Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)

1898-06-11 / nr. 63

250 Statutul din vorbă va primi ori­cine, ce­tind pe ambele. Recomandăm acesta mai ales d-lui Gyurkovics şi eventua­lilor sei soţi de principii. Dar — cre­dem, — că şi prin cele indicate în aceşti articoli nu-a succes a lua din mâna dlui Gyurkovics argumentul ana­logiei cu biserica română ortodoxă, re­comandate pentru resolvirea grelei che­stiuni a autonomiei bisericei serbesci. Am ţinut de necesar a face ace­sta mică privire preste istoricul statutu­lui nostru organic şi a o presenta ce­lor interesaţi spre orientare acum, când coreligionarii noştri şerbi întimpină atât de mari greutăţi în instinţa de a re­gula situaţiunea bisericilor naţionale. Esamenele din centru. La şcola din Sibiiu-cetate, Şirul esamenelor dela scălele noastre din centru s’a început joi în 4 a 1. c cu şcola din Sibiiu-cetate, unde funcţionâzâ ca învăţă­tor dl Candid l’apa. A asista la un esamen, cum a fost ace­sta, este într’adevăr o mulţumire sufleteasca. Este ştiut, că şcoila aceasta servesce totodată şi ca şcolă de aplicaţie pentru pedagogii din seminariul „Andreian“ prin urmare prelege­rile­ se fac sub îngrijirea profesorilor semi­­nariali după prin­cipiile pedagogiei germane, a cărei basă este psichologia. Materialul vast, acurateţa şi independenţa elevilor în răspunsurile lor au vorbit pentru temeinicia acestor vederi pedagogice şi spre lauda d-lui învăţător Popa, care le urmăză. Şcăla din Sibiiu-cetate cu drept se numesce­ şcolă de model. Aflu de potrivit locul ca se fac o mică digresiune. Statul nostru învăţătoresc se compune parte din tineri, cari au absolvat cursurile pedagogice din seminariul „Andreian“ şi în mare parte din învăţători, cari pe cale pri­vată au ajuns la cualificaţiunea aceasta. Sunt în stare învăţătorii noştri a purcede d­e l­a sine în prelegerile lor după vederile pe­dagogiei şi principiile de educaţiune mai noue ? Din tabăra celor dintâi, puţini, dintre cei din urmă şi mai puţini. Lumea merge înainte, cr noi stăm cu mânile în sin. Avem o singură „Foie pedagogică“ inspi­rata de cei mai chemaţi barbaţi de şcolă, cari caută a planta şi în înveţătorimea noas­tra dela sate ideile, de cari se conduce lu­mea pedagogică modernă, dar faţă cu indo­lenţa nostră n’are chip de a esista. Dintre 2000 de învăţători din întrâgă metropolia nostru numai 200 de inşi cred, că au trebuinţă de o foie pedagogică ! Care se fie pricina adevărată? Par’că văd, cum cei mai mulţi ’mi vor răspunde cu sărăci­a. Da, şi eu die că sărăcia, însă nu cea materială, ci sărăcia spirituală! Pen­­tru­ că me rog, un învăţător fie cât de să­rac spesăză pe tăbac şi alte lucruri netreb­nice într’o lună mai mult ca 3 fl. cât e costul abonamentului pe un an întreg! Haid’ deci d-lor învăţători s’o spunem pe faţă pricina indolenţei noastre: n’am ajuns nici barem a pricepe ce e bine şi ce e reu. Deşteaptăte Române din somnul cel de moarte! !* * * La şcala elementară de fetiţe a r­­euni­unei femeilor române din Sibiiuu. Esamenul cu fetiţele dela aceasta şcală s’au început — după ordinea anunţată. — Luni şi s’a terminat diua urmatore, Marţi în 9 a. i. c. Esamenul a fost condus de M. St. D nă Maria Cosnut, presidenta reuniunei fe­meilor r­omâne din Sibiiu. Corpul didactic se compune din dl Mateiu V o i­­­e­a n u, ases­­cons, ca director, apoi d-l Ilie Mo­ga şi d-sora Victoria Jandrea, ambii cu cualifi­­caţiune superioră. Reuniunea­ femeilor române a urmărit un scop nobil, când s’a h­otărît pentru înte­meierea acestei şcole. Un număr insemnat de fetiţe române din loc şi din jur cercetază şcolile străine primind primele impulsuri spre cultură în limbă străină, pe care cele mai multe eleve nici nu o înţeleg la început. Reuniunea femeilor române a voit se pună odată capăt acestui