Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)

1897-10-14 / nr. 113

se da chestia din nou spre studiare, şi­­ astfel să ajungă a face un nou în­­cungiur pe la comisii,­­ propun ur­mătorul amandament:­ rămânând şi pe anul curent fără resultat protestele episcopatului nostru in contra feli­ului de distrib­uire adoptat de guvern, re­nunţă la acel ajutor. R. Ciorogariu. A observat, că peste chestiuni de importanţă sa tre­cut la ordinea­­idei, şi chestii de mai puţin interes au fost mai temeinic des­­bătute Ar dori ca pentru viitor să se reguleze, cari sunt chestiuni principale şi principiale în congres, şi cari sunt de ordine mai secundară. Chestia ajutoarelor de stat la noi e chestie veche, şi e o analogie de la „Kulturkampf“-ul din Germania. Şi acolo sa început cu detragerea veni­telor preoţesci, s au dat apoi rebonifi­­cări, firesce, cu intenţii viţilose. Şi bise­rica din Germania a renunţat la aju­­tore. Noi, în faţa tendenţelor primej­­dioase deasemenea ar trebui să avem bărbăţia, de a nu permite guvernului să ne remunereze preoţii după măsura sa c­alificatoare. Să enunțăm aici, că preotul, care va primi ajutoriu fără învoirea episcopului său, să fie de­stituit. Ig. Papp: chestia are două părți: primirea sau neprimirea ajutoriului între condiţiunile cum se asamnă dela guvern, şi împărţirea acelui ajutoriu între cei avisaţi. Relativ la împărţire, comisiunea nu s’a aflat competentă a se pronunţa, pentru­ că împărţirea cade în dreptul fiecărui episcop. S'a ocupat însé co­misia cu partea primă, adecă cu în­trebarea primirei seu neprimirei, și tocmai pe basa infor­mățiunilor ce le are, că afacerea este pendentă la V. consistoriu metropolitan, n’a putut face altă propunere, decât cea făcută, adecă propunerea dlui Mangra să se trans­pună cons. metropolitan, care a cerut, şi în parte a şi primit deja eparchii rapoarte despre procedura guvernului, în cari raport©’ se expun gravami­nele contra ingerinţei guvernului la asemnarea ajutoriului, şi special se arată modul ingerinţei guvernului, care dis­­cualifică pe unii şi pe alţii dintre cei presentaţi de eparchii, şi le denega ajutoriul. Expune apoi istoricul, cum s’a în­ceput şi desvoltat afacerea. Guvernul adecă, înainte de votarea, sancţionarea şi introducerea legilor cunoscute po­litice bisericesci a cerut dela eparchii conspectul dotaţiunei anuale a tuturor parohiilor. Nici o eparchie n’a aşternut conspectul înainte de a fi supus în­trebarea deliberării V. cons. metropo­litan. Pe basa cond­usului acelui V. consistoriu rusé au aşternut conspec­tul cu expresa declarare, că ajutoriul ce guvernul intenţionază a’l da, biserica ortodoxă română numai aşa e apli­cată a’l primi, deci acela se va pune în sumă generală la disposiţia autori­tăţii bisericesci, chemate a-şi regula în mod autonom dotaţiunea preoţimei sale. Guvernul a arătat apoi, că din suma luată din budgetul statului pe anul 1895 voiesce să împărţască şi preo­ţimei gr.-or. române, şi a cerut dela eparchii a i se arăta, cari sunt preoţii cei mai avisaţi la ajutoriu, cu expu­nerea oficiilor de dare pe calea cărora se împartă însuşi ajutoriul. Eparchia Aradului a protestat contra unei asememenea ingerinţe a guvernului de a împărţi însuşi aju­toriul, şi cu provocare la representa­­ţiunea sa anterioară, a denegat aşter­­nerea propunerii, cerând, ca cuota ce compete diecesei Aradului să o trimită la adresa autorităţii diecesare în sumă generală, Guvernul declarând că nu voeşte vătămarea autonomiei bisericesci, a reces de la intenţiunea de a împărţi însuşi ajutoriul, a cerut totuşi conspectul preoţilor avizaţi la ajutoriu, pentru­ că ,rice, guvernul care dă ajutoriul, ar avea drept să scie şi