Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)
1897-10-14 / nr. 113
se da chestia din nou spre studiare, şi astfel să ajungă a face un nou încungiur pe la comisii, propun următorul amandament: rămânând şi pe anul curent fără resultat protestele episcopatului nostru in contra feliului de distribuire adoptat de guvern, renunţă la acel ajutor. R. Ciorogariu. A observat, că peste chestiuni de importanţă sa trecut la ordineaidei, şi chestii de mai puţin interes au fost mai temeinic desbătute Ar dori ca pentru viitor să se reguleze, cari sunt chestiuni principale şi principiale în congres, şi cari sunt de ordine mai secundară. Chestia ajutoarelor de stat la noi e chestie veche, şi e o analogie de la „Kulturkampf“-ul din Germania. Şi acolo sa început cu detragerea venitelor preoţesci, s au dat apoi rebonificări, firesce, cu intenţii viţilose. Şi biserica din Germania a renunţat la ajutore. Noi, în faţa tendenţelor primejdioase deasemenea ar trebui să avem bărbăţia, de a nu permite guvernului să ne remunereze preoţii după măsura sa calificatoare. Să enunțăm aici, că preotul, care va primi ajutoriu fără învoirea episcopului său, să fie destituit. Ig. Papp: chestia are două părți: primirea sau neprimirea ajutoriului între condiţiunile cum se asamnă dela guvern, şi împărţirea acelui ajutoriu între cei avisaţi. Relativ la împărţire, comisiunea nu s’a aflat competentă a se pronunţa, pentru că împărţirea cade în dreptul fiecărui episcop. S'a ocupat însé comisia cu partea primă, adecă cu întrebarea primirei seu neprimirei, și tocmai pe basa informățiunilor ce le are, că afacerea este pendentă la V. consistoriu metropolitan, n’a putut face altă propunere, decât cea făcută, adecă propunerea dlui Mangra să se transpună cons. metropolitan, care a cerut, şi în parte a şi primit deja eparchii rapoarte despre procedura guvernului, în cari raport©’ se expun gravaminele contra ingerinţei guvernului la asemnarea ajutoriului, şi special se arată modul ingerinţei guvernului, care discualifică pe unii şi pe alţii dintre cei presentaţi de eparchii, şi le denega ajutoriul. Expune apoi istoricul, cum s’a început şi desvoltat afacerea. Guvernul adecă, înainte de votarea, sancţionarea şi introducerea legilor cunoscute politice bisericesci a cerut dela eparchii conspectul dotaţiunei anuale a tuturor parohiilor. Nici o eparchie n’a aşternut conspectul înainte de a fi supus întrebarea deliberării V. cons. metropolitan. Pe basa condusului acelui V. consistoriu rusé au aşternut conspectul cu expresa declarare, că ajutoriul ce guvernul intenţionază a’l da, biserica ortodoxă română numai aşa e aplicată a’l primi, deci acela se va pune în sumă generală la disposiţia autorităţii bisericesci, chemate a-şi regula în mod autonom dotaţiunea preoţimei sale. Guvernul a arătat apoi, că din suma luată din budgetul statului pe anul 1895 voiesce să împărţască şi preoţimei gr.-or. române, şi a cerut dela eparchii a i se arăta, cari sunt preoţii cei mai avisaţi la ajutoriu, cu expunerea oficiilor de dare pe calea cărora se împartă însuşi ajutoriul. Eparchia Aradului a protestat contra unei asememenea ingerinţe a guvernului de a împărţi însuşi ajutoriul, şi cu provocare la representaţiunea sa anterioară, a denegat aşternerea propunerii, cerând, ca cuota ce compete diecesei Aradului să o trimită la adresa autorităţii diecesare în sumă generală, Guvernul declarând că nu voeşte vătămarea autonomiei bisericesci, a reces de la intenţiunea de a împărţi însuşi ajutoriul, a cerut totuşi conspectul preoţilor avizaţi la ajutoriu, pentru că ,rice, guvernul care dă ajutoriul, ar avea drept să scie şi