neajuns naţional şi în consecvenţă Cu încetul se dispară şi regre­tabilul fenomen social, că fetele noastre ro­mâne acasă, pe stradă, în societate, la pe­treceri vorbesc mai bucuros ori­ce altă limbă, decât limba noastra româneasca. Din răspunsurile micelor eleve am pri­mit convingerea, că şcola acesta lucră cu suc­ces la resolvarea problemei ce şi-au pus în­temeietorii ei, şi că stă la niveul recerut în privinţa învăţământului, dând astfel şcolelor civile ale Asociaţiunii eleve bine pregătite. Poesiile declamate şi cele cântate de asemenea au fost cu îngrijire alese şi potri­vite pentru edificarea morală a drăgălaşelor elevel­or noue, cari nu pregetăm a asista la astfel de sărbători şcolare ne au procurat multă elevaţie sufletească. La sfirşit D-l director M. Voi­lean­u rosteşte o frumosă şi instructivă vorbire, pre care o dăm în toata estensiunea ei tocmai din motivul, că insistă mult asupra fenome­nului social, de care am făcut mai sus amintire. Onorabilă Damnă presidenta, onorat comitet, Ilustru public! „Un principiu fundamental este în sis­temul educaţiunei, ca elevul nimica să nu înveţe mechanic, nimica să nu înveţe fără a înţelege ceea ce învaţă. A fost o consecvenţă logică, o conse­cvenţă naturală a acestui principiu, ca să urmeze şi principiul al doilea: elevului să i se dea instrucţiunea în limba lui maternă şi acesta pănă unde să începe instrucţiunea superioră, la noi graniţa aceasta vine, când elevul întră după facerea examenului de ma­turitate în şcolele speciale superioare spre a-şi alege cariera în viaţa practică. Instrucţiunea trebue se se facă în limba maternă în şcolele poporale şi in cele medii, acest principiu este enunciat, şi în legea nostră de instrucţiune dela 1868. Dacă esa­­minăm­ legea acesta ajungem la convigerea că ea a fost conciliată de omeni cu vederi clare şi în ale instrucţiunei, şi în ale edu­caţiunei. Legiuitorii dela 1868 au fost conduşi de binele cetăţenilor, şi au lipit un sistem de crescere şi educaţiune, care nu stă în contrazicere cu sciinţele, cari trebue să fie normative în ochii oamenilor de şcolă. Dacă esaminăm apoi creaţiunile legis­­laţiunei dela 1868 încoce în ce privesce in­strucţiunea publică în statul nostru, nu mai dăm preste spiritul liberal, preste spiritul condus de şciinţa pedagogică, care spirit a fost normativ în 1868. Nu este locul ca eu atâi, aici, ca eu din acest incident festiv al încheierei anului şcolar la acest institut de învăţământ, ca eu din acest loc să fac analiza legilor noastre de instrucţiune din timpul erei constitu­ţionale. Am făcut provocare la legea de in­strucţiune din 1868 ca să pot face imediat constatarea, că pe basa aceleia, ca o validi­­tate a principiilor din acea lege s’a făcut şi se susţine scoala nostra. Reuniunea femeilor române din Sibiiu şi-a croit esistenţa sa, ca se poata da esistenţă, să pota da viaţă, să pota asigura şi esistenţa şi viaţa normală a unei şcolle pentru fete, în care şcoala instrucţiunea să se facă în limba maternă a elevelor, în limba română. Şceala, in care omul a început a învăţa, limba în care i s’au predat cunoscinţele înce­­pătore, are influenţă asupra întregei vieţi spirituale a omului. Se manifesteaza aceasta chiar şi în cu­rentul cel mai pronunţat naţional, m­ai ales se manifesteaza aceasta la femei. Femeile române pănă mai ori alaltăeri au fost crescute în scare streine. A fost lucru natural ca întrâgă fiinţa lor să fie stăpânită de limba şcolei, în care au învăţat, de literatura, din care s’au adăpat în timpul, cât au stat în contact cu şcola, şi din care continuă a se adăpa pe restul vieţei. E străină întrega fiinţa sufleteasca a unei asemene femei, streină limba, străină comoara de sciinţe, strein modul de cugetare, strein, mai ales strein modul de vorbire. La noi românii nici