Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)

1898-09-19 / nr. 101

Nr. 101 Si­biiu, Sâmbătă, 19 Septembre v. (1 Octobre n.) 1898. Anul XLVI. TELEGRAFUL ROMAI. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 lunii fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare, încă 1000! (1) Precum am­ amintit scurt în numărul nostru 96, ministeriul r. ung. de culte şi instrucţiune publică, şi-a pus de gând să mai norocească ţara cu topa de şcoli poporale de stat! Din consideraţii financiare însă, fiindcă nu poate să le înfiinţeze pe toate odată, le-a împărţit pe ani, şi are nădejde, ca în cinci ani să le vadă pe toate răsărite ca din pământ şi funcţio­nând ! In anul şcolar viitor va orga­niza deja 200 din ele. Şi dl ministru de resort, precum semnaleaza chiar organele sale oficiale, va fi cu deosebită atenţie în primul rând la comunele, unde elementul ma­ghiar e în „ minoritate “, şi lipsesce şcolla cu limba de propunere ungu­­reasca; apoi la comunele, unde ele­mentul maghiar e în majoritate, lip­sesce însă o şcoală „bună“ poporală, precum şi la comunele unguresci, cari din propria putere nu pot susţinea şcolla, şi în fine la acele comune nemaghiare, cari înşi le cer s­c­a­l­ă de stat. Ministrul are deja adunate datele în acest obiect. Cele două sute de şcolle, ce sunt proiectate pentru anul viitor, vor ave 300 posturi învăţăto­­resti. Salariile acestor învăţători vor atinge suma de 200.000 fl. Pentru adjustarea şcolelor se vor cheltui 48 000 fl.­ Cu alte cuvinte, ministrul va în­fiinţa şcolile de stat unde îi va plăcea! In comunele unde elementul maghiar e în „minoritate“, el va înfiinţa şcollă de stat, fiindcă acest element preţios lui, e în „minoritate“ şi dar îl ajută să crescă mai mare; unde elementul maghiar e în „majoritate“, o înfiinţază fiind­că e în „majoritate“ deci cu atât mai vîrtos are înţeles şi se plătesce, ca dar’ îl va ajuta să fie azi-mâne singurul element!; or în comunele pur nemaghiare, unde nu are „element“ deloc, le înfiinţază ca să-şi creeze iubi­tul element... Scurt: unde numai îi ajung pa­rale, face şcoli de stat, căci pretexte pent­ru înfiinţarea lor se află. Iar ca să fie păstrate aparenţele, cel puţin aparenţei e, de drept­ate, ministrul spune că printre nemaghiari înfiinţază şcolile acolo, unde comunele înşile le cer. Ca­ şi­ cum noi şi totă lumea n’am şti, că dacă ministrul şi-a pus pe o comună ochii şi n’are în ea „element“ care s’o cară, are organe politice, cari eserciază o influenţă grozavă, prin mo­meli ori intimidări a poporului, cât ori-unde poate face să-i „cera“ şcolă „de stat“, — şi atunci de acolo e zo­­gonită la sigur şcolla confesio­nală! In faţa acestui asalt sistematic, în­dreptat evident contra şcollelor confe­sionale, între care doar în prima linie contra scumpelor noastre şcolle confe­sionale greco-orientale române, — nu putem din de-ajuns pune iarăşi şi ia­răşi la inima preoţimii şi inteligenţei noastre de la sate să lucreze cu toate pu­terile sale şi în desăvârşită bună înţe­­legere, întru a capacita poporul asu­pra însemnătăţii şcoalelor confesionale I naţionale, arătându-­i folosul cel mare , ce-l are poporul, dacă în mijlocul lui I funcţionază şcoli de-ale lui, şi din con­tră paguba culturală şi naţională ce o are, când scăpând din mâni aceste şcoli, s'au încuibat în locul lor şcoli cu limbă de propunere streină şi cu duh strein! Să-­l capaciteze, prin urmare, pe popor, ca acolo unde inspectorul reg. ung. va veni şi va dice : şcoala nu vă e corespumjătoare, şi de nu faceţi alta, pe asta vi-o închid: poporul să jertfescă ori­cât, numai să-’şi păs­treze şcola confesională! Că de ne-om pune în pară şi nu vom face, să nu credem că inspecto­rului ori statului îi facem supărare! Din contră ! Ei chiar asta o do­resc şi să bucură dacă poporul nostru nepriceput face : „Nu mai fac, nu pot, fă-’mi tu statuie!