prealabil, cui se va împărţi acel ajutoriu. Şi după ce guvernul a declarat că banii îi va trimite autorităţii diecesare, i s’a presentat conspectul, a şi urmat ajutoriul pentru 1895, dar dintre cei propuşi guvernul a excepţionat pe mai mulţi, şi dintre protopopi şi dintre preoţi. Consistoriul a demonstrat din nou contra excepţionării, şi guvernul şi-a retras excepţiunea faţă de unii, dar nu faţă de toţi, pentru căjice, că din punct de vedere al controlei, ce-i compete, nu poate admite, ca ajutoriul să se împartă între indivizi, asupra cărora are scrupuli temeinici. Asemenea s’a urmat cu ajutoriul pentru anul 1896. Atunci arăşi s’au excepţionat unii dintre cei propuşi, dar mai puţini decât înainte. Aceste gravamine fiind arătate cons metropolitan cu date positive, şi astfel fiind chestiunea pendentă la cons. metropolitan, ca cel chemat în linia a doua a protesta contra ingerinţei guvernului. — adereaza la propunerea comisiunii. Dr. P. Span consideră afacerea de o importanță mare. — Prin feliul împărțirii ajutoarelor de la stăpânire, demoralisarea, destrăbălarea a început să se lățască între preoții bisericei noastre. Și deci nu vom pune stavilă, dezastrul va fi neînlăturabil. — Să nu trăgănăm afacerea ci să o hotărîm aici. E de demnitatea congresului, se enunțe aici, că nu primim micul ajutoriu sub condițiile, pe lângă cari ni se oferă. Să primim amandamentul lui Manegu. Ex Metropolitul nu împărtășesce ideia de a se decide chestiunea direct din congres, fără de a lua întâiu informațiuni dela organul executiv, care se ocupă cu afacerea. Aceasta ar fi o desconsiderare a organului subaltern. S’ar porni în forma aceasta de sus în jos și aceasta ar produce destrăbălare. E de părerea să se dea curs normal afacerii, care acum a ajuns la consistoriul metropolitan, să se aştepte votul acestui for. N. Zigre: îngrijirile ne sunt basate. E clar, că atitudinea guvernului în chestia împărțirii ajutoarelor pe seama preoțimei noastre e o alterare a autonomiei bisericei. Consistoriul metr. s’a ocupat intensiv cu afacerea. E de părerea, se se cară votul lui. Deputatului I. Papp îi observă, că ministrul n’ajost împărţiţi ajutoarele, ci a trimis banii consistorielor, dar a cerut lista preoţilor destinaţi a fi ajutoraţi. Vase el vine în chipul unui sinod episcopesc, şi cualifică respective disc califică pe preoți. Acesta e un pas incompetent, vătămarea dreptului autonomie al bisericei, garantat prin lege. Crede, că afacerea s’ar putea accelera. Face amandamentul. Se însarcineaze consistoriul metr., a presenta raport în chestiune încă în sesiunea actuală. A. Mocsonyi: Din toate părţile s’a recunoscut marea importanţă a chestiunei. Toţi au dat expresie neîndestulirii lor asupra modului, cum s’a practicat împărţirea ajutoriului din partea guvernului. Toţi au constatat, că prin acel fel de împărţire a ajutoriului se vatămă autonomia bisericei noastre. In privinţa aceasta nu există între noi nici o diferenţă de păreri. întrebarea nu e: ce cugetăm noi, pe lângă cari principii ne ţinem noi, ci se poate decide causa aşa incidental, exabrupto, fără pregătirile prealabile necesare ? Eu am onoarea de a face parte din consistoriul metropolitan și din sinodul eparchial din Caransebeș. Sinodul din Caransebeș ocupându se cu chestiunea aceasta, a hotărât, să se substerna prin cons. metropolitan congresului. In consistoriul metr. pertractăm în chestiune, dar nu numai din incidentul acesta. Membrii consist, metropolitan au constatat unanim, că afacerea n’a ajuns încă în acel stadiu, ca să se poata substerne congresului. In consistoriu am avut motive, din cari am aflat de lipsă să continuăm