Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)

1898-01-24 / nr. 10

Nr. I0. Si­bi­­u, Sâmbătă, 24 Taimarin, (6 Februarie) 1898. Anul XL 11. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marţia. Joia şi Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni (5 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nef­rancate se retuşa. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Lucruri miserabile. De când s’a înfiinţat „cabi­netul negru“ în biroul ministrului preşedinte, sub conducerea lui Je­­szenszky, decorat cu ordul de ca­valer al „Cor­on­ei României“, persecuţiunea elementului român a de­venit sistem. De atunci s’a inaugurat în patria noastra un s­p­­­o­n­aj ne mai­pomenit. Se desfac epistolele particularilor şi ale corporaţiunilor fără, nici o genă. Se trimit agenți provocatori printre Români, ca să-i îndemne la fapte nepermise, numai ca apoi să poata deveni pedepsiți și com­­promi­tă­ți politicesce. Suspicionarea patriotismului si loialității cătră Coroana și cătră patrie se vede a fi scopul, ca având dovetii de aceasta natură, cei chemaţi a mulţămi popoarele, să-şi poata justifica înaintea lumei civilisate, şi poate şi la alt Loc, măsurile neju­stificabile altfel, ce s’au luat şi să continuă faţă de naţionalităţi şi în special faţă de români. Iredentismul politic nu există la români. Dat fiind­că aceasta Trasă prinde mai sigur la Locurile declaratoare asupra sorții popoare­­lor, precum și la elementul domnitor, acela trebue creat cu ori­ce preț chiar și fără concursul românilor. Centrul aceluia trebue să fie L­iga culturală din Bucuresci. Cu aceasta trebue puse în atingere toate instituțiunile românesci din patrie și toate persoanele de oare­care însem­nătate politică, ca să devină compro­­mitate. In acest scop ne pomenim cu co­respondențe sensaționale datate din provincie, dar redactate în budapesta, prin toate ziarele maghiare, apoi pe basa acelora cu depeşe prin străinătate. Bisericile române, băncile române, Asociaţiunea, tinerimea representată prin societăţile ei academice („Petru Ma­ior“ etc.) seminariile române, şi peste tot preoţimea română, toate trebue in­stituite drept organe ale „Ir­eden­ţei române“ ca să devină „vogelfrei“ pentru organele statului şi pentru opi­­niunea publică. Acest plan infernal, alimentat cu zel de pressa şovinistă maghiară, se execută cu o îndrăsneță uimitoare. Bisericile române, ca să tăcem despre cele ce se petrec după perdea, chiar şi în parlament au fost apostro­fate de nepatriotice. Băncile, și în fruntea lor „Albina“, formează aproape rubrică permanentă în Ziaristica maghiară, între instituțiunile antipatriotice, cari numai interese po­litice veneaza, cerându-se chiar interven­­țiunea statului pentru paralisarea ac­tivității lor, periculoase pentru statul maghiar, or când e nevoe de a se lăuda în străinătate cu libertăţile de cari se bucură naţionalităţile în Ungaria ca nicăiri în lume, se laudă cu ele ca product al libertăţii maghiare. In 8 ianuarie ne pomenim, că toate ziarele maghiare publică o depeşă da­tată din Sibiiu, carea însă nici când n’a văcjut Sibiiul, în care se afirmă, că „ultima şedinţă a comitetului Asocia­ţiunei a fost estraordinar de sgomotosa,­­ pentru­ că acesta faimoasa reuniune se­­ abate dela chiemarea sa, şi-i place­­ a se ocupa mai vîrtos cu poli­tica“; că în acea şedință s’a pertrac­­tat raportul despre adunarea consti­tuantă convocată la Benuş, dar inter­zisă de autoritatea politică pentru­ că nu i­ s’a presentat programul adunărei; că în nex cu acesta s au cetit episto- I lele mai multor profesori, în cari ei de chiară, că vor răspunde taxa de membru, pentru ca să nu fie mereu i­mplestaţi cu provocări, dar ei nu aproba direcţiunea Asocia­ţiu-­­ nei. Că o parte a membrilor com­i-­­ tetului deasemenea şi-a esprimat re- a probarea, pentru­ că conducerea reuni­un­ei, în contra direcţiu­ne­i originale, lucră mai mult pe teren politic decât cul­tu­­ral“. Din toate acestea nici o iotă nu este adevărat, dar scopul este vădit.