“.. El îţi face, dar părerea de reu nu pe el, ci pe noi toţi, cărturari şi po­por, are să ne ajungă, şi nu peste mult, în urma alor astfel de „nu mai vreau!“ Şi noi avem multe cuvinte, ară­tate repeţit şi luminos în colinele ace­stei foi, pentru a fi cu reservă, cu mare reservă, faţă de şcolile „sta­tului“, şi a fi jaluzi de scumpele noa­stre şcole confesionale române ! Dar chiar când alte dreci de mo­tive n’am avea, motive cari de car­ mai puternice, ca apărători ai credin­ţei şi bunelor moravuri în popor, cum să nu fim cel puţin cu reservă faţă de nişte şcoli, a căror spirit se reoglin­­deşte de pildă în organul învăţătorilor de la şcollele de stat, în „Néptanítók Lapja “ . Acestă foie condusă de fruntaşii învăţători de stat şi de profesori, să trimite tuturor şcolelor din ţară, de stat ori private, cu scopul, ca spiritul de care sunt cuprinşi conducătorii acelor scule să se reverse, prin foaie, şi asupra în­văţătorilor confesionali ce ar ceti-o, oi prin ei şi asupra sculelor lor. Iar că de ce spirit sunt străbătuţi aceşti propagatori ai „culturei“, d.­e­ faţă de religiune, de credinţă, de acestă eternă şi singura bază sănătosă, pe care stând societatea omeneasca poate înainta spre bine și nu e amenințată de o degenerare urîtă, — au tradat-o acei domni într’un număr mai recent al numitei foi Fiind vorba despre dispo­­sițiile ce Americanii le-au făcut în in­sula Cuba, după ocupare, numita foaie scrie în numărul său 35, din August: „ Sistarea instrucţiei religiose şi rînduirea ca limba engleză (ca limbă a statului Uniunei) să se înveţe ca studiu obligat, au fost dispoziţiile cele dintâiu, cari practicii Americani le-au introdus pe insula Cuba după cucerirea ei, semn, cât de mare însemnătate aserii­ei educaţi­ei poporale. Cu privire la sistarea instrucţiei religiose avem se ob­servăm, că în patria clasică a libertăţii religio­na­re, în statele unite americane, nu se învaţă religia în nici o şcală publică, de­oare­ce acesta, ca o datorinţă a consciinţei, o lasă în grija părinţilor“. Au nu este acesta o evidentă aprobare a măsurii luate de Ame­ricanii cei „practici“ ? Hotărât d­a! Fata oficioasa a învăţătorilor de la şcoalel­e de stat maghiare, numai cât nu o spune verde . Aşa să facem şi noi ca „prac­ticii“ Americani, afară cu religia­­ din ş­co­l­ă şi haid cu limba „statu­l­ui“ în locul ei! Ei bine, de şcoli în fruntea că­rora stă un corp învăţătoresc, cu ast­fel de idei şi porniri faţă de reli­giune, fălâşcă-să cine poate, noi tri­­cem­ , să ne ferim cât numai putem,­­ şi să susţinem cu totă tăria sfintele nos-­­ tre şcóale adumbrite de duchul reli­­m­­iunii, a creştinismului, a iubirii de i­e­deu şi de neam, căci mai are să fie de popor, de ţară chiar, când astfel de idei „moderne“, „practice“, cada veacului, vor străbate prin şcolle în massa mare a poporului ! Acesta e punctul în care, mai ales ca în ori­care altul, vedem noi superioritatea ş­i c­­­e l­o­r noastre confesionale faţă de scólele statu­lui, căci scólele noastre tot mai stau sub influinţa şi supravegherea m­ora­li­zatare a sfintei biserici, pe când cele ale statului stau mai ales sub în­­rîurirea, oficială ori socială, a laicelor organe de stat, cam­ la ori­ce să gân­desc, numai la cultivarea religio­­sităţii celei­ ce dă pe cei mai buni cetăţeni, nu. Organul fruntaş maghiar „Buda­pesti Hírlap“ a ajuns deja să strige,­­filele acestea: „ . . . întrebăm uimiţi, ce va de­veni lumea, dacă creşterea tinerimei va continua a înainta în neconfesionalism şi imoralitate pe acele căi, care fac din tineri avântaţi în teorie, anarchişti în practică. A sosit timpul, ca să ne gândim la o altă creştere a tine­­rimeia. .. Pe cine privesc oare aceste cu­vinte ale­­harului maghiar? Noi cre­dem că foarte de aproape pe „practicii“ şi „înaintaţii“ cari cu atâta cutezanţă laudă pe Americanii cei­ ce au eliminat religia din şcoli! Ale noastre şcole şi ai noştri pro­fesori oui învăţători confesionali, nu pot fi subsumaţi