generaţi­unea mai tineră, nici generaţiunea eşită din şcalele de fete românesci, înţeleg pre cea eşită din şcóla acéasta şi pre cea eşită din şcala civilă de fete, a Associaţiunei, nici acésta generaţiune die nu este desbrăcată de păcatul şcoalei străine. Noi bărbaţii cu durere observăm, că fetele noastre aici în Sibiiu încă şi acuma când sunt ele între sine conversaţiunea o fac în limba germană; în alte oraşe poate în o altă limbă tot străină. Cât de bogată e viaţa spirituală a unei femei, şi pe nici un teren nu s'a desvoltat esclusiv românesce sufletul ei. Lectura ei e străină. Dacă vorbesce ea despre literatură, des­pre artă, despre musică, despre ale casei, despre ale economiei, conversaţiunea aici în Sibiiu e în limba germană încă şi acuma, accentuez esclusiv în limba germană. Şi deci ici-colea se mai aude şi graiu românesc, acela este stricat, croit după firea altor limbi străini, deci supărăcios. Suntem de multe ori ispitiţi a Zice: mai bine să auzim pe fetele noastre vorbind co­rect în limbi străine, decât necorect în limba lor maternă. Şcola română e chemată se delature acest neajuns în crescerea femeii noastre. Şcoala este chemată să facă, ca femeia română în toate manifestaţiunile vieţei sale sufletesci să fie română, să cugete românesce, să simtă ro­mânesce, şi să vorbăscă românesce. Aici zace importanța acestei scăle, şi a şcălei civile de fete susținute de Associa­­țiune, care şcoală din aceasta a noastră a ră­sărit. E grea chemarea aceasta onorat public, și cine să angagiază între împrejurările ac­tuale la aceasta grea muncă, la aceasta nobilă missiune, acela mare responsabilitate i­a asu­pra sa. întocmai ca cei cu parabola din Sfânta Evangelie, instructorilor din şcolele noastre de fete 5 talanţi li s’au dat. Fericiţi aceia, cărora li se va zice : Slugă bună şi credin­­cioasa, întră întru bucuria Domnului tău, căci 5 talanţi ţi s’au dat ţie, şi cu ei alţi 5 talanţi ai dobândit. După aceasta scurtă expunere a missiu­­nei, care e legată şi de şcola noastra, cu inima liniştită asceptăm noi corpul didactic de la acea­sta şcoala, verdictul asupra activităţei noastre din anul şcolariu curent.“ După vorbirea aceasta d-na presidentă, declarându-să deplin mulţămită cu resultatul examenului, în cuvinte duiose arată însăm­­nătatea astor fel de şcolle unde fetiţele îşi pri­mesc cunoscinţele în dulcea limbă românea­scă şi unde să lucră cu interes la clădirea virtuţei celei mai înalte, la iubirea de patrie şi de neam. Spune cum comitetul reuniu­nei are sub neîntreruptă priveghere mer­sul acestei şcele reducându-se şi taxa şcolară numai ca să se bucure de un sprijin mai mare. La sfîrşit mulţămesce corpului didac­tic pentru munca desvoltată în anul espirat precum şi acelora, cari prin participare la esamen au dovedit interes faţă de şcolă. In decursul esamenelor sala vecină era estetic împodobită cu frumoase lucruri de mână. Intre aceste am remarcat nişte mâneci de cămaşă cu fel şi fel de chindisituri de caracter curat românesc, lucrate cu multă isteţime. Se vedem la anul şi mai multe­ încă un cuvânt de încheiere. Şcala acea­sta urmăreşte un scop ideal: are un corp didactic din persoane cu cualificaţiune supe­­rioară, stă sub controlă severă, rivaliseaza în privinţa învăţământului cu ori­care altă şcolă străină — e singura şcolă românească aici şi totuşi e frecventată numai de 20-25 eleve, pe când seclele străine din Sibiiu Ie cerce­tează peste 180 fetiţe române din loc şi îm­prejurime. De ce? Răspundă alţii! Dutzu. Vineri, nu !!) Iunie v. Clasa I. co­m­ e r c i a l ă. 1. Religiunea prof. B Baiulescu. 2. Româna prof. P. Givulescu. 3. Matematica prof. A. Ciortea. 4. Germană, prof. G. Vătă­­şan. 5. Principii com­. I. Socaciu. 6. Francesa, prof. I. Pricu. 7. Birou, I C. Panţu. Sâmbătă în 2­0 Iunie v. Clasa II, comercială. 