prealabil, cui se va împărţi acel ajutoriu. Şi după­ ce guvernul a declarat că banii îi va trimite autorităţii die­cesare, i­ s’a presentat conspectul, a şi urmat ajutoriul pentru 1895, dar dintre cei propuşi guvernul a excepţionat pe mai mulţi, şi dintre protopopi şi dintre preoţi. Consistoriul a demonstrat din nou contra excepţionării, şi guvernul şi-a retras excepţiunea faţă de unii, dar nu faţă de toţi, pentru­ că­­jice, că din punct de vedere al controlei, ce-i com­pete, nu poate admite, ca ajutoriul să se împartă între indivizi, asupra că­rora are scrupuli temeinici. Asemenea s’a urmat cu ajutoriul pentru anul 1896. Atunci arăşi s’au excepţionat unii dintre cei propuşi, dar mai puţini decât înainte. Aceste gravamine fiind arătate cons metropolitan cu date positive, şi astfel fiind chestiunea pendentă la cons. metropolitan, ca cel chemat în linia a doua a protesta contra ingerinţei gu­vernului. — adereaza la propunerea comisiunii. Dr. P. Span consideră afacerea de o importanță mare. — Prin feliul împărțirii ajutoarelor de la stăpânire, de­­moralisarea, destrăbălarea a început să se lățască între preoții bisericei noastre. Și deci nu­­ vom pune stavilă, de­­zastrul va fi neînlăturabil. — Să nu trăgănăm afacerea ci să o hotărîm aici. E de demnitatea congresului, se enunțe aici, că nu primim micul aju­toriu sub condițiile, pe lângă cari ni se oferă. Să primim amandamentul lui Manegu. Ex Metropolitul nu împărtășesce ideia de a se decide chestiunea direct din congres, fără de a lua întâiu in­­formațiuni dela organul executiv, care se ocupă cu afacerea. Aceasta ar fi o desconsiderare a organului subal­tern. S’ar porni în forma aceasta de sus în jos și aceasta ar produce destră­bălare. E de părerea să se dea curs normal afacerii, care acum a ajuns la consistoriul metropolitan, să se aş­tepte votul acestui for. N. Zigre: îngrijirile ne sunt ba­­sate. E clar, că atitudinea guvernului în chestia împărțirii ajutoarelor pe seama preoțimei noastre e o alterare a au­tonomiei bisericei. Consistoriul metr. s’a ocupat intensiv cu afacerea. E de părerea, se se cară votul lui. Deputatului I. Papp îi observă, că ministrul n’a­­jost împărţiţi ajutoa­­rele, ci a trimis banii consistorielor, dar a cerut lista preoţilor destinaţi a fi ajutoraţi. Va­se el vine în chipul unui sinod episcopesc, şi cualifică respective disc califică pe preoți. Acesta e un pas incompetent, vătămarea drep­tului autonomie al bisericei, garantat prin lege. Crede, că afacerea s’ar putea accelera. Face amandamentul. Se în­­sarcineaze consistoriul metr., a presenta raport în chestiune încă în sesiunea actuală. A. Mocsonyi: Din toate părţile s’a recunoscut marea importanţă a ches­­tiunei. Toţi au dat expresie neîndes­­tulirii lor asupra modului, cum s’a practicat împărţirea ajutoriului din partea guvernului. Toţi au constatat, că prin acel fel de împărţire a ajutoriu­lui se vatămă autonomia bisericei noastre. In privinţa aceasta nu există între noi nici o diferenţă de păreri. întrebarea nu e: ce cugetăm noi, pe lângă cari principii ne ţinem noi, ci­ se poate de­cide causa aşa incidental, exabrupto, fără pregătirile prealabile necesare ? Eu am onoarea de a face parte din consistoriul metropolitan și din sinodul eparchial din Caransebeș. Si­nodul din Caransebeș ocupându se cu chestiunea aceasta, a hotărât, să se sub­­sterna prin cons. metropolitan congre­sului. In consistoriul metr. pertractăm în chestiune, dar nu numai din in­cidentul acesta. Membrii consist, me­tropolitan au constatat unanim, că afacerea n’a ajuns încă în acel stadiu, ca să se poata substerne congresului. In consistoriu am avut motive, din cari am aflat de lipsă să continuăm