­­ Trebuesc cuiva dovedi, că Aso­ciaţiunea nu se mărginesce la cadrele culturale ale statutelor sale, ci se ocupă mai vîrtos cu politica. In scurt dup’aceea a venit la co­­­­mitet întrebarea oficială, că pe ce base împarte ca ajutoare provenite de la so­cietatea „T r a n s i l v a n i­a“ din Bu­­curesci ? Dar se vede, că dovedile de tră­dare de patrie a românilor tot nu erau destul de convingătoare la anumite locuri, deci trebue procurate cele mai drastice şi mai generale: „Conspiraţie generală între români ca la primăvară să facă revoluţie cu ajutoriul Ru­siei când apoi să aprindă, să devasteze şi să om oa r­e pe toţi m­a g i­a r i­i din Transilvania“. Asta trebue să se constate, asta de sigur va prinde la toate locu­rile! In scopul acesta se trimit detec­tivi din Budapesta la graniţa Ro­mâniei, la Braşov, pentru­ că din Ro­­mâiia trebue să vină proclamaţiile pentru réscoala. Să fabrichăză un fel de procla­maţii de la un pretins comitet revolu­ţionar cătră Români, ca să fie gata până când va bate ora libertăţii, atunci se va pune la cale o réscoala generală a Românilor când apoi cu puternicul ajutor al Rusiei vor scăpa de opresorii maghiari. Aceasta proclamaţie nici nu tipă­­părită, ci multiplicată în alt mod me­chanic, o pun în plicuri la adresa a doi preoţi de ai noştri din Sâcele, o pun pe postă în Braşov şi deodată cu poşta se duc şi ei la Săcele, acolo unul se dă de neguţător de lemne şi merge la preotul să-l ţină cu vorba pănâ când va sosi epistola de la postă, însoţ­iă de celalalt detectiv şi de gendarmi, ca apoi epistola cu proclamaţia imediat după primire din partea preotului să se smulgă din mânile lui şi să i­ se facă p e r c li i s i ţ i e domiciliară. Aceasta imfamie fără păreche în state constituţionale s’a esecutat la doi preoţi români fără asistenţa autorităţilor politice locale. Proclamaţii nu s’au aflat, şi to­tuşi s’a bucinat prin toate s’arele, ca s’au confiscat la mai mulţi preoţi ro­mâni preste treizeci de mii de procla­maţii revuluţionare. Din Budapesta apoi s’a depeşat prin străinătate, că s’au confiscat proclamaţii şi prin păr­ţile Clujului, cu totul la 50000. Piarele române protesteză contra acestei infamii petrecute sub mască poliţială. Vine apoi „Magyarország“ şi în un articol inspirat, se încerca să ju­stifice procedura escepţionala, cu peri­colul iminent, pe care la descoperit poliţia din Budapesta din mişcările observate la tinerimea română de acolo, la societatea „Petru Maior“, carea a că­pătat de la Braşov plicuri suspecte. Apoi membrii societăţei „Petru Maior“ cu membrii „României june“ din Viena au ţinut conventicul în B­udapesta şi stau în legături cu „Liga“ din Bucu­­resci. Deci pe aceste urme a pornit poliţia din capitală până la Săcele. Va să zica conspiraţiunea revolu­ţionară este constatată deja. „Liga“ este isvorul. Societatea „P. Major“ din Budapesta şi „Româ­nia jună“ din Viena, precum şi preo­ţimea valachă sunt deja compromitaţi, urmeaza ca şi celelalte instituţiuni ro­mânesti să fie compromitate. Organul guvernamental „Pesti Hirlap“ se laudă, că el are în prima linie meritul a fi mântuit patria de revoluţia valachă,­­ apoi ca tabloul nstituţiunilor naţionale de comprom­itat să fie complet, vine şi el şi face sen­­saţionala descoperire, că: „Fostul preşedinte al Ligei, dl Urechi, a trimis în Ungaria cinci studenţi universi­tari din Bucureşti, spre a răspândi prin oraşe şi sate scrieri aţiţătore“. Din aceştia Arion Dobrescu a locuit în seminariul me­tropolitan gr.