1. Religiunea, prof. B. Baiulescu. 2. Româna, P. Givulescu. 3. Economia naţională, prof. I. Socaciu. 4. Germana, prof. A. Vlaicu. 5. Contabilitatea, prof. I. C. Panţu. 6. Matematica, prof. A. Ciortea. 7. Geografia, prof. G. Vătăşan. 8. Francesa, prof. I. Pricu. Luni, în 22 Iunie v. Clasa II, co­mercială. 1. Maghiara, prof. P. Givulescu. 2. Istoria, prof. G. Vătăşan. 3. Aritmetica, corn prof. I. C. Panţu. 4. Geografia, prof. I. Socaciu. 5. Fisica prof. A. Ciortea. 6. Corespon­denţa corn., prof. I. Socaciu. Marţi, în 23 Iunie v. Clasa I­, co­mercială. 1. Maghiara, prof. P. Givulescu. 2. Cunoscinţe de drep, prof. I. Socaciu. 3. Birou, prof I. C. Panţu. 4. Aritmetica corn., prof. I. Pricu. 5. Istoria, prof. G. Vătăşan. 6. Chemia şi Merceologia prof. A. Vlaicu. 7. Corespondenţa corn. prof. I. Socaciu. Duminecă, în 28 iunie v. vor participa la serviciul divin toţi elevii cu profesorii şi după aceea se va încheia în mod solemn anul şcolar 1897—98, distribuindu-se premiile în sala festivă. Apoi elevii îşi vor primi gra­tuit testimoniile şi programa şcolară. La aceste examene precum şi la festi­vitatea de încheiere a anului şcolar sunt invitaţi cu totă stima părinţii elevilor, amicii şi binevoitorii acestei şcole. Braşo­v, în 1 Iunie 1898 v. Direcţiunea. TELEGRAFUL ROMAN. O­rdi­n­e­a Examenelor publice de maturitate şi de clasă de încheiere, cari se vor ţinea cu elevii şcolei comerciale la finea anului şcolar 1897—98. Examenul de maturitate, se va ţinea în Zilele de 11 şi 12 Iunie v. a. c. în sala festivă a edificiului central. La acest examen, deschis pentru publicul mare, nu pot lua parte şcolarii. Examenele de clasă se vor ținea în sala de desemn în dilde urm­ătore dela 8—12 ore a. m. şi dela 3—5 ore p. m. cum urmeză: Serata societății „Petru Maior“. — Dare de seamn. — După o amorţelă de un lung şir de ani în viaţa socială a coloniei românesci din Bu­dapesta, a succes în sfârşit societăţii de lec­tură „Petru Maior“ a aranja la 19 Maiu 1898 o serată literară-musicală împreună cu joc. Lumea româneasca atât din Budapesta, cât şi din provincie a arătat un deosebit interes faţă de aceasta încercare de manifestaţie a tinerimei Apelul făcut de societatea „Petru Maior“ a aflat răsunet la publicul românesc, care a contribuit cu dragă inimă la acope­rirea cheltuielilor împreunate cu aranjarea seratei. Resultatul, atât moral cât şi material, a fost mulţămitor. Subsemnaţii în numele societăţii „Petru Maior“ ne împlinim o plă­cută datorinţă, când venim să facem aceasta dare de seamă înaintea onoratului public ro­mânesc. înainte de toate ne luăm voie a esprima cele mai calduroase m­ulţămite Ilustrului pa­tron Dr. Alexandru Mocsonyi de Foen, dar pentru frumoasa încurajare, ce ne-a dat, îi vom fi în­totdeauna recunoscători. Tot atât de preţios ne-a fost şi sprijinul dat de gen­tilele domnişoare: Valeria Pop, Ecaterina Mezei, Clotilda Oltean şi Virginia Gall prin prea graţiosul concurs la serata­ literară. Le esprimăm şi pe această cale cele mai sincere mulţămite. Resultatul material e următorul: A) V e n i t u 1: I. Donaţiunea Ilustrei familii Mocsonyi de Foen 100 fl. II. Incassări pentru bilete de intrare vîndute seara la casă 136 fl. III. Suprasolviri: dl D. Manno 10 fl., Ilustr. Sa dl Andrei Frâncu, jude la curie, 8 fl., Ilustr. Sa dl loan Mezei, jude la cu­rie, 5 fl., dl Dr. Dumitreanu, medic, 5 fl., dl George Groza, 5 fl., dl loan Gall, 5 fl., Ilustr. Sa dl Iosif Pop, jude la curie, Dr. Emil Bobeş, Dr. Emil Mariş, Dr. G. Vuia, Dr. G. Bilaşcu, George Bogoeviciu, Constan­tin Sotir, George Breban câte 3 fl., baron Pop, Iustin Ardelean cât­e 2 fl., Dr. Floren­tin Mihályi, Iuliu Moldovan câte 1 fl. Suma 68 fl. IV. Contribuiri: Ilustr. Sa­ul Iosif Gall, membru în casa magnaţilor, „Detunata“ in­

Next