între cei­ ce con­­tribue la creşterea tinerimii în necon­­fesionalitate şi imoralitate. De aceea se ţinem la ei! Şi de aceea strigăm noi iarăşi şi iarăşi preoţilor şi poporului nostru: observaţi şi înţelegeţi folosul cel mare al scălelor confesionale şi puneţi-vă toata puterea întru înmulţirea şi înflorirea lor, încungiurând posiţiile penibile când pentru un motiv ori al­tul, statul se ve pute­­fice: vi-o închid şi vă aşez una de-a mea, „de stat“, din cele 200 ori 1000 ce am de îm­părţit printre voi. Spionagiu rusesc la noi ? Ce e să credem fiarelor pestane de la 29 Sept, apoi propunerea de „desarmare“ a Rusiei apare în lumină tot mai stranie. Să spune anume, că Ţarul ar fi însărcinat pe unul dintre cei mai probaţi spioni, pe W­ar­­sowsky, să cerce să pună mâna pe planu­rile de mobilizare în timp de războiu ale ar­matei austro-ungare, precum şi pe condiţiile de contract încheiate cu literanţii pentru armată. Dar, die ctiarele, guvernul din Pesta a fost a­fisat despre acesta și a dat deja ordin ca Warsowsky să fie numai­decât arestat unde se va întâlni în țară la noi. Contra lui „Néptanitok Lapja“, Cetim în „Magyar Állam“, de Dumineca trecută (25 Sept. n), urmatoarele: „O hotărâre. Ofiicioasa pedagogică a gu­vernului maghiar, „Néptanítók Lapja“ îşi arată liberalismul seu incarnat printr’un ar­­articlu cu tendinţe de­ a elimina din scole studiul r e l­i g i­u n i, urmând credincios cu­noscutul principiu socialist: „Religion ist P ri va t sache“... Din discuţia ce s’a iscat nainte cu câţiva ani asupra propunerii unuii tiner profesor de şcole medii, de a să înlă­tura studiul religiunii din şcollele medii. „Nép­tanítók Lapja“ ar fi putut se înveţe, că sunt teorii cari deja în sine sunt primejdioase, stu­pide, dar dacă s’ar mai şi realiza, ar fi un blăstăm asupra întregei societăţi! Aşa e şi dedarea religiunii de „afacere privată“ sau „familiară“, şi de aceea cu respectuosă aprobare publicăm hotarîrea protopresbiteratului de Kony, die­sa Győr­ului: „Membri scaunului protopopesc al pro­­topiatului Kony, adunaţi în Szörenyhaza (co­mit. Győr) la 15 Sept., cu indignaţiune au luat cunoştinţă despre acel fapt posomorit, că faia susţinută de guvern şi tri­misă gratuit tuturor şcólelor po­porare, „Néptanítók Lapja“, ţine predarea religiunii în şcoală de superfluă, iar elimina­rea ei din şcolă, ca un lucru de dorit, prac­tic. Preoţimea tractului Kony faţă cu aceasta ţine aceea de dorit, ca ilustrităţile lor domnii episcopi, să opreasca simplu din toate şcollele catolice de sub ocârmuirea lor, aceasta foaie !“ „Tribuna“ în elementul său. Morbul greu de care sufere de 4 septemâni Escelenţia Sa Metropolitul nostru, aşa se vede este binevenit prilej pentru esistenţele de la „Tribuna“ ca să-l insulte în modul cel mai necu­viincios. Drept pretext se ia în „Tribuna“ Nr. 200 din 15/28 Septembre, un ar­ticol din „Budapesti Hirlap“ în care s’a accentuat, că adresa de condolenţă a Excelenţiei Sale în numele bisericei noastre cătră Maiestatea Sa, din inci­dentul trecerei din viaţă a Maiestăţii Sale Reginei, este scrisă unguresce şi că în text nu ocupă decât expresiunea „Regină“. Limba în care s’a adresat Esce­lenţia Sa cătră Majestatea Sa, este aceea în care s’a adresat totdeauna bi­serica noastra cătră Tron dela crearea articolului de lege 44 din 1868 Incoace, precum dovedesc protocoalele noastre si­nodale şi congresuale, şi credem că şi prelaţii confesiunei greco-catolice tot asemenea au purces, deşi „Tribuna“ nu-şi aduce aminte de ei.­­ Nici în acesta privinţă, nici din dreptul public al Ungariei, nu sunt chemaţi savanţii bărbaţi de stat dela „Tribuna“ şe dee lecţiuni Metropolitului nostru. „Tribuna“ a luat act şi de adresa Preasânţiei Sale Episcopului Radu din Lugoş tot din acel trist incident. N’a eruat că în ce limbă a fost redactată acea adresă ? Multă x­âință și mare patimă tre­­bue să stâpâneascá pe asemenea oameni..

Next