pertractările cu guvernul; vă spun drept,­­nu am speranță că vom ajunge la resultat cu el, dar nici aceea n’o putem predice, că e imposibil să ne înțelegem cu el. Nu ar fi demn de autoritatea noastra ca congres, să venim, și cu un conclus să resturnăm, ce cu multă prudență am făcut păn’acum. Ore suntem noi în stare, să suplinim ajutoriul de stat? Avem lipsă de aju­toriu; — dar autonomia nu ni-am jertfi-o pentru el. Trebue să cumpănim chestia din ambele părți. Să nu aducem ho­tă­rîre în pripă, in ruptul capului. Excelenția Sa a binevoit a ne indi­­gita unde am ajuge printr’un astfel de conclus. Deci noi vom respinge ajutoriul, ce vom face cu preoții, cari cu toate acestea îl vor primi? Nu va fi atunci mai mare destrăbălarea, când mulţime de preoţi şi contra con­clusului cong. vor primi ajutor dela stat? Am credința, că în ur­ma unui astfel de conclus preoțimea noastra nu va primi ajutoriul dela stat, n’avem înse guranţă, că aceasta în adevăr aşa se va întâmpla şi nu altcum. Consistoriul metropolitan va veni şi cu măsuri contra preoţilor cari vor primi ajutoare cu ocolirea autorităţilor bisericesti. Noi nu putem să aducem aşa în pripă un conclus, care poate să aibă conse­cinţe dezastroase. Vă rog să primiţi pro­punerea comisiei fără vre­un adaus. V. Damian: E de părerea să se hotărască în afacere din congres și în chipul acesta să se dea directivă con­­sistoriului metr., prin ce s’ar accelera resolvirea afacerii Ajutoriul de stat în principiu avem să-l primim, căci eu am convingerea că suntem îndreptăţiţi la el, fiind o recompensă, un echivalent al venitelor perdute. Suntem în contra feliului împărţirii ajutorului, dar de re­nunţat nu renunţăm la el. — Face următorea propunere: Atât din consideraţiuni autonomice bisericesci, cât şi din motive de echi­tate, congresul enunţă: După­ ce aju­toriul de stat din chestiune stă în mare disproporţie cu numărul preoţilor în­dreptăţiţi a fi împărtăşiţi din el, con­sistoriul metr. prin o representaţiune cătră guvern să-l reclame pentru fon­durile de ajutorare existente pentru preoţimea din întreaga metropoliă. Ex. metropolitul observă, că aju- I toriul de stat nu este un echivalent, un fel de despăgubire pentru preoţi, în schimbul perderilor îndurate în urma legilor noue. E adevărat, că predeceso­rul actualului ministru president într’un moment a declarat că ajutorul acesta ar fi o desdaunare, dar în momentul următor a grăbit să-şi revoce declara­ţia. Şl ministrul de resort actual a de­clarat pe faţă, că ajutoriul ce se dă preoţilor nu e desdaunare, ci un fel de competinţă, un ajutor asigurat preo­ţilor prin art. de lege XX, din 1848. I. de Preda. Dl. Mangra a făcut o propunere neconcretă. Propunerea aceasta semana cu o pâtră pe care o aruncă cinevă într’un lac, numai cu scopul, ca se vadă, ce valuri va pro­duce. — Ajutoriul de stat compete preoților noștri. Noi nu putem să re­nunțăm la lupta pentru acultarea ace­lui ajutoriu, care e avutul nostru. Nu­mai atunci vom renunţa la el, când ne vom fi convins, că toate stăruinţele noastre sunt zădărnice întru delăturarea pedecilor dum­ese ce ni se impun din partea guvernului. E pentru propunerea comisiunii. T. Barzu face propunerea: Con­gresul aşteptă de la Preasânţiţii archie­­rei, consistoriele diecesane şi cel me­tropolitan, ca şi pe viitoriu se stărue, ca în privinţa distribuirii ajutoarelor de stat ce se dau pe seama preoţimei noa­stre, se lucre în direcţiunea salvării autonomiei bisericei noastre, şi la cas de lipsă, se iee măsuri pentru parali­­sarea efectului desastros a modului de împărțire a ajutorului de stat, cum s’a practizat din partea înaltului guvern, P. Truța combate propunerea lui Barzu şi se alătură