pertractările cu guvernul; vă spun drept,nu am speranță că vom ajunge la resultat cu el, dar nici aceea n’o putem predice, că e imposibil să ne înțelegem cu el. Nu ar fi demn de autoritatea noastra ca congres, să venim, și cu un conclus să resturnăm, ce cu multă prudență am făcut păn’acum. Ore suntem noi în stare, să suplinim ajutoriul de stat? Avem lipsă de ajutoriu; — dar autonomia nu ni-am jertfi-o pentru el. Trebue să cumpănim chestia din ambele părți. Să nu aducem hotărîre în pripă, in ruptul capului. Excelenția Sa a binevoit a ne indigita unde am ajuge printr’un astfel de conclus. Deci noi vom respinge ajutoriul, ce vom face cu preoții, cari cu toate acestea îl vor primi? Nu va fi atunci mai mare destrăbălarea, când mulţime de preoţi şi contra conclusului cong. vor primi ajutor dela stat? Am credința, că în urma unui astfel de conclus preoțimea noastra nu va primi ajutoriul dela stat, n’avem înse guranţă, că aceasta în adevăr aşa se va întâmpla şi nu altcum. Consistoriul metropolitan va veni şi cu măsuri contra preoţilor cari vor primi ajutoare cu ocolirea autorităţilor bisericesti. Noi nu putem să aducem aşa în pripă un conclus, care poate să aibă consecinţe dezastroase. Vă rog să primiţi propunerea comisiei fără vreun adaus. V. Damian: E de părerea să se hotărască în afacere din congres și în chipul acesta să se dea directivă consistoriului metr., prin ce s’ar accelera resolvirea afacerii Ajutoriul de stat în principiu avem să-l primim, căci eu am convingerea că suntem îndreptăţiţi la el, fiind o recompensă, un echivalent al venitelor perdute. Suntem în contra feliului împărţirii ajutorului, dar de renunţat nu renunţăm la el. — Face următorea propunere: Atât din consideraţiuni autonomice bisericesci, cât şi din motive de echitate, congresul enunţă: După ce ajutoriul de stat din chestiune stă în mare disproporţie cu numărul preoţilor îndreptăţiţi a fi împărtăşiţi din el, consistoriul metr. prin o representaţiune cătră guvern să-l reclame pentru fondurile de ajutorare existente pentru preoţimea din întreaga metropoliă. Ex. metropolitul observă, că aju- I toriul de stat nu este un echivalent, un fel de despăgubire pentru preoţi, în schimbul perderilor îndurate în urma legilor noue. E adevărat, că predecesorul actualului ministru president într’un moment a declarat că ajutorul acesta ar fi o desdaunare, dar în momentul următor a grăbit să-şi revoce declaraţia. Şl ministrul de resort actual a declarat pe faţă, că ajutoriul ce se dă preoţilor nu e desdaunare, ci un fel de competinţă, un ajutor asigurat preoţilor prin art. de lege XX, din 1848. I. de Preda. Dl. Mangra a făcut o propunere neconcretă. Propunerea aceasta semana cu o pâtră pe care o aruncă cinevă într’un lac, numai cu scopul, ca se vadă, ce valuri va produce. — Ajutoriul de stat compete preoților noștri. Noi nu putem să renunțăm la lupta pentru acultarea acelui ajutoriu, care e avutul nostru. Numai atunci vom renunţa la el, când ne vom fi convins, că toate stăruinţele noastre sunt zădărnice întru delăturarea pedecilor dumese ce ni se impun din partea guvernului. E pentru propunerea comisiunii. T. Barzu face propunerea: Congresul aşteptă de la Preasânţiţii archierei, consistoriele diecesane şi cel metropolitan, ca şi pe viitoriu se stărue, ca în privinţa distribuirii ajutoarelor de stat ce se dau pe seama preoţimei noastre, se lucre în direcţiunea salvării autonomiei bisericei noastre, şi la cas de lipsă, se iee măsuri pentru paralisarea efectului desastros a modului de împărțire a ajutorului de stat, cum s’a practizat din partea înaltului guvern, P. Truța combate propunerea lui Barzu şi se