu atât din partea străinilor, ci mai mult din partea unor inteligenţi de ai noştri, cari nu-şi pricep chemarea în sinul poporului nostru atât de apăsat de străini şi rămas înapoi în cultură şi bunăstare materială din vina acestora. „Şi dacă sarea se va împuţi, cu ce se va săra“ dice s. scriptură. Deci, unde sunteţi „preoţi cu crucea’n frunte“ ? Un sergent — milionar. In San Francisco a murit anul trecut un milionar, originar din Ungaria, cu numele Galló András. Neavând familie, sumedenia de bani (6 milioane) a credit-o un nepot al lui, Galló József, de present sergent la o orchestră militară. * * * * * * Clacă în sărbători. Din ţara lui Bánffy (comitatul Solnoc-Dobâca) primim o corespondenţă mai lungă, în care ni se scriu multe de tóte, dar numai lucruri îmbucurătore nu. Aşa între altele, corespondentul nostru constată la începutul scrisoarei sale, că legile noue politice-bisericesci, cari preste tot sunt constatate ca un isvor de demoralisare, până acum n’au adus atâta stricăciune în sinul poporului nostru, câtă au adus unii notari, judi, ba chiar şi preoţi, cari fără pic de mustrare de consciinţă calcă în picidre obiceiurile şi datinele sântei noastre biserici strămoşesci şi obiceiurile şi datinele poporului nostru român. Una din aceste fărădelegi este aceea, că nu se ruşinază de oameni, dacă nu se tem de D-ljeu, a scoate pe oameni la lucru (la sapă, la secere, la casă etc.) sub numele nevinovat de altcum de „clacă" în Dumineci şi sărbători, şi încă oameni dintre cei mai avuţi din giurul acela. Dar nu numai atâta, ci o fac aceasta înşişi I în persoana ori prin argații lor chiar pe * * * Pe monumentul lui Petőfi a trimis o cunună de lauri romanțieriul renumit Dr. Jókai Mór, prietinul din copilărie al poetului. * * * Invitare la petrecerea de véra, ce o va arangia tinerimea română din Sălciua, Duminecă, în 8 August 1897 st. n. în sala şcolei din loc. Prețul întrărei: de persoana 80 cr., de familie 1 fl. 50 cr. începutul la 3 ore p. m. Venitul curat este destinat pentru procurarea de cărți copiilor săraci dela scoala din loc. Suprasolvirile se curteaza cu multăCatastrofă într’un teatru, în teatrul de vară din oraşul Paducah (statu Kentucky) s’a întâmplat zilele trecute o catastrofă înfioratoare. Representaţia era pe sfîrşite, când un petard dela focul bengalic a explodat, aprintjând hainele unui teatralist. Focul a aprins şi culisele şi s’a respândit cu iuţală. S’a născut o panică grozavă între actori şi public, toţi grabeau spre eşii, în mită.* * * Un foc teribil a bântuit dilele aceste la staţiunea din Moscva. 300 vagoane cu cerealii, 15 vagoane cu altfel de transporturi, 5 cisterne cu petroleu, un magazin cu manufacturi şi 100 vagoane goale au ars cu desăvârșire.* * *