întru toate motive­lor dl­ui Mocsonyi. G. Arădean. Are să mulțămască dlui Mangra, că a adus chestiunea inaintea congresului. Chestia e de im­portanță gravă. E de acord cu vede­rile dlui Mocsonyi. — Toate bisericile chiar și cea catolică a declarat că sub condițiile în cari se dă, nu primesce ajutorul de stat, ci renunță la el. Și nici noi nu vom putea face altcum — la timpul său. Să aşteptăm însă păre­rea consistoriului metr. V. Mangra: Intre alte obiecțiuni ce mi se fac, e și aceea, că am făcut propunere neconcretă. Chestiunea e atât de gingașe, că eu nu puteam să dau elemente de judecată congresului. Nu știu în ce stadiu e afacerea la consistoriul metr. Propunerea am fă­cut-o, pentru­ că consistoriul metr. a refăcut înaintea noastra starea afacerii. Eu deci făceam propunere concretă, trebuia să dau reprobă consistoriului. De doi ani de zjire ajutoarele se impart. Congresul trebue să se pronunțe în afa­cere. Consistoriul metr. trebuia să ceara de timpuriu informații dela eparchii în afacerea aceasta, ce involva conse­cințe grave pentru biserică, își susține propunerea cu amendamentul lui Zi­gre. N. Maneguț a purces dela pre­supunerea, că anii 1895, 1896 și 1897 sunt o vreme suficientă, pentru­ ca che­­tia să se poata deslega. — Recede dela propunerea sa, deci se primesce a de­putatului Zigre. N. Zigre constată, că nu cere dela consistorul metr. ceva imposibil. întru­nirea se poate face în ori­care moment. Să vină apoi consistoriul, să ne spună în ce stadiu e afacerea, să avem basă, pentru a putea purcede mai departe. P. Rotariu. Respinge bănuiala, că vre­un membru al comisiei ar fi in­teresat în chestia împărţirii ajutoarelor. E de părerea, să nu se hotărască în chestie, pănă când consistoriul metr. nu va fi terminat cercetările sale. Reco­mandă spre primire propunerea co­misiei. Ep. Meţianu crede a fi cu nepu­tinţă întrunirea consistoriului metropo­litan, din pricina că nu sunt toţi mem­brii cons. de faţă, nefiind toţi membrii consistoriali şi deputaţi congresuali. — De altă parte consistoriul metropolitan nu poate să aducă nici o hotărîre în cauză din pricina, că nu i-au sosit da­tele de la toate consistoriele eparchiale. Deputaţii Maneguţ şi Barzu îşi re­trag propunerile. Punându-se la vot, propunerea co­misiei se primesce, fără amandament. Aceeaş comisie prin acelaş rapor­tor refereaza asupra propunerii deputa­tului Dr. E. Cristea, pentru regularea prin sinodul episcopesc a chestiunii por­tului preosesc. Comisia propune: Congresul trans­pune propunerea pe calea consîstorului metr. Sântului sinod eppesc cu ruga­­rea, se binevoesca a lua măsurile re­­cerute pentru regularea și introduce­rea uniformității în portul preoțimii de mir din metropoliă. P. Cosma propune, er congresul se invoiesce. Ca atributul „sânt“ să se omită, și se se­dică simplamente sinod. Propunerea comisiunii se primesce. Aceeași comisie prin acelaș rapor­tor refereaza asupra propunerii deputa­tului Dr. P. Șpan, ca în 16Iuniu, 1898, z­iua reposării lui Șaguna, să se facă o serbare bis. în intreaga metropoliă. Comisia, considerând că meritele și virtuțile bis. școlare ale metr. Șa­­guna constituesc un neperitor isvor de pietate pentru toatá suflarea româneascá din metropoliă, — propune: Consistoriul metr. se însărcinază s lua la timp potrivit mesurile de lipsă, ca ci­ua morții neuitatului archiereu, în anul 1898 se se jeleascá în fiecare co­mună bis. din metropoliă astfel, că în cașul decá cjiua de 16/28 Iunin 1898 va cădea în (ji de Duminecă seu serbátóare, în aceeași sib­la din contră în proxima­ții de Duminecă seu serbátóare, să se țină în fie­care bise­rică parastas cu tóatá solemnitatea pioasá. TELEGRAFUL ROMAN. 455

Next