alătură întru toate motivelor dlui Mocsonyi. G. Arădean. Are să mulțămască dlui Mangra, că a adus chestiunea inaintea congresului. Chestia e de importanță gravă. E de acord cu vederile dlui Mocsonyi. — Toate bisericile chiar și cea catolică a declarat că sub condițiile în cari se dă, nu primesce ajutorul de stat, ci renunță la el. Și nici noi nu vom putea face altcum — la timpul său. Să aşteptăm însă părerea consistoriului metr. V. Mangra: Intre alte obiecțiuni ce mi se fac, e și aceea, că am făcut propunere neconcretă. Chestiunea e atât de gingașe, că eu nu puteam să dau elemente de judecată congresului. Nu știu în ce stadiu e afacerea la consistoriul metr. Propunerea am făcut-o, pentru că consistoriul metr. a refăcut înaintea noastra starea afacerii. Eu deci făceam propunere concretă, trebuia să dau reprobă consistoriului. De doi ani de zjire ajutoarele se impart. Congresul trebue să se pronunțe în afacere. Consistoriul metr. trebuia să ceara de timpuriu informații dela eparchii în afacerea aceasta, ce involva consecințe grave pentru biserică, își susține propunerea cu amendamentul lui Zigre. N. Maneguț a purces dela presupunerea, că anii 1895, 1896 și 1897 sunt o vreme suficientă, pentru ca chetia să se poata deslega. — Recede dela propunerea sa, deci se primesce a deputatului Zigre. N. Zigre constată, că nu cere dela consistorul metr. ceva imposibil. întrunirea se poate face în oricare moment. Să vină apoi consistoriul, să ne spună în ce stadiu e afacerea, să avem basă, pentru a putea purcede mai departe. P. Rotariu. Respinge bănuiala, că vreun membru al comisiei ar fi interesat în chestia împărţirii ajutoarelor. E de părerea, să nu se hotărască în chestie, pănă când consistoriul metr. nu va fi terminat cercetările sale. Recomandă spre primire propunerea comisiei. Ep. Meţianu crede a fi cu neputinţă întrunirea consistoriului metropolitan, din pricina că nu sunt toţi membrii cons. de faţă, nefiind toţi membrii consistoriali şi deputaţi congresuali. — De altă parte consistoriul metropolitan nu poate să aducă nici o hotărîre în cauză din pricina, că nu i-au sosit datele de la toate consistoriele eparchiale. Deputaţii Maneguţ şi Barzu îşi retrag propunerile. Punându-se la vot, propunerea comisiei se primesce, fără amandament. Aceeaş comisie prin acelaş raportor refereaza asupra propunerii deputatului Dr. E. Cristea, pentru regularea prin sinodul episcopesc a chestiunii portului preosesc. Comisia propune: Congresul transpune propunerea pe calea consîstorului metr. Sântului sinod eppesc cu rugarea, se binevoesca a lua măsurile recerute pentru regularea și introducerea uniformității în portul preoțimii de mir din metropoliă. P. Cosma propune, er congresul se invoiesce. Ca atributul „sânt“ să se omită, și se sedică simplamente sinod. Propunerea comisiunii se primesce. Aceeași comisie prin acelaș raportor refereaza asupra propunerii deputatului Dr. P. Șpan, ca în 16Iuniu, 1898, ziua reposării lui Șaguna, să se facă o serbare bis. în intreaga metropoliă. Comisia, considerând că meritele și virtuțile bis. școlare ale metr. Șaguna constituesc un neperitor isvor de pietate pentru toatá suflarea româneascá din metropoliă, — propune: Consistoriul metr. se însărcinază s lua la timp potrivit mesurile de lipsă, ca ciua morții neuitatului archiereu, în anul 1898 se se jeleascá în fiecare comună bis. din metropoliă astfel, că în cașul decá cjiua de 16/28 Iunin 1898 va cădea în (ji de Duminecă seu serbátóare, în aceeași sibla din contră în proximații de Duminecă seu serbátóare, să se țină în fiecare biserică parastas cu tóatá solemnitatea pioasá. TELEGRAFUL ROMAN. 455