­ort. din Sibiiu; G. 1­ Cancicon în seminariul din Blaş; Ioan Dumitriu în Abrud, la un econom compro­mis în procesul „Memorandului“; Scorfan Gregorescu în Arad la un anumit Pinten, (pentru ce nu la seminar? Red.) şi Tom­a Bondoş în Braşov, la un profesor de teo­logie, care nu de mult s’a strămutat dela Budapesta la Braşov. „Toţi aceştia s’au anun­ţat cu nume fals şi au fost însărcinaţi se cutriere tot Ardealul şi partea de sus a Unga­riei, dar în urma articolilor alarmători a pres­­sei magiare, au părăsit ţăra“. Toate erau deci bine puse la cale, ca şi seminariile românesci să fie do­vedite ca centre revoluţionare. Dar aşa se vede, că infama ma­noperă se va fi deochiat la Locuri d e c i d ă t a r e, pentru­ că după o agi­taţie intensivă de două săptămâni cu spaima de revoluţie valachă, organul oficios al guvernului, „Buda­pesti Tudosi­te“ de alaltă­eri vine ca din senin şi desminte totul, Zicând: „Mai multe foi din capitală au publicat desvăliri sensaţionde despre o pretinsă revoluție română, care era să isbucnească un Maiu, dar care a fost descoperită la timp, ei în legătură cu aceasta despre confiscarea unor apeluri ațitătore și broşuri revoluționare. Pe basa informațiunilor luate de la loc competent declarăm, că respectivele foi au fost seduse prin acesta scuise de corespondenţi­i lor“, „ în cercurile normative nu se scie nimic nici despre o conjuraţiune, nici despre confiscarea de scrieri revoluţio­nare“. Totul nu este altceva decât o farsă z­artistica făcută fără gust, pe al cărei autor nu-l putem condamna destul de energie“. Va să zică: toata vina pentru a­­căstă faptă criminală, pentru acest a­­tentat la viaţa noastra ca element în stat, cade acum numai asupra cores­pondenţilor foilor magiare! Ce corespondenţi ? Nici o cores­pondenţă de aceasta natură trimisă din afară la Z­ai­ele din Budapesta n’am cetit Fapt este însă, că organe de ale poliţiei statului, — pentru­ că poliţia din capitală este poliţie de stat., — şi gendarmii au fost aceia, cari au făcut per­­chisiţiuni de casă la preoţii români din Bacifalău şi Purcăreni, şi cari au confiscat pretinsele proclamaţiuni re­voluţionare. Dacă aceste organe nu vor fi trase la răspundere şi dacă nu vor fi pedepsite conform gravităţei cauzei, toată respunderea cade asupra stăpânului lor, asupra guvernului. Pretindem să se facă lumină şi să ni se dee satisfacţie deplină. Deputaţii români, cari ocupă loc în parlamentul ungar, au cea mai bună ocasiune, ca prin o interpela­­ţiune energică să esopereze satisfacţia cuvenită. D­acă nici in aceasta causă nu vor avea curagiul să-şi deschidă gura, şi să dovedescă, că sunt români şi ca atari nu pot suferi ca poporul român să fie bănuit de element revoluţionar, pe când este cel mai pacinic şi cel mai loial ? atunci într’adevăr nime nu va pricepe în ce constă romanitatea lor? Salarisarea preoţilor. Chestiunea salarisării parochiilor diferitelor confesiuni din ţară a preocupat de mult creerii guver­nului maghiar, probabil, că nu întru atâta cu gândul curat de a asigura esistenţa celor mai valoroşi funcţionari ai ţării, ci mai mult pentru de a-i face dependenţi de voinţa sa. ziarele ne au adus în timpul din urmă mai multe veşti In aceasta privinţă. Aşa se anunţă acum, că ministrul cultelor s’a pre­sentat în­­ Februariu n. a. c. înaintea Ma­iestăţii Sale cu proiectul de lege privitoriu la salarisarea preoţilor necatolici, cuprinzând şi pe cei evreesci, ca să fie în mod preala­bil admis spre discuţiune în representanţa terei. Audienţa a durat o ora. Primind pro­iectul indicarea Maiestăţii Sale, va vedea în curând lumina ilei. Cronică politică. România şi Rusia. Diferite Ziare au comunicat cetitorilor sciri, cari tind a arăta, că relaţiunile dintre România şi Rusia sunt neamicale, şi că guvernul rus ar fi căutând să facă României dificultăţi. Acest fapt a îndemnat pe oficiosul „Le Nord“ se publice în numărul său de la 25 ianuarie urmatoarea notiţă: „Presa germană, atât oficioasa cât şi in­dependentă, stăruind în atacurile sale neîn­ţelese contra statelor creştine ale Balcanilor şi acum atacând şi pe România, pretinde că guvernul imperial rus ar fi asemenea foarte nemulțumit de aceasta purtare. Credem necesar a declara, ca aceasta aserțiune a presei germane este cu totul ne­întemeiată; relațiunile între guvernul Impe­rial al Rusiei şi acela României sunt